Fragment din Evanghelia zilei: Luca, Cap.9-7:
"Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă de vindecare îi făcea sănătoşi."
Locație
Această icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul din partea stângă, imediat ce se intră în curtea Mănăstirii Iviron, fapt pentru care sfântă icoană este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα).
Mănăstirea Iviron este situată în partea de nord-est a Sfântului Munte Athos, la țărmul Marii Egee. Ctitorul acestei mănăstiri a fost Ioan Iviritul, prieten al Sfântului Atanasie cel Mare venit pe la anul 980 din provincia Caucazului, care se numea Ivirica.
De menționat este faptul că cel care a ctitorit paraclisul, unde se păstrează vestita icoană a Maicii Domnului, este domnitorul Șerban Cantacuzino, la anul 1680.
Prăznuire
Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită de mai multe ori pe an.
Zilele în care este cinstită această sfântă icoană sunt: 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
Iconografie
Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă, ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie care simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvântează.
Chipul Maicii Domnului din această icoană este mai degrabă aspru şi provoacă o teamă sfântă. Preasfânta apare aici ca aspră Stăpână a lumii şi, privind-o, eşti de-a dreptul copleşit. La aceasta conlucrează şi mărimea icoanei. Înfăţişarea chipului feţei ei este atât de măreţ încât Maica milostivirii se înfăţişează ca Maica dreptăţii şi a nemitarnicului Judecător.
Icoana Preasfintei
Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită de mai multe ori pe an.
Zilele în care este cinstită această sfântă icoană sunt: 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (sosirea icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
Iconografie
Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă, ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie care simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvântează.
Chipul Maicii Domnului din această icoană este mai degrabă aspru şi provoacă o teamă sfântă. Preasfânta apare aici ca aspră Stăpână a lumii şi, privind-o, eşti de-a dreptul copleşit. La aceasta conlucrează şi mărimea icoanei. Înfăţişarea chipului feţei ei este atât de măreţ încât Maica milostivirii se înfăţişează ca Maica dreptăţii şi a nemitarnicului Judecător.
Icoana Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu din Iviron este o icoana de mari dimensiuni (1,30 x 1,90 metri), fiind ferecată, cu exceptia fețelor, cu o îmbrăcăminte de aur și argint, cu pietre prețioase, monede de aur și o mulțime de alte podoabe dăruite de împărați, regi, egumeni, duci, ofițeri și simpli credincioși. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la ea.
Istoric
Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
În veacul al 9-lea, icoana era păstrată cu mare cinstire, într-un mic paraclis, în casa unei văduve evlavioase din Niceea, care avea un singur fiu. Această cetate din Asia Mică nu a mai dăinuit până astăzi, dar la vremea ei a găzduit două Sinoade Ecumenice – Întâiul Sinod, la care s-au alcătuit primele opt articole ale Crezului, şi al Şaptelea Sinod, care a restabilit cinstirea icoanelor.
În timpul împăratului Teofil, iconoclaștii controlau casele creștinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre soldați a descoperit această icoană a Maicii Domnului și a lovit-o cu o suliță. Îndată a curs sânge din locul în care icoana a fost lovită.
Văduva, văzând minunea și temându-se de distrugerea icoanei, a dat soldaților imperiali bani, implorându-i să nu se atingă de icoană până a doua zi dimineața. Când soldații au plecat, femeia a luat împreună cu fiul ei icoana și au mers la țărmul mării, unde a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot să te apăr. Stăpâna lumii, tu, ca Maică a lui Dumnezeu, ai stăpânire peste toată zidirea. Tu poți să ne izbăvești și pe noi de mânia stăpânitorilor și icoana ta de cufundarea în mare.", și a pus-o pe apă.
În chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a îndepărtat de țărm, plutind în poziție verticală deasupra apei, fiind purtată de valuri spre apus.
Văduva a fost mângâiată de această priveliște și i-a mulțumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: "Copilul meu, dorința noastră cea către Maica Domnului este deja împlinită. Eu sunt gata să mor pentru credința mea, prin mâinile tiranilor dacă va trebui, dar nu doresc și moartea ta. Te rog și te implor să pleci în părțile Greciei."
Fiul a ascultat-o și a plecat la Tesalonic, apoi în continuare a mers în Sfântul Munte Athos, în acel loc unde, după puțini ani, a fost ridicată Mănăstirea Iviron. Acolo a devenit călugăr și, după ce a trăit în chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele veșnice." Se vede că ajungerea lui acolo s-a făcut după iconomia și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat și pustncii Sfântului Munte istoria icoanei pe care, împreună cu mama sa, o aruncase în mare.
După ani și ani, când aproape de țărm fusese construită Sfânta Mănăstire Iviron, călugării athoniți au văzut un stâlp de foc pe mare, care ajungea până la cer. Această vedenie a continuat câteva nopți. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat că stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor.
Era atunci în Mănăstirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care în lunile de vară trăia ceva mai sus de mănăstire, în nevoință și post aspru, asemeni unui înger pământesc. Lui i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și i-a zis: "Spune egumenului și fraților că voiesc să le dau icoana mea pentru a-i acoperi și ajuta, apoi intră în mare și pășește pe valuri, și atunci vor cunoaște toți bunavoirea mea către mănăstire."
Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, după care a dus-o în biserica mănăstirii, fiind aşezată în altar.
În ziua următoare, călugării nu au mai găsit icoana Maicii Domnului în biserică, dar căutând-o, au văzut-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții.
Atunci au luat icoana și au dus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o pe zidul de la poartă. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a arătat Sfântului Gavriil voința ei, zicând că nu dorește ca icoana să fie păzită de către monahi, ci mai degrabă ea vrea să-i protejeze pe ei ‒ nu doar în viața de acum, ci și în cea viitoare.
După aceasta, icoana a fost așezată în paraclisul de la poarta mănăstirii, ajungând să fie numită icoana Maicii Domnului „Portărița”. Acest lucru apare și în Acatistul Maicii Domnului: „Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!”.
Conform tradiției, Maica Domnului a promis Cuviosului Gavriil harul și mila lui Dumnezeu față de călugări, atâta vreme cât icoana va rămâne în mănăstire.
S-a prorocit, de către părinți, că la sfârșitul lumii, această icoană vă pleca pe mare, așa cum a venit. De asemenea, se mai spune că în momentul în care femeia va intra în Sfântul Munte, icoana va părăsi mănăstirea, nimeni nestiind încotro o va apuca.
La 26 septembrie 1989, o copie a acestei sfinte icoane a sosit la Tbilisi (Georgia), de la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos. Această copie a fost pictată de către monahii din Muntele Athos ca un simbol de dragoste şi recunoştinţă faţă de poporul georgian.
Preafericitul Patriarh Nikon (pe vremea când încă era stareţul Mănăstirii Novospassky) a cerut egumenului Mănăstirii Iviron, Pahomie (care se afla la Moscova pentru a face o colectă pentru mănăstirile athonite) să-i aducă o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Portăriţa” din Iviron. La data de 13 octombrie 1648, copia icoanei din Iviron a fost întâmpinată solemn de o mulţime de oameni în Moscova.
Minuni legate de icoana Maicii Domnului „Portărița”
Desigur, primele minuni legate de acestă sfântă icoană, sunt cele legate de plecarea acesteia din Niceea și sosirea ei în Muntele Athos, așa cum deja au fost menționate în cele descrise mai sus.
Alte minuni care s-au păstrat de-a lungul timpului:
Istoric
Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
În veacul al 9-lea, icoana era păstrată cu mare cinstire, într-un mic paraclis, în casa unei văduve evlavioase din Niceea, care avea un singur fiu. Această cetate din Asia Mică nu a mai dăinuit până astăzi, dar la vremea ei a găzduit două Sinoade Ecumenice – Întâiul Sinod, la care s-au alcătuit primele opt articole ale Crezului, şi al Şaptelea Sinod, care a restabilit cinstirea icoanelor.
În timpul împăratului Teofil, iconoclaștii controlau casele creștinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre soldați a descoperit această icoană a Maicii Domnului și a lovit-o cu o suliță. Îndată a curs sânge din locul în care icoana a fost lovită.
Văduva, văzând minunea și temându-se de distrugerea icoanei, a dat soldaților imperiali bani, implorându-i să nu se atingă de icoană până a doua zi dimineața. Când soldații au plecat, femeia a luat împreună cu fiul ei icoana și au mers la țărmul mării, unde a spus: "Maica Domnului, eu nu mai pot să te apăr. Stăpâna lumii, tu, ca Maică a lui Dumnezeu, ai stăpânire peste toată zidirea. Tu poți să ne izbăvești și pe noi de mânia stăpânitorilor și icoana ta de cufundarea în mare.", și a pus-o pe apă.
În chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a îndepărtat de țărm, plutind în poziție verticală deasupra apei, fiind purtată de valuri spre apus.
