domenica 30 agosto 2015

Viața Sfântului Alexandru Nevski



Sfântul Alexandru Nevski a fost fiu al cneazului Iaroslav, un cneaz dăruit cu blândețe, jertfelnicie și minte sclipitoare. Copilăria și-o petrecut-o în Novgorod. Era înalt, chipeș, viteaz și cu multă credință. Încă din pruncie se deprinsese cu citirea Sfintei Scripturi, cu studiul limbilor latină și greacă, iar mai apoi cu meșteșugul războiului.

Și-a început domnia în anul 1236, iar în anul 1239 s-a căsătorit cu Sfânta Alexandra Briacislavovna. Deși se știu foarte puține despre viața soției sale, a rămas în conștiința poporului rus pentru viața sa plină de cucernicie și smerenie.

În acea vreme, Rusia era amenințată din partea de apus, căci cu binecuvântarea papei, cavalerii apuseni puseseră stăpânire pe Livonia și pe Finlanda și urmau a supune stăpânirii catolice și nordul Rusiei.

În 1240, nemții au cucerit Pskovul. În același an, din porunca papei, suedezii s-au pornit asupra rușilor pe neașteptate cu o armată uriașă. Corăbiile suedeze s-au oprit pe râul Neva, vrând să urce mai departe spre Novgorod. Dimpreună cu oastea suedeză erau și preoți, în scopul de a-i boteza pe ruși. În acest timp, Sfântul Cneaz Alexandru reuși să adune o mică armată. Înainte de bătălie, la revărsatul zorilor, un străjer al său a văzut pe sfinții mucenici Boris și Gleb, înveșmântați în straie împărătești purpurii. Sfântul Boris a rostit către Sfântul Gleb: „Frate Gleb, să ajutăm pe cel de-un neam cu noi, prințul Alexandru”. Descoperindu-i străjerul vedenia avută, Sfântul Alexandru îi porunci să nu spună nimănui despre aceasta. Îmbărbătat de această descoperire, tânărul cneaz dimpreună cu oastea sa porniră împotriva dușmanilor și îi nimiciră. Un înger al Domnului ajută în chip nevăzut armata dreptcredincioasă: când se iviră zorile, pe malul celălalt al râului Izora, unde oastea Sfântului Alexandru nu putuse ajunge, se afla mulțime de ostași ai armatei dușmane doborâtă la pământ. De la această biruință, Sfântul Alexandru primi numele de Nevski, întrucât bătălia se purtă pe râul Neva.

În 1246, Sfântul Alexandru a trebuit să meargă să se închine la hanul tătar Batie, care supusese pe ceilalți domni ai Rusiei. Se plecă așadar în fața împăratului însă nu primi să se închine focului, după obiceiul idolesc, ci zise cu bărbăție și înțelepciune: „Împărate, ție mă închin, căci Dumnezeu te-a cinstit cu împărăția, dar făpturii nu mă închin, căci toate sunt zidite pentru om. Eu sunt creștin și nu mi se cade a mă închina făpturii, ci lui Dumnezeu Cel slăvit în Sfânta Treime, Care a zidit cerul și pământul și toate cele dintr-însele”. Deci, împăratul, văzând vitejia și frumusețea Sfântului, nu îi făcu niciun rău, ci îl lăudă, dându-i cinste mare.

După aceea, Sfântul se înfruntă din nou cu primejdia din apus. Văzând că nu poate cu oștile să supună pe ruși, papa trimise misionari să-i aducă la înșelăciunea sa, însă Sfântul Alexandru apără cu tărie credința ortodoxă. Atunci puterile catolice porniră o adevărată cruciadă împotriva lui, o mulțime de oști suedeze, daneze, finlandeze și teutonice năvălind asupra Novgorodului, însă Sfântul le înfrânse pe toate, ba chiar ocupă din Finlanda.

Cuprins de o boală năpraznică, în drumul spre Vladimir, își dădu sufletul în mâinile Domnului la Mănăstirea Goroneț, unde mai înainte de plecarea la cele veșnice îmbrăcă haina monahală cu numele Alexie, ca un fiu ascultător al Bisericii și cald apărător al dreptei credințe și al poporului rus. Mitropolitul Chiril, părintele său duhovnicesc, la slujba de înmormântare a spus: „Soarele a apus pentru pământul Suzdalului, căci nu va mai fi astfel de prinț pe pământul rusesc”.

Multe minuni și arătări s-au săvârșit la mormântul său, iar în 1380 au fost aflate moaștele sale necuprinse de stricăcine, răspândind bună mireasmă și săvârșind minuni până astăzi.

Trecerea sa în rândul sfinților s-a săvârșit în anul 1547 în vremea mitropolitului Macarie la Catedrala din Moscova. Pomenirea sa se săvârșește la 23 noiembrie (ziua înmormântării sale, 1263) și 30 august (mutarea cinstirelor sale moaște la Sankt Petersburg, 1724), precum și la 30 mai (Soborul sfinților din Rostov și Iaroslav, a căror cinstire dimpreună s-a pus în anul 1964).



Nessun commento:

Posta un commento