Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea "15 august". Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea "15 august". Sortați după dată Afișați toate postările
20 octombrie 2014
Sinaxar 20 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Artemie.
28 august 2015
28 septembrie 2014
16 august 2015
Sinaxar 16 August
În aceasta luna, în ziua a saisprezecea, pomenirea aducerii Icoanei celei nefacute de mâna a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, în pazita de Dumnezeu împarateasa cetatilor a Constantinopolului.
27 martie 2025
28 august 2015
02 decembrie 2023
07 aprilie 2015
05 august 2015
Sinaxar 5 August
În aceasta luna, în ziua a cincea, Înaintepraznuirea Schimbarii la Fata a Domnului.
În aceasta luna, în ziua a cincea, Tot in aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie.
Acest sfânt era cu neamul antiohian si a fost ostas pe vremea lui Constantin Clor, tatal Sfântului si Marelui Constantin, si si-a purtat slujba pâna în zilele lui Iulian Apostatul. Fiind de 110 ani, a fost adus înaintea lui Iulian la cercetare, sa mustrându-l pe împarat ca si-a calcat credinta parinteasca, si a adus cinstire la idoli si aducându-i aminte de bunatatile Marelui Constantin, si cum ca prin dumnezeiasca aratare a fost adus la credinta în Hristos. Însa Iulian batându-si joc de el, a poruncit sa i se taie capul, si asa a plinit mucenicia în Hristos.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor doi Mucenici Catidie si Catidian, care au fost ucisi cu pietre.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mama sfântului Grigorie cuvântatorul de Dumnezeu, care cu pace s-a savârsit.
Originara din Capadocia si crescuta în credinta ortodoxa, sfânta Nona s-a casatorit cu Grogorie, magistrat din Nazianz si membru al unei secte din acea vreme. Prin rabdare si rugaciune ea a reusit sa-l converteasca pe barbatul ei la credinta ortodoxa, dupa care acesta a devenit episcop al orasului, timp de 45 de ani. Din aceasta casatorie li s-au nascut trei copii: sfânta Gorgonia (praznuita la 23 februarie), sfântul Cezarie (praznuit la 9 martie) si mai ales sfântul Grigorie Teologul (praznuit la 25 ianuarie), care i-a fost daruit de Dumnezeu în raspuns la rugaciunile ei.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor doi Mucenici Catidie si Catidian, care au fost ucisi cu pietre.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mama sfântului Grigorie cuvântatorul de Dumnezeu, care cu pace s-a savârsit.
Originara din Capadocia si crescuta în credinta ortodoxa, sfânta Nona s-a casatorit cu Grogorie, magistrat din Nazianz si membru al unei secte din acea vreme. Prin rabdare si rugaciune ea a reusit sa-l converteasca pe barbatul ei la credinta ortodoxa, dupa care acesta a devenit episcop al orasului, timp de 45 de ani. Din aceasta casatorie li s-au nascut trei copii: sfânta Gorgonia (praznuita la 23 februarie), sfântul Cezarie (praznuit la 9 martie) si mai ales sfântul Grigorie Teologul (praznuit la 25 ianuarie), care i-a fost daruit de Dumnezeu în raspuns la rugaciunile ei.
Sfântul Grigorie Teologul a vorbit adeseori în scrierile sale de pietatea exemplara a mamei sale : într-un trup de femeie ea avea un suflet mai barbatesc decât al celor mai bravi barbati. Nu se ocupa de cele lumesti si materialicesti decât în masura în care acestea puteau sa fie spre înaltarea sufletului. Dezinteresându-se de farduri si toialetele femeiesti, ea nu avea decât o singura grija: sa faca mai stralucitor chipul lui Dumnezeu în sufletul sau ; si nu socotea nici un fel de noblete lumeasca, decât numai aceea ca, prin credinta lucratoare prin fapte, omul cunoaste ca vine de la Dumnezeu si la Dumnezeu merge. Ostenindu-si trupul cu posturi si rugaciuni de noaptea, ea spunea mai târziu copiilor ei ca ar fi voit adeseori sa se vânda pe sine si pe copiii ei ca sa dea cele de trbuinta celor saraci.
