mercoledì 17 dicembre 2014

Sinaxar 17 decembrie

În această lună, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Daniel şi a Sfinţilor trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail.


Acest fericit prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor şi a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. Era bărbat tare înţelept, iar iudeii socoteau că este eunuc. A plâns mult pentru popor şi pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăţiv la faţă, dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt.

Cei trei Tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morţii, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui; iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la anii vieţii lui. Când Ierusalimul a fost înconjurat şi robit de Nabucodonosor, împăratul babilonienilor, au fost luaţi şi ei robi împreună cu Proorocul Daniel şi duşi în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost puşi mai-mari peste treburile împăratului.

Mai târziu, pentru că au batjocorit chipul pe care-l făcuse şi-l ridicase împăratul şi pentru că nu s-au închinat lui, au fost aruncaţi într-un cuptor ars de şapte ori. Acolo ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Împăratul văzând minunea, a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Căci văpaia se prefăcuse în rouă, iar ei rămăseseră nevătămaţi.


Daniel n-a fost aruncat în cuptor, deşi trăia, locuia şi petrecea împreună cu cei trei Tineri, şi din pricina lui fuseseră aceia cinstiţi. Pricina n-o putem afla din Sfânta Scriptură, pentru că Scriptura a trecut-o sub tăcere. Dar după cum mi se pare mie şi după cum este şi adevărat, pricina pentru care n-a fost aruncat Daniel în cuptor a fost aceea că lui i se pusese numele Baltazar, iar la babilonieni numele acesta era nume de covârşitoare cinste, nume de dumnezeu. Deci pentru ca să nu creadă babilonienii, care fără judecată îndumnezeiau focul, că minunea din cuptor a făcut-o Baltazar, a rânduit Dumnezeu ca Daniel, care purta numele dumnezeului lor, să nu intre în cuptor şi nici să nu se vorbească deloc de Daniel în istorisirea minunii din cuptor.

Sfinţii trei Tineri, după izbăvirea lor, mai presus de cuget, din foc, după ce dobândiseră iarăşi cinstea de mai înainte şi după ce au trăit cu cinste toată viaţa lor, s-au săvârşit cu pace împreună cu Daniel.

Spun unii că după moartea lui Nabucodonosor şi a celorlalţi împăraţi de după el, care cinsteau pe Daniel şi pe cei trei Tineri, s-a ridicat un alt împărat cu numele Atic. Acesta a făcut cercetare sfinţilor. Înfruntat de ei, a poruncit să li se taie capetele. Când a fost tăiat capul lui Misail, Azaria şi-a întins haina şi i-a prins capul; la fel şi Anania a prins capul tăiat al lui Azaria, iar Daniel a întins haina lui şi a prins capul lui Anania. În urmă i s-a tăiat şi lui capul. Se spune că după tăiere, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar îngerul Domnului i-a luat şi i-a dus în muntele Gheval, unde i-a pus sub o stâncă. După 400 de ani, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat şi ei şi iarăşi au adormit.

Hramul lor se săvârşeşte în biserica cea mare. Am primit de la părinţi să prăznuim pomenirea lor cu şapte zile înainte de arătarea Stăpânului şi de venirea dumnezeiască în trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că după părerea mea şi ei sunt din seminţia lui Iuda, din care se pogoară, în ce priveşte neamul, şi Mântuitorul tuturor Hristos.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Patermutie, Copri şi Alexandru, care au suferit mucenicia pe vremea lui Iulian Apostatul.

Aceşti sfinţi mucenici au pătimit pe vremea lui Iulian Apostatul. Duceau viaţă de sihaştri în pustiul Egiptului. Când Apostatul a plecat cu război împotriva perşilor a auzit şi de sfinţii aceştia şi a trimis de i-a adus la el. A întrebat pe Patermutie de câţi ani este. Patermutie i-a răspuns că de 75 de ani. A întrebat şi pe Copri. Copri i-a răspuns că e de 45 de ani. Atunci tiranul a poruncit să fie scos afară Patermutie. Cu felurite linguşiri a înduplecat pe Copri să se lepede de Hristos. Patermutie i-a adus aminte de viaţa lui schimnicească de mai înainte, de ostenelile şi de postul lui şi l-a întors iarăşi la credinţa în Hristos. Şi îndată a poruncit tiranul să-i taie lui Copri limba şi să-l întindă pe un grătar înroşit în foc. Când a fost dus spre grătar s-a spăimântat. Sfântul Patermutie l-a încurajat din nou şi a intrat cu el pe grătar şi au ieşit nevătămaţi. Apoi au fost aruncaţi într-un cuptor cu foc. Odată cu ei a intrat şi monahul Alexandru, care a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Ieşind toţi trei nevătămaţi, li s-au tăiat capetele, la porunca tiranului.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului şi pururea pomenitului mărturisitor Dunale, care şi-a schimbat numele în Ştefan.

