Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea "4 august". Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea "4 august". Sortați după dată Afișați toate postările
28 august 2015
28 septembrie 2014
28 august 2015
04 august 2025
27 martie 2025
26 aprilie 2025
23 iulie 2018
Canon
|
Canon
Totdeauna unitatea Bisericii merge
dimpreuna cu unitatea de credinta si pururea învatatura Mintuitorului viaza
în învatatura Apostolilor si a Sfintilor Parinti.
|
|
|
Niciodata întocmirile Bisericii nu vor fi perimate sau clasate drept
ultra-rigoriste, nicio data Sinoadele ecumenice nu au contrazis sau exclus
vreun canon formulat la Sinoadele anterioare, niciodata Sfinta Traditie nu va
fi supusa revizuirii sau reînnoirii moderniste, niciodata nu ne vom aseza
deasupra Bisericii prin împartasirea unor experiente personale ce contrazic
experienta infailibila a Bisericii, niciodata nu vom reduce Biserica la vreo
masura personala sau hotarire statala, caci atunci cind vom încuviinta cea
mai mica dintre ereziile acestea atunci ne vom rupe de Trupul Bisericii si ne
vom face hulitori ai Capului Ei, Mintuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos.
|
|
Profetice rãmîn si cuvintele vrednicului Arhiereu Tit Smedrea, apãrãtor al dreptei credinte si opozant al înnoirilor pãguboase din vremea sa:
"... refuzãm a primi ideea cã mãcar una din Tocmelile Bisericii ar fi perimate, ori cel putin cãzulte în desuetitudine si ca atare supuse revizuirii..."
"Aceasta înseamnã a te aseza pe tine deasupra Bisericii si a te opune cu experinta ta personalã - limitatã de contingentele fizice - experientei infailibile, vesnice si cãlãuzitã de Duhul Sfînt a Bisericii. Niciodatã Sfintele Sinoade ecumenice n-au afirmat perimarea vreunuia din canoanele formulate mai înainte."
"Unii cautã sã reducã Biserica la mãsura lor personalã, nu pe sine la mãsura Bisericii; si prin aceasta substituindu-se Bisericii, se situeazã în afara ei, încetînd de a mai participa la viata Bisericii."
Si tot în aceastã luminã trebuie a privi cuvintele Mîntuitorului si ale Sfintilor, pentru a nu ne prãbusi în "teologice" pãreri de sine sau omorîtoare justificãri eretice.
Matei 7:15 ~ "Luati-vã aminte de proorocii mincinosi, care vin cãtre voi în vesmintele oilor, iar dinlãuntru sunt lupi rãpitori."
Matei 24:24 ~ "Cã se vor scula hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si minuni, cît sã însale, de va fi cu putintã, si pre cei alesi."
Faptele Apostolilor 5:29 ~ "Si rãspunzînd Petru si apostolii, ziserã: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decît pre oameni."
Fapte 20:28 ~ "Luati drept aceea aminte, si vouã si la toatã turma întru care pre voi Duhul Cel Sfânt v-au pus socotitori, ca sã pasteti Biserica lui Dumnezeu, pe care o au câstigat prin sângele Lui."
Fapte 20: 29-30 ~ "Pentru cã eu stiu aceasta cã vor intra, dupã venirea mea lupi grei între voi, necrutînd turma. Si dintre voi, singuri se vor scula bãrbati grãind îndãrãtnicie, ca sa tragã pre ucenici dupã dînsii."
Romani 16:17-18 ~ "Si rog pre voi fratilor sã socotiti pre aceia ce împerecherile si smintelile fac afarã de învãtãtura care voi ati învãtat, si vã abateti de la ei. Pentru cã unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pîntecelor lor, si prin bunãcuvîntare si bun grai însalã inimile prostilor."
Galateni 1:8 ~ "Ci mãcar de noi sau înger din cer va binevesti vouã afarã de ce am vestit vouã, anathema sã fie!"
Efeseni 4:5 ~ "Este un Domn, o Credintã, un Botez."
Efeseni 4:14-16 ~ "Ca sã nu fim prunci, învãluindu-ne si purtîndu-ne cu tot vîntul învãtãturii, cu rãtãcirea oamenilor întru viclesug, spre mestesugirea înselãciunii. Ci adeveriti fiindu-I, cu dragoste sã crestem la El toate, Carele este capul Hristos."
II Tesaloniceni 2:15 ~ "Drept aceea fratilor, stati si tineti învãtãturile carele v-ati învãtat, ori prin cuvânt, ori prin cartea noastrã."
II Tesaloniceni 3:6 ~ "Si poruncim vouã fratilor, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, sã vã feriti voi de cãtre tot fratele ce umblã fãrã de tocmealã, si nu dupã învãtãtura care au luat de la noi."
I Timotei 4:1 ~ "Iarã Duhul aievea zice cã în cele de apoi vremi, se vor depãrta oarecare de cãtre credintã, luînd aminte la duhuri de înselãciune si dãscãlii ale dracilor."
I Timotei 4:6-8 ~ "Acestea arãtîndu-le fratilor, bun slujitor vei fi lui Iisus Hristos, hrãnindu-te cu cuvintele credintei si ale celei bune învãtãturi, cãreia ai urmat. Iar cele spurcate si bãbesti basme le pãrãseste si te învatã pre tine cãtre buna credintã."
I Timotei 4:16 ~ "Ia aminte tie si învãtãturii: rãmîi întru acestea; pentru cã aceasta fãcînd si pre tine vei mîntui si pre cei ce te ascultã."
I Timotei 6:20-21 ~ "O, Timotei, ce ai pus înainte pãzeste, depãrtîndu-te de cele spurcate glasuri desarte si prigoane ale stiintei celei ce e cu mincinos nume, cu care unii lãudîndu-se, împrejurul credintei nu nimerirã."
II Timotei 4:3-4 ~ "Cãci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învãtãtura sãnãtoasã ci - dornici sã-si desfãteze auzul - îsi vor grãmãdi învãtãtori dupã poftele lor si îsi vor întoarce auzul de la adevãr si se vor abate cãtre basme."
Tit 3:9-10 ~ "Iar cele nebune cercãri si graiuri de neamuri si pricini si sfãdiri de lege, pãrãseste-le, pentru cã sunt nefolositoare si desarte. Pre omul eretic, dupã întîia si a doua mustrare, pãrãseste-l, stiind cã s-a îndãrãtnicit unul ca acela si pãcãtuieste, fiind singur de sine osîndit."