Dupa moarte sotului ei, în 374, sfânta Nona s-a îmbolnavit, dar a suferit aceasta ultima încercare dând slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei în mâinile Domnului în timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfânta Masa a Jertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adâncita în rugaciune.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solev egipteanul, care s-a savârsit împroscat de sageti.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Favie, episcopul Romei, care de sabie s-a savârsit.
Tot întru aceasta luna, în ziua a cincea, se face pomenirea Preacuviosului Parintele nostru Ioan de la Neamt, Hozevitul.
Dupa moarte sotului ei, în 374, sfânta Nona s-a îmbolnavit, dar a suferit aceasta ultima încercare dând slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei în mâinile Domnului în timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfânta Masa a Jertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adâncita în rugaciune.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solev egipteanul, care s-a savârsit împroscat de sageti.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Favie, episcopul Romei, care de sabie s-a savârsit.
Tot întru aceasta luna, în ziua a cincea, se face pomenirea Preacuviosului Parintele nostru Ioan de la Neamt, Hozevitul.
Acest prea ales vas al lui Dumnezeu a vazut lumina zilei în pamântul binecuvântat al Moldovei la 23 August 1913, în satul Crainiceni, comuna Horodistea, judetul Dorohoi, din binecredinciosii parinti Maxim si Ecaterina, lucratori ai gliei strabune, plini de credinta, cu viata curata si tematori de Dumnezeu, primind la botez numele de Ilie.
Dupa moartea timpurie a mamei sale, petrecuta la numai sase luni de la nastere si apoi moartea tatalui sau, cazut erou pe front, în razboiul din 1917-1918 pentru întregirea neamului si pentru apararea patriei, pruncul a fost luat în grija bunicii sale.
Bunica lui, Maria, vaduva de mai multi ani, renunta la dorinta sa mai veche de a intra în rândul monahiilor si se dedica cresterii si educarii nepotului. Ea l-a deprins cu rugaciunea catre Dumnezeu. Tatal orfanilor, i-a imprimat adevarata evlavie crestina, i-a insuflat dragostea de cele sfinte si respectul fata de oameni.
Pe când avea numai 11 ani, pierde si dragostea bunicii sale Maria, care trece la cele vesnice. Ea a ramas în memoria lui chip sfânt, pe care nu a uitat-o niciodata. Aceasta se vede în duioasa poezie "Dorul Bunicii", în care face analogie cu pilda unor sfinte femei, precum: Antuza, Macrina sau Nona. În aceste versuri, se poate vedea rolul bunicii în formarea religioasa si morala a Sfântului. Cuviosul Ioan a urmat scoala primara în satul natal, dupa care a absolvit gimnaziul "Mihail Kogalniceanu" din Lipcani (jud. Hotin) trecând bacalaureatul în 1932, cu rezultate foarte bune. În timpul scolii nu i-au lipsit cartea de capatâi Sfânta Scriptura, Vietile Sfintilor si alte carti de zidire sufleteasca.
La vârsta de 20 de ani, simtind chemarea dumnezeiasca si ca urmare a formarii sale duhovnicesti îsi îndreapta pasii spre mânastirea Neamt, în ziua praznicului de la 15 august, închinat Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu a rânduit ca cererea sa de închinoviere în mânastire sa fie primita de staretul de atunci, viitorul Patriarh al României, Nicodim.
L-a atras spre aceasta viata, cum singur marturiseste mai târziu, "frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blândetea calugarilor, iscusinta duhovnicilor, linistea muntilor si darul Sfântului Duh". Descopera acum scrierile Sfintilor Parinti si alte scrieri sfinte pe care le citeste cu multa staruinta. Aici, la Neamt, a primit chipul îngeresc al calugariei la data de 8 aprilie 1936, în miercurea Sfintelor Patimi, fiind tuns în monahism de catre staretul Vasile Moglan, viitor episcop.
Citirea Patericului trezeste în el o dorinta mai veche, de a ajunge la Locurile Sfinte. În anul 1936, dupa post si rugaciune, marturisindu-se si împartasindu-se, a plecat spre Tara Sfânta. Cu evlavie calca pe urmele Mântuitorului, închinându-se la Sfintele Locuri din Ierusalim, Betleem, Hebron si altele, dupa care cuviosul Ioan vietuieste mai întâi într-o pestera din pustia Iordanului.