Văduva a fost mângâiată de această priveliște și i-a mulțumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: "Copilul meu, dorința noastră cea către Maica Domnului este deja împlinită. Eu sunt gata să mor pentru credința mea, prin mâinile tiranilor dacă va trebui, dar nu doresc și moartea ta. Te rog și te implor să pleci în părțile Greciei."
Fiul a ascultat-o și a plecat la Tesalonic, apoi în continuare a mers în Sfântul Munte Athos, în acel loc unde, după puțini ani, a fost ridicată Mănăstirea Iviron. Acolo a devenit călugăr și, după ce a trăit în chip bineplacut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele veșnice." Se vede că ajungerea lui acolo s-a făcut după iconomia și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat și pustncii Sfântului Munte istoria icoanei pe care, împreună cu mama sa, o aruncase în mare.
După ani și ani, când aproape de țărm fusese construită Sfânta Mănăstire Iviron, călugării athoniți au văzut un stâlp de foc pe mare, care ajungea până la cer. Această vedenie a continuat câteva nopți. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat că stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor.
Era atunci în Mănăstirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care în lunile de vară trăia ceva mai sus de mănăstire, în nevoință și post aspru, asemeni unui înger pământesc. Lui i s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și i-a zis: "Spune egumenului și fraților că voiesc să le dau icoana mea pentru a-i acoperi și ajuta, apoi intră în mare și pășește pe valuri, și atunci vor cunoaște toți bunavoirea mea către mănăstire."
Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, după care a dus-o în biserica mănăstirii, fiind aşezată în altar.
În ziua următoare, călugării nu au mai găsit icoana Maicii Domnului în biserică, dar căutând-o, au văzut-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții.
Atunci au luat icoana și au dus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o pe zidul de la poartă. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a arătat Sfântului Gavriil voința ei, zicând că nu dorește ca icoana să fie păzită de către monahi, ci mai degrabă ea vrea să-i protejeze pe ei ‒ nu doar în viața de acum, ci și în cea viitoare.
După aceasta, icoana a fost așezată în paraclisul de la poarta mănăstirii, ajungând să fie numită icoana Maicii Domnului „Portărița”. Acest lucru apare și în Acatistul Maicii Domnului: „Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!”.
Conform tradiției, Maica Domnului a promis Cuviosului Gavriil harul și mila lui Dumnezeu față de călugări, atâta vreme cât icoana va rămâne în mănăstire.
S-a prorocit, de către părinți, că la sfârșitul lumii, această icoană vă pleca pe mare, așa cum a venit. De asemenea, se mai spune că în momentul în care femeia va intra în Sfântul Munte, icoana va părăsi mănăstirea, nimeni nestiind încotro o va apuca.
La 26 septembrie 1989, o copie a acestei sfinte icoane a sosit la Tbilisi (Georgia), de la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos. Această copie a fost pictată de către monahii din Muntele Athos ca un simbol de dragoste şi recunoştinţă faţă de poporul georgian.
Preafericitul Patriarh Nikon (pe vremea când încă era stareţul Mănăstirii Novospassky) a cerut egumenului Mănăstirii Iviron, Pahomie (care se afla la Moscova pentru a face o colectă pentru mănăstirile athonite) să-i aducă o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Portăriţa” din Iviron. La data de 13 octombrie 1648, copia icoanei din Iviron a fost întâmpinată solemn de o mulţime de oameni în Moscova.
Minuni legate de icoana Maicii Domnului „Portărița”
Desigur, primele minuni legate de acestă sfântă icoană, sunt cele legate de plecarea acesteia din Niceea și sosirea ei în Muntele Athos, așa cum deja au fost menționate în cele descrise mai sus.
Alte minuni care s-au păstrat de-a lungul timpului:
1. Săracul flămând și banul de aur
Într-o zi, a trecut pe la mănăstire un sărac, care era foarte flămând. S-a apropiat de portar și l-a rugat să-i dea o bucată de pâine, însă portarul l-a alungat fără milă, zicându-i: „Dacă vrei pâine, să aduci bani și îți voi da". Neîndrăznind să mai zică vreun cuvânt, săracul a pornit pe cărarea ce ducea spre Kareia. Mergând puțin mai sus de mănăstire, fiind flămând și obosit, s-a așezat pe o piatră la umbra unui copac. Izbucnind în lacrimi, a zis:
- Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot. Dă-mi, te rog, o bucată de pâine! Stând el așa și plângând, a văzut o femeie apropiindu-se de el și zicându-i:
- De ce plângi, omule?
-Nu mai pot de foame și am fost la portarul mănăstirii să-i cer pâine, dar el m-a alungat, spunând să-i aduc bani, a zis săracul, continuând să plângă.
Atunci femeia, dându-i un ban de aur, i-a zis:
- Nu mai fi necăjit, omule! ține banul acesta și-l dă portarului, ca să-ți dea pâine. Și să-i mai spui că, dacă vor mai continua așa, le voi lua belșugul din mănăstire.
Săracul a mulțumit femeii și, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicându-i:
- Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da banul acesta.
Luând portarul banul, a văzut că este din aur și, minunându-se, l-a întrebat unde l-a găsit. Atunci săracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultând cu atenție cele spuse de sărac, a înțeles că s-a întâmplat un lucru minunat, deoarece în Sfântul Munte nu intră femei. L-a luat pe sărac și au mers la stareț, spunându-i de cele întâmplate.
Atunci au înțeles că a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți. Mergând la icoana Maicii Domnului, au văzut că lipsea un galben din salba ei, fiind chiar banul adus de sărac. Privind la icoana Maicii Domnului și închinându-se cu evlavie, săracul a recunoscut în icoană pe femeia care i s-a arătat.
Mustrând pe portar pentru nemilostivirea lui și dându-i canon, starețul a hotărât ca, de atunci, să se pună la poarta mănăstirii un cufăr, în care să fie pusă zilnic pâine pentru cei săraci. Acest obicei se păstrează până în ziua de astăzi.
2. Vindecarea orbului
Altădată, a venit la mănăstire un orb din naștere. Aici, s-a rugat Maicii Domnului, făgăduind că dacă îl va vindeca, primul lucru pe care îl va vedea când va deschide ochii, îl va face din argint și-l va dărui mănăstirii. Maica Domnului i-a ascultat rugăciunea și i-a deschis ochii, care nu văzuseră niciodată lumina soarelui. Primul lucru pe care l-a văzut, a fost un lămâi.
Mulțumind cu lacrimi Maicii Domnului și-a împlinit făgăduința, aducând un lămâi, destul de mare, făcut din argint și l-a pus în fața icoanei. De atunci, în fiecare an la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, se scoate și acest lămâi și se pune în fața icoanei, pentru amintirea minunii și spre slava Preasfintei Fecioare
3. Biruința asupra perșilor
Într-un timp oarecare, Amira, împăratul perșilor, s-a pornit cu război asupra Constantinopolului. Acesta avea oștire fără de număr pe uscat și pe mare. Aflând că în Sfântul Munte se află multe mănăstiri, a luat cu el cincisprezece corăbii de război și îndreptându-se spre Sfântul Munte, a debarcat la Mănăstirea Iviru.
Monahii, văzând mulțimea perșilor care se apropiau, au luat sfintele odoare, dimpreună cu icoana Maicii Domnului și s-au ascuns în turnul mănăstirii. După ce perșii au jefuit tot ce au vrut din mănăstire, au adus funiile de la corăbii și le-au legat de cupola bisericii, ostenindu-se să o dărâme, țipând și urlând.
Văzând acestea, monahii care erau în turn au început să strige către Dumnezeu din adâncul inimii: „Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și nu ne părăsi până în sfârșit. Au intrat dușmanii în moștenirea Ta și vor să strice biserica Ta".
Acestea și multe altele zicând, au înălțat icoana Maicii Domnului în sus, strigând cu lacrimi: „O, Stăpână! Oare nu ai spus tu că ne vei fi păzitoare și ocrotitoare? Cu toate că suntem nevrednici și păcătoși, dar, te rugăm Stăpână, nu ne lăsa, ca nu cumva să zică vrăjmașii noștri: Unde este Dumnezeul lor?". Apoi au cântat Apărătoare Doamnă...
Făcând ei multe rugăciuni, Preasfânta Fecioară nu i-a trecut cu vederea, ajutându-i astfel: Făcându-se seară, Amira cu ostașii lui s-au urcat în corăbii, dar la puțin timp s-a ridicat furtună mare care a sfărâmat toate corăbiile, rămânând întreagă numai cea a lui Amira împreună cu cei ce se aflau în ea.
A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, văzând Amira cele întâmplate, a ieșit la uscat și, căzând în genunchi, și-a presărat țărână pe cap. Venind din nou în mănăstire (dar nu cum venise cu o zi înainte, plin de mândrie, ci smerit și umilit), a adus cu el aurul pe care îl avea în corabia lui și l-a dat celor din mănăstire, zicând: „Am cunoscut puterea Dumnezeului vostru. Luați acest aur și întăriți zidurile mănăstirii făcându-le mai înalte, ca să nu mai poată dușmanii voștri să vă mai facă vreun rău. Rugați-vă pentru mine, ca să nu pățesc și eu ceea ce au pățit tovarășii mei".
