Icosul 1
Venind la mormîntul Sfintei Muceniţe Agatia şi auzind citirea Sfintei Evanghelii despre femeia care a luat tămăduire de boala scurgerii de sînge prin atingerea hainei lui Hristos, ai îndemnat-o pe mama ta să se atingă de mormînt, iar aceasta tămăduindu-se, împreună cu tine a dat slavă lui Dumnezeu aşa:
Bucură-te, că credinţa în Hristos ţi-a fost neclintită,
Bucură-te, că rugăciunea fierbinte de Domnul ţi-a fost primită,
Bucură-te, că Sfînta Agatia în vis ţi s-a arătat,
Bucură-te, ca slăvire cetăţii Siracuzei prin tine s-a dat,
Bucură-te, ca Hristos ţi-a privit viaţa cu bucurie,
Bucură-te, ca inima ta ardea neîncetat pentru Cerescul Mire,
Bucură-te, ceea ce ai lepădat grija pentru trupul cel de tină,
Bucură-te că prin chinuri te-ai îmbrăcat cu lumină,
Bucură-te, a Domnului mireasă primită,
Bucură-te, diamant şi piatră nepreţuită,
Bucură-te, că pe cap porţi strălucită cunună,
Bucură-te, fecioară ce cu drepţii te veseleşti împreună,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 2
Aprinzîndu-te de dragoste pentru Mirele cel Ceresc, i-ai spus mamei tale că nu vrei să mai auzi de logodnic pămîntesc. Şi cerînd moştenirea ta de la ea, pe Mîntuitorul ai voit a-L urma pînă la moarte, închinîndu-I fecioria ta. Pentru această pildă te-ai făcut creştinilor care cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Sfătuită de tine, toată bogata ei moştenire lumească maica ta ţi-a înmînat-o spre a o da Domnului, iar tu, înţeleaptă fecioară, ai vîndut satele şi podoabele, împărţind săracilor totul, iar ei, slăvind pe Dumnezeu, au strigat:
Bucură-te, ca deşertăciunea bogăţiilor pămînteşti mamei tale ai arătat,
Bucură-te, ca prin bunul tău sfat te-a sprijinit în hotărîrea ce ai luat,
Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de cele trecătoare,
Bucură-te, că ţi-ai agonisit bogăţie nepieritoare,
Bucură-te, că faţă de logodnic de hotărîrea cea bună nu te-ai ruşinat,
Bucură-te, că doica cea pricepută înaintea lui te-a apărat,
Bucură-te, preaînţeleaptă următoare a Celui Înviat
Bucură-te, preafrumoasă jertfă a Celui Preaînălţat
Bucură-te, că pentru milostivirea ta îngerii s-au bucurat,
Bucură-te, că pe Domnul desăvîrşit ai urmat,
Bucură-te, că pe tine însăţi te-ai făcut podoaba fecioarelor,
Bucură-te, că de lucruri minunate în ceruri eşti moştenitoare,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 3
Văzînd logodnicul tău că ai risipit toată averea împărţind-o săracilor, a mers la Pashasie, domnul cetăţii, şi te-a vădit că eşti creştină, iar ighemonul, chemîndu-te să jertfeşti idolilor a voit a te sili, dar tu nu te-ai plecat la porunca lui, apărîndu-ţi credinţa. Iar noi, văzînd îndrăzneala ta, strigăm Lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Fericită eşti între fecioare, că neplecîndu-te la ameninţările ighemonului ai zis: “Acum nemaiavînd nimic din averea mea ce să aduc, pe mine mă jertfesc vie Lui Dumnezeu”. Iar noi auzind acestea, minunîndu-te de dăruirea ta cea înţeleaptă, te lăudăm aşa:
Bucură-te, ca în inima ta pe Mirele Hristos Îl purtai,
Bucură-te, că răbdarea ta ţi-a cîştigat loc de cinste în rai,
Bucură-te, că satana a fost biruit de tine,
Bucură-te, că pe diavol l-ai umplut de ruşine,
Bucură-te, că în lume te-a umbrit raza cerească,
Bucură-te, pilda celor ce vor să se mîntuiască,
Bucură-te, că plină de înţelepciune te-ai dovedit,
Bucură-te, că prin cuvintele tale pe ighemon l-ai uimit,
Bucură-te, că la Domnul ai voit a-l întoarce,
Bucură-te, că ai încercat a-l converti înainte de moarte,
Bucură-te, că l-ai îndemnat să se închine lui Dumnezeu şi nu idolilor,
Bucură-te, că nu te-ai temut de mîna împăratului şi a chinurilor,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 4
Văzînd rîvna lor nebună pentru slujirea idolească, i-ai numit “stricătorii sufletului” pe cei care iubesc dulceaţa vremelnică mai mult decît desfătarea veşnică. Dar ei n-au voit a crede că Duhul Sfînt grăieşte prin tine; noi însă cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Auzind din gura ta că Duhul Sfînt trăieşte întru curăţie, au poruncit să te ducă la casa de desfrînare, ca după ce vei fi batjocorită să fugă Sfîntul Duh de la tine, dar tu nu te-ai înfricoşat, zicînd că trupul nu se va spurca de nu se va învoi mintea. Iar noi, pentru nădejdea ta în Dumnezeu, strigăm ţie aşa:
Bucură-te, că nu te-ai lăsat înduplecată prin nici o chinuire,
Bucură-te, că tinereţile tale prin chinuri au înflorit,
Bucură-te, că între necredincioşi viaţa ta ca soarele a strălucit,
Bucură-te, fecioară prea-tare în virtute,
Bucură-te, că te-ai învrednicit de daruri multe,
Bucură-te, stîlp al credinţei neclintit,
Bucură-te, că pe Domnul mai presus de orice L-ai iubit,
Bucură-te, că toată nădejdea ţi-ai pus în Mirele cel Ceresc,
Bucură-te că nu te-ai temut de cei ce rănesc doar trupul pămîntesc,
Bucură-te, că de Dumnezeu cu tot sufletul te-ai lipit,
Bucură-te, că fecioria cu dragoste lui Hristos i-ai făgăduit,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 5
Pashasie a poruncit ca să vină după tine cei ce ţineau casa de desfrînare zicînd să cheme poporul şi să-şi bată joc de tine pînă vei muri, dar Duhul Sfînt nu i-a lăsat să se atingă de tine, pentru care minune cîntăm: Aliluia!
Icosul 5
Duhul Sfînt a dat atîta greutate trupului tău încît nicidecum n-au putut să te mute din loc. Atunci aducînd o funie şi legîndu-te de mîini şi de picioare, au încercat cu toţii a te tîrî, dar ca un munte stăteai nemişcată.
Bucură-te, rugătoare fierbinte către Dumnezeu,
Bucură-te, că prin minune trupul s-a făcut ca un munte de greu,
Bucură-te, că pe Domnul L-ai rugat a-ţi păzi fecioria,
Bucură-te, că în ceruri ţi s-a făcut auzită rugăciunea,
Bucură-te, că mila Domnului te-a acoperit,
Bucură-te, că trupul ţi-a rămas curat precum tu însuţi l-ai păzit,
Bucură-te, că mare cunună Domnul în cer ţi-a pregătit,
Bucură-te, că de mucenicie te-ai învrednicit,
Bucură-te, că prin tine mulţi dreapta credinţă au aflat,
Bucură-te, că slava Domnului prin tine s-a arătat,
Bucură-te, că neclintit îţi era trupul precum îţi era credinţa,
Bucură-te, că l-ai slujit pe Domnul cu toată fiinţa,
Bucură-te, Sfînta Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 6
Pildă te-ai făcut fecioarelor, Sfîntă Lucia, rîvnind curăţiei Maicii Domnului; iar Mîntuitorul văzînd curăţia cugetului tău, cu mărgăritare cereşti ţi-a împodobit haina de nuntă, şi ceata fecioarelor te aşteaptă în ceruri cîntînd: Aliluia!
Icosul 6
Mirele tău cel iubit nu te-a lăsat pradă desfrînaţilor închinători la idoli ci, minune săvîrşind pentru tine, toate planurile lor a zădărnicit. Iar noi slăvind pe Dumnezeu îţi cîntăm aşa:
Bucură-te, că te-ai făcut sălaş Duhului Sfînt,
Bucură-te, că numai pe Hristos Domnul Îl aveai în gînd,
Bucură-te că prin tine am văzut mărirea cerească,
Bucură-te, că în faţa păgînilor Duhul Sfînt prin tine a voit să grăiască,
Bucură-te, luminarea celor nepricepuţi,
Bucură-te, ceea ce te-ai îmbrăcat în virtuţi,
Bucură-te, temelie neclintită a creştinătăţii,
Bucură-te, izvorul bunătăţii,
Bucură-te, că pe mulţi i-ai întărit în credinţă,
Bucură-te, că pe şi mai mulţi i-ai adus la dreapta credinţă,
Bucură-te, stea luminătoare,
Bucură-te, a curăţiei cinstită floare,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 7
În mare nepricepere fiind Pashasie, a chemat vrăjitorii, fermecătorii şi toţi popii idoleşti ca să facă vrăji în jurul tău, şi să te urnească, dar neisprăvind nimic, trupul tău a rămas pironit în pămînt. Iar noi văzînd marea purtare de grijă a lui Dumnezeu asupra robilor Săi, cîntăm: Aliluia!
Icosul 7
Pentru că nu izbuteau nicidecum a te mişca din loc, s-a poruncit să fii stropită cu ud de om, socotind că cu oarecare vrăji stai nemişcată, dar în zadar s-au ostenit, căci nu au putut să te clintească, şi mai mult s-au ruşinat de tăria ta, pentru care-ţi cîntăm aşa:
Bucură-te, sfîntă în credinţă neclintită,
Bucură-te, arma nebiruită,
Bucură-te, trandafir plin de mireasma intre spinii idoleşti,
Bucură-te, ca inima ta nu s-a plecat celor pămînteşti,
Bucură-te, că credinţa ta s-a transformat într-un izvor de apă vie, Bucură-te, lauda fecioriei,
Bucură-te, ceea ce împreună cu îngerii locuieşti,
Bucură-te, aducerea de roade duhovniceşti,
Bucură-te, învăţătoarea înfrînării,
Bucură-te, stea curată a răbdării,
Bucură-te, soare luminos care neîncetat luminezi pe cei credincioşi,
Bucură-te, ruşinătoarea slujitorilor idoleşti,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 8
Crezînd că te vor putea urni din loc, au adus multe perechi de boi să te clintească, însă nici astfel nu le-a fost cu putinţă. Iar acuzată fiind că ai făcut farmece, le-ai spus că Milostivul Dumnezeu te ocrotea, căci întotdeauna îi cînţi: Aliluia!
Icosul 8
Nepricepînd cum tu, deşi neputincioasă copilă fiind, tîrîtă de o mie de oameni stai neclintită, le-ai spus că eşti înştiinţată de la Duhul Sfînt că nici zece mii de oameni nu ar avea izbînda asupra ta.
Bucură-te, fecioara neîntinată,
Bucură-te, comoara nedeşertată,
Bucură-te, făclie luminoasă,
Bucură-te, că ne tragi pe noi de la dragostea pămînteasca spre dragostea lui Dumnezeu,
Bucură-te, că nimic n-a putut să te mişte din loc,
Bucură-te, că de dorul lui Hristos, sufletul tău ardea ca un foc,
Bucură-te, că le-ai vestit puterea Sfîntului Duh,
Bucură-te, că încercările lor de a te necinsti au fost rispite în vînt,
Bucură-te că eşti biserica lui Dumnezeu celui viu,
Bucură-te, că a-ţi aduce laude cum se cuvine nu ştiu,
Bucură-te, îndreptarea fecioarelor celor drepte,
Bucură-te, strălucirea credinţei celei creştine,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 9
Văzînd că l-ai ruşinat, Pashasie a poruncit să fii înconjurată cu un foc mare şi să toarne peste tine smoala arsă, pucioasă şi undelemn fiert. Iar tu stînd nevătămata cîntai: Aliluia!
Icosul 9
Tu L-ai rugat pe Domnul Iisus Hristos ca focul să nu aibă putere asupra ta, pentru a se întări credinţa credincioşilor şi pentru a fi vădită neputinţa idolilor.
Bucură-te, rugul cel nears,
Bucură-te, ca ighemonul de ruşine a rămas,
Bucură-te, pildă de nădejde şi de răbdare,
Bucură-te, tămîie bineprimită la cer în rugăciune,
Bucură-te, că povaţă ne-ai dat să-ţi urmăm ţie,
Bucură-te, că ţi-ai dat viaţa trecătoare pentru veşnicie,
Bucură-te, că în ceruri s-a preamărit al tău nume,
Bucură-te, că veselie fecioarelor eşti în lume,
Bucură-te, că văpaia focului nu te-a atins,
Bucură-te, că farmecele vrăjitorilor idoleşti le-ai învins,
Bucură-te, că creştinii se întăresc văzînd pătimirea ta,
Bucură-te, că ne-ai învăţat cu osîrdie a ne ruga,
Bucură-te, Sfînta Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 10
Nesuferind prietenii lui Pashasie să-l vadă în mare supărare, au poruncit să fii lovită cu sabia peste grumaz, după care au plecat, lăsîndu-te rănită. Tu însă nu conteneai a te ruga şi creştinii cîntau: Aliluia!
Icosul 10
Deşi foarte rănită nu ai slăbit, ci te rugai şi le-ai vestit poporului că s-a dat pace Bisericii lui Dumnezeu, căci Diocleţian căzuse din împărăţie, iar Maximian tocmai murise. Şi auzind sfîrşitul prigonirilor, creştinii te lăudau zicînd:
Bucură-te, că de noroade nu ai uitat,
Bucură-te, că deşi în suferinţă, vestea cea bună le-ai dat,
Bucură-te, că eşti cetăţii ocrotitoare,
Bucură-te, că mîntuirea ţi-ai cîştigat prin răbdare,
Bucură-te, că pe Domnul ÎI ai înaintea ochilor pe veşnicie,
Bucură-te, că vezi veşnic a raiului îndulcire,
Bucură-te, Muceniţă Lucia preacinstită,
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu ne ajută,
Bucură-te, că prin chinuri te desfătezi acum veşnic,
Bucură-te, că răsplată ţi-a dat ţie cel Atotputernic,
Bucură-te, că prin chinuri eşti proslăvită între sfinte,
Bucură-te, ca petreci în raiul pe care l-ai dorit fierbinte,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 11
Înaintea ta s-a dus Pashasie legat în lanţuri, căci venise porunca de la Roma ca să fie dus la judecată ferecat. Iar creştinii, văzînd că pedepseşte Domnul pe asupritorii robilor Săi, strigau: Aliluia!
Icosul 11
Deşi gîtlejul îţi era străpuns de sabie, duhul tău nu a ieşit din tine pînă cînd au venit preoţii şi te-au împărtăşit cu Preacuratele şi de viaţă făcătoarele Taine ale lui Hristos. Privind o minune ca aceasta, toţi credincioşii te lăudăm zicînd:
Bucură-te, lauda Siracuzei,
Bucură-te, păzitoarea curăţiei,
Bucură-te, muceniţă ce eşti de raze cereşti plină,
Bucură-te, a inimilor credincioase dulce lumină,
Bucură-te, că ai avut candela ta pregătită,
Bucură-te, că te-ai arătat cereştii cămări învrednicită,
Bucură-te, că pe capul tău Hristos a pus cunună,
Bucură-te, căci cu drepţii te veseleşti împreună,
Bucură-te, că te-ai făcut mireasă Cerescului Mire,
Bucură-te, că nici o suferinţă trupească nu ţi-a fost poticnire,
Bucură-te, că prin chinuri ţi-ai împletit cununa muceniciei,
Bucură-te, că ai primit răsplata veşniciei,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 12
Dîndu-ţi sufletul în mîinile Domnului, ai fost pusă într-acel loc de cinste, unde s-a zidit biserica în numele tău şi în cinstea lui Dumnezeu, închinat Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, Căruia Îi cîntăm: Aliluia!
Icosul 12
Acum în ceruri te veseleşti cu Sfînta Agatia, şi precum ea e slava Cataniei aşa şi tu eşti a Siracuzei. Iar noi, nevrednicii, nădăjduind la al tău grabnic ajutor, te lăudăm aşa:
Bucură-te, fecioară curată şi preaînţeleaptă,
Bucură-te, că de oameni pe pămînt eşti lăudată,
Bucură-te, răbdătoare de chinuri nebiruită,
Bucură-te, vitează rugătoare de Duhul Sfînt proslăvită,
Bucură-te, că lumina dreptei credinţe prin tine străluceşte,
Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai răbdat muceniceşte,
Bucură-te, că ne înveţi a nu iubi bunătăţile acestei lumi trecătoare,
Bucură-te, că prin tine după măsura credinţei se dă vindecare,
Bucură-te, propovăduitoarea dreptei credinţe,
Bucură-te, că acum te veseleşti împreună cu muceniţele sfinte,
Bucură-te, vrednică purtătoare de cunună,
Bucură-te, că acum cu îngerii salţi împreună,
Bucură-te, Sfîntă Muceniţă Lucia, neînfricată păzitoare a fecioriei!
Condacul 13
O, Sfîntă Muceniţă Lucia, care prin curăţia vieţii tale te-ai arătat vrednică mireasa a Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-L ca să dea iertare de greşeli şi sufletelor noastre, ca în veci să cîntăm împreuna cu tine: Aliluia!
Troparul, glas 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Lucia, strigă cu mare glas: “Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, şi pe Tine căutîndu-Te mă chinuiesc, şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău, şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie!” Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mîntuieşte sufletele noastre.
Condacul, glas 3
Nevoindu-te cu rugăciune şi multe pătimiri, păstrîndu-ţi fecioria nestricată, de chinuri bucurîndu-te, te-ai adus Făcătorului tău, că te-ai logodit cu Hristos şi săvîrşind călătoria prin luminată mucenicie, dai acum tămăduiri celor ce te cinstesc cu dreaptă credinţă, Sfîntă Lucia preaslăvită.
Viața Sfintei Mucenițe Lucia, fecioara
După săvârșirea cântării bisericești, ducându-se poporul, a căzut înaintea mormântului sfintei mucenițe, mama împreună cu fiica și au început cu lacrimi a se ruga, cerând ajutor. Deci, rugându-se ele mult, a adormit Lucia și a avut vedenie, văzând-o pe Sfânta muceniță Agatia în mijlocul îngerilor, foarte împodobită cu mărgăritare și zicându-i: "Sora mea, Lucia, fecioara Domnului, pentru ce ceri de la mine ceea ce singură poți îndată să dai? Căci credința ta ajută mamei tale și, iată, s-a făcut sănătoasă! Și precum prin mine se slăvește cetatea Catania, așa și prin tine se va slăvi și împodobi cetatea Siracuzei, pentru că ai gătit sălășuire bine primită lui Hristos întru a ta feciorie".
Acestea auzindu-le Lucia, s-a deșteptat și cu cutremur s-a sculat, apoi a zis către mama ei: "Mamă, mamă, iată te-ai vindecat. Deci, rogu-te pe tine prin sfânta aceasta care cu rugăciunile sale te-a tămăduit, să nu-mi mai pomenești de logodnic niciodată - pentru că acum era logodită -, nici să poftești a vedea din trupul meu rodul cel muritor. Ci toate acelea ce le-ai pregătit să mi le dai mie, ca și când aș fi mers după bărbatul cel muritor, dă-mi-le acum, ca să merg la mirele cel fără de moarte, Hristos Domnul, Care va păzi fecioria mea". Iar mama sa Evtihia a zis către dânsa: "Toate cele ce sunt ale tatălui tău, care a murit de nouă ani, păzindu-le întregi le-am înmulțit și nu le-am împuținat, spre a le da moștenire ție. Iar cele ce sunt ale mele și cele ce mai pot să fie, singură le știi bine. Deci, să acoperi mai întâi cu țarina ochii mei și apoi ceea ce va fi ție cu plăcere, vei face cu toată avuția". Lucia a zis: "Ascultă, mamă, sfatul meu, că nu este iubit de Dumnezeu acela care Îi dă Lui ceea ce nu poate duce cu sine, nici singur pentru el nu poate să le cheltuiască. Ci de voiești a face lucru bine primit lui Dumnezeu, dă-I Lui ceea ce-ți este cu putință a cheltui; pentru că după ce vei muri, nimic nu vei mai putea cheltui și ceea ce dai acum, dai ce nu poți duce cu tine. Deci, fiind vie și sănătoasă, dă lui Hristos ceea ce ai, și toate cele ce ai vrut să mi le dai mie, începe a le da de acum lui Hristos".
Astfel, în toate zilele vorbind fecioara cu mama sa, s-a făcut împărțirea lucrurilor, pe care le-a dat spre trebuința săracilor. Deci, vânzând satele, podoabele cele de mult preț și mărgăritarele, s-a înștiințat despre aceea logodnicul ei, care, mîhnindu-se, a început a întreba pe doica Luciei: "Ce va să fie aceasta, că am auzit despre vinderea satelor, podoabelor și a mărgăritarelor?" Iar doica, fiind pricepută, a zis: "Logodnica ta a aflat că se vinde o moștenire, a cărui preț este de o mie de galbeni și mai mult; și vrând a o cumpăra pe aceea, pentru tine, vinde asemenea lucruri ca să adune banii aceia". Logodnicul, crezând cuvintele ei și socotind că se face negustorie, a tăcut; ba chiar el îndemna la vânzare.
Dar când s-a înștiințat că toate s-au împărțit săracilor și scăpătaților, și toate s-au cheltuit cu străinii și slujitorii lui Dumnezeu, mergând la Pashasie, domnul cetății, a clevetit-o, zicând că logodnica sa este creștină și potrivnică legilor împărătești. Iar ighemonul, chemând-o la sine, o sfătuia cu cuvinte și o silea a jertfi idolilor. Atunci Lucia fericită a zis: "Aceasta este jertfa cea vie, precum și credința cea curată, înaintea lui Dumnezeu: a cerceta pe cei săraci și pe văduve în necazurile lor. Eu într-acești trei ani nimic altceva n-am făcut, decât numai am adus jerfă lui Dumnezeu Cel viu. Acum nemaiavând nimic din averea mea ce să aduc, pe mine mă jertfesc vie lui Dumnezeu și ceea ce va fi cu plăcerea Lui, aceea să facă cu jertfa Sa".
Pashasie a zis: "Aceste cuvinte spune-le creștinilor, celor asemenea ție, iar mie celui ce păzesc așezămintele împărătești, în deșert mi le povestești". Lucia a zis: "Tu ia aminte la legile împărătești, iar eu iau aminte la legile lui Dumnezeu. Tu te temi de împărați, iar eu mă tem de Dumnezeu. Tu nu voiești a-i mânia pe dânșii, iar eu foarte cu dinadinsul mă păzesc a nu mânia pe Dumnezeu. Tu te sârguiești a plăcea acelora, iar eu doresc a-i plăcea lui Hristos. Deci, tu fă ceea ce socotești că-ți este de folos, iar eu voi face aceea ce voi cunoaște că-mi este de folos". Pashasie a zis: "Ai cheltuit moștenirea ta cu desfrânații tăi și ai risipit-o și pentru ceea vorbești ca o desfrânată". Lucia a zis: "Eu moștenirea mea la loc bun am așezat-o, iar pe stricătorii sufletului și ai trupului meu niciodată nu i-am primit". Pashasie a zis: "Și care sunt stricătorii sufletului și trupului tău?"
Lucia a zis: "Stricătorii sufletului voi sunteți, de care grăiește apostolul: Vorbele cele rele, strică obiceiurile cele bune. Pentru că sfătuiți sufletele omenești, ca lăsând pe Ziditorul lor, să urmeze idolilor celor deșerți. Iar stricătorii trupului sunt aceia care iubesc dulceața vremelnică, mai mult decât desfătarea cea veșnică și aceia care cinstesc veselia ce degrabă piere mai mult decât bucuriile cele nesfârșite". Pashasie a zis: "Vor înceta și vor amuți cuvintele tale, când vor veni bătăile și rănile". Lucia a zis: "Cuvintele lui Dumnezeu, niciodată nu vor tăcea". Pashasie a zis: "Au doară tu ești Dumnezeu?". Lucia a răspuns: "Sunt roaba lui Dumnezeu și pentru aceasta grăiesc cuvintele Lui, pentru că însuși El a zis: Că nu veți grăi voi înaintea împăraților și a domnilor, ci Duhul Sfânt, Acela va grăi întru voi". Pashasie a zis: "Dar în tine este Duhul Sfânt și Acela grăiește în tine?". Lucia a zis: "Apostolul zice că cei ce viețuiesc întru curăție, sunt biserici ale lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu viețuiește într-înșii".
Pashasie a zis: "Eu voi porunci să te ducă în casa cea de desfrânare, ca după ce vei fi batjocorită, să fugă de tine Duhul Sfânt". Niciodată nu se spurcă trupul de nu se va învoi cu mintea; pentru că chiar de vei pune tămâie în mâinile mele și pe acea tămâie o vei arunca spre jertfă diavolească, Dumnezeu, uitându-se spre acesta, va râde pentru că voia și cugetul îl judecă, iar nu lucrul ce se face cu sila. Iar pe siluitorul și stricătorul fecioriei îl socotește ca pe un balaur, ca pe un tâlhar și ca pe un barbar. Deci dacă pe mine, care nu voiesc, vei porunci a mă silui, apoi atunci vei îndoi cununa fecioriei mele". Pashasie a zis: "Voi porunci ca prin desfrânare să te omoare, de nu te vei supune poruncii împărătești". Lucia a zis: "Acum ți-am spus că niciodată nu vei putea atrage voia mea către învoirea spre păcat; și de acum orice vei face trupului meu, care ți se pare a fi întru a ta stăpânire, de aceasta nu bagă seamă roaba lui Hristos".
Atunci Pashasie, judecătorul cel necurat și nedrept, a poruncit să vină cei ce țineau casa de desfrânare și, venind, le-a dat pe sfânta, zicând: "Chemați poporul și faceți ca să-și bată joc de dânsa până când aceasta va muri". Și când a început a o duce în casa de desfrânare, atâta greutate i-a dat trupului ei Duhul Sfânt, încât nicidecum n-au putut să o miște din loc. Apropiindu-se mulți, după porunca muncitorului, munceau să o urnească din loc, dar în zadar osteneau și slăbeau asudând fără rezultat, că fecioara Domnului stătea neclintită. Atunci, aducând o funie și legând-o de mâini și de picioare, au început cu toții a o târî, dar ea ca un munte stătea neclintită.
Atunci Pashasie, cu mare supărare și fiind în mare nepricepere, a chemat vrăjitorii, fermecătorii și pe toți popii idolești și le-a poruncit să facă vrăjile lor împrejurul Luciei ca să fie urnită. Însă nimic n-au sporit căci stătea ca și cum ar fi fost pironită cu trupul de pământ, iar picioarele ei nu le puteau mișca din loc. Apoi a poruncit să o stropească cu ud de om, socotind că cu oarecare vrăjitorii stă nemișcată, dar degeaba. Și au adus multe perechi de boi, ca să o poată mișca din loc, însă nici așa n-a fost cu putință a o clinti.
Deci, a zis către dânsa Pashasie: "Care sunt farmecele tale?" Lucia a zis: "Nu sunt acestea farmecele mele, ci faceri de bine ale lui Dumnezeu". Pashasie a zis: "Ce pricină este că fiind copilă neputinciosă și de o mie de oameni fiind târâtă, stai neclintită"? Sfântă a zis: "De vei aduce și zece mii, vor auzi pe Sfântul Duh care îmi grăiește; cădea-vor despre laturea ta o mie și zece mii de-a dreapta ta". Iar ticălosul judecător care o muncea, se chinuia cu sufletul său să scornescă chinuri, dar se tulbura cu gândurile, apoi i-a zis sfânta fecioară: "Pentru ce te muncești și te tulburi cu multe feluri de gânduri? Ai văzut că sunt biserică a lui Dumnezeu Celui viu? Crede acum, dacă nu te-ai cumințit și mai mult te învață!" Iar Pashasie se tulbură și mai mult, oftă, văzând că sfânta își bate joc de dânsul.