Dupa doi ani de pustnicie, se închinoviaza la mânastirea Sfântul Sava, straveche si vestita asezare monahala ortodoxa, unde se nevoieste opt ani. Având oarecare cunostinte medicale, se îngrijeste de bolnavi, fiind socotit "doctorul mânastirii", îndeplinind si alte ascultari. Cerceta biblioteca mânastirii, traducând în româneste lucrari care i se pareau pagini folositoare si ziditoare de suflet. Iubea si se nevoia în privegheri de toata noaptea, fiind cunoscut si apreciat pentru viata sa aspra de post si rugaciune, de paza a gândurilor.
În anul 1945, este prohirisit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului. Numit apoi egumen la Schitul românesc cu hramul Sfântul Ioan Botezatorul, din Valea Iordanului, a fost hirotonit preot în anul 1947, în Biserica Sfântului Mormânt. A staretit cu multa evlavie, ca egumen, la acest schit, pâna în anul 1952, înzestrând asezamântul cu multe chilii pentru vietuitorii schitului si pentru pelerini. Multi dreptcredinciosi români sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau si cautau cuvânt de alinare duhovniceasca la Sfântul Cuvios Ioan de la Neamt-Hozevitul.
Lânga Iordan a rodit deplin talentul poetic al Sfântului, fiind inspirat de frumusetea firii înconjuratoare, poeziile sale fiind în acelasi timp rugaciune si cântare duhovniceasca.
Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautând calea desavârsirii, se închinoviaza în mânastirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, situata pe râul Cherit, locuri unde se nevoise si Sfântul Prooroc Ilie, în vremea prigonirii sale. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale în cea mai severa schimnicie, gasindu-si adapost în pestera "Sfânta Ana", care se afla nu departe de mânastire. Petrecea aici în post si rugaciune, rabdând frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Mânca o singura data pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savârsea pravila calugareasca în paraclisul pesterii, iar în sarbatori slujea la biserica mânastirii.
În scrierile sale, din acest timp, Sf. Ioan arata frumusetea tainica a locurilor si a pesterii, aureolate de maretia sfintilor sihastri, care, veacuri de-a rândul si-au dobândit aici desavârsirea. În sufletul sau vibra armonios întreaga creatie a lui Dumnezeu, se restaura pacea edenica între el si celelalte fapturi. Asa se explica Faptul ca la moartea sa multime de pasari s-au adunata în jurul pesterii, aratând prin aceasta legatura sfântului cu natura înconjuratoare.
Cu darul lui Dumnezeu si-a cunoscut mai dinainte sfârsitul vietii pamântesti, însemnând-o pe peretele pesterii în care îsi petrecea ultimele zile. Si-a dat sufletul în mâinile Domnului la 5 august 1960, cu seninatate si cu mâna dreapta binecuvântând. Trupul sau a fost prohodit dupa cuviinta si a fost asezat în pestera "mormintelor", în locul în care dinainte si-l pregatise, fiind regretat de toti cei ce-l cunoscusera.
Dupa moartea timpurie a mamei sale, petrecuta la numai sase luni de la nastere si apoi moartea tatalui sau, cazut erou pe front, în razboiul din 1917-1918 pentru întregirea neamului si pentru apararea patriei, pruncul a fost luat în grija bunicii sale.
Bunica lui, Maria, vaduva de mai multi ani, renunta la dorinta sa mai veche de a intra în rândul monahiilor si se dedica cresterii si educarii nepotului. Ea l-a deprins cu rugaciunea catre Dumnezeu. Tatal orfanilor, i-a imprimat adevarata evlavie crestina, i-a insuflat dragostea de cele sfinte si respectul fata de oameni.
Pe când avea numai 11 ani, pierde si dragostea bunicii sale Maria, care trece la cele vesnice. Ea a ramas în memoria lui chip sfânt, pe care nu a uitat-o niciodata. Aceasta se vede în duioasa poezie "Dorul Bunicii", în care face analogie cu pilda unor sfinte femei, precum: Antuza, Macrina sau Nona. În aceste versuri, se poate vedea rolul bunicii în formarea religioasa si morala a Sfântului. Cuviosul Ioan a urmat scoala primara în satul natal, dupa care a absolvit gimnaziul "Mihail Kogalniceanu" din Lipcani (jud. Hotin) trecând bacalaureatul în 1932, cu rezultate foarte bune. În timpul scolii nu i-au lipsit cartea de capatâi Sfânta Scriptura, Vietile Sfintilor si alte carti de zidire sufleteasca.