Iacov 2:10 ~ "Pentru cã cine va pãzi toatã legea, dar va gresi într-o singurã poruncã, s-a fãcut vinovat fatã de toate poruncile."
I Petru 5:2-3 ~ "Pãstoriti turma lui Dumnezeu, datã în paza voastrã, cercetînd-o nu cu silnicie, ci cu voie bunã, dupã Dumnezeu, nu pentru cîstig urît, ci din dragoste. Nu ca si cum ati fi stãpîni peste Biserici ci pilde fãcîndu-vã turmei."
II Petru 1:20-21 ~ "Dar mai înainte de toate, trebuie sã stiti cã nici o proorocie a Scripturii nu se tîlcuieste dupã socotinta fiecãruia. Pentru cã niciodatã proorocia nu s-a fãcut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grãit, purtati fiind de Duhul Sfînt."
I Ioan 4:1 ~ "Iubitilor, nu dati crezare oricãrui duh, ci cercati duhurile dacã sunt de la Dumnezeu, fiindcã multi prooroci mincinosi au iesit în lume."
I Ioan 4:6 ~ "Noi de la Dumnezeu suntem; acela ce stie pre Dumnezeu aude pre noi; carele nu iaste de la Dumnezeu nu ascultã pre noi (apostolii)."
II Ioan 1:10-11 ~ "De vine oarecine cãtre voi si aceastã învãtãturã nu aduce, nu-l primiti pre dînsul în casã si "Multam" lui nu-i ziceti. Pentru cã acela ce-i zice lui "Binete" se amestecã cu lucrurile lui cele rele."
Apocalipsa 12:3-4 ~ "Si iatã balaur mare de foc avînd capete sapte si coarne zece si preste capetele lui steme sapte. Si coada lui trãgea a treia parte din stelele cerului si le puse pre ele la pãmînt." (citatele scripturistice sunt preluate din Biblia de la 1688, Bucuresti)
Psalmul 100:9 ~ "Cel ce grãieste nedreptãti nu va sta înaintea ochilor mei."
Psalmul 118:126 ~ "Vremea este sã lucreze Domnul, cã oamenii au stricat legea Ta."
Canonul 10 al Sfintilor Apostoli ~ "Dacã cineva s-ar ruga, chiar si în casã cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sã se afuriseascã."
Canonul 45 al Sfintilor Apostoli ~ "Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacã numai s-ar ruga împreunã cu ereticii, sã se afuriseascã, iar dacã le-a permis acestora sã sãvîrseascã ceva ca si clerici (sã sãvîrseascã cele sfinte), sã se cateriseascã."
Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ "Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sã se cateriseascã. Cãci ce întelegere poate sã fie între Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?"
Canonul 47 al Sfintilor Apostoli ~ Episcopul sau preotul de va boteza din nou pe cel cu botez adevarat, sau de nu va boteza pe cel spurcat (cu botezul fals) de catre necinstitorii lui Dumnezeu, sa se cateriseasca ca unul ce-si bate joc de crucea si moartea Domnului si nu deosebeste pe adevaratii preoti, de preotii cei mincinosi ai ereticilor.
Canonul 64 al Sfintilor Apostoli ~ "Dacã vreun cleric sau laic intrã în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sã se roage, sã se cateriseascã si sã se afuriseascã."
Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ "Nu este îngãduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacã stãruie în eres."
Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ "Nu se cuvine a primi binecuvîntãrile ereticilor, care sunt mai mult absurditãti decît binecuvîntãri."
Canonul 15 al Sinodului al Nouãlea din Constantinopol (861)
"Cei ce propovãduiesc public eresul sau îl învatã în Biserici, sã fie îndepãrtati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schismã si sfãrîmã unitatea Bisericii."
Din cuvântul Sinodului al VII- lea Ecumenic (Niceea, 787)
"Sã nu faceti nici inovatie, nici omitere în Predania pe care am pãzit-o cu evlavie pînã acum. Deoarece toti cîti s-au pãstrat înlãuntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsã va fi condamnat cel ce va face fie adãugiri, fie omiteri."
Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
"Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor pãrãsi pãrintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decãdea si se vor îndepãrta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor mãslui adevãrul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sînt, nici nu se mai numesc crestini cu adevãrat, ci se taie si se despart de totalitatea mãdularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afarã din sfîntul staul ca niste oi rîioase si mãdulare putrede."
ANATEMA IMPOTRIVA ECUMENISMULUI
a Sfîntului Sinod al Bisericii OrtodoxeRuse
a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe
"ANATEMA celor ce atacã Biserica
lui Hristos învãtînd cã Biserica Sa este împãrtitã în asa-zise
"ramificatii" ce se deosebesc în doctrinã si în felul de viatã, sau
cã Biserica nu existã vizibil, ci va fi formatã în viitor cînd toate
"ramificatiile" - sectele, denominatiunile si chiar religiile - vor
fi unite într-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii
de cele ale ereticilor, ci spun cã botezul si euharistia ereticilor sunt
eficace pentru mîntuire, prin urmare, celor ce cu bunã-stiintã sunt în
comuniune cu acesti eretici înainte-mentionati sau celor ce sustin, rãspîndesc
sau pãzesc erezia lor ecumenistã sub pretextul dragostei frãtesti sau al
presupusei uniri a crestinilor despãrtiti, sã fie Anatema!"
(Datã de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscãlitã de toti episcopii, spre a fi adãugatã la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenitã mereu în prima Duminicã a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)
TALMACIREA ANATEMEI
Biserica Ortodoxa Rusa de peste hotare, condusa in acest moment de mitropolitul Filaret, se marturiseste ca fiind o parte de nedespartit a Bisericii istorice a Rusiei. Ca Biserica Locala are dreptul sa-si tina soboarele obisnuite si sa dea hotarari ce sunt obligatorii in totalitate pentru toti fii ei imprastiati in int reaga lume. Timpul va arata daca celelalte Biserici Locale vor accepta hotararea noastra privind Ecumenismul, chiar daca la vremea lor, hotararile celor zece Sinoade Locale au fost acceptate de catre toti, si au fost inscrise in "Cartea Canoanelor Sfintilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice si Locale si ale Sfintilor Parinti" a Bisericii Sobornicesti... Cat priveste Ecumenismul, fiecare Biserica Locala a avut timp suficient in decursul ultimei sute de ani pentru a-l studia, si daca o anume Biserica Locala isi bazeaza invataturile si viata pe canoanele Sfintilor Apostoli, pe canoanele tuturor Sinoadelor Ortodoxe, atunci nu poate decat sa recunoasca faptul ca Ecumenismul s-a format intr-una din ereziile care au existat din totdeauna, atat in trecut cat si in prezent, si numeste aceasta unitate o biserica. O astfel de manifestare este deja pe deplin a Antihristului.