Într-un timp oarecare, Amira, împăratul perșilor, s-a pornit cu război asupra Constantinopolului. Acesta avea oștire fără de număr pe uscat și pe mare. Aflând că în Sfântul Munte se află multe mănăstiri, a luat cu el cincisprezece corăbii de război și îndreptându-se spre Sfântul Munte, a debarcat la Mănăstirea Iviru.
Monahii, văzând mulțimea perșilor care se apropiau, au luat sfintele odoare, dimpreună cu icoana Maicii Domnului și s-au ascuns în turnul mănăstirii. După ce perșii au jefuit tot ce au vrut din mănăstire, au adus funiile de la corăbii și le-au legat de cupola bisericii, ostenindu-se să o dărâme, țipând și urlând.
Văzând acestea, monahii care erau în turn au început să strige către Dumnezeu din adâncul inimii: „Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și nu ne părăsi până în sfârșit. Au intrat dușmanii în moștenirea Ta și vor să strice biserica Ta".
Acestea și multe altele zicând, au înălțat icoana Maicii Domnului în sus, strigând cu lacrimi: „O, Stăpână! Oare nu ai spus tu că ne vei fi păzitoare și ocrotitoare? Cu toate că suntem nevrednici și păcătoși, dar, te rugăm Stăpână, nu ne lăsa, ca nu cumva să zică vrăjmașii noștri: Unde este Dumnezeul lor?". Apoi au cântat Apărătoare Doamnă...
Făcând ei multe rugăciuni, Preasfânta Fecioară nu i-a trecut cu vederea, ajutându-i astfel: Făcându-se seară, Amira cu ostașii lui s-au urcat în corăbii, dar la puțin timp s-a ridicat furtună mare care a sfărâmat toate corăbiile, rămânând întreagă numai cea a lui Amira împreună cu cei ce se aflau în ea.
A doua zi, după ce s-a luminat de ziuă, văzând Amira cele întâmplate, a ieșit la uscat și, căzând în genunchi, și-a presărat țărână pe cap. Venind din nou în mănăstire (dar nu cum venise cu o zi înainte, plin de mândrie, ci smerit și umilit), a adus cu el aurul pe care îl avea în corabia lui și l-a dat celor din mănăstire, zicând: „Am cunoscut puterea Dumnezeului vostru. Luați acest aur și întăriți zidurile mănăstirii făcându-le mai înalte, ca să nu mai poată dușmanii voștri să vă mai facă vreun rău. Rugați-vă pentru mine, ca să nu pățesc și eu ceea ce au pățit tovarășii mei".
4. Înmulțirea bucatelor
Într-una din zile, terminându-se vinul, s-a arătat Preasfânta Stăpână umplând toate butoaiele. La fel s-a întâmplat cu uleiul și cu celelalte alimente, care se sfârșiseră. Același lucru se întâmplă până în ziua de astăzi, păstrându-se nemincinoasă făgăduința Maicii Domnului de a ocroti mănăstirea.
5. Apărarea de turci cei năvălitori
De multe ori, venind turcii și cerând aur de la călugări, aceștia le ziceau: „Noi nu avem de unde să vă dăm. Mergeți, dacă vreți și luați din podoabele care sunt agățate la icoana Maicii Domnului". Atunci turcii, privind cu frică la icoana Maicii Domnului, ziceau: „De acolo nu îndrăznim să luăm, căci ne temem de privirea Maicii Domnului, care ne îngrozește". Și așa plecau, fără să ia nimic.
6. Undelemnul tămăduitor
Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otravă.
7. Rana izvorâtoare de sânge și pocăința arabului cel rău
Icoana prezintă o rană vindecată la bărbie, provenită dintr-o lovitură vrăjmașă dată de un pirat, în vremea venirii arabilor în Sfântul Munte. Un soldat arab a lovit cu cuțitul în chipul acestei icoane, și îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricoșat și căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea creștinească și s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.
Nevrând să primească nume călugăresc, a cerut că pentru fapta să să fie numit Varvar - Barbarul. După aceea a dus o viață sfântă, lucru pentru care a fost recunoscut că sfânt. În biserica este pictat pe zid Sfântul Varvar, cu îmbrăcăminte de pirat.
8. Vindecarea fetei ţarului
O altă minune consemnată în cronica mănăstirii, este vindecarea fetei ţarului Rusiei, Alexei Mihailovici, în 1651. Paralizase şi, după spusele medicilor, era condamnată să rămână aşa pentru totdeauna. După ce bolnava a văzut în visul ei pe Împărăteasa lumii, către i-a făgăduit că o va vindeca deplin dacă ţarul aduce icoana din Mănăstirea Iviron, părinţii ei, cu adevărat credincioşi, au cerut, prin mijlocirea Patriarhiei de Constantinopol, această icoană.
Monahii iviriţi au pictat altă icoană, identică cu cea originală, şi au dus-o la Moscova. În vreme ce Patriarhul, Rusiei Nikon, cu clerul, poporul şi ţarul făceau icoanei întâmpinare sărbătorească, prinţesa bolnavă a sărit din pat complet sănătoasă şi a alergat prin mulţime către icoană. Când au văzut-o, toţi s-au cutremurat.
9. O minune din zilele noastre
În 1982, un chilian convertit la Ortodoxie, Jose (Iosif) Muñoz-Cortes, însotit de doi prieteni, a plecat din Canada într-un pelerinaj în Muntele Athos. De profesie profesor de artă, era şi iconograf, şi îşi dorea să vadă câteva din schiturile şi mănăstirile care se îndeletniceau cu pictarea icoanelor.
Unul din prietenii care-l însoţeau pe Jose avea gânduri de monahism, aşa că a rămas în Sfântul Munte, la unul din schiturile mai mici; Jose şi celălalt tovarăş de drum al său s-au îndreptat spre un vechi schit, unde se pictau pe atunci icoane în străvechiul stil bizantin, folosind tehnica în tempera cu emulsie de ou.
După opt ceasuri de urcuş abrupt, cei doi au obosit peste măsură şi s-au hotărât să poposească la un schit de unde aveau o minunată privelişte asupra Muntelui.
Acest schit, închinat Naşterii lui Hristos, era foarte sărac, iar cei paisprezece vieţuitori ai săi ţineau o rânduială foarte aspră. Igumenul, Părintele Climent, i-a întâmpinat pe pelerini cu căldură şi le-a oferit kerasma, tradiţionala trataţie athonită, apoi i-a dus să vadă atelierul de pictat icoane al schitului.
De îndată ce a intrat în atelier, Jose a simţit o atracţie imediată şi cu neputinţă de pus în cuvinte pentru o copie a icoanei Maicii Domnului „Iviriţa” care se găsea pe unul din pereţi. După cum a explicat mai târziu, şi-a simţit inima „ca şi cum ar fi tresăltat, s-ar fi dat peste cap”. A tot întrebat dacă poate cumpăra icoana cu pricina, dar i s-a spus de fiecare dată că este una din primele icoane pictate acolo (de către un anume Părinte Hrisostom, în 1981), şi nu era de vânzare, indiferent de preţ.
În acea noapte, în timpul slujbei săvârşite în biserica schitului, pe când se cânta îngereasca închinare „Vrednic este cu adevărat să te fericim, Născătoare-de-Dumnezeu, cea pururea-fericită şi prea nevinovată şi maica Dumnezeului nostru”, Jose a căzut în genunchi şi a rugat-o din toate puterile pe Preasfânta Fecioară să-l învrednicească să ia cu el icoana ei, în lume, „unde avem nevoie de tine”.
A simţit neîntârziat încredinţare în inimă că, cumva, rugăciunea sa va fi ascultată. A doua zi dimineaţă, pe când Jose şi prietenul său se pregăteau de plecare, a venit la ei igumenul schitului ţinând icoana în mâini şi i-a spus lui Jose că este voia Maicii Domnului ca icoana ei să meargă în America.
Jose şi tovarăşul lui au coborât la arsana şi au luat vaporul. Pe drum, Jose a auzit limpede un glas lăuntric care l-a îndemnat: „Du-te la Mănăstirea Iviron şi atinge icoana de originalul făcător-de-minuni de acolo”.
Aşa au şi făcut. Ajunşi la Iviron, au aşteptat trei ceasuri până ce a venit un monah să le deschidă paraclisul care adăposteşte originalul „Portăriţei”. Jose l-a rugat pe acesta să le deschidă ferecătura icoanei, ca să poată atinge icoana pe care o primise de „Portăriţa” originală, pentru a primi binecuvântarea Maicii Domnului. Deşi surprins, monahul a acceptat după ce i s-a spus de către cei doi că doresc să poarte binecuvântarea Preasfintei Fecioare în Apus, unde e atâta nevoie de mijlocirile ei.
Întors la casa sa din Montreal, Canada, Jose a aşezat icoana primită în chip minunat în colţul cu icoane, unde păstra şi părticele din moaştele Sfinţilor de la Lavra Peşterilor din Kiev şi din cele ale Marii Ducese Elisaveta, noua-muceniţă. Un om de rugăciune, Jose a început să citească zilnic acatistul Portăriţei înaintea icoanei.