La vârsta de 20 de ani, simtind chemarea dumnezeiasca si ca urmare a formarii sale duhovnicesti îsi îndreapta pasii spre mânastirea Neamt, în ziua praznicului de la 15 august, închinat Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu a rânduit ca cererea sa de închinoviere în mânastire sa fie primita de staretul de atunci, viitorul Patriarh al României, Nicodim.
L-a atras spre aceasta viata, cum singur marturiseste mai târziu, "frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blândetea calugarilor, iscusinta duhovnicilor, linistea muntilor si darul Sfântului Duh". Descopera acum scrierile Sfintilor Parinti si alte scrieri sfinte pe care le citeste cu multa staruinta. Aici, la Neamt, a primit chipul îngeresc al calugariei la data de 8 aprilie 1936, în miercurea Sfintelor Patimi, fiind tuns în monahism de catre staretul Vasile Moglan, viitor episcop.
Citirea Patericului trezeste în el o dorinta mai veche, de a ajunge la Locurile Sfinte. În anul 1936, dupa post si rugaciune, marturisindu-se si împartasindu-se, a plecat spre Tara Sfânta. Cu evlavie calca pe urmele Mântuitorului, închinându-se la Sfintele Locuri din Ierusalim, Betleem, Hebron si altele, dupa care cuviosul Ioan vietuieste mai întâi într-o pestera din pustia Iordanului.
Dupa doi ani de pustnicie, se închinoviaza la mânastirea Sfântul Sava, straveche si vestita asezare monahala ortodoxa, unde se nevoieste opt ani. Având oarecare cunostinte medicale, se îngrijeste de bolnavi, fiind socotit "doctorul mânastirii", îndeplinind si alte ascultari. Cerceta biblioteca mânastirii, traducând în româneste lucrari care i se pareau pagini folositoare si ziditoare de suflet. Iubea si se nevoia în privegheri de toata noaptea, fiind cunoscut si apreciat pentru viata sa aspra de post si rugaciune, de paza a gândurilor.
În anul 1945, este prohirisit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului. Numit apoi egumen la Schitul românesc cu hramul Sfântul Ioan Botezatorul, din Valea Iordanului, a fost hirotonit preot în anul 1947, în Biserica Sfântului Mormânt. A staretit cu multa evlavie, ca egumen, la acest schit, pâna în anul 1952, înzestrând asezamântul cu multe chilii pentru vietuitorii schitului si pentru pelerini. Multi dreptcredinciosi români sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau si cautau cuvânt de alinare duhovniceasca la Sfântul Cuvios Ioan de la Neamt-Hozevitul.
Lânga Iordan a rodit deplin talentul poetic al Sfântului, fiind inspirat de frumusetea firii înconjuratoare, poeziile sale fiind în acelasi timp rugaciune si cântare duhovniceasca.
Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautând calea desavârsirii, se închinoviaza în mânastirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, situata pe râul Cherit, locuri unde se nevoise si Sfântul Prooroc Ilie, în vremea prigonirii sale. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale în cea mai severa schimnicie, gasindu-si adapost în pestera "Sfânta Ana", care se afla nu departe de mânastire. Petrecea aici în post si rugaciune, rabdând frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Mânca o singura data pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savârsea pravila calugareasca în paraclisul pesterii, iar în sarbatori slujea la biserica mânastirii.
În scrierile sale, din acest timp, Sf. Ioan arata frumusetea tainica a locurilor si a pesterii, aureolate de maretia sfintilor sihastri, care, veacuri de-a rândul si-au dobândit aici desavârsirea. În sufletul sau vibra armonios întreaga creatie a lui Dumnezeu, se restaura pacea edenica între el si celelalte fapturi. Asa se explica Faptul ca la moartea sa multime de pasari s-au adunata în jurul pesterii, aratând prin aceasta legatura sfântului cu natura înconjuratoare.
Cu darul lui Dumnezeu si-a cunoscut mai dinainte sfârsitul vietii pamântesti, însemnând-o pe peretele pesterii în care îsi petrecea ultimele zile. Si-a dat sufletul în mâinile Domnului la 5 august 1960, cu seninatate si cu mâna dreapta binecuvântând. Trupul sau a fost prohodit dupa cuviinta si a fost asezat în pestera "mormintelor", în locul în care dinainte si-l pregatise, fiind regretat de toti cei ce-l cunoscusera.