Atunci a poruncit să aprindă un foc mare împrejurul ei și să toarne peste dânsa smoală arsă, pucioasă și untdelemn fiert. Dar ea în numele Domnului Iisus Hristos stă nemișcată și nevătămată, zicând către tiran: "Eu am rugat pe Domnul meu Iisus Hristos, ca să nu aibă stăpânire asupra mea focul acesta; și pentru ca să râdă de tine cei ce nădăjduiesc în Hristos, de aceea am cerut îndelungare pătimirii mele, ca să ridic frica muncilor, de la cei ce cred, iar pe cei ce nu cred, să-i lipsesc de glasul batjocoririi, ca să nu-și mai bată joc de creștini". Iar unii din prietenii lui Pashasie, nesuferind a-l vedea pe acesta în mare supărare și în nepricepere, au poruncit s-o lovească cu sabia peste grumazul ei.
Deci s-au dus acasă cu Pashasie, iar sfânta, deși era foarte rănită, n-a slăbit, ci se ruga și vorbea către popor: "Binevestesc vouă că s-a dat pace Bisericii lui Dumnezeu, pentru că Dioclețian a căzut din împărăție, iar Maximian a murit acum; și precum cetatea Cătăniei are mijlocitoare către Dumnezeu pe sora mea, Sfânta Agatia, așa și pe mine să mă știți că trimisă de la Dumnezeu cetății acesteia; însă numai dacă veți face voia Lui și veți primi credința Lui". Acestea zicând Lucia, roaba lui Dumnezeu, cu gâtlejul cel străpuns de sabie, iată înaintea ochilor ei se aducea Pashasie legat în lanțuri. Pentru că sicilienii trimiseseră în taină la Roma, vestind că Pashasie fără de milă necăjește acea latură, jefuind-o, luând cu sila și răpind cele străine.
Deci a venit în acea vreme poruncă de la Roma, ca să fie dus la judecată ferecat, unde, fiind întrebat, a fost osândit la moarte, apoi, tăindu-i-se capul, a pierit cu sunet ticălosul. Acea ducere a lui în fiare a văzut-o sfânta, încă fiind vie, și stând la locul cel de muncă, unde fiind rănită, n-a ieșit dintr-însa duhul ei, până când au venit preoții și au împărtășit-o cu preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos. Apoi, zicând toți: "Amin", sfânta muceniță și-a dat cinstitul său suflet în mâinile Domnului. Și a fost pusă într-acel loc de cinste, unde a zidit peste dânsa biserică, în numele ei și în cinstea lui Dumnezeu în Treime, închinat Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.
Condacul 1
Când se răspândea prin toate părțile Siciliei cinstirea Sfintei mucenițe Agatia și poporul Siracuzei venea de departe să se închine sfântului ei mormânt, în cetatea Catanei, Lucia, fecioara cea lăudată a fost între siracuzeni cea mai de frunte la praznic împreună cu alții și cu maică să Evtihia, care avea boala curgerii de sânge de patru ani, și care nu se vindeca cu nici o doctorie de la doctori. Și, săvârșindu-se slujbele bisericești, se citea Evanghelia în care se pomenește de femeia căreia îi curgea sânge și care, prin atingerea hainei lui Hristos s-a tămăduit. Lucia a zis mamei sale: "De crezi celor ce s-au citit, mamă, crede și aceasta, cum că Agatia, care a pătimit pentru Hristos, s-a învrednicit a avea de față totdeauna pe Acela, pentru a Cărui nume a pătimit. Deci atinge-te de mormântul ei cu credință și te vei tămădui".
Nessun commento:
Posta un commento