Cuviosul şi pururea pomenitul Dunale era stăpânul unei insule, numită de unii Nivertis, iar de alţii Veroi, alături de Gadira, înconjurată de apele oceanului. Era foarte bogat. Fiind crescut însă în curatele învăţături creştineşti, trăia mai mult cu Dumnezeu decât cu oamenii. De aceea, socotind totul în lume lucruri de nimic a lăsat pe fiii lui stăpâni pe insula şi pe bogăţia lui, s-a dus la Roma şi a îmbrăcat haina călugărească. Apoi s-a dus în vestita cetate Constantinopol. Acolo a stat de vorbă cu împăraţii Porfirogeneţi, Constantin şi Roman. Împăraţii l-au trimis la Ierusalim, căci aceasta le ceruse fericitul. Ajuns la Ierusalim şi-a împlinit dorinţa; a fost îmbrăcat cu marea schimă de Hristodul, patriarhul de atunci al Ierusalimului şi s-a numit Ştefan. A suferit multe ocări şi bătăi de la nelegiuiţii saracini, pentru că nu îşi rădea barba. S-a dus înapoi în Egipt, unde a fost prins şi băgat la închisoare cu cei doi preoţi care-l însoţeau. Şase luni a îndurat foamea, setea şi alte chinuri. După aceste luni a fost trimis iar la Amira, stăpânul Egiptului. Din porunca lui, a fost legat pururea pomenitul cu lanţuri şi silit să se lepede de Hristos. S-a împotrivit cu tărie. Şi pentru că n-a fost biruit, ci dimpotrivă mărturisea cu îndrăzneală pe Domnul nostru Iisus Hristos, a fost supus la multe şi nenumărate chinuri. De pe urma lor s-a îmbolnăvit şi de boală a părăsit viaţa aceasta de aici, vestindu-i-se mai dinainte, de la Dumnezeu, săvârşirea sa.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iahu.


Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Dionisie cel Nou, cel din Zachint, care a fost arhiepiscop al Eginei şi care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nichita.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


Viața Sfântului Proroc Daniel și a Sfinților trei tineri Anania, Azaria și Misail



Canon de rugăciune către Sfinţii trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail


lunedì 15 dicembre 2014

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Pavel din Latro




Canon Sfântului Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei



Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul
 Iliriei, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Cu haină de preot fiind îm­podobit şi cu sângele curgând şiroaie, fericite, ai alergat la Stăpânul tău, Hristos, Înţe­lepte Elefterie, nimicitorul sa­tanei. Pentru aceasta nu în­ceta a te ruga pentru cei ce cu credinţă cinstesc fericitele tale nevoinţe.