Plecarea lui, prea timpurie, a lasat adânci regrete si dureri sufletesti nemângâiate în rândul monahilor români din Tara Sfânta. Împlinise 47 de ani, dintre care 24 îi petrecuse în post si nevointa la Locurile Sfinte.
Dupa 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormântul sau a fost deschis în vederea asezarii osemintelor în gropnita de obste. Spre uimirea celor prezenti s-a constatat ca trupul nu fusese atins de putreziciune si raspândea o buna mireasma. Staretul mânastirii, Arhimandritul Amfilohie, spunea: "Parca l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum".
La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a îngaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan de la Neamt în biserica Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind asezate într-o racla de abanos si sticla si depuse lânga moastele sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii acelei lavre monahale.
Datorita vietii sale desavârsite, prin cuvânt si fapta, Sfântul Ioan este cinstit de multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie de sfintele lui moaste, cerând ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale, la Dumnezeu pentru a dobândi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Pentru rugaciunile Sfântului Cuvios Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Dupa 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormântul sau a fost deschis în vederea asezarii osemintelor în gropnita de obste. Spre uimirea celor prezenti s-a constatat ca trupul nu fusese atins de putreziciune si raspândea o buna mireasma. Staretul mânastirii, Arhimandritul Amfilohie, spunea: "Parca l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum".
La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a îngaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan de la Neamt în biserica Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind asezate într-o racla de abanos si sticla si depuse lânga moastele sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii acelei lavre monahale.
Datorita vietii sale desavârsite, prin cuvânt si fapta, Sfântul Ioan este cinstit de multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie de sfintele lui moaste, cerând ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale, la Dumnezeu pentru a dobândi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Pentru rugaciunile Sfântului Cuvios Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
20 aprilie 2025
26 aprilie 2025
01 septembrie 2014
19 mai 2015
16 august 2015
01 august 2015
16 august 2021
22 iulie 2018
Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1011-1086)
Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1086-1011)
Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 Nicolae
(1086-1011)
CĂLUGĂRII POT INTRA ÎN ALTAR
Întrebare. Cuvine-se monahului a intra în sfântul altar, căci aceasta se
opreşte de canonul 33 al sfântului sinod Trulan, care nu îngăduie celui ce
nu este pecetluit întru citeţ sau monahului a cânta sau citi pe amvon;
asemenea si canonul 15 de la Laodiceea si al 14-lea al sinodului al doilea
de la Niceea?
Răspuns. Este oprit ca monahul fără de hirotesie să îndeplinească de pe
amvon ca citeţul slujbele citeţului; dar socotesc că pentru cinstea
cuvenită schimei monahale nu trebuie să se oprească monahul care nu sa
făcut vinovat de nici o infracţiune de a intra în altar pentru ca să aprindă
lumânări si candele.
33, 69 Trul; 14
sin. VII ec; 15,
19, 21, 44
Laod.
2 Nicolae
(1086-1011)
ÎNGENUNCHERE A NU ESTE OPRITĂ ÎN ZILE HOTĂRÂTE
Întrebare. Se cuvine a nu pleca genunchii sâmbăta, precum nici duminica,
nici în Cincizecime?
Răspuns. De canon nu s-a oprit; mulţi însă nu pleacă genunchii din cauză
cu sâmbăta nici nu ajunează.
66 ap.; 20 sin.
I ec.; 55, 66, 90
Trul.; 18
Gangr.; 29
Laod.; 15
Petru Alex.; 91
Vasile cel
Mare; 1 Teofil
Alex.
3 Nicolae
(1086-1011)
POSTUL SÂNTEIMĂRII
Întrebare. Trebuie să ţinem postul lunii lui august?
Răspuns. Mai înainte postul a fost în acest timp, dar apoi s-a strămutat
pentru ca să nu cadă laolaltă cu posturile altor popoare, care se ţin de
acest timp. De altfel, mulţi oameni tin si acum postul acesta.
4 Nicolae
(1086-1011)
CEL ÎNDRĂCIT NU SE CUMINECĂ
întrebare. Cuvine-se cel demonizat a se împărtăşi cu Sfintele Taine?
