După începutul obişnuit al Pavecerniţei Mari din Ceaslov,
(Ceaslovul click aici: pag 170),
se începe cântarea acestui
Canon în
mijlocul bisericii (sau acasă, pentru cei care nu pot merge la biserică).
Cântarea 1, Irmosul:1
Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi
slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit2.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă. (înainte de fiecare tropar)
Din tinereţe, Mântuitorule, poruncile Tale le-am lepădat, şi mi-am petrecut toată viaţa în pofte,
neîngrijindu-mă şi lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ţie, Mântuitorule: măcar la sfârşit
mântuieşte-mă.
Pe mine cel lepădat înaintea uşilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrâneţe nu mă lăsa în iad,
deşert, ci, mai înainte de sfârşit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greşelilor.
Bogăţia sufletului cheltuind-o în desfrânări, pustiu sunt de virtuţi creştineşti şi, flămânzind, strig:
Părinte al îndurărilor, apucând Tu înainte, miluieşte-mă.
Eu sunt cel căzut între tâlhari prin gândurile mele; cu totul sunt rănit acum de ele şi plin de bube;
dar Tu însuţi venind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă.3
Preotul, văzându-mă mai înainte, a trecut de mine, şi levitul, văzându-mă gol în suferinţă, nu m-
a băgat în seamă; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venind de faţă, miluieşte-mă.4
Stih: Cuvioasă maică Marie5, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dă-mi har luminător din osârdia ta cea dumnezeiască de sus, ca să scap de întunericul patimilor;
şi să laud din inimă faptele vieţii tale cele frumoase, Marie.
Slavă…, a Treimii:
Treime, mai presus de fiinţă, Căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de la mine lanţul cel greu
al păcatului şi, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi ajutătoarea celor ce te laudă pe tine, ridică de la mine lanţul
cel greu al păcatului şi, ca o stăpână curată, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.
1 Toate irmoasele se cântă de 2 ori la început şi o dată la sfârşitul fiecărei cântări.
2 Ieşire 15:1-2. 3 Luca 10:30.
4 Luca 10:31-32. Mențiunea Mariei este pentru jocul de cuvinte: Samaria – Maria. 5 În zilele de miercuri şi joi în prima Săptămână a Postului Mare Canonul conţine şi tropare dedicate Cuvioasei Maria Egipteanca,
ca model de pocăinţă. Acestea s-au scris mai târziu în Canon, din cauza că în Joia Săptămânii a 5-a, când se cântă canonul integral,
se citeşte şi viaţa acestei cuvioase.
Cântarea a 2-a, Irmosul:
Ia aminte, Cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu trup.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Alunecat-am în desfrânare ca David şi m-am umplut de noroi; dar Tu, Mântuitorule, spală-mă şi
pe mine cu lacrimile mele.1
Nici lacrimi, nici pocăinţă nu am, nici umilinţă; dar Tu însuţi, Mântuitorule, dăruieşte-mi acestea,
ca un Dumnezeu.
Pierdutu-mi-am frumuseţea cea întâi-zidită şi podoaba mea; şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Uşa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către
Tine.2
Ascultă suspinele sufletului meu şi primeşte picăturile ochilor mei, Doamne, şi mă mântuieşte.
Iubitorule de oameni, Cel ce voieşti ca toţi să se mântuiască, Tu mă cheamă şi mă primeşte ca un
bun, pe mine cel ce mă pocăiesc.3
A Născătoarei:
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prealăudată, roagă-te îndelung,
ca să ne mântuim noi.
Aceeași cântare, alt canon; Irmosul:
Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană, şi apă din piatră am
izvorât de demult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea.4
Vedeţi, vedeţi! că Eu sunt Dumnezeu; ascultă, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce strigă, şi te
depărtează de la păcatul cel dintâi; şi te teme, ca de un nemitarnic Judecător şi Dumnezeu.
Cui te-ai asemănat, mult-păcătosule suflete, decât numai lui Cain celui dintâi şi lui Lameh aceluia,
ucigându-ţi cu pietre trupul prin fapte rele, şi omorându-ţi mintea cu pornirile cele nebuneşti?5
Pe toţi cei mai înainte de lege întrecându-i, o, suflete, lui Set nu te-ai asemănat, nici lui Enos n-ai
urmat, nici lui Enoh cel ce a fost mutat la cer, nici lui Noe; ci te-ai arătat sărac de viaţa drepţilor.6
Tu însuţi, suflete al meu, ai deschis zăvoarele mâniei Dumnezeului tău, şi ca pământul oarecând,
ţi-ai înecat trupul şi faptele şi viaţa, rămânând afară de corabia cea mântuitoare.7
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
1 II Regi 11:4.
2 Matei 7:21-23, 25:11. 3 I Timotei 2:4.
4 Ieşire 16:14, 17:6.
5 Facere 4:1-26. 6 Facere 5:1-32. 7 Facere 7:1-24.
Cu toată osârdia şi dragostea ai alergat către Hristos, urând calea cea dintâi a păcatului, şi în
pustiile cele neumblate hrănindu-te, şi poruncile Lui cele dumnezeieşti curat săvârşind.
Slavă…, a Treimii:
Treime fără început, nezidită, nedespărţită Unime, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc şi mă
mântuieşte pe mine cel ce am greşit; a Ta zidire sunt, nu mă trece cu vederea; ci mă iartă şi mă
izbăveşte de osânda focului.
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată Stăpână Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine, şi limanul celor
înviforaţi, pe Milostivul şi Făcătorul şi Fiul tău, fă-L îndurat, şi mie cu rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a, Irmosul:
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clătinată; că Însuţi eşti
Sfânt şi Domn.
Binecuvântarea lui Sem nu ai moştenit, ticăloase suflete, şi moştenire desfătată n-ai luat, ca Iafet
în pământul iertării.1
Din pământul Haran, adică din păcat, ieşi, suflete al meu, şi vino la pământul care izvorăşte de-a
pururea nestricăciune vie, pe care Avraam a moştenit-o.2
De Avraam ai auzit, suflete al meu, care şi-a lăsat oarecând pămâtul părinţilor şi s-a înstrăinat.
Urmează şi tu alegerii aceluia.3
La stejarul din Mamvri ospătând patriarhul pe îngeri, a luat la bătrâneţe vânatul făgăduinţei.4
Înţelegând pe Isaac, ticăloase suflete al meu, că a fost jertfit tainic jertfă nouă, ca ardere de tot
Domnului, urmează voinţei lui.5
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael că a fost izgonit, fiind născut din slujnică; trezeşte-te, vezi, ca
nu cumva păcătuind, să suferi ceva asemenea.6
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de tulburarea valurilor şi de furtuna păcatelor. Dar tu, maică, izbăveşte-mă acum şi
mă scoate la limanul dumnezeieştii pocăinţe.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugăciune cu osârdie aducând şi acum, cuvioasă, către preamilostiva Născătoare de Dumnezeu,
cu rugăciunile tale deschide-mi dumnezeieştile intrări.
1 Facere 9:26-27. 2 Facere 12:1-7. 3 Facere 12:1-3. 4 Facere 18:1.
5 Facere 22:2.
6 Facere 21:10-11.
Treime neamestecată, nezidită, Fire fără început, Care eşti lăudată în Treimea Feţelor,
mântuieşte-ne pe noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu credinţă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pe Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu.
Minune străină! Că alăptând, ai rămas fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmosul:
Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut: că aveai să Te naşti din Fecioară,
şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale,
Doamne.
1
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, peste tot m-am rănit; dar ca un doctor, Hristoase,
amândouă prin pocăinţă le tămăduieşte. Spală-le, curăţeşte-le, Mântuitorul meu, arată-le mai
curate decât zăpada.
Trupul şi sângele pentru toţi Ţi-ai pus, Cuvinte, răstignindu-Te; trupul, adică ca să mă înnoieşti,
iar sângele ca să mă speli. Duhul ţi-ai dat ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.
Săvârşit-ai mântuirea în mijlocul pământului, Făcătorule, ca să ne mântuim; de bunăvoie pe lemn
ai fost răstignit şi Edenul cel ce se încuiase s-a deschis; cele de sus şi cele de jos, făptura şi toate
neamurile mântuindu-se, se închină Ţie.2
Fie-mi mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, totodată şi băutură şi apa iertării ce a izvorât,
ca să mă curăţesc cu amândouă, ungându-mă şi bând, şi ca o ungere şi băutură, Cuvinte, cuvintele
Tale cele de viaţă.3
Biserica a câştigat pahar coasta Ta cea purtătoare de viaţă, din care a izvorât nouă îndoit izvorul
iertării şi al cunoştinţei, spre închipuirea legilor celei vechi şi a celei noi, Mântuitorul nostru.
Gol sunt, spre a intra în cămara [mirelui], gol sunt şi spre a merge la nuntă şi la cină; candela mi
s-a stins, fiind fără untdelemn, cămara mi s-a închis dormind eu. Cina s-a mâncat; iar eu fiind legat
de mâini şi de picioare, am fost aruncat afară.4
Slavă…, a Treimii:
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în Feţe, aşa Te teologhisim pe Tine Dumnezeire – Unime în
Treime, ca pe Ceea ce eşti Una cu împărăţia şi Împreună cu tronul; şi strig Ţie cântarea cea mare,
ce se cânta întreit întru cele de sus.5
Şi acum…, a Născătoarei:
1 Avacum 3:2-19; Isaia 7:14. 2 Psalmul 73:12.
3 Ioan 19:34.
4 Matei 25:1-13; Luca 12:35-37, 13:24-27, 14:7-24. 5 Isaia 6:1-3.
Şi ai născut şi eşti fecioară, şi ai rămas întru amândouă cu firea, Fecioară. Cel ce S-a născut
înnoieşte legile firii, iar pântecele a născut nesimţind dureri. Unde Dumnezeu voieşte, se biruieşte
rânduiala firii; că face câte voieşte.
Cântarea a 5-a, Irmosul:
Dis-de-dimineaţă, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă povăţuieşte la
poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
1
Greu la minte m-am făcut, Stăpâne, ca şi Faraon cel cumplit; iar la suflet şi la trup ca Iannis şi
Iamvri, cufundat fiind cu gândul! Dar ajută-mi mie, Mântuitorule.2
Cu lut mi-am amestecat gândul, eu ticălosul. Spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele, mă rog
Ţie, albă ca zăpada făcând haina trupului meu.3
De voi cerceta faptele mele, Mântuitorule, mă văd pe mine însumi întrecând pe tot omul cu
păcatele; că întru cunoştinţă gândind am greşit, iar nu întru necunoştinţă.
Cruţă, Doamne, cruţă zidirea Ta. Păcătuit-am, iartă-mă, Cel ce Singur eşti din fire curat, iar afară
de Tine nimeni altul nu este fără pată.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; arătat-ai minuni vindecând pe cei leproşi şi
întărind pe cei slăbănogi; ai oprit curgerea de sânge, Mântuitorule, celei ce s-a atins de poalele
Tale.4
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgerile Iordanului trecându-le, ai aflat odihnă, fugind de plăcerea trupească cea cu durere; din
care şi pe noi, cuvioasă, scoate-ne cu rugăciunile tale.
Slavă…, a Treimii:
Pe Tine, Treime, Te cântăm, pe Unul Dumnezeu; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Părinte şi Fiule şi Duhule,
Fiinţă neamestecată, Unime căreia pururea ne închinăm.
Şi acum…, a Născătoarei:
Din tine, cea nestricată şi fără bărbat, Maică-Fecioară, S-a îmbrăcat întru a mea frământătură
Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, unindu-Şi Sieși firea omenească.