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut uimi­toare minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefterie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind eu robit de negurile patimilor, eliberează-mă acum cu luminoasele tale rugăciuni, Sfinte Mucenice Elefterie, ca să te laud, cu cântări Dumnezeieşti, ca pe un rob al lui Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai, preasfinţite, cu preacuratele lumini ale nevoinţelor, vopsituţi-ai cu sânge sfinţitul tău veşmânt şi prin Duhul te-ai făcut asemenea luminii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lipindu-te de Dumnezeu cu preacuratul cuget, din tinereţe depărtatu-ţi-ai sufletul de gândul cel trupesc şi te-ai îm­bogăţit din destul cu har de minuni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un Scaun în chipul focului porţi pe Ziditorul, ca o Cămară Însufleţită şi ca o Cămară plină de desfătare încapi pe Împăratul, făcându-Se precum suntem noi, fără schimbare şi fără amestecare.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Să se întărească inima mea întru voia Ta Hristoase, Dumnezeule, Care ai întărit cerul al doilea peste ape şi ai întemeiat pământul pe ape, Puternice.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Voind a pătimi pentru Hristos rabzi durerile trupului, înţe­lepte, veselindu-te întru chinuri şi în necazuri. Pentru aceasta acum ai primit Viaţa cea fără de dureri.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dragostea cea fierbinte a Făcătorului întărindu-te, pătimitorule, de Dumnezeu înţelepţite, singur te arunci în chinu­rile focului, răcorindu-te de Focul Duhului, Sfinte Elefterie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te între preoţi preasfinţit şi între mucenici mucenic prea tare, îndoită cu­nună ai luat, fericite, privind întotdeauna faţa lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toiag de Putere, ai odrăslit pe Hristos, întru Care ne întă­rim; că pe tine Ţarină Nelucrată, Preacurată Porumbiţă, pururea Fecioară, te-a închipuit odini­oară toiagul lui Aaron, care a odrăslit.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cu duhul văzând mai îna­inte, Proorocule Avacum, Întruparea Cuvântului, ai bine vestit strigând: când se vor apropia anii Te vei cunoaşte; când va veni vremea Te vei arăta; Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nici gurile deschise ale lei­lor, nici para focului, nici cum­plita întinsoare n-au înmuiat virtutea răbdării tale, sfinţite slujitor al Tainelor; ci, ca un diamant ai suferit cu bărbăţie chinurile, aprins de Dumneze­iască râvnă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umplându-ţi-se gura cu ape curgătoare de viaţă, ai făcut să izbucnească râuri de învăţături Dumnezeieşti, sfinţite mucenice, care au înecat bârfele celor fărădelege şi au adăpat ini­mile celor ce au cunoscut pe Hristos Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mult mărindu-te pe tine Ziditorul tău, pentru Care ai voit a pătimi, nevoitorule, ţi-a trimis o porumbiţă să-ţi aducă hrană îngerească ţie, care te-ai făcut asemenea îngerilor, prin nevoinţele cele strălucite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spăimântatu-s-au Oştile înge­rilor, văzând cum Cel Nevăzut S-a arătat din tine cu chip ca al nostru, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu; pe Acela roagă-L să învrednicească de mântuire, pe cei ce te măresc pe tine cu credinţă.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că afară de Tine alt dumnezeu nu cunoaştem; Numele Tău numim. Că Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi eşti Tu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preavicleanul vrăjmaş străduindu-se să te înşele cu vorbe viclene, mucenice, s-a făcut de râs născocitorul răutăţii şi s-a surpat de înţelepciunea ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În carul Dumnezeieştilor fapte bune fiind ridicat, mărite, ai ajuns pe înălţimea muceni­ciei şi ai surpat trufia cea înaltă a viclenilor demoni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind să vezi Frumuseţea lui Iisus, cuvioase, te-ai înfrumu­seţat pe tine însuţi cu frumuse­ţile muceniciei şi te-ai mutat la Dânsul, încununându-te cu Cu­nună Strălucitoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Minunea ta, Preacurată, uimeşte tot cugetul; că naşti pe Dum­nezeu cu Trup şi pe Hrănitor Îl hrăneşti cu lapte, necunoscând ispitirea de bărbat.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Proorocului Iona urmând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă Ţie!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndrumătorul cel ales al tur­melor lui Hristos, păstorul cel cuvântător, cel cu petrecerea în chinuri, este mărit pentru că a slăvit pe Dumnezeu în mădu­larele sale.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te, înţelepte, cu pri­virile tale ridicate către Dum­nezeu, mult ai slăbit pe vrăjmasul cel plin de meşteşugiri, pururea lăudate, fala mucenicilor, dreptarul preoţiei.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin chinuri într-armându-te şi în foc singur aruncându-te, ai adormit pornirile fiarelor celor sălbatice, având neador­mită dragoste către Ziditorul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce te-ai arătat Cort de sfinţenie, Marie, sfinţeşte tică­losul meu suflet cel spurcat cu dezmierdările şi mă fă părtaş Dumnezeieştii Slave.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemn al purtătorilor de bi­ruinţă, toţi te lăudăm, cuvioase şi te rugăm, Sfinţite Mucenice Elefterie: pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta eliberează-i din multele feluri de nevoi, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De tinerii Tăi cei din cup­tor, Mântuitorule, focul nu s-a atins, nici nu i-a supărat. Şi atunci, cei trei ca şi cu o singură gură cântau şi binecuvântau, grăind: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărit să fie acum în trupul meu Hristos, strigai înţelepte, chinuindu-te; pentru viaţa ce va să fie, nu mă tem de înfierbântarea căldurilor, nu mă îngrozesc de moarte, nici de nă­vălirile fiarelor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Numai Frumuseţea lui Dum­nezeu o caut, Slava Lui doresc s-o dobândesc; chinuiască-mă, arză-mi toate mădularele, stri­gai mărite, caut scăparea de aici, care mă face rob al lui Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Privind la viaţa cea de din­colo, fericite, pentru lume cu adevărat te-ai omorât şi cu încer­carea prin chinuri ca nişte aur lămurit prin foc, pus la păs­trare în Comorile Locaşurilor Cereşti, ai strălucit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numai pe tine, Ceea ce eşti fără de prihană, aflându-te Prea­curată, Cuvântul Cel Preacurat al lui Dumnezeu, născându-Se din pântecele tău, curăţeşte pe credincioşi de întinăciunea pe care o avem din neorându­iala patimilor, Mireasă Dum­nezeiască.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Acela de Care se înfrico­şează îngerii şi toate Oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, preoţi lăudaţi-L, tineri preaslăviţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înflorit-aţi în nevoinţe ca nişte pomi înfloritori, împodobindu-vă cu chinurile, cei ce sunteţi frumuseţea mucenici­lor; şi acum v-aţi arătat flori din Rai, trimiţând bună mi­reasmă Dumnezeiască, cu Pu­tere de la Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Maica ta amestecă sângele ei cu curgerile sângiurilor tale, cel născut dintr-însa; că îmbrăţişând cu sfinