PRIMUL CREŞTIN DACO-ROMAN

Episcopia Dunării de Jos a primit în custodie relicvele celui mai vechi creştin străromân cunoscut în ţară, Innocens (secolul al III-lea), oseminte care se vor aşeza în Capela Palatului episcopal, viitorul muzeu religios al Dunării de Jos. Cercetările arheologice de la Tirighina-Bărboşi, în imediata apropiere a oraşului Galaţi, întreprinse între anii 1976-1979 de către specialişti ai Muzeului Judeţean de Istorie Galaţi, în colaborare cu cei de la Institutul de Istorie şi Arheologie "A. D. Xenopol" din Iaşi, au descoperit noi şi interesante mărturii arheologice referitoare la continuitatea şi romanitatea populaţiei autohtone geto-dacice şi daco-romane din sudul roman al Moldovei, dar şi la certificarea creştinismului în această regiune a Dunării de Jos încă din secolul al III-lea d.Hr. Cercetările arheologice desfăşurate în cadrul ringului de piatră de la Tirighina-Bărboşi au scos la lumină şaisprezece morminte romane, cel mai valoros dintre acestea fiind, fără îndoială, mormântul paleocreştin numărul 7, atât în ceea ce priveşte bogatul său inventar, cât şi ritul de înhumare. Scheletul este bine conservat, în poziţie lungit, culcat pe spate, având craniul orientat la VNV şi picioarele la ESE. Mâna stângă, uşor îndoită din cot, are palma situată pe bazin, iar cea dreaptă, în unghi obtuz, are palma aşezată pe abdomen, după ritul creştin. Capul aşezat cu faţa în sus are privirea îndreptată către E.

Inventarul mormântului este deosebit de bogat şi variat. Se compune din trei monede romane, de bronz, relativ bine conservate, din timpul împăratului Claudius al II-lea Goticul, care a domnit în perioada 268-270. Prima monedă a fost descoperită între dinţii defunctului, o alta în regiunea gâtului şi cea de-a treia pe humerusul stâng. Cel mai important element descoperit în acest mormânt este o fibulă de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, uşor proeminente. Suprafaţa exterioară a fibulei este gravată cu o suită de forme geometrice rectangulare, în care sunt orânduite simetric câte patru sau două puncte. Pe cantul arcului portagrafei se află incizată o inscripţie cu litere latine "INNOCENS", inscripţie ce reprezintă numele acestui străromân creştin. La prima vedere, fibula de aur de la Tirighina-Bărboşi pare a se încadra tipologic în repertoriul fibulelor romane, datate în literatura de specialitate în secolul al IV-lea d.Hr., având relative analogii cu multe exemplare cunoscute în străinătate şi la noi în ţară. După toate cercetările întreprinse de arheologi şi istorici, fibula de aur a fost datată la sfârşitul secolului al III-lea d.Hr., mai ales că aceasta figurează în acelaşi context arheologic cu cele trei monede romane de bronz din timpul împăratului Claudius al II-lea Goticul, adică puţin înainte de retragerea aureliană. Faţă de cele cunoscute până acum în literatura de specialitate, specialiştii au afirmat că respectiva fibulă din aur poartă, atât sub aspect tipologic, dar şi ornamental, amprenta sigură a unei piese unicat, de mare valoare documentar-ştiinţifică, descoperită în zona limitrofă a graniţei Imperiului Roman, la nordul Dunării de Jos, în sudul roman al Moldovei.

Inventarul mormântului este completat de o cutie cilindrică de plumb, folosită cel mai probabil pentru produse cosmetice, două catarame de bronz semicirculare, o căţuie geto-dacică, un opaiţ roman şi trei amfore romane, în poziţie aproape verticală. Datorită bogăţiei obiectelor găsite şi a ritului său funerar cu caracter mixt daco-roman, mormântul numărul 7 întruchipează în primul rând o adevărată sinteză de cultură materială a civilizaţiei daco-romane, sinteză ce stă la temelia procesului de romanizare şi formare a poporului român. În al doilea rând, dacă se analizează şi faptul că acest străromân pe nume INNOCENS este înmormântat după ritul creştin, concluzia la care se ajunge este aceea că avem de-a face cu prezenţa unui mormânt paleocreştin, datat la sfârşitul secolului al III-lea d.Hr., singurul de acest fel descoperit până acum, atât în sudul roman al Moldovei, cât şi pe întreg teritoriul ţării noastre. În sprijinul acestei afirmaţii pledează şi faptul că, în contextul arheologic al aceleiaşi aşezări civile de la Tirighina-Bărboşi, s-au descoperit şi anumite obiecte paleocreştine, datate tot în secolul al III-lea. Este vorba de prezenţa unei cruciuliţe ajurate, în formă de medalion, din sidef, de mici proporţii, cu orificiu pentru purtat la gât, precum şi o hrismă pictată pe gâtul unei amfore romane tot din secolul al III-lea d.Hr. De altfel, însăşi inscripţia INNOCENS, gravată cu litere latine pe cantul aurit al fibulei romane de aur de la Bărboşi, pledează pentru apariţia primului nume de esenţă creştină, nume ce figurează în listele primelor atestări de nume creştine din Imperiul Roman de la sfârşitul secolului al III-lea.

În lumina celor relatate privind atributele documentar-ştiinţifice şi arheologice ale mormântului daco-roman paleocreştin de la Bărboşi, se poate afirma cu certitudine că atât poporul, cât şi limba română s-au format odată cu apariţia creştinismului pe teritoriul patriei noastre, cu alte cuvinte, poporul român s-a născut creştin dintru începuturi, cu aproape două milenii în urmă.