Astfel, dand Anatema, ne-am protejat turma de aceasta ispita apocaliptica, si in mod neintentionat am ridicat o intrebare profunda constiintei tuturor Bisericilor Locale, pe care trebuie mai devreme sau mai tarziu sa o solutioneze intr-un fel sau altul. Viitoarea lor soarta duhovniceasca va depinde de raspunsul la aceas ta intrebare. De jure [de drept] Anatema care a fost data de noi are un caracter strict local al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare, dar de facto [de fapt] are o semnificatie istorica imensa, pe plan universal, istoric si ecleziastic, exact fiindca Ecumenismul este o erezie de scara mondiala. Aceasta pozitie a Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare este vadit constiinta tuturor ortodocsilor. Pentru noi, este o cruce grea pusa asupra noastra de Domnul. Dar nu mai putem pastra tacerea, caci tacerea in continuare ar echivala cu o tradare a adevarului, de care tradare sa ne izbaveasca Domnul pe noi toti.
Arhiepiscop Vitalie de Montreal
(Datã de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscãlitã de toti episcopii, spre a fi adãugatã la sfîrsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenitã mereu în prima Duminicã a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)
TALMACIREA ANATEMEI
Biserica Ortodoxa Rusa de peste hotare, condusa in acest moment de mitropolitul Filaret, se marturiseste ca fiind o parte de nedespartit a Bisericii istorice a Rusiei. Ca Biserica Locala are dreptul sa-si tina soboarele obisnuite si sa dea hotarari ce sunt obligatorii in totalitate pentru toti fii ei imprastiati in int reaga lume. Timpul va arata daca celelalte Biserici Locale vor accepta hotararea noastra privind Ecumenismul, chiar daca la vremea lor, hotararile celor zece Sinoade Locale au fost acceptate de catre toti, si au fost inscrise in "Cartea Canoanelor Sfintilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice si Locale si ale Sfintilor Parinti" a Bisericii Sobornicesti... Cat priveste Ecumenismul, fiecare Biserica Locala a avut timp suficient in decursul ultimei sute de ani pentru a-l studia, si daca o anume Biserica Locala isi bazeaza invataturile si viata pe canoanele Sfintilor Apostoli, pe canoanele tuturor Sinoadelor Ortodoxe, atunci nu poate decat sa recunoasca faptul ca Ecumenismul s-a format intr-una din ereziile care au existat din totdeauna, atat in trecut cat si in prezent, si numeste aceasta unitate o biserica. O astfel de manifestare este deja pe deplin a Antihristului.
Astfel, dand Anatema, ne-am protejat turma de aceasta ispita apocaliptica, si in mod neintentionat am ridicat o intrebare profunda constiintei tuturor Bisericilor Locale, pe care trebuie mai devreme sau mai tarziu sa o solutioneze intr-un fel sau altul. Viitoarea lor soarta duhovniceasca va depinde de raspunsul la aceas ta intrebare. De jure [de drept] Anatema care a fost data de noi are un caracter strict local al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare, dar de facto [de fapt] are o semnificatie istorica imensa, pe plan universal, istoric si ecleziastic, exact fiindca Ecumenismul este o erezie de scara mondiala. Aceasta pozitie a Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare este vadit constiinta tuturor ortodocsilor. Pentru noi, este o cruce grea pusa asupra noastra de Domnul. Dar nu mai putem pastra tacerea, caci tacerea in continuare ar echivala cu o tradare a adevarului, de care tradare sa ne izbaveasca Domnul pe noi toti.
Arhiepiscop Vitalie de Montreal
22 iulie 2018
Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1011-1086)
Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1086-1011)
Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 Nicolae
(1086-1011)
CĂLUGĂRII POT INTRA ÎN ALTAR
Întrebare. Cuvine-se monahului a intra în sfântul altar, căci aceasta se
opreşte de canonul 33 al sfântului sinod Trulan, care nu îngăduie celui ce
nu este pecetluit întru citeţ sau monahului a cânta sau citi pe amvon;
asemenea si canonul 15 de la Laodiceea si al 14-lea al sinodului al doilea
de la Niceea?
Răspuns. Este oprit ca monahul fără de hirotesie să îndeplinească de pe
amvon ca citeţul slujbele citeţului; dar socotesc că pentru cinstea
cuvenită schimei monahale nu trebuie să se oprească monahul care nu sa
făcut vinovat de nici o infracţiune de a intra în altar pentru ca să aprindă
lumânări si candele.
33, 69 Trul; 14
sin. VII ec; 15,
19, 21, 44
Laod.
2 Nicolae
(1086-1011)
ÎNGENUNCHERE A NU ESTE OPRITĂ ÎN ZILE HOTĂRÂTE
Întrebare. Se cuvine a nu pleca genunchii sâmbăta, precum nici duminica,
nici în Cincizecime?
Răspuns. De canon nu s-a oprit; mulţi însă nu pleacă genunchii din cauză
cu sâmbăta nici nu ajunează.
66 ap.; 20 sin.
I ec.; 55, 66, 90
Trul.; 18
Gangr.; 29
Laod.; 15
Petru Alex.; 91
Vasile cel
Mare; 1 Teofil
Alex.
3 Nicolae
(1086-1011)
POSTUL SÂNTEIMĂRII
Întrebare. Trebuie să ţinem postul lunii lui august?
Răspuns. Mai înainte postul a fost în acest timp, dar apoi s-a strămutat
pentru ca să nu cadă laolaltă cu posturile altor popoare, care se ţin de
acest timp. De altfel, mulţi oameni tin si acum postul acesta.
4 Nicolae
(1086-1011)
CEL ÎNDRĂCIT NU SE CUMINECĂ
întrebare. Cuvine-se cel demonizat a se împărtăşi cu Sfintele Taine?
Fiindcă Sfântul Timotei la întrebarea în această privinţă a răspuns într-alt
fel, şi Sfinţii Apostoli într-alt fel, şi urmaşii lor într-alt fel.