Fiindcă Sfântul Timotei la întrebarea în această privinţă a răspuns într-alt
fel, şi Sfinţii Apostoli într-alt fel, şi urmaşii lor într-alt fel.
Răspuns. Dacă cineva pătimeşte de veninul negru, încât se pare că este
îndrăcit, nu se va opri; dar dacă cu adevărat este demonizat, nicidecum
nu se va învrednici de cele sfinte, fiindcă lumina nu are nici o comuniune
cu întunericul.
79 ap.; 60
Trul.; 2, 3, 4,
14 Timotei
Alex.
5 Nicolae
(1086-1011)
FOLOSIREA
PRESCURILOR
Întrebare. Cuvine-se preotului să mănânce fără deosebire şi cum voieşte
cele aduse în biserică, precum prescurile şi vinul? şi de se cuvine a le
mânca ca pâinea obişnuită? şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna multe de
acestea?
Răspuns. Părţile din prescura care s-a înălţat să nu se mănânce decât
numai în biserică, până ce se vor consuma toate; iar părţile din celelalte
prescuri se pot mânca şi afară de biserică, însă separat şi singure. Iar nu
cu lapte şi cu brânză şi cu ouă şi cu peşti.
3, 4, 38, 41
ap.; 7, 8 Gang.;
37 Cartag.; 8
Teofil Alex.
6 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
RÂNDUIALĂ
PENTRU
PLECAREA
CĂLUGĂRULUI
DIN MĂNĂSTIRE
Întrebare. Daca un călugăr, oriunde ar fi primit tunderea, se tulbură
sufleteşte de oarecare întâmplare, şi voind să se îndepărteze din
mănăsire din cauza aceasta ar primi legătura de la proestosul său, ce să
facă în acest caz călugărul acela? să desconsidere tulburarea sau legătura?
Răspuns. Se cuvine să spună proestosului ceea ce îl tulbura; şi dacă din
cauza aceasta se arată primejdie, să se îndepărteze de acolo şi să nu ţină
seama de legătura impusa lui de proestos.
4 sin. IV ec.;
21 sin. VII ec.;
13 Cartag.; 2,
3, 4 sin. l-ll
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
7 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
STĂREŢIA NU SE
MOŞTENEŞTE
Întrebare. Dacă egumenul, săvârşindu-se, a lăsat pe altul în locul său,
dându-i legătura să nu se îndepărteze din acea mănăstire; dar acesta,
cunoscându-şi neputinţa sa, s-ar îndepărta. Ce trebuie dar să facă în
privinţa acestei legături?
Răspuns. Legătura este fără de temei, şi din cauza aceasta este fără tărie,
şi cel legat, mergând la arhiereu şi informându-l despre cele privitoare la
sine, se va dezlega.
32 ap.; 14
Sard.; 141
Cartag
8 Nicolae
(1086-1011)
PREOŢII
CATERISIŢI SI CEI
CE PĂRĂSESC
PREOŢIA SE
NUMĂRĂ ÎNTRE
MIRENI
Întrebare. Oare se cuvine preotului caterisit pentru vinovăţii, sau care a
părăsit preoţia de bunăvoie, conştient fiind de vinovăţia sa, să zică: „Bine
este cuvantat Dumnezeu", sau: „Dumnezeu ne milostiveste pe noi", sau:
„Adevăratului Hristos", să tămâieze cu cădelniţa sau să se împărtăşească
în altar?
Răspuns. Nu. Ci se va rândui în locul mirenilor.
5, 17, 62 ap.;
12 sin. I ec; 9
sin. III ec; 7, 14
sin. IV ec;
21,26 Trul.; 9
Neocez.; 36
Cartag.; 16 sin.
I-II; 3,27 Vasile
cel Mare; 3
Chirii Alex.
9 Nicolae
(1086-1011)
CEI PUSI SUB
CERCETARE
DUHOVNICEASC
Ă NU SE
BINECUVÂNTEAZ
Ă
Întrebare. Ce însemnează ceea ce zice Sfântul Vasile în privinţa epitimiilor
mici: Fie înlăturat de la binecuvântare potrivit măsurii greşelii?
Răspuns. însemnează a se lipsi cineva de binecuvântarea care se dă în
biserică.
