Soborul tuturor Sfinților Georgieni 26 Iunie

La data de 26 iunie, Biserica Ortodoxă cinstește Soborul tuturor Sfinților Georgieni (sau Sinaxa Sfinților din Georgia). Această sărbătoare reprezintă un moment de profundă recunoștință națională și spirituală pentru Georgia (Iveria), una dintre primele țări din lume care a primit creștinismul ca religie de stat.

Georgia este considerată, prin tradiție, „Grădina Maicii Domnului” (țara fiind trasă la sorți de Fecioara Maria pentru evanghelizare), iar istoria sa este marcată de un număr impresionant de martiri, cuvioși, ierarhi și regi luminați care și-au dat viața pentru credința în Hristos.
​

Originea și Semnificația Sărbătorii

​Sărbătoarea a fost instituită pentru a aduna la un loc pomenirea tuturor sfinților cunoscuți și necunoscuți care au odrăslit pe pământul Georgiei sau care au propovăduit acolo de-a lungul celor aproape două milenii de creștinism.

​Deoarece Georgia s-a aflat mereu la intersecția unor mari imperii cuceritoare (persan, arab, mongol, otoman), păstrarea credinței ortodoxe a cerut adesea jertfe de sânge colective. Astfel, prin această sinaxă, sunt cinstiți nu doar marii sfinți cu nume cunoscute, ci și milioanele de martiri anonimi care au refuzat să se lepede de Hristos în timpul invaziilor.

​ Personalități marcante din Soborul Sfinților Georgieni

​Deși sinaxa cuprinde sute de nume, printre cei mai importanți stâlpi ai Ortodoxiei Georgiene pomeniți în această zi se numără:

​1. Luminătorii Georgiei
​Sfânta Întocmai cu Apostolii Nina (Nino): Cea care a adus lumina Evangheliei în Georgia în secolul al IV-lea, convertind-ul pe regele Mirian și pe regina Nana. Ea a propovăduit purtând o cruce făcută din viță-de-vie, legată cu propriul ei păr, care a devenit simbolul Bisericii Georgiene.
​Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat: Cel care a semănat primele semințe ale credinței pe acest teritoriu încă din primul secol.

​2. Sfinții Regi și Conducători (Ocrotitori ai Statului)
​Sfântul Rege Mirian și Sfânta Regină Nana (sec. IV): Primii monarhi creștini ai Georgiei.
​Sfântul Rege Vahtang Gorgasali (sec. V): Fondatorul capitalei Tbilisi, un mare apărător al Bisericii.
​Sfântul Rege David al IV-lea Constructorul (sec. XI-XII): Cel care a unit Georgia și a adus o epocă de aur culturală și spirituală.
​Sfânta Regină Tamara (sec. XII-XII): Sub domnia ei, Georgia a atins apogeul politic și spiritual; a fost o mare sprijinitoare a mănăstirilor din întreaga lume ortodoxă (inclusiv de la Muntele Athos).
​Sfântul Rege Martir Dimitrie al II-lea (sec. XIII): S-a predat de bunăvoie hanului mongol pentru a-și salva poporul de la exterminare, fiind decapitat.
​3. Cuvioșii, Părinții Monahismului și Teologii
​Cei 13 Sfinți Părinți Sirieni (sec. VI): Conduși de Sfântul Ioan de Zedazeni, acești monahi au sosit din Siria în Georgia pentru a întări credința poporului. Ei au întemeiat mănăstiri, mânăstiri rupestre și centre de cultură care funcționează și astăzi.
​Sfântul Ilarion Georgianul (sec. IX): Un mare ascet și pelerin care a ctitorit mănăstiri în Georgia, pe Muntele Athos și în Palestina.
​Sfinții Eftimie și Gheorghe Aghioritul (sec. X-XI): Mari cărturari și egumeni ai Mănăstirii Iviru de la Muntele Athos, care au tradus Sfânta Scriptură și cărțile de cult din limba greacă în limba georgiană.
​Sfântul Antim Ivireanul (sec. XVII-XVIII): Născut în Georgia (Iviria), a devenit Mitropolit al Țării Românești, mare tipograf, om de cultură și martir pentru dreptatea poporului român. El reprezintă o punte spirituală de nezdruncinat între Georgia și România.
​Sfântul Gavriil cel Nebun pentru Hristos (sec. XX): Unul dintre cei mai iubiți sfinți contemporani, cunoscut pentru dragostea sa nemăsurată, minunile sale și curajul de a mărturisi pe Hristos în timpul regimului comunist sovietic.
​Martiriul în Masă: O Notă Distinctivă

​În cadrul acestui Sobor, un loc aparte îl ocupă grupările mari de martiri. Istoria Georgiei consemnează momente unice de jertfă colectivă, cum ar fi:
​Cei 100.000 de Martiri din Tbilisi (1226): Când sultanul khorezmian Jalal al-Din a cucerit orașul, a scos icoanele Mântuitorului și a Maicii Domnului pe podul peste râul Kura și a ordonat locuitorilor să le calce în picioare. 100.000 de georgieni au refuzat și au preferat să fie decapitați, trupurile lor fiind aruncate în râu.
​Cei 6.000 de Monahi din Pustia David Gareja (1616): Masacrați de șahul persan Abbas I în noaptea de Înviere, pentru că au refuzat să părăsească mănăstirea și credința.

​Particularități Liturgice și Iconografice

​În icoana Soborului Sfinților Georgieni, în centrul compoziției este așezată adesea Maica Domnului, ca Ocrotitoare Supremă a țării. În jurul ei, pe mai multe registre, sunt pictați sfinții împărțiți pe cete: în față stau Sfânta Nina (cu crucea din viță-de-vie) și Sfinții Regi (David și Tamara), urmați de ierarhi, cuvioși și o mulțime nenumărată de martiri care țin în mâini cruci, simbolizând biruința prin suferință.

​Această zi de 26 iunie este un prilej de a ne aminti că Biserica Ortodoxă a Georgiei este una dintre cele mai încercate, dar și cele mai rezistente comunități creștine din lume, spălată în sângele martirilor și păstrată vie prin rugăciunile sfinților ei.