Răspuns. Dacă cineva pătimeşte de veninul negru, încât se pare că este
îndrăcit, nu se va opri; dar dacă cu adevărat este demonizat, nicidecum
nu se va învrednici de cele sfinte, fiindcă lumina nu are nici o comuniune
cu întunericul.
79 ap.; 60
Trul.; 2, 3, 4,
14 Timotei
Alex.
5 Nicolae
(1086-1011)
FOLOSIREA
PRESCURILOR
Întrebare. Cuvine-se preotului să mănânce fără deosebire şi cum voieşte
cele aduse în biserică, precum prescurile şi vinul? şi de se cuvine a le
mânca ca pâinea obişnuită? şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna multe de
acestea?
Răspuns. Părţile din prescura care s-a înălţat să nu se mănânce decât
numai în biserică, până ce se vor consuma toate; iar părţile din celelalte
prescuri se pot mânca şi afară de biserică, însă separat şi singure. Iar nu
cu lapte şi cu brânză şi cu ouă şi cu peşti.
3, 4, 38, 41
ap.; 7, 8 Gang.;
37 Cartag.; 8
Teofil Alex.
6 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
RÂNDUIALĂ
PENTRU
PLECAREA
CĂLUGĂRULUI
DIN MĂNĂSTIRE
Întrebare. Daca un călugăr, oriunde ar fi primit tunderea, se tulbură
sufleteşte de oarecare întâmplare, şi voind să se îndepărteze din
mănăsire din cauza aceasta ar primi legătura de la proestosul său, ce să
facă în acest caz călugărul acela? să desconsidere tulburarea sau legătura?
Răspuns. Se cuvine să spună proestosului ceea ce îl tulbura; şi dacă din
cauza aceasta se arată primejdie, să se îndepărteze de acolo şi să nu ţină
seama de legătura impusa lui de proestos.
4 sin. IV ec.;
21 sin. VII ec.;
13 Cartag.; 2,
3, 4 sin. l-ll
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
7 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
STĂREŢIA NU SE
MOŞTENEŞTE
Întrebare. Dacă egumenul, săvârşindu-se, a lăsat pe altul în locul său,
dându-i legătura să nu se îndepărteze din acea mănăstire; dar acesta,
cunoscându-şi neputinţa sa, s-ar îndepărta. Ce trebuie dar să facă în
privinţa acestei legături?
Răspuns. Legătura este fără de temei, şi din cauza aceasta este fără tărie,
şi cel legat, mergând la arhiereu şi informându-l despre cele privitoare la
sine, se va dezlega.
32 ap.; 14
Sard.; 141
Cartag
8 Nicolae
(1086-1011)
PREOŢII
CATERISIŢI SI CEI
CE PĂRĂSESC
PREOŢIA SE
NUMĂRĂ ÎNTRE
MIRENI
Întrebare. Oare se cuvine preotului caterisit pentru vinovăţii, sau care a
părăsit preoţia de bunăvoie, conştient fiind de vinovăţia sa, să zică: „Bine
este cuvantat Dumnezeu", sau: „Dumnezeu ne milostiveste pe noi", sau:
„Adevăratului Hristos", să tămâieze cu cădelniţa sau să se împărtăşească
în altar?
Răspuns. Nu. Ci se va rândui în locul mirenilor.
5, 17, 62 ap.;
12 sin. I ec; 9
sin. III ec; 7, 14
sin. IV ec;
21,26 Trul.; 9
Neocez.; 36
Cartag.; 16 sin.
I-II; 3,27 Vasile
cel Mare; 3
Chirii Alex.
9 Nicolae
(1086-1011)
CEI PUSI SUB
CERCETARE
DUHOVNICEASC
Ă NU SE
BINECUVÂNTEAZ
Ă
Întrebare. Ce însemnează ceea ce zice Sfântul Vasile în privinţa epitimiilor
mici: Fie înlăturat de la binecuvântare potrivit măsurii greşelii?
Răspuns. însemnează a se lipsi cineva de binecuvântarea care se dă în
biserică.
10 Nicolae
(1086-1011)
CUMINECĂTURA
SI ANAFORA. CEI
OPRIŢI DE LA
CUMINECARE
NU POT LUA NICI
ANAFURA
Întrebare. Se cuvine ca cei opriţi de la sfintele daruri să mănânce
prescurile înălţate?
Răspuns. Din viaţa Sfântului Teodor Sicheotul aflăm că ei se opresc a
mânca.
3, 6, 38, 41,
ap.; 7, 8,
Gangr.; 14
Laod.; 37
Cartag.
11 Nicolae
(1086-1011)
CANONICONUL LUI IOAN POSTITORUL (SĂ NU SE URMEZE RÂNDUIELILE DE POCĂINŢĂ ALE LUI IOAN POSTITORUL)
Întrebare. Cuvine-se a pedepsi pe cineva potrivit canoniconului lui loan
Ajunătorul?
Răspuns. Fiindcă acest canonicon uzează de multă blândeţe, pe mulţi i¬a
pierdut; din cauza aceasta, cei ce cunosc binele şi se abat de la el trebuie
a se îndrepta.
Nume Denumire Expl Continut Conexiuni
1 Nicolae
(1086-1011)
CĂLUGĂRII POT INTRA ÎN ALTAR
Întrebare. Cuvine-se monahului a intra în sfântul altar, căci aceasta se
opreşte de canonul 33 al sfântului sinod Trulan, care nu îngăduie celui ce
nu este pecetluit întru citeţ sau monahului a cânta sau citi pe amvon;
asemenea si canonul 15 de la Laodiceea si al 14-lea al sinodului al doilea
de la Niceea?
Răspuns. Este oprit ca monahul fără de hirotesie să îndeplinească de pe
amvon ca citeţul slujbele citeţului; dar socotesc că pentru cinstea
cuvenită schimei monahale nu trebuie să se oprească monahul care nu sa
făcut vinovat de nici o infracţiune de a intra în altar pentru ca să aprindă
lumânări si candele.
33, 69 Trul; 14
sin. VII ec; 15,
19, 21, 44
Laod.
2 Nicolae
(1086-1011)
ÎNGENUNCHERE A NU ESTE OPRITĂ ÎN ZILE HOTĂRÂTE
Întrebare. Se cuvine a nu pleca genunchii sâmbăta, precum nici duminica,
nici în Cincizecime?