10 Nicolae
(1086-1011)
CUMINECĂTURA
SI ANAFORA. CEI
OPRIŢI DE LA
CUMINECARE
NU POT LUA NICI
ANAFURA
Întrebare. Se cuvine ca cei opriţi de la sfintele daruri să mănânce
prescurile înălţate?
Răspuns. Din viaţa Sfântului Teodor Sicheotul aflăm că ei se opresc a
mânca.
3, 6, 38, 41,
ap.; 7, 8,
Gangr.; 14
Laod.; 37
Cartag.
11 Nicolae
(1086-1011)
CANONICONUL LUI IOAN POSTITORUL (SĂ NU SE URMEZE RÂNDUIELILE DE POCĂINŢĂ ALE LUI IOAN POSTITORUL)
Întrebare. Cuvine-se a pedepsi pe cineva potrivit canoniconului lui loan
Ajunătorul?
Răspuns. Fiindcă acest canonicon uzează de multă blândeţe, pe mulţi i¬a
pierdut; din cauza aceasta, cei ce cunosc binele şi se abat de la el trebuie
a se îndrepta.
Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 Nicolae
(1086-1011)
CĂLUGĂRII POT INTRA ÎN ALTAR
Întrebare. Cuvine-se monahului a intra în sfântul altar, căci aceasta se
opreşte de canonul 33 al sfântului sinod Trulan, care nu îngăduie celui ce
nu este pecetluit întru citeţ sau monahului a cânta sau citi pe amvon;
asemenea si canonul 15 de la Laodiceea si al 14-lea al sinodului al doilea
de la Niceea?
Răspuns. Este oprit ca monahul fără de hirotesie să îndeplinească de pe
amvon ca citeţul slujbele citeţului; dar socotesc că pentru cinstea
cuvenită schimei monahale nu trebuie să se oprească monahul care nu sa
făcut vinovat de nici o infracţiune de a intra în altar pentru ca să aprindă
lumânări si candele.
33, 69 Trul; 14
sin. VII ec; 15,
19, 21, 44
Laod.
2 Nicolae
(1086-1011)
ÎNGENUNCHERE A NU ESTE OPRITĂ ÎN ZILE HOTĂRÂTE
Întrebare. Se cuvine a nu pleca genunchii sâmbăta, precum nici duminica,
nici în Cincizecime?
Răspuns. De canon nu s-a oprit; mulţi însă nu pleacă genunchii din cauză
cu sâmbăta nici nu ajunează.
66 ap.; 20 sin.
I ec.; 55, 66, 90
Trul.; 18
Gangr.; 29
Laod.; 15
Petru Alex.; 91
Vasile cel
Mare; 1 Teofil
Alex.
3 Nicolae
(1086-1011)
POSTUL SÂNTEIMĂRII
Întrebare. Trebuie să ţinem postul lunii lui august?
Răspuns. Mai înainte postul a fost în acest timp, dar apoi s-a strămutat
pentru ca să nu cadă laolaltă cu posturile altor popoare, care se ţin de
acest timp. De altfel, mulţi oameni tin si acum postul acesta.
4 Nicolae
(1086-1011)
CEL ÎNDRĂCIT NU SE CUMINECĂ
întrebare. Cuvine-se cel demonizat a se împărtăşi cu Sfintele Taine?
Fiindcă Sfântul Timotei la întrebarea în această privinţă a răspuns într-alt
fel, şi Sfinţii Apostoli într-alt fel, şi urmaşii lor într-alt fel.
Răspuns. Dacă cineva pătimeşte de veninul negru, încât se pare că este
îndrăcit, nu se va opri; dar dacă cu adevărat este demonizat, nicidecum
nu se va învrednici de cele sfinte, fiindcă lumina nu are nici o comuniune
cu întunericul.
79 ap.; 60
Trul.; 2, 3, 4,
14 Timotei
Alex.
5 Nicolae
(1086-1011)
FOLOSIREA
PRESCURILOR
Întrebare. Cuvine-se preotului să mănânce fără deosebire şi cum voieşte
cele aduse în biserică, precum prescurile şi vinul? şi de se cuvine a le
mânca ca pâinea obişnuită? şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna multe de
acestea?