Pe 24 noiembrie 1982, în jurul orei 4 dimineaţa, la trei săptămâni după întoarcerea din Sfântul Munte, Jose s-a trezit într-un miros foarte puternic şi bine-mirositor, ca şi cum cineva ar fi vărsat o sticluţă de parfum scump. A crezut prima dată că mireasma vine de la moaşte, dar mai târziu, după ce s-a aşezat înaintea icoanei ca să-şi facă rugăciunile de dimineaţă, a văzut că mâinile Maicii Domnului sunt brăzdate de firişoare uleioase.
Jose a crezut că un prieten care stătea împreună cu el vărsase din greşeală nişte untdelemn pe icoană, umblând la candela atârnată înaintea ei, dar acesta a tăgăduit cu toată tăria că s-ar fi atins de candelă.
După ce a şters icoana de ceea ce credea că este ulei de candelă, Jose a descoperit că aceea este sursa miresmei minunate ce umpluse de-acum toată casa. La povaţa unui preot ortodox din vecinătate, icoana a fost dusă la biserică şi aşezată în altar. În timpul întregii Liturghii, din mâinile Pruncului Hristos a izvorât mir. Şi, din acel moment, cu excepţia câtorva zile din Săptămâna Mare, când icoana a rămas uscată, mirul a continuat să izvorască necontenit.
În anii ce au urmat, Jose a călătorit împreună cu icoana în multe oraşe şi nenumărate parohii, iar credincioşii se închinau la icoană, primind multă bucurie şi mângâiere. S-au ridicat, bineînţeles, şi multe întrebări. Unii aveau iniţial îndoielile lor.
Un om de ştiinţă din Miami a rămas uluit să vadă cum spatele icoanei rămâne deplin uscat; pe furiş, a rupt o aşchie mică din lemnul icoanei, pentru o analiză de laborator s-a dovedit a nu fi nimic mai mult decât lemn obişnuit de pin.
Uneori, mirul izvora mai puternic decât în alte dăţi. În timpul unei hirotonii de episcop la Montreal, s-a revărsat atât de mult mir, încât a curs de pe tetrapodul pe care fusese pusă icoana la închinat. Altădată, în Florida, se vedea cum mirul iese din mâinile Maicii Domnului şi ale Pruncului Hristos ca şi cum ar fi fost presat dinăuntru. Nimeni n-a putut să controleze curgerea mirului, ci aceasta se făcea după voia lui Dumnezeu şi a Preasfintei Sale Maici.
La început, mirul izvora doar din mâinile Maicii Domnului, din steaua de pe umărul ei stâng şi, uneori, din mâinile Domnului nostru Iisus Hristos. În martie 1985, însă, în timpul unei din slujbele Postului Mare, au început să izvorască mir până şi rama şi sticla icoanei, în aşa măsură, că acoperământul de pe tetrapodul pe care stătea s-a umplut de mir.
Au existat câteva cazuri de vindecări fizice, dar Maica Domnului a lucrat prin această icoană mai cu seamă tămăduiri ale sufletelor. Mulţi dintre cei ce au stat înaintea icoanei au dat mărturie de aceasta, cercând nu doar zdrobire a inimii şi pocăinţă, ci totodată şi mângâiere.
Cum am spus mai devreme, izvorârea de mir se oprea în timpul Săptămânii Mari, începând cu Lunea Mare. După Liturghia din dimineaţa Marii Sâmbete, pe icoană, pe ramă şi pe sticla protectoare începeau să se formeze câteva picături de mir. În decursul Utreniei Învierii, când clerul şi credincioşii, ţinând icoane şi prapori, ieşeau în procesiune din biserică, icoana începea să reverse mir în aşa măsură, încât umplea de mir mâinile celui care o purta.
Minunile îi întăresc pe credincioşi şi îi pregătesc să rabde încercările ce vin asupra lor, dar în acelaşi timp aduc mângâierea că Preasfânta Fecioară este pururea ocrotitoare a dreptslăvitorilor.
Cuvântul Domnului şi Rugăciuni
Evanghelia zilei: Luca, Cap. 9, 7-11:Şi a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute şi era nedumerit, că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din morţi;
Iar de unii că Ilie s-a arătat, iar de alţii, că un prooroc dintre cei vechi a înviat.
Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Cine este dar Acesta despre care aud asemenea lucruri? Şi căuta să-l vadă.
Şi, întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida.
Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă de vindecare îi făcea sănătoşi.
Acatistul Maicii Domnului ,,Portărița"
Rugăciunile începătoare, apoi:
Din icoana ta, Născătoare de Dumnezeu Doamnă, neîncetat a curs mir binecuvântat. Tu ai mângâiat pe cei din exil credincioși ție și ai luminat pe cei necredincioși cu lumina Fiului tău. De aceea, Stăpână, cu lacrimi ne închinăm ție: milostivește-te spre noi la ceasul judecății, ca prin mila ta să nu fim pedepsiți ca unii ce au nesocotit-o, ci prin rugăciunile tale dă-ne har ca să aducem roade duhovnicești și mântuiește sufletele noastre.
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apără pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Icosul 1
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorții slujirii apostolești în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta și nu te desparți, iar sorțul ce ți-a căzut ție, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înșelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va rușina;
Bucură-te, prin care împărăția lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuți în întunericul slujirii idolești;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălțimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioșii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioșii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 2-lea
Văzând Sfânta Fecioară minunata voie a lui Dumnezeu, pentru Sine, ca o roabă a Domnului pururi s-a supus să facă voia lui, strigând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înțelegerea cea neînțeleasă a graiului îngerului, Domnul făcând-o înțeleasă ție, Preacurată, a îndreptat mergerea ta către muntele Athosului, unde s-a grăit de tine celor ce se nevoiesc întru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigăm către tine:
Bucură-te, Ceea ce ai sfințit Athosul cu venirea ta;
Bucură-te, Ceea ce ai surpat idolii;
Bucură-te, Ceea ce ai sădit acolo credința cea adevărată;
Bucură-te, Ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredincioși;
Bucură-te, Ceea ce ți-ai ales gradină ție Muntele acesta;
Bucură-te, Ceea ce locului acestuia darul tău l-ai făgăduit;
Bucură-te, dătătoarea bunătăților pământești tuturor credincioșilor ce locuiesc pe el;
Bucură-te, chezășuitoare mântuirii celei veșnice;
Bucură-te, mijlocitoare caldă celor ce locuiesc în gradina ta;
Bucură-te, înfricoșarea tuturor vrăjmașilor;
Bucură-te, Ceea ce ai făgăduit mila Fiului tău locului acestuia, până la sfârșitul veacurilor;
Bucură-te, Ceea ce ai prevestit cu darul Lui nu se va depărta de la Sfântul Munte;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui Preaînalt cu apărarea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfântul Munte, surpăturile și văile lui, ca un sălaș prea larg, l-a arătat tuturor celor ce în viața călugărească doresc să culeagă mântuire, și vor cânta: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având purtare de grijă pentru grădina ta și pentru poporul din pămân-tul Iriviei bine ai voit a se zidi, în locul unde însăți ai stătut când ai venit la Athos, un locaș al neamului lor ca un liman celor ce caută mântuirea, și ai voit a le da icoana ta, ca toți să zică ție:
Bucură-te, Ceea ce ai fost aleasă ocrotitoare pământului Iviriei;
Bucură-te, că țara aceasta s-a întors de la înșelăciunea idolească la lumina lui Hristos;
Bucură-te, Odrasla mlădiței celei neveștejite care ai odrăslit acum viață luminată;
Bucură-te, Ceea ce ai crescut strugurii minunilor și ai bunei credințe;
Bucură-te, livadă duhovnicească pe Athos sădită;
Bucură-te, Ceea ce ai izvorât curgere cu duhovnicească luminare pentru pământul Iviriei;
Bucură-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucură-te, a lui Ioanichie cetate nebiruită;
Bucură-te, a călugărilor îngrădire;
Bucură-te, liman lin celor ce caută mântuire;
Bucură-te, Ceea ce făgăduiești acelora odihnă veșnică;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 4-lea