Răspuns. De canon nu s-a oprit; mulţi însă nu pleacă genunchii din cauză
cu sâmbăta nici nu ajunează.
66 ap.; 20 sin.
I ec.; 55, 66, 90
Trul.; 18
Gangr.; 29
Laod.; 15
Petru Alex.; 91
Vasile cel
Mare; 1 Teofil
Alex.
3 Nicolae
(1086-1011)
POSTUL SÂNTEIMĂRII
Întrebare. Trebuie să ţinem postul lunii lui august?
Răspuns. Mai înainte postul a fost în acest timp, dar apoi s-a strămutat
pentru ca să nu cadă laolaltă cu posturile altor popoare, care se ţin de
acest timp. De altfel, mulţi oameni tin si acum postul acesta.
4 Nicolae
(1086-1011)
CEL ÎNDRĂCIT NU SE CUMINECĂ
întrebare. Cuvine-se cel demonizat a se împărtăşi cu Sfintele Taine?
Fiindcă Sfântul Timotei la întrebarea în această privinţă a răspuns într-alt
fel, şi Sfinţii Apostoli într-alt fel, şi urmaşii lor într-alt fel.
Răspuns. Dacă cineva pătimeşte de veninul negru, încât se pare că este
îndrăcit, nu se va opri; dar dacă cu adevărat este demonizat, nicidecum
nu se va învrednici de cele sfinte, fiindcă lumina nu are nici o comuniune
cu întunericul.
79 ap.; 60
Trul.; 2, 3, 4,
14 Timotei
Alex.
5 Nicolae
(1086-1011)
FOLOSIREA
PRESCURILOR
Întrebare. Cuvine-se preotului să mănânce fără deosebire şi cum voieşte
cele aduse în biserică, precum prescurile şi vinul? şi de se cuvine a le
mânca ca pâinea obişnuită? şi ce trebuie să facă dacă s-ar aduna multe de
acestea?
Răspuns. Părţile din prescura care s-a înălţat să nu se mănânce decât
numai în biserică, până ce se vor consuma toate; iar părţile din celelalte
prescuri se pot mânca şi afară de biserică, însă separat şi singure. Iar nu
cu lapte şi cu brânză şi cu ouă şi cu peşti.
3, 4, 38, 41
ap.; 7, 8 Gang.;
37 Cartag.; 8
Teofil Alex.
6 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
RÂNDUIALĂ
PENTRU
PLECAREA
CĂLUGĂRULUI
DIN MĂNĂSTIRE
Întrebare. Daca un călugăr, oriunde ar fi primit tunderea, se tulbură
sufleteşte de oarecare întâmplare, şi voind să se îndepărteze din
mănăsire din cauza aceasta ar primi legătura de la proestosul său, ce să
facă în acest caz călugărul acela? să desconsidere tulburarea sau legătura?
Răspuns. Se cuvine să spună proestosului ceea ce îl tulbura; şi dacă din
cauza aceasta se arată primejdie, să se îndepărteze de acolo şi să nu ţină
seama de legătura impusa lui de proestos.
4 sin. IV ec.;
21 sin. VII ec.;
13 Cartag.; 2,
3, 4 sin. l-ll
Nume DenumireExpl Continut Conexiuni
7 Nicolae
(1086-1011)
LEGĂTURA
EGUMENULUI.
STĂREŢIA NU SE
MOŞTENEŞTE
Întrebare. Dacă egumenul, săvârşindu-se, a lăsat pe altul în locul său,
dându-i legătura să nu se îndepărteze din acea mănăstire; dar acesta,
cunoscându-şi neputinţa sa, s-ar îndepărta. Ce trebuie dar să facă în
privinţa acestei legături?
Răspuns. Legătura este fără de temei, şi din cauza aceasta este fără tărie,
şi cel legat, mergând la arhiereu şi informându-l despre cele privitoare la
sine, se va dezlega.
32 ap.; 14
Sard.; 141
Cartag
8 Nicolae
(1086-1011)
PREOŢII
CATERISIŢI SI CEI
CE PĂRĂSESC
PREOŢIA SE
NUMĂRĂ ÎNTRE
MIRENI
Întrebare. Oare se cuvine preotului caterisit pentru vinovăţii, sau care a
părăsit preoţia de bunăvoie, conştient fiind de vinovăţia sa, să zică: „Bine
este cuvantat Dumnezeu", sau: „Dumnezeu ne milostiveste pe noi", sau:
„Adevăratului Hristos", să tămâieze cu cădelniţa sau să se împărtăşească
în altar?
Răspuns. Nu. Ci se va rândui în locul mirenilor.
5, 17, 62 ap.;
12 sin. I ec; 9
sin. III ec; 7, 14
sin. IV ec;
21,26 Trul.; 9
Neocez.; 36
Cartag.; 16 sin.
I-II; 3,27 Vasile
cel Mare; 3
Chirii Alex.
9 Nicolae
(1086-1011)
CEI PUSI SUB
CERCETARE
DUHOVNICEASC
Ă NU SE
BINECUVÂNTEAZ
Ă
Întrebare. Ce însemnează ceea ce zice Sfântul Vasile în privinţa epitimiilor
mici: Fie înlăturat de la binecuvântare potrivit măsurii greşelii?
Răspuns. însemnează a se lipsi cineva de binecuvântarea care se dă în
biserică.
10 Nicolae
(1086-1011)
CUMINECĂTURA
SI ANAFORA. CEI
OPRIŢI DE LA
CUMINECARE
NU POT LUA NICI
ANAFURA
Întrebare. Se cuvine ca cei opriţi de la sfintele daruri să mănânce
prescurile înălţate?
Răspuns. Din viaţa Sfântului Teodor Sicheotul aflăm că ei se opresc a
mânca.
3, 6, 38, 41,
ap.; 7, 8,
Gangr.; 14
Laod.; 37
Cartag.
11 Nicolae
(1086-1011)
CANONICONUL LUI IOAN POSTITORUL (SĂ NU SE URMEZE RÂNDUIELILE DE POCĂINŢĂ ALE LUI IOAN POSTITORUL)
Întrebare. Cuvine-se a pedepsi pe cineva potrivit canoniconului lui loan
Ajunătorul?
Răspuns. Fiindcă acest canonicon uzează de multă blândeţe, pe mulţi i¬a
pierdut; din cauza aceasta, cei ce cunosc binele şi se abat de la el trebuie
a se îndrepta.