Răspuns. Părţile din prescura care s-a înălţat să nu se mănânce decât
numai în biserică, până ce se vor consuma toate; iar părţile din celelalte
prescuri se pot mânca şi afară de biserică, însă separat şi singure. Iar nu
cu lapte şi cu brânză şi cu ouă şi cu peşti.
3, 4, 38, 41
ap.; 7, 8 Gang.;
37 Cartag.; 8
Teofil Alex.
6 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
RÂNDUIALĂ
PENTRU
PLECAREA
CĂLUGĂRULUI
DIN MĂNĂSTIRE
Întrebare. Daca un călugăr, oriunde ar fi primit tunderea, se tulbură
sufleteşte de oarecare întâmplare, şi voind să se îndepărteze din
mănăsire din cauza aceasta ar primi legătura de la proestosul său, ce să
facă în acest caz călugărul acela? să desconsidere tulburarea sau legătura?
Răspuns. Se cuvine să spună proestosului ceea ce îl tulbura; şi dacă din
cauza aceasta se arată primejdie, să se îndepărteze de acolo şi să nu ţină
seama de legătura impusa lui de proestos.
4 sin. IV ec.;
21 sin. VII ec.;
13 Cartag.; 2,
3, 4 sin. l-ll
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
7 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
STĂREŢIA NU SE
MOŞTENEŞTE
Întrebare. Dacă egumenul, săvârşindu-se, a lăsat pe altul în locul său,
dându-i legătura să nu se îndepărteze din acea mănăstire; dar acesta,
cunoscându-şi neputinţa sa, s-ar îndepărta. Ce trebuie dar să facă în
privinţa acestei legături?
Răspuns. Legătura este fără de temei, şi din cauza aceasta este fără tărie,
şi cel legat, mergând la arhiereu şi informându-l despre cele privitoare la
sine, se va dezlega.
32 ap.; 14
Sard.; 141
Cartag
8 Nicolae
(1086-1011)
PREOŢII
CATERISIŢI SI CEI
CE PĂRĂSESC
PREOŢIA SE
NUMĂRĂ ÎNTRE
MIRENI
Întrebare. Oare se cuvine preotului caterisit pentru vinovăţii, sau care a
părăsit preoţia de bunăvoie, conştient fiind de vinovăţia sa, să zică: „Bine
este cuvantat Dumnezeu", sau: „Dumnezeu ne milostiveste pe noi", sau:
„Adevăratului Hristos", să tămâieze cu cădelniţa sau să se împărtăşească
în altar?
Răspuns. Nu. Ci se va rândui în locul mirenilor.
5, 17, 62 ap.;
12 sin. I ec; 9
sin. III ec; 7, 14
sin. IV ec;
21,26 Trul.; 9
Neocez.; 36
Cartag.; 16 sin.
I-II; 3,27 Vasile
cel Mare; 3
Chirii Alex.
9 Nicolae
(1086-1011)
CEI PUSI SUB
CERCETARE
DUHOVNICEASC
Ă NU SE
BINECUVÂNTEAZ
Ă
Întrebare. Ce însemnează ceea ce zice Sfântul Vasile în privinţa epitimiilor
mici: Fie înlăturat de la binecuvântare potrivit măsurii greşelii?
Răspuns. însemnează a se lipsi cineva de binecuvântarea care se dă în
biserică.
10 Nicolae
(1086-1011)
CUMINECĂTURA
SI ANAFORA. CEI
OPRIŢI DE LA
CUMINECARE
NU POT LUA NICI
ANAFURA
Întrebare. Se cuvine ca cei opriţi de la sfintele daruri să mănânce
prescurile înălţate?
Răspuns. Din viaţa Sfântului Teodor Sicheotul aflăm că ei se opresc a
mânca.
3, 6, 38, 41,
ap.; 7, 8,
Gangr.; 14
Laod.; 37
Cartag.
11 Nicolae
(1086-1011)
CANONICONUL LUI IOAN POSTITORUL (SĂ NU SE URMEZE RÂNDUIELILE DE POCĂINŢĂ ALE LUI IOAN POSTITORUL)
Întrebare. Cuvine-se a pedepsi pe cineva potrivit canoniconului lui loan
Ajunătorul?
Răspuns. Fiindcă acest canonicon uzează de multă blândeţe, pe mulţi i¬a
pierdut; din cauza aceasta, cei ce cunosc binele şi se abat de la el trebuie
a se îndrepta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)