Izvor de gânduri de nedumerire având întru sine, cinstita văduvă, cea din Niceea, s-a tulburat văzând Sfânta și prea lăudata icoană a Maicii lui Dumnezu, împunsă cu sulița ostașului celui stricător de icoane, dintru care îndată a curs sânge și ea de frică fiind cuprinsă, ca să nu fie batjocorită Sfânta Icoană, cu rugăciuni și lacrimi vărsând, mergând spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Văzând călugării Sfântului Munte, flacăra ce se arăta pe mare ca un stâlp de foc, a cărui înălțime ajungea până la cer și strălucea ca un soare, și venind noaptea la malul mării au văzut Sfânta Icoană a Maicii lui Dumnezeu purtându-se pe mare cu putere dumnezeiască și au strigat celei pline de dar:
Bucură-te, Rug nears ce te-ai văzut de puitorul de lege;
Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei din întuneric;
Bucură-te, scară care ajungi până la cer, pe care s-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, Ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, Ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, Ceea ce ești îmbrăcată în soare, care strălucești cu darul și cu slava în toată lumea;
Bucură-te, stea care arăți soarele;
Bucură-te, fulger care luminezi sufletele și strălucești gândurile celor credincioși;
Bucură-te, strălucire care luminezi pe cei din întuneric;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 5-lea
Icoana ta cea cu Dumnezeiască mergere vrând să o dai lăcașului Mănăstirii Ivirii, zis-ai dumnezeiasca Maica Arhimandritului Gavriil: “mergi cu ceata călugărilor la malul marii și te pogoară în luciul ei și primește Icoana mea”. Deci, el întraripat cu credința și cu dragoste a mers pe apa ca pe uscat și au luat icoana în brațele sale și dobândind acea vistierie s-au bucurat zicând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzut-au călugării din Mănăstirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserica scoasă cu putere nevăzută stând deasupra porții, pe zidul curții, și spăimântându-se au zis unele ca acestea:
Bucura-te, Ceea ce bine ai voit a ne da Sfânta Icoana ta;
Bucura-te, Ceea ce ne-ai făgăduit-o acoperământ a fi nouă;
Bucura-te, Ceea ce ai arătat dragostea ta către lăcașul nostru;
Bucura-te, Ceea ce ai arătat purtarea ta de grija pentru el;
Bucura-te, ajutorul nostru în țara străină;
Bucura-te, bunăvoința lui Dumnezeu către noi;
Bucura-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucura-te, izbăvitoarea lacrimilor noastre;
Bucura-te, apărarea noastră a celor sărmani;
Bucura-te, îngrădirea noastră;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 6-lea
Propovăduitor al voii tale făcând pe Gavril, ai zis către el, Stăpâna:” N-am venit să fiu păzită de voi, ci ca să fiu Eu păzitoare vouă, nu numai în veacul acesta de acum ci și în cel viitor. Iată, dau semn vouă, până când veți vedea icoana mea în mănăstire nu va lipsi de la voi darul și mila Fiului meu, ca toți să strige Lui: Aliluia”
Icosul al 6-lea
Bucurie mare s-a făcut la toți cei ce au auzit făgăduințele tale, Maica lui Dumnezeu, și ție, Portăriței cerești, Biserică ți-au ridicat călugării în poartă mănăstirii, strigând așa:
Bucura-te, stătătoarea înainte pentru noi, în cele viitoare;
Bucura-te, Ceea ce frica Domnului ne înveți pe noi;
Bucura-te, Ceea ce ne îndreptezi pe calea cea bună;
Bucura-te, îndrăznirea și nădejdea noastră;
Bucura-te, așteptarea noastră și acoperământul;
Bucura-te, Ceea ce ce ai plecat către noi milostivirea Fiului tău;
Bucura-te, Ceea ce ne vestești ca darul Lui va fi cu noi;
Bucura-te, Ceea ce Icoana te cea sfânta ne-ai dat-o noua arvuna a milei Fiului tău;
Bucura-te, Ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucura-te, Ceea ce depărtezi de la noi tot răul;
Bucura-te, Ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 7-lea
Vrând rău credinciosul Amira să strice lăcașul Mănăstirii Ivirului și obștea de călugări ce era adunată acolo să o risipească, de grabă au cunoscut apărarea lăcașului de către Maica lui Dumnezeu, văzând corăbiile sale în adâncimea marii înecate și pe ostașii pierduți prin valurile mării. Deci înfricoșându-se ei și venind cu smerenie au dat la mănăstire aur și argint, cerând iertare. Iar călugării văzând acestea au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Multe și nenumărate minuni ai arătat, Maica lui Dumnezeu, plinind în mănăstire lipsa de vin, de faină și de untdelemn, pe cei îndrăciți vindecând, schiopilor dăruind umblare, orbilor vedere și toată neputința vindecând, ca văzând aceste minuni sa-ți cântam ție:
Bucura-te, Apărătoare Doamnă, care biruiești pe vrășmași;
Bucura-te, cea grabnică spre ajutor celor ce te cheamă pe tine;
Bucura-te, Ceea ce nu treci cu vederea rugăciunea noastră;
Bucura-te, Ceea ce de la făgăduință nu te întorci;
Bucura-te, Ceea ce întristarea întru bucurie o prefaci;
Bucura-te, Ceea ce lipsa din mănăstire tu o acoperi cu îndestulare;
Bucura-te, a orbilor vedere;
Bucura-te, a șchiopilor umblare;
Bucura-te, a tuturor scârbiților mângâietoare;
Bucura-te, ca nu încetezi a ne purta de grija și a ne mântui pe noi;
Bucura-te, că dintru atâtea rele ne izbăvești pe noi;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 8-lea
Auzind Patriarhul Nicon de lăcașul Mănăstirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca și țara lui sa aibă împărtășire de darul ei. Pentru aceasta zidind locaș în cinstea acestei preaslăvite Icoane, cu osârdie a cerut închipuirea Sfintei Icoane cea făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu, ca prin acoperământul ei, acoperiți fiind, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul intru cei de sus fiind și de cei de jos despărțindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, să dăruiești aceeași binecuvântare a Athosului și peste lăcașul Mănăstirii Pecersca, al robului tău Antonie, prin asemănarea cinstitului tău chip cu care ai binecuvântat Athosul. Pentru aceea strigam ție:
Bucura-te, acoperământul cel mai lat decât norul;
Bucura-te, îngrădirea și întărirea drept credincioșilor;
Bucura-te, stâlp nemișcat al Bisericii dreptmăritoare;
Bucura-te, înfruntarea eresurilor și a dezbinărilor;
Bucura-te, Ceea ce mulțimea credincioșilor o luminezi cu strălucitoarele raze ale Icoanei tale celei făcătoare de minuni;
Bucura-te, Cea ce izvorăști de la ea darurile vindecărilor și ale minunilor tale;
Bucura-te, îngrozirea vrășmașilor;
Bucura-te, veselia arhiereilor și a preoților;
Bucura-te, povățuitoarea călugărilor și mântuirea a tot neamul creștinesc;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 9-lea
Toată osârdia având-o adunarea pustnicilor Mănăstirii Ivirul pentru zugrăvirea Preacinstitului chip al milostivei Portărițe, săvârșind cântări de rugăciune și cu apă de la minunata Icoana spălând scândura pe care voia să zugrăvească cinstitul ei chip, au sfințit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toată obștea părinților, în post și rugăciuni, au zugrăvit închipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigam: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, a fi ca niște pești fără de glas, că nu se pricep după vrednicie să laude toate minunile tale care le-ai arătat, neamului omenesc, de la Sfânta Icoana ta. Caci încă pe cale fiind spre țara rusească, s-au făcut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil să dea prețul răscumpărării celor necredincioși care împiedicau mergerea Sfintei Icoane și îndoit după aceea întorcându-i lui. Iar noi pentru aceasta cu credința strigăm așa:
Bucura-te, izvorul minunilor cel nedeșertat;
Bucura-te, că totdeauna ești mijlocitoare către Dumnezeu;
Bucura-te, scăparea celor din nevoi;
Bucura-te, mângâierea celor scârbiți;
Bucura-te, vindecarea bolnavilor;
Bucura-te, Maica milostivă a celor sărmani;
Bucura-te, întoarcerea la calea adevărului a celor robiți;
Bucura-te, chemarea păcătoșilor la pocăință;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuiești mulți oameni din nevoi și din tot felul de scârbe, izvor de mila neîmpuținată izvorăști, dumnezeiască Maica, de la Icoana ta, neamului nostru. Ca iată ești grabnic ajutătoare în lăcașul Ivirului celui nou, înmulțind darurile tale și în alte orașe și mănăstiri și sate, celor ce te cinstesc pe tine toate cererile le împlinești, pentru aceea slăvim pe Dumnezeu, care ne-a dat noua un așa dar, și strigam: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid ești, Născătoare de Dumnezeu, cinului călugăresc și tuturor celor ce aleargă la tine, ca Făcătorul cerului și al pământului sălășluindu-se în Feciorescul tău pântece, a învățat pe toți râvnitorii de curăție și de întreaga înțelepciune să strige către tine:
