Sfântul Mucenic Teoctist 3 octombrie

Este pomenit în fiecare an la data de 3 octombrie, zi în care Biserica îi cinstește de asemenea pe Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul și pe ucenicii săi, Rustic preotul și Elefterie diaconul.

Mențiunea Sinaxarului și Pătimirea

​În Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Viețile Sfinților pe luna Octombrie), detaliile biografice despre Sfântul Mucenic Teoctist sunt scurte, așa cum se întâmplă cu mulți dintre mucenicii din primele secole ale persecuțiilor romane, ale căror nume au fost păstrate în dipticele Bisericii prin tradiția martiriului lor:

​Mărturisirea credinței: Sfântul Teoctist a fost un creștin zelos care a refuzat să aducă jertfe idolilor păgâni în timpul persecuțiilor anticreștine.

​Sfârșitul mucenicesc: El și-a primit cununa muceniciei prin tăierea capului cu sabia.

​Datorită fermității sale în mărturisirea lui Hristos până la moarte, numele său a fost înscris definitiv în calendarul creștin.
​Distincție față de alți sfinți cu numele Teoctist

​Numele Teoctist provine din limba greacă (Theoktistos) și se traduce prin „zidit/creat de Dumnezeu”. În calendarul ortodox există mai mulți sfinți cu acest nume, fiind importantă distincția între ei:
​Sfântul Mucenic Teoctist (3 octombrie): Mucenicul prăznuit în această zi, care a pătimit prin sabie pentru Hristos.

​Sfântul Cuvios Teoctist (3 septembrie): Mare ascet din pustiul Iudeii, stareț al mănăstirii din pustiul Palestinei și împreună-nevoitor cu Sfântul Eftimie cel Mare (secolul al V-lea).

​Sfântul Teoctist, Patriarhul Constantinopolului (20 noiembrie): Apărător al sfintelor icoane din perioada iconoclastă (secolul al IX-lea).

​Semnificația Duhovnicească

​Pomenirea Sfântului Mucenic Teoctist amintește de jertfa primilor creștini care au preferat moartea fizică în locul lepădării de credință. Deși detaliile vieții sale pământești s-au pierdut în negura timpului, pilda sa rămâne un simbol al dăruirii totale față de Evanghelie, Biserica învățând că înaintea lui Dumnezeu nicio jertfă nu rămâne uitată.