05 august 2015
04 septembrie 2025
4 septembrdie
Rugul aprins ,,O minunată preînchipuire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu"
Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu
Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu
Viața Sfintei Ermioni, una dintre fiicele Sfântului Apostol Filip
Viața Sfântului Proroc Moise
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila, Episcopul Antiohiei
Viața Sfântului Mucenic Vavila, Episcopul Antiohiei
ACATISTE SI CANOANE SEPTEMBRIE
Sinaxar 4 august
Rugăciunile începătoare
Psaltirea lui David
Acatiste și Canoane de rugaciune
Rugaciuni la diferite trebuințe
Rugăciuni ortodoxe
Cărți duhovnicești (citește sau descarcă)
16 august 2015
26 august 2011
18 septembrie 2024
17 iulie 2015
05 august 2015
Sinaxar 5 August
În aceasta luna, în ziua a cincea, Înaintepraznuirea Schimbarii la Fata a Domnului.
În aceasta luna, în ziua a cincea, Tot in aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie.
Acest sfânt era cu neamul antiohian si a fost ostas pe vremea lui Constantin Clor, tatal Sfântului si Marelui Constantin, si si-a purtat slujba pâna în zilele lui Iulian Apostatul. Fiind de 110 ani, a fost adus înaintea lui Iulian la cercetare, sa mustrându-l pe împarat ca si-a calcat credinta parinteasca, si a adus cinstire la idoli si aducându-i aminte de bunatatile Marelui Constantin, si cum ca prin dumnezeiasca aratare a fost adus la credinta în Hristos. Însa Iulian batându-si joc de el, a poruncit sa i se taie capul, si asa a plinit mucenicia în Hristos.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor doi Mucenici Catidie si Catidian, care au fost ucisi cu pietre.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mama sfântului Grigorie cuvântatorul de Dumnezeu, care cu pace s-a savârsit.
Originara din Capadocia si crescuta în credinta ortodoxa, sfânta Nona s-a casatorit cu Grogorie, magistrat din Nazianz si membru al unei secte din acea vreme. Prin rabdare si rugaciune ea a reusit sa-l converteasca pe barbatul ei la credinta ortodoxa, dupa care acesta a devenit episcop al orasului, timp de 45 de ani. Din aceasta casatorie li s-au nascut trei copii: sfânta Gorgonia (praznuita la 23 februarie), sfântul Cezarie (praznuit la 9 martie) si mai ales sfântul Grigorie Teologul (praznuit la 25 ianuarie), care i-a fost daruit de Dumnezeu în raspuns la rugaciunile ei.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor doi Mucenici Catidie si Catidian, care au fost ucisi cu pietre.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mama sfântului Grigorie cuvântatorul de Dumnezeu, care cu pace s-a savârsit.
Originara din Capadocia si crescuta în credinta ortodoxa, sfânta Nona s-a casatorit cu Grogorie, magistrat din Nazianz si membru al unei secte din acea vreme. Prin rabdare si rugaciune ea a reusit sa-l converteasca pe barbatul ei la credinta ortodoxa, dupa care acesta a devenit episcop al orasului, timp de 45 de ani. Din aceasta casatorie li s-au nascut trei copii: sfânta Gorgonia (praznuita la 23 februarie), sfântul Cezarie (praznuit la 9 martie) si mai ales sfântul Grigorie Teologul (praznuit la 25 ianuarie), care i-a fost daruit de Dumnezeu în raspuns la rugaciunile ei.
Sfântul Grigorie Teologul a vorbit adeseori în scrierile sale de pietatea exemplara a mamei sale : într-un trup de femeie ea avea un suflet mai barbatesc decât al celor mai bravi barbati. Nu se ocupa de cele lumesti si materialicesti decât în masura în care acestea puteau sa fie spre înaltarea sufletului. Dezinteresându-se de farduri si toialetele femeiesti, ea nu avea decât o singura grija: sa faca mai stralucitor chipul lui Dumnezeu în sufletul sau ; si nu socotea nici un fel de noblete lumeasca, decât numai aceea ca, prin credinta lucratoare prin fapte, omul cunoaste ca vine de la Dumnezeu si la Dumnezeu merge. Ostenindu-si trupul cu posturi si rugaciuni de noaptea, ea spunea mai târziu copiilor ei ca ar fi voit adeseori sa se vânda pe sine si pe copiii ei ca sa dea cele de trbuinta celor saraci.
Dupa moarte sotului ei, în 374, sfânta Nona s-a îmbolnavit, dar a suferit aceasta ultima încercare dând slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei în mâinile Domnului în timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfânta Masa a Jertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adâncita în rugaciune.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solev egipteanul, care s-a savârsit împroscat de sageti.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Favie, episcopul Romei, care de sabie s-a savârsit.
Tot întru aceasta luna, în ziua a cincea, se face pomenirea Preacuviosului Parintele nostru Ioan de la Neamt, Hozevitul.
Dupa moarte sotului ei, în 374, sfânta Nona s-a îmbolnavit, dar a suferit aceasta ultima încercare dând slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei în mâinile Domnului în timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfânta Masa a Jertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adâncita în rugaciune.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solev egipteanul, care s-a savârsit împroscat de sageti.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Favie, episcopul Romei, care de sabie s-a savârsit.
Tot întru aceasta luna, în ziua a cincea, se face pomenirea Preacuviosului Parintele nostru Ioan de la Neamt, Hozevitul.
Acest prea ales vas al lui Dumnezeu a vazut lumina zilei în pamântul binecuvântat al Moldovei la 23 August 1913, în satul Crainiceni, comuna Horodistea, judetul Dorohoi, din binecredinciosii parinti Maxim si Ecaterina, lucratori ai gliei strabune, plini de credinta, cu viata curata si tematori de Dumnezeu, primind la botez numele de Ilie.
Dupa moartea timpurie a mamei sale, petrecuta la numai sase luni de la nastere si apoi moartea tatalui sau, cazut erou pe front, în razboiul din 1917-1918 pentru întregirea neamului si pentru apararea patriei, pruncul a fost luat în grija bunicii sale.
Bunica lui, Maria, vaduva de mai multi ani, renunta la dorinta sa mai veche de a intra în rândul monahiilor si se dedica cresterii si educarii nepotului. Ea l-a deprins cu rugaciunea catre Dumnezeu. Tatal orfanilor, i-a imprimat adevarata evlavie crestina, i-a insuflat dragostea de cele sfinte si respectul fata de oameni.
