Sfântul Mucenic Eliodor 20 august

 Martir creștin care a pătimit în cetatea Magido din Pamfilia (Asia Mică) în timpul persecuțiilor declanșate de împăratul roman Aurelian (270–275).

Originea și prigoana

Crescut în credința creștină, Eliodor trăia în cetatea Magido într-o perioadă în care dregătorul roman Etiu (Aetius) executa cu strictețe edicturile imperiale împotriva creștinilor. Păgânii din cetate l-au pârât dregătorului pentru refuzul său de a aduce jertfe zeilor romani și pentru mărturisirea deschisă a credinței în Hristos.

​Mărturisirea și chinurile

Adus la judecată în fața dregătorului Etiu, Eliodor a refuzat să renunțe la credință, declarând că singurul Dumnezeu adevărat este Iisus Hristos. Pentru neclintirea sa, a fost supus la chinuri grele:
​Patul de fier înroșit: A fost legat și întins pe un grătar de fier înroșit în foc. Prin rugăciunea sa stăruitoare, focul s-a stins, iar fierul s-a răcit fără să-i vateme trupul.

​Cazanul cu smoală clocotită: Văzând că nu îl poate înfrânge, dregătorul a poruncit ca sfântul să fie aruncat într-un cazan umplut cu smoală, ceară și rășină clocotită. Un înger al Domnului s-a coborât și a răcorit lichidul, iar Eliodor a ieșit nevătămat.

​Săvârșirea muceniciei

Înfruntat de neputința chinurilor sale și orbite de furie, dregătorul Etiu a poruncit ca Sfântului Eliodor să i se taie capul cu sabia. Mergând spre locul de execuție, sfântul s-a rugat pentru întărirea Bisericii și pentru mulțimile care privesc, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu și primind cununa muceniciei.

 Minunile petrecute în timpul pătimirii sale au determinat mulți martori păgâni să îmbrățișeze credința creștină.