Cântarea a 6-a, Irmosul:
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai
de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.
1 Psalmii 62:2; 118:45.
2 Ieşire 7:11; II Timotei 3:8.
3 Psalmul 50:8.
4 Matei 9:20; Marcu 5:25-7; Luca 8:43-44.
Ridică-te şi împotriveşte-te patimilor trupeşti, ca Iosua asupra lui Amalec, biruind pururea
gândurile cele înşelătoare ca şi pe gavaoniţi.1
Suflete, Dumnezeu porunceşte: treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mai înainte chivotul,
şi te fă moştenitor pământului făgăduinţei.
2
Precum ai scăpat pe Petru, cel ce a strigat: scapă-mă!, aşa apucând înainte, Mântuitorule, scapă-mă şi pe mine de fiară, întinzându-Ţi mâna Ta, şi mă scoate din adâncul păcatului.3
Pe Tine Te ştiu liman liniştit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Deci apucând înainte, scoate-mă din
adâncurile cele neumblate ale păcatului şi din deznădăjduire.
Slavă…, a Treimii:
Treime sunt neamestecată şi nedespărţită, şi Unime despărţită după Feţe, dar unită după Fire.
Aşa mărturiseşte [Însuşi] Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum…, a Născătoarei:
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci ca Ziditorul tuturor, roagă-
L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim îndreptăţiţi.
Doamne, miluieşte (de 3 ori)
CONDAC, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi te vei
tulbura. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este
pretutindeni, şi toate le plineşte.
Cântarea a 7-a:, Irmosul:
Păcătuit-am, fărădelege şi nedreptate am săvârşit înaintea Ta; nici am păzit, nici am
făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul
părinţilor.
4
Păcatele lui Manase ai adunat cu voinţa, suflete, punând patimile ca nişte lucruri scârbavnice şi
înmulţind cele dezgustătoare; dar pocăinţei lui râvnind cu căldură, câştigă-ţi umilinţa.5
Necurăţirilor lui Ahav ai râvnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai făcut locaş întinărilor trupeşti şi vas
urât al patimilor. Dar din adâncul tău suspină şi spune lui Dumnezeu păcatele tale.6
Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, şi foamete de la Dumnezeu te-a cuprins de vreme ce, ca şi Ahav
oarecând, nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesviteanul. Dar văduvei din Sarepta asemănându-te,
hrăneşte sufletul prorocului.7
1 Ieşire 17:8; Isus Navi 8:21.
2 Isus Navi 3:17.
3 Matei 14:31.
4 Daniel 9:5-6. 5 IV Regi 21:1-2. 6 III Regi 16:30.
7 III Regi 17:8-9.
A ars oarecând Ilie pe cei de două ori câte cincizeci, când a junghiat şi pe prorocii cei de ruşine ai
Izabelei, spre mustrarea lui Ahav. Dar fugi, suflete, de asemănarea acestor doi şi te întăreşte.1
Slavă…, a Treimii:
Treime neamestecată şi nedespărţită, Unime sfântă de-o-fiinţă; Lumini şi Lumină; şi Trei sfinte,
şi Unul sfânt – aşa este cântată Treimea-Dumnezeu. Laudă deci şi preaslăveşte, suflete, viaţă şi
vieţi, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum…, a Născătoarei:
Te lăudăm, te binecuvântăm şi te preacinstim, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Unul din
Treimea cea nedespărţită, pe Unul Fiu şi Dumnezeu; şi tu însăţi ne-ai deschis nouă celor de pe
pământ cele cereşti.
Cântarea a 8-a, Irmosul:
Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de El se cutremură heruvimii şi serafimii, toată
suflarea şi zidirea, lăudaţi- L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de foc şi de groaza ce voi îndura
la judecată, după dreptate; iartă-mă mai înainte de sfârşit, prin fapte bune şi prin pocăinţă.