Pe când avea numai 11 ani, pierde si dragostea bunicii sale Maria, care trece la cele vesnice. Ea a ramas în memoria lui chip sfânt, pe care nu a uitat-o niciodata. Aceasta se vede în duioasa poezie "Dorul Bunicii", în care face analogie cu pilda unor sfinte femei, precum: Antuza, Macrina sau Nona. În aceste versuri, se poate vedea rolul bunicii în formarea religioasa si morala a Sfântului. Cuviosul Ioan a urmat scoala primara în satul natal, dupa care a absolvit gimnaziul "Mihail Kogalniceanu" din Lipcani (jud. Hotin) trecând bacalaureatul în 1932, cu rezultate foarte bune. În timpul scolii nu i-au lipsit cartea de capatâi Sfânta Scriptura, Vietile Sfintilor si alte carti de zidire sufleteasca.
La vârsta de 20 de ani, simtind chemarea dumnezeiasca si ca urmare a formarii sale duhovnicesti îsi îndreapta pasii spre mânastirea Neamt, în ziua praznicului de la 15 august, închinat Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu a rânduit ca cererea sa de închinoviere în mânastire sa fie primita de staretul de atunci, viitorul Patriarh al României, Nicodim.
L-a atras spre aceasta viata, cum singur marturiseste mai târziu, "frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blândetea calugarilor, iscusinta duhovnicilor, linistea muntilor si darul Sfântului Duh". Descopera acum scrierile Sfintilor Parinti si alte scrieri sfinte pe care le citeste cu multa staruinta. Aici, la Neamt, a primit chipul îngeresc al calugariei la data de 8 aprilie 1936, în miercurea Sfintelor Patimi, fiind tuns în monahism de catre staretul Vasile Moglan, viitor episcop.
Citirea Patericului trezeste în el o dorinta mai veche, de a ajunge la Locurile Sfinte. În anul 1936, dupa post si rugaciune, marturisindu-se si împartasindu-se, a plecat spre Tara Sfânta. Cu evlavie calca pe urmele Mântuitorului, închinându-se la Sfintele Locuri din Ierusalim, Betleem, Hebron si altele, dupa care cuviosul Ioan vietuieste mai întâi într-o pestera din pustia Iordanului.
Dupa doi ani de pustnicie, se închinoviaza la mânastirea Sfântul Sava, straveche si vestita asezare monahala ortodoxa, unde se nevoieste opt ani. Având oarecare cunostinte medicale, se îngrijeste de bolnavi, fiind socotit "doctorul mânastirii", îndeplinind si alte ascultari. Cerceta biblioteca mânastirii, traducând în româneste lucrari care i se pareau pagini folositoare si ziditoare de suflet. Iubea si se nevoia în privegheri de toata noaptea, fiind cunoscut si apreciat pentru viata sa aspra de post si rugaciune, de paza a gândurilor.
În anul 1945, este prohirisit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului. Numit apoi egumen la Schitul românesc cu hramul Sfântul Ioan Botezatorul, din Valea Iordanului, a fost hirotonit preot în anul 1947, în Biserica Sfântului Mormânt. A staretit cu multa evlavie, ca egumen, la acest schit, pâna în anul 1952, înzestrând asezamântul cu multe chilii pentru vietuitorii schitului si pentru pelerini. Multi dreptcredinciosi români sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau si cautau cuvânt de alinare duhovniceasca la Sfântul Cuvios Ioan de la Neamt-Hozevitul.
Lânga Iordan a rodit deplin talentul poetic al Sfântului, fiind inspirat de frumusetea firii înconjuratoare, poeziile sale fiind în acelasi timp rugaciune si cântare duhovniceasca.
Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautând calea desavârsirii, se închinoviaza în mânastirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, situata pe râul Cherit, locuri unde se nevoise si Sfântul Prooroc Ilie, în vremea prigonirii sale. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale în cea mai severa schimnicie, gasindu-si adapost în pestera "Sfânta Ana", care se afla nu departe de mânastire. Petrecea aici în post si rugaciune, rabdând frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Mânca o singura data pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savârsea pravila calugareasca în paraclisul pesterii, iar în sarbatori slujea la biserica mânastirii.
În scrierile sale, din acest timp, Sf. Ioan arata frumusetea tainica a locurilor si a pesterii, aureolate de maretia sfintilor sihastri, care, veacuri de-a rândul si-au dobândit aici desavârsirea. În sufletul sau vibra armonios întreaga creatie a lui Dumnezeu, se restaura pacea edenica între el si celelalte fapturi. Asa se explica Faptul ca la moartea sa multime de pasari s-au adunata în jurul pesterii, aratând prin aceasta legatura sfântului cu natura înconjuratoare.
Cu darul lui Dumnezeu si-a cunoscut mai dinainte sfârsitul vietii pamântesti, însemnând-o pe peretele pesterii în care îsi petrecea ultimele zile. Si-a dat sufletul în mâinile Domnului la 5 august 1960, cu seninatate si cu mâna dreapta binecuvântând. Trupul sau a fost prohodit dupa cuviinta si a fost asezat în pestera "mormintelor", în locul în care dinainte si-l pregatise, fiind regretat de toti cei ce-l cunoscusera.
Dupa moartea timpurie a mamei sale, petrecuta la numai sase luni de la nastere si apoi moartea tatalui sau, cazut erou pe front, în razboiul din 1917-1918 pentru întregirea neamului si pentru apararea patriei, pruncul a fost luat în grija bunicii sale.
Bunica lui, Maria, vaduva de mai multi ani, renunta la dorinta sa mai veche de a intra în rândul monahiilor si se dedica cresterii si educarii nepotului. Ea l-a deprins cu rugaciunea catre Dumnezeu. Tatal orfanilor, i-a imprimat adevarata evlavie crestina, i-a insuflat dragostea de cele sfinte si respectul fata de oameni.
Pe când avea numai 11 ani, pierde si dragostea bunicii sale Maria, care trece la cele vesnice. Ea a ramas în memoria lui chip sfânt, pe care nu a uitat-o niciodata. Aceasta se vede în duioasa poezie "Dorul Bunicii", în care face analogie cu pilda unor sfinte femei, precum: Antuza, Macrina sau Nona. În aceste versuri, se poate vedea rolul bunicii în formarea religioasa si morala a Sfântului. Cuviosul Ioan a urmat scoala primara în satul natal, dupa care a absolvit gimnaziul "Mihail Kogalniceanu" din Lipcani (jud. Hotin) trecând bacalaureatul în 1932, cu rezultate foarte bune. În timpul scolii nu i-au lipsit cartea de capatâi Sfânta Scriptura, Vietile Sfintilor si alte carti de zidire sufleteasca.