Bucura-te, vas ales al curăției;
Bucura-te, cununa fecioriei;
Bucura-te, cămara nunții celei fără de de sămânță;
Bucura-te, Mireasa nenuntită;
Bucura-te, Ceea ce ai născut pe semănătorul curăției;
Bucura-te, Ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioși;
Bucura-te, grabnica ajutătoare în viforul ispitelor;
Bucura-te, Ceea ce izgonești asupririle vrășmașilor;
Bucura-te, Cea ce risipești întunecarea patimilor celor de suflet pierzătoare;
Bucura-te, Ceea ce curățești gândurile;
Bucura-te, Ceea ce ne înveți a urî dulcețile cele pământești;
Bucura-te, Ceea ce îndreptezi mințile și inimile către cele de sus;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 11-lea
Se biruiește toată cântarea care vrea să tindă către mulțimea milelor tale celor multe, că de-ți vom aduce cântări la număr tocmai ca nisipul marii, Stăpână noastră de Dumnezeu Născătoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cântam ție: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumină arătata celor ce sunt în mulțimea necazurilor, vedem pe Preasfânta icoana a Maicii lui Dumnezeu ca primind focul cel nematerialnic al darului, luminează pe toți cu razele minunilor, învățându-i a cânta așa celei prea binecuvântate:
Bucura-te, ca ești grabnică ajutătoare;
Bucura-te, Ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie și de năvălirea altor neamuri;
Bucura-te, Ceea ce ne izbăvești pe noi de foamete și de moarte năprasnică;
Bucura-te, Ceea ce ne păzești pe noi de toate relele cele aducătoare de moarte;
Bucura-te, ajutătoarea pe cale, pe uscat și pe ape, a celor necăjiți;
Bucura-te, vindecarea durerilor celor sufletești și trupești;
Bucura-te, milostiva mângâietoare a celor scârbiți și împovărați;
Bucura-te, Ceea ce pe cei deznădăjduiți îi întorci din groapa pierzării;
Bucura-te, Ceea ce nici pe mine nu mă lași fără ajutorul și apărarea ta;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 12-lea
Vrând să dea har datoriilor celor omenești, dătătorul de bine venit-a singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, și rupând zapisul a dăruit nouă puternică mijlocire pe cea de dumnezeu cu dar dăruită, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugăciunile ei să strigam pururi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând minunile tale cele arătate în viața aceasta, te lăudam pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfârșit al milei. Deci, cazând către tine înaintea Icoanei tale celei făcătoare de minuni, cu smerenie te rugăm, fii nouă acoperământ în ziua sfârșitului nostru, când vom sta la înfricoșatul scaun de
judecata al Fiului tău, ca să cântam ție:
Bucura-te, ceea ce întru slavă stai lângă scaunul Fiului tău și acolo îți aduci aminte de noi;
Bucura-te, Cea ce dimpreună cu Fiul tău și Dumnezeu împărătești în veci și pentru noi mijlocești;
Bucura-te, ca celor ce nădăjduiesc la tine le dăruiești sfârșit vieții fără durere și pașnic;
Bucura-te, Ceea ce ne izbăvești de rănile cele amare;
Bucura-te, Ceea ce ne izbăvești de duhurile cele din văzduh;
Bucura-te, ștergerea păcatelor prin pocăință;
Bucura-te, după Domnul, nădejdea noastră a vieții celei fericite;
Bucura-te, că celor ce nădăjduiesc spre tine le rânduiești starea de-a dreapta a Fiului tău;
Bucura-te, că fericitul glas care ne făgăduiește moștenirea împărăției cerurilor, a-l auzi ne învrednicește;
Bucura-te, nădejdea cea tare a veșniciei mântuirii a tuturor creștinilor;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 13-lea
O, Maica prea lăudata, Preasfânta Doamnă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi, cei ce cu smerenie și cu lacrimi aducem aceste puține rugăciuni înaintea Preacuratei Icoanei tale, și toată așteptarea și nădejdea spre tine o punem. Izbăvește-ne pe noi din toate nevoile și ispitele din viața aceasta, și ne scoate din munca ce va să fie, ca prin tine să fim mântuiți și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
După aceasta se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.
Icosul 1
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorții slujirii apostolești în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta și nu te desparți, iar sorțul ce ți-a căzut ție, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înșelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va rușina;
Bucură-te, prin care împărăția lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuți în întunericul slujirii idolești;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălțimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioșii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioșii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apără pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Apoi se citesc rugăciunile:
Rugăciune la sfârșitul Acatistul Icoanei Maicii Domnului Portărița
O, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Împărăteasa cerului și a pământului: asculta nevoile sufletelor noastre și privește cu mila spre noi cei care ne închinam înaintea sfintei tale icoane. Caci, iată, înghițiți de păcatele noastre și zdrobiți de furtuna ispitelor, privind la chipul tău îți aducem smeritele noastre rugăciuni, ca uneia ce cunoaște suspinele inimilor noastre.
Pentru că nu avem altă ajutoare, mijlocitoare și nici alta mângâiere afara de tine, mântuiește-ne tu ceea ce ești mama a tuturor celor necăjiți și împovărați.
Ajuta-ne, noua, celor slabi; alina durerea noastră, povățuiește pe cei rătăciți de la calea cea dreaptă, vindeca-i și mântuiește-i pe cei fără de nădejde, da-ne să petrecem timpul rămas din viața noastră în pace și liniște; dăruiește-ne un sfârșit creștinesc și la înfricoșătoarea judecata a Fiului Tău să ne fii milostivă mijlocitoare, ca împreuna cu toți cei plăcuți lui Dumnezeu, să ne învrednicim a cânta, a lăuda și a te slăvi pe Tine ceea ce ești mare sprijinitoare a neamului creștinesc. Amin.
Rugăciune a-II-a de la sfârșitul Acatistul Icoanei Maicii Domnului Portărița
O, Preasfânta Doamna, împărăteasa cerului și a pământului, Preasfânta Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cazând acum înaintea sfintei tale icoane, cu căința în inima, înălțăm nevrednica noastră rugăciune; pentru ca deși suntem robi netrebnici, vrednici de pedeapsa, nădăjduim să aflam mila prin atotputernica ta mijlocire înaintea Judecătorului.
Noi credem, o Doamna, că Fiul tău, care nu dorește moartea păcătoșilor, va asculta mijlocitoarea ta rugăminte, încredințați fiind de minunatul semn al sfintei tale icoane izvorâtoare de mir prin care ai revărsat cu îmbelșugare nenumărate vindecări asupra celor ce cu credință și cu dragoste au căutat ajutorul tău.
De aceea, lăcrimând strigăm ție: milostivește-te față de slăbănogirea noastră sufletească, iartă-ne necredința, risipește aroganța mândriei noastre, înmoaie inimile noastre împietrite, ascultă suspinul celor deznădăjduiți și întărește-ne să rămânem în curăție așteptând viitoarea răsplată.
Binevoiește, o Doamnă, ca Sfânta Biserica să rămână neclintită în adevăr și să sporească în dragoste.
Ocrotește-ne de uneltirile demonilor, de credințele deșarte ale ereticilor și unește toți creștinii risipiți, ca toți cei ce te cinstesc în dreapta credință pe pământ, să se învrednicească în ceruri să slăvească neîncetat Preacinstitul nume al Preasfintei Treimi și milostivul tău ajutor față de noi, în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Portărița
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apară pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Rugăciunile începătoare, apoi:
Din icoana ta, Născătoare de Dumnezeu Doamnă, neîncetat a curs mir binecuvântat. Tu ai mângâiat pe cei din exil credincioși ție și ai luminat pe cei necredincioși cu lumina Fiului tău. De aceea, Stăpână, cu lacrimi ne închinăm ție: milostivește-te spre noi la ceasul judecății, ca prin mila ta să nu fim pedepsiți ca unii ce au nesocotit-o, ci prin rugăciunile tale dă-ne har ca să aducem roade duhovnicești și mântuiește sufletele noastre.