Ca tâlharul strig Ţie: pomeneşte-mă; ca Petru plâng cu amar: iartă-mă, Mântuitorule! Strig ca
vameşul, lăcrimez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea ca oarecând pe a cananeencii.2
Tămăduieşte putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, Unule, Tămăduitorule. Pune-mi
doctorie vindecătoare şi untdelemn şi vin, lucrurile cele de pocăinţă, şi umilinţă cu lacrimi.3
Cananeencii şi eu urmând, strig: Miluieşte-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală, ca ceea ce-i
curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr.4
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte, Cel ce eşti fără început, Fiule, Cel împreună fără de început, Mângâietorule cel bun şi
Duhule cel drept; [adică:] Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al Tatălui celui fără
început, Duhule cel viu şi făcător, Treime în Unime, miluieşte-mă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emmanuel înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti
porfiră înţelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
a 9-a, Irmosul:
Naşterea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de
bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate
neamurile, ca pe o Maică-Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.
1 IV Regi 1:10-15. 2 Luca 7:37-38, 18:13, 23:42, 22:62, Matei 15:22. 3 Luca 10:34.
4 Matei 9:20, 15:22; Ioan 11:33.
Bolile tămăduind, săracilor a binevestit Hristos-Cuvântul. Pe şchiopi i-a vindecat, împreună cu
vameşii a mâncat şi cu păcătoşii a vorbit; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors
cu atingerea mâinii.1
Vameşul s-a mântuit şi desfrânata s-a înţelepţit, iar fariseul, lăudându-se, s-a osândit. Căci unul
striga: milostiveşte-Te, şi cealaltă: miluieşte-mă. Iar fariseul se îngâmfa strigând: „Dumnezeule,
mulţumescu-Ţi…”, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.2
Zaheu vameş a fost, dar s-a mântuit; Simon fariseul s-a smintit, iar desfrânata şi-a luat dezlegare
de iertare de la Cel ce are puterea a ierta păcatele. Acesteia deci sârguieşte de urmează, suflete.3
N-ai râvnit, ticăloase suflete, desfrânatei, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns şi cu părul
a şters picioarele Domnului, Care i-a rupt zapisul păcatelor ei cele de demult.4
Cetăţile cărora le-a dat Hristos bunavestire, ştii, suflete al meu, cum au fost blestemate; teme-te
de pildă, să nu te faci ca acelea; pe care asemănându-le Stăpânul cu Sodoma, până la iad le-a
osândit.5
Să nu te arăţi deznădăjduit, o, suflete al meu, auzind credinţa cananeencei, pentru care, cu
cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fiica ei. Strigă din adâncul inimii, ca şi aceea lui Hristos: „Fiul
lui David, mântuieşte-mă şi pe mine”.
6
Slavă…, a Treimii:
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălţăm, dumnezeiescului Duh cu credinţă să ne închinăm,
Treimii celei nedespărţite, Unimii după fiinţă; că Lumină eşti şi Lumini, şi Viaţă şi Vieţi, Făcătoare
de viaţă şi Luminătoare marginilor [pământului].
Şi acum…, a Născătoarei:
Biserica toată7 o păzeşte, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că întru tine cu credinţă
nădăjduind, întru tine se şi întăreşte, şi prin tine biruind, înfrânge toată încercarea, alungă toată
rătăcirea şi călăuzeşte pe fiii ei.
Cuvioase Părinte Andree, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andree cinstite, şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-te pentru cei ce
te laudă, ca să ne izbăvim de toata mânia, necazul şi stricăciunea, şi de greşeli nenumărate, noi
cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credinţă.
Apoi se continuă restul Pavecerniţei Mari, după Ceaslov.
1 Matei 4:23, 9:10-11; Marcu 5:41-42. 2 Luca 7:46-47, 18:14. 3 Luca 7:39, 19:9; Ioan 8:3-11. 4 Luca 7:37-38. 5 Luca 10:12-15. 6 Matei 15:22.
7 În original se face referire la cetatea Constantinopolului. În consecinţă, întreg troparul a fost reformulat.
Nessun commento:
Posta un commento