La vârsta de 20 de ani, simtind chemarea dumnezeiasca si ca urmare a formarii sale duhovnicesti îsi îndreapta pasii spre mânastirea Neamt, în ziua praznicului de la 15 august, închinat Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu a rânduit ca cererea sa de închinoviere în mânastire sa fie primita de staretul de atunci, viitorul Patriarh al României, Nicodim.
L-a atras spre aceasta viata, cum singur marturiseste mai târziu, "frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blândetea calugarilor, iscusinta duhovnicilor, linistea muntilor si darul Sfântului Duh". Descopera acum scrierile Sfintilor Parinti si alte scrieri sfinte pe care le citeste cu multa staruinta. Aici, la Neamt, a primit chipul îngeresc al calugariei la data de 8 aprilie 1936, în miercurea Sfintelor Patimi, fiind tuns în monahism de catre staretul Vasile Moglan, viitor episcop.
Citirea Patericului trezeste în el o dorinta mai veche, de a ajunge la Locurile Sfinte. În anul 1936, dupa post si rugaciune, marturisindu-se si împartasindu-se, a plecat spre Tara Sfânta. Cu evlavie calca pe urmele Mântuitorului, închinându-se la Sfintele Locuri din Ierusalim, Betleem, Hebron si altele, dupa care cuviosul Ioan vietuieste mai întâi într-o pestera din pustia Iordanului.
Dupa doi ani de pustnicie, se închinoviaza la mânastirea Sfântul Sava, straveche si vestita asezare monahala ortodoxa, unde se nevoieste opt ani. Având oarecare cunostinte medicale, se îngrijeste de bolnavi, fiind socotit "doctorul mânastirii", îndeplinind si alte ascultari. Cerceta biblioteca mânastirii, traducând în româneste lucrari care i se pareau pagini folositoare si ziditoare de suflet. Iubea si se nevoia în privegheri de toata noaptea, fiind cunoscut si apreciat pentru viata sa aspra de post si rugaciune, de paza a gândurilor.
În anul 1945, este prohirisit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului. Numit apoi egumen la Schitul românesc cu hramul Sfântul Ioan Botezatorul, din Valea Iordanului, a fost hirotonit preot în anul 1947, în Biserica Sfântului Mormânt. A staretit cu multa evlavie, ca egumen, la acest schit, pâna în anul 1952, înzestrând asezamântul cu multe chilii pentru vietuitorii schitului si pentru pelerini. Multi dreptcredinciosi români sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau si cautau cuvânt de alinare duhovniceasca la Sfântul Cuvios Ioan de la Neamt-Hozevitul.
Lânga Iordan a rodit deplin talentul poetic al Sfântului, fiind inspirat de frumusetea firii înconjuratoare, poeziile sale fiind în acelasi timp rugaciune si cântare duhovniceasca.
Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautând calea desavârsirii, se închinoviaza în mânastirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, situata pe râul Cherit, locuri unde se nevoise si Sfântul Prooroc Ilie, în vremea prigonirii sale. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale în cea mai severa schimnicie, gasindu-si adapost în pestera "Sfânta Ana", care se afla nu departe de mânastire. Petrecea aici în post si rugaciune, rabdând frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Mânca o singura data pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savârsea pravila calugareasca în paraclisul pesterii, iar în sarbatori slujea la biserica mânastirii.
În scrierile sale, din acest timp, Sf. Ioan arata frumusetea tainica a locurilor si a pesterii, aureolate de maretia sfintilor sihastri, care, veacuri de-a rândul si-au dobândit aici desavârsirea. În sufletul sau vibra armonios întreaga creatie a lui Dumnezeu, se restaura pacea edenica între el si celelalte fapturi. Asa se explica Faptul ca la moartea sa multime de pasari s-au adunata în jurul pesterii, aratând prin aceasta legatura sfântului cu natura înconjuratoare.
Cu darul lui Dumnezeu si-a cunoscut mai dinainte sfârsitul vietii pamântesti, însemnând-o pe peretele pesterii în care îsi petrecea ultimele zile. Si-a dat sufletul în mâinile Domnului la 5 august 1960, cu seninatate si cu mâna dreapta binecuvântând. Trupul sau a fost prohodit dupa cuviinta si a fost asezat în pestera "mormintelor", în locul în care dinainte si-l pregatise, fiind regretat de toti cei ce-l cunoscusera.
Plecarea lui, prea timpurie, a lasat adânci regrete si dureri sufletesti nemângâiate în rândul monahilor români din Tara Sfânta. Împlinise 47 de ani, dintre care 24 îi petrecuse în post si nevointa la Locurile Sfinte.
Dupa 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormântul sau a fost deschis în vederea asezarii osemintelor în gropnita de obste. Spre uimirea celor prezenti s-a constatat ca trupul nu fusese atins de putreziciune si raspândea o buna mireasma. Staretul mânastirii, Arhimandritul Amfilohie, spunea: "Parca l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum".
La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a îngaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan de la Neamt în biserica Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind asezate într-o racla de abanos si sticla si depuse lânga moastele sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii acelei lavre monahale.
Datorita vietii sale desavârsite, prin cuvânt si fapta, Sfântul Ioan este cinstit de multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie de sfintele lui moaste, cerând ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale, la Dumnezeu pentru a dobândi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Pentru rugaciunile Sfântului Cuvios Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Dupa 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormântul sau a fost deschis în vederea asezarii osemintelor în gropnita de obste. Spre uimirea celor prezenti s-a constatat ca trupul nu fusese atins de putreziciune si raspândea o buna mireasma. Staretul mânastirii, Arhimandritul Amfilohie, spunea: "Parca l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum".
La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a îngaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan de la Neamt în biserica Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind asezate într-o racla de abanos si sticla si depuse lânga moastele sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii acelei lavre monahale.
Datorita vietii sale desavârsite, prin cuvânt si fapta, Sfântul Ioan este cinstit de multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie de sfintele lui moaste, cerând ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale, la Dumnezeu pentru a dobândi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Pentru rugaciunile Sfântului Cuvios Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)