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apără pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Icosul 1
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorții slujirii apostolești în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta și nu te desparți, iar sorțul ce ți-a căzut ție, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înșelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va rușina;
Bucură-te, prin care împărăția lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuți în întunericul slujirii idolești;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălțimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioșii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioșii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 2-lea
Văzând Sfânta Fecioară minunata voie a lui Dumnezeu, pentru Sine, ca o roabă a Domnului pururi s-a supus să facă voia lui, strigând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înțelegerea cea neînțeleasă a graiului îngerului, Domnul făcând-o înțeleasă ție, Preacurată, a îndreptat mergerea ta către muntele Athosului, unde s-a grăit de tine celor ce se nevoiesc întru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigăm către tine:
Bucură-te, Ceea ce ai sfințit Athosul cu venirea ta;
Bucură-te, Ceea ce ai surpat idolii;
Bucură-te, Ceea ce ai sădit acolo credința cea adevărată;
Bucură-te, Ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredincioși;
Bucură-te, Ceea ce ți-ai ales gradină ție Muntele acesta;
Bucură-te, Ceea ce locului acestuia darul tău l-ai făgăduit;
Bucură-te, dătătoarea bunătăților pământești tuturor credincioșilor ce locuiesc pe el;
Bucură-te, chezășuitoare mântuirii celei veșnice;
Bucură-te, mijlocitoare caldă celor ce locuiesc în gradina ta;
Bucură-te, înfricoșarea tuturor vrăjmașilor;
Bucură-te, Ceea ce ai făgăduit mila Fiului tău locului acestuia, până la sfârșitul veacurilor;
Bucură-te, Ceea ce ai prevestit cu darul Lui nu se va depărta de la Sfântul Munte;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui Preaînalt cu apărarea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfântul Munte, surpăturile și văile lui, ca un sălaș prea larg, l-a arătat tuturor celor ce în viața călugărească doresc să culeagă mântuire, și vor cânta: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având purtare de grijă pentru grădina ta și pentru poporul din pămân-tul Iriviei bine ai voit a se zidi, în locul unde însăți ai stătut când ai venit la Athos, un locaș al neamului lor ca un liman celor ce caută mântuirea, și ai voit a le da icoana ta, ca toți să zică ție:
Bucură-te, Ceea ce ai fost aleasă ocrotitoare pământului Iviriei;
Bucură-te, că țara aceasta s-a întors de la înșelăciunea idolească la lumina lui Hristos;
Bucură-te, Odrasla mlădiței celei neveștejite care ai odrăslit acum viață luminată;
Bucură-te, Ceea ce ai crescut strugurii minunilor și ai bunei credințe;
Bucură-te, livadă duhovnicească pe Athos sădită;
Bucură-te, Ceea ce ai izvorât curgere cu duhovnicească luminare pentru pământul Iviriei;
Bucură-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucură-te, a lui Ioanichie cetate nebiruită;
Bucură-te, a călugărilor îngrădire;
Bucură-te, liman lin celor ce caută mântuire;
Bucură-te, Ceea ce făgăduiești acelora odihnă veșnică;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 4-lea
Izvor de gânduri de nedumerire având întru sine, cinstita văduvă, cea din Niceea, s-a tulburat văzând Sfânta și prea lăudata icoană a Maicii lui Dumnezu, împunsă cu sulița ostașului celui stricător de icoane, dintru care îndată a curs sânge și ea de frică fiind cuprinsă, ca să nu fie batjocorită Sfânta Icoană, cu rugăciuni și lacrimi vărsând, mergând spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Văzând călugării Sfântului Munte, flacăra ce se arăta pe mare ca un stâlp de foc, a cărui înălțime ajungea până la cer și strălucea ca un soare, și venind noaptea la malul mării au văzut Sfânta Icoană a Maicii lui Dumnezeu purtându-se pe mare cu putere dumnezeiască și au strigat celei pline de dar:
Bucură-te, Rug nears ce te-ai văzut de puitorul de lege;
Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei din întuneric;
Bucură-te, scară care ajungi până la cer, pe care s-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, Ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, Ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, Ceea ce ești îmbrăcată în soare, care strălucești cu darul și cu slava în toată lumea;
Bucură-te, stea care arăți soarele;
Bucură-te, fulger care luminezi sufletele și strălucești gândurile celor credincioși;
Bucură-te, strălucire care luminezi pe cei din întuneric;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 5-lea
Icoana ta cea cu Dumnezeiască mergere vrând să o dai lăcașului Mănăstirii Ivirii, zis-ai dumnezeiasca Maica Arhimandritului Gavriil: “mergi cu ceata călugărilor la malul marii și te pogoară în luciul ei și primește Icoana mea”. Deci, el întraripat cu credința și cu dragoste a mers pe apa ca pe uscat și au luat icoana în brațele sale și dobândind acea vistierie s-au bucurat zicând: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzut-au călugării din Mănăstirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserica scoasă cu putere nevăzută stând deasupra porții, pe zidul curții, și spăimântându-se au zis unele ca acestea:
Bucura-te, Ceea ce bine ai voit a ne da Sfânta Icoana ta;
Bucura-te, Ceea ce ne-ai făgăduit-o acoperământ a fi nouă;
Bucura-te, Ceea ce ai arătat dragostea ta către lăcașul nostru;
Bucura-te, Ceea ce ai arătat purtarea ta de grija pentru el;
Bucura-te, ajutorul nostru în țara străină;
Bucura-te, bunăvoința lui Dumnezeu către noi;
Bucura-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucura-te, izbăvitoarea lacrimilor noastre;
Bucura-te, apărarea noastră a celor sărmani;
Bucura-te, îngrădirea noastră;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 6-lea
Propovăduitor al voii tale făcând pe Gavril, ai zis către el, Stăpâna:” N-am venit să fiu păzită de voi, ci ca să fiu Eu păzitoare vouă, nu numai în veacul acesta de acum ci și în cel viitor. Iată, dau semn vouă, până când veți vedea icoana mea în mănăstire nu va lipsi de la voi darul și mila Fiului meu, ca toți să strige Lui: Aliluia”
Icosul al 6-lea
Bucurie mare s-a făcut la toți cei ce au auzit făgăduințele tale, Maica lui Dumnezeu, și ție, Portăriței cerești, Biserică ți-au ridicat călugării în poartă mănăstirii, strigând așa:
Bucura-te, stătătoarea înainte pentru noi, în cele viitoare;
Bucura-te, Ceea ce frica Domnului ne înveți pe noi;
Bucura-te, Ceea ce ne îndreptezi pe calea cea bună;
Bucura-te, îndrăznirea și nădejdea noastră;
Bucura-te, așteptarea noastră și acoperământul;
Bucura-te, Ceea ce ce ai plecat către noi milostivirea Fiului tău;
Bucura-te, Ceea ce ne vestești ca darul Lui va fi cu noi;
Bucura-te, Ceea ce Icoana te cea sfânta ne-ai dat-o noua arvuna a milei Fiului tău;
Bucura-te, Ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucura-te, Ceea ce depărtezi de la noi tot răul;
Bucura-te, Ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 7-lea
Vrând rău credinciosul Amira să strice lăcașul Mănăstirii Ivirului și obștea de călugări ce era adunată acolo să o risipească, de grabă au cunoscut apărarea lăcașului de către Maica lui Dumnezeu, văzând corăbiile sale în adâncimea marii înecate și pe ostașii pierduți prin valurile mării. Deci înfricoșându-se ei și venind cu smerenie au dat la mănăstire aur și argint, cerând iertare. Iar călugării văzând acestea au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Multe și nenumărate minuni ai arătat, Maica lui Dumnezeu, plinind în mănăstire lipsa de vin, de faină și de untdelemn, pe cei îndrăciți vindecând, schiopilor dăruind umblare, orbilor vedere și toată neputința vindecând, ca văzând aceste minuni sa-ți cântam ție:
Bucura-te, Apărătoare Doamnă, care biruiești pe vrășmași;
Bucura-te, cea grabnică spre ajutor celor ce te cheamă pe tine;
Bucura-te, Ceea ce nu treci cu vederea rugăciunea noastră;
Bucura-te, Ceea ce de la făgăduință nu te întorci;
Bucura-te, Ceea ce întristarea întru bucurie o prefaci;
Bucura-te, Ceea ce lipsa din mănăstire tu o acoperi cu îndestulare;
Bucura-te, a orbilor vedere;
Bucura-te, a șchiopilor umblare;
Bucura-te, a tuturor scârbiților mângâietoare;
Bucura-te, ca nu încetezi a ne purta de grija și a ne mântui pe noi;
Bucura-te, că dintru atâtea rele ne izbăvești pe noi;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 8-lea
Auzind Patriarhul Nicon de lăcașul Mănăstirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca și țara lui sa aibă împărtășire de darul ei. Pentru aceasta zidind locaș în cinstea acestei preaslăvite Icoane, cu osârdie a cerut închipuirea Sfintei Icoane cea făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu, ca prin acoperământul ei, acoperiți fiind, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul intru cei de sus fiind și de cei de jos despărțindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, să dăruiești aceeași binecuvântare a Athosului și peste lăcașul Mănăstirii Pecersca, al robului tău Antonie, prin asemănarea cinstitului tău chip cu care ai binecuvântat Athosul. Pentru aceea strigam ție:
Bucura-te, acoperământul cel mai lat decât norul;
Bucura-te, îngrădirea și întărirea drept credincioșilor;
Bucura-te, stâlp nemișcat al Bisericii dreptmăritoare;
Bucura-te, înfruntarea eresurilor și a dezbinărilor;
Bucura-te, Ceea ce mulțimea credincioșilor o luminezi cu strălucitoarele raze ale Icoanei tale celei făcătoare de minuni;
Bucura-te, Cea ce izvorăști de la ea darurile vindecărilor și ale minunilor tale;
Bucura-te, îngrozirea vrășmașilor;
Bucura-te, veselia arhiereilor și a preoților;
Bucura-te, povățuitoarea călugărilor și mântuirea a tot neamul creștinesc;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 9-lea
Toată osârdia având-o adunarea pustnicilor Mănăstirii Ivirul pentru zugrăvirea Preacinstitului chip al milostivei Portărițe, săvârșind cântări de rugăciune și cu apă de la minunata Icoana spălând scândura pe care voia să zugrăvească cinstitul ei chip, au sfințit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toată obștea părinților, în post și rugăciuni, au zugrăvit închipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigam: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, a fi ca niște pești fără de glas, că nu se pricep după vrednicie să laude toate minunile tale care le-ai arătat, neamului omenesc, de la Sfânta Icoana ta. Caci încă pe cale fiind spre țara rusească, s-au făcut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil să dea prețul răscumpărării celor necredincioși care împiedicau mergerea Sfintei Icoane și îndoit după aceea întorcându-i lui. Iar noi pentru aceasta cu credința strigăm așa:
Bucura-te, izvorul minunilor cel nedeșertat;
Bucura-te, că totdeauna ești mijlocitoare către Dumnezeu;
Bucura-te, scăparea celor din nevoi;
Bucura-te, mângâierea celor scârbiți;
Bucura-te, vindecarea bolnavilor;
Bucura-te, Maica milostivă a celor sărmani;
Bucura-te, întoarcerea la calea adevărului a celor robiți;
Bucura-te, chemarea păcătoșilor la pocăință;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuiești mulți oameni din nevoi și din tot felul de scârbe, izvor de mila neîmpuținată izvorăști, dumnezeiască Maica, de la Icoana ta, neamului nostru. Ca iată ești grabnic ajutătoare în lăcașul Ivirului celui nou, înmulțind darurile tale și în alte orașe și mănăstiri și sate, celor ce te cinstesc pe tine toate cererile le împlinești, pentru aceea slăvim pe Dumnezeu, care ne-a dat noua un așa dar, și strigam: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid ești, Născătoare de Dumnezeu, cinului călugăresc și tuturor celor ce aleargă la tine, ca Făcătorul cerului și al pământului sălășluindu-se în Feciorescul tău pântece, a învățat pe toți râvnitorii de curăție și de întreaga înțelepciune să strige către tine:
Bucura-te, vas ales al curăției;
Bucura-te, cununa fecioriei;
Bucura-te, cămara nunții celei fără de de sămânță;
Bucura-te, Mireasa nenuntită;
Bucura-te, Ceea ce ai născut pe semănătorul curăției;
Bucura-te, Ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioși;
Bucura-te, grabnica ajutătoare în viforul ispitelor;
Bucura-te, Ceea ce izgonești asupririle vrășmașilor;
Bucura-te, Cea ce risipești întunecarea patimilor celor de suflet pierzătoare;
Bucura-te, Ceea ce curățești gândurile;
Bucura-te, Ceea ce ne înveți a urî dulcețile cele pământești;
Bucura-te, Ceea ce îndreptezi mințile și inimile către cele de sus;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 11-lea
Se biruiește toată cântarea care vrea să tindă către mulțimea milelor tale celor multe, că de-ți vom aduce cântări la număr tocmai ca nisipul marii, Stăpână noastră de Dumnezeu Născătoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cântam ție: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumină arătata celor ce sunt în mulțimea necazurilor, vedem pe Preasfânta icoana a Maicii lui Dumnezeu ca primind focul cel nematerialnic al darului, luminează pe toți cu razele minunilor, învățându-i a cânta așa celei prea binecuvântate:
Bucura-te, ca ești grabnică ajutătoare;
Bucura-te, Ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie și de năvălirea altor neamuri;
Bucura-te, Ceea ce ne izbăvești pe noi de foamete și de moarte năprasnică;
Bucura-te, Ceea ce ne păzești pe noi de toate relele cele aducătoare de moarte;
Bucura-te, ajutătoarea pe cale, pe uscat și pe ape, a celor necăjiți;
Bucura-te, vindecarea durerilor celor sufletești și trupești;
Bucura-te, milostiva mângâietoare a celor scârbiți și împovărați;
Bucura-te, Ceea ce pe cei deznădăjduiți îi întorci din groapa pierzării;
Bucura-te, Ceea ce nici pe mine nu mă lași fără ajutorul și apărarea ta;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 12-lea
Vrând să dea har datoriilor celor omenești, dătătorul de bine venit-a singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, și rupând zapisul a dăruit nouă puternică mijlocire pe cea de dumnezeu cu dar dăruită, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugăciunile ei să strigam pururi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând minunile tale cele arătate în viața aceasta, te lăudam pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfârșit al milei. Deci, cazând către tine înaintea Icoanei tale celei făcătoare de minuni, cu smerenie te rugăm, fii nouă acoperământ în ziua sfârșitului nostru, când vom sta la înfricoșatul scaun de
judecata al Fiului tău, ca să cântam ție:
Bucura-te, ceea ce întru slavă stai lângă scaunul Fiului tău și acolo îți aduci aminte de noi;
Bucura-te, Cea ce dimpreună cu Fiul tău și Dumnezeu împărătești în veci și pentru noi mijlocești;
Bucura-te, ca celor ce nădăjduiesc la tine le dăruiești sfârșit vieții fără durere și pașnic;
Bucura-te, Ceea ce ne izbăvești de rănile cele amare;
Bucura-te, Ceea ce ne izbăvești de duhurile cele din văzduh;
Bucura-te, ștergerea păcatelor prin pocăință;
Bucura-te, după Domnul, nădejdea noastră a vieții celei fericite;
Bucura-te, că celor ce nădăjduiesc spre tine le rânduiești starea de-a dreapta a Fiului tău;
Bucura-te, că fericitul glas care ne făgăduiește moștenirea împărăției cerurilor, a-l auzi ne învrednicește;
Bucura-te, nădejdea cea tare a veșniciei mântuirii a tuturor creștinilor;
Bucura-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul al 13-lea
O, Maica prea lăudata, Preasfânta Doamnă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi, cei ce cu smerenie și cu lacrimi aducem aceste puține rugăciuni înaintea Preacuratei Icoanei tale, și toată așteptarea și nădejdea spre tine o punem. Izbăvește-ne pe noi din toate nevoile și ispitele din viața aceasta, și ne scoate din munca ce va să fie, ca prin tine să fim mântuiți și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
După aceasta se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.
Icosul 1
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorții slujirii apostolești în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta și nu te desparți, iar sorțul ce ți-a căzut ție, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înșelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va rușina;
Bucură-te, prin care împărăția lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuți în întunericul slujirii idolești;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău și Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălțimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioșii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioșii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apără pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Apoi se citesc rugăciunile:
Rugăciune la sfârșitul Acatistul Icoanei Maicii Domnului Portărița
O, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Împărăteasa cerului și a pământului: asculta nevoile sufletelor noastre și privește cu mila spre noi cei care ne închinam înaintea sfintei tale icoane. Caci, iată, înghițiți de păcatele noastre și zdrobiți de furtuna ispitelor, privind la chipul tău îți aducem smeritele noastre rugăciuni, ca uneia ce cunoaște suspinele inimilor noastre.
Pentru că nu avem altă ajutoare, mijlocitoare și nici alta mângâiere afara de tine, mântuiește-ne tu ceea ce ești mama a tuturor celor necăjiți și împovărați.
Ajuta-ne, noua, celor slabi; alina durerea noastră, povățuiește pe cei rătăciți de la calea cea dreaptă, vindeca-i și mântuiește-i pe cei fără de nădejde, da-ne să petrecem timpul rămas din viața noastră în pace și liniște; dăruiește-ne un sfârșit creștinesc și la înfricoșătoarea judecata a Fiului Tău să ne fii milostivă mijlocitoare, ca împreuna cu toți cei plăcuți lui Dumnezeu, să ne învrednicim a cânta, a lăuda și a te slăvi pe Tine ceea ce ești mare sprijinitoare a neamului creștinesc. Amin.
Rugăciune a-II-a de la sfârșitul Acatistul Icoanei Maicii Domnului Portărița
O, Preasfânta Doamna, împărăteasa cerului și a pământului, Preasfânta Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cazând acum înaintea sfintei tale icoane, cu căința în inima, înălțăm nevrednica noastră rugăciune; pentru ca deși suntem robi netrebnici, vrednici de pedeapsa, nădăjduim să aflam mila prin atotputernica ta mijlocire înaintea Judecătorului.
Noi credem, o Doamna, că Fiul tău, care nu dorește moartea păcătoșilor, va asculta mijlocitoarea ta rugăminte, încredințați fiind de minunatul semn al sfintei tale icoane izvorâtoare de mir prin care ai revărsat cu îmbelșugare nenumărate vindecări asupra celor ce cu credință și cu dragoste au căutat ajutorul tău.
De aceea, lăcrimând strigăm ție: milostivește-te față de slăbănogirea noastră sufletească, iartă-ne necredința, risipește aroganța mândriei noastre, înmoaie inimile noastre împietrite, ascultă suspinul celor deznădăjduiți și întărește-ne să rămânem în curăție așteptând viitoarea răsplată.
Binevoiește, o Doamnă, ca Sfânta Biserica să rămână neclintită în adevăr și să sporească în dragoste.
Ocrotește-ne de uneltirile demonilor, de credințele deșarte ale ereticilor și unește toți creștinii risipiți, ca toți cei ce te cinstesc în dreapta credință pe pământ, să se învrednicească în ceruri să slăvească neîncetat Preacinstitul nume al Preasfintei Treimi și milostivul tău ajutor față de noi, în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Portărița
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit armă tare, zid nebiruit și strajă nebiruită. Acoperă-ne și ne apară pe noi toți de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți și de toată vătămarea sufletească și trupească, ca să strigăm ție: Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!
Nessun commento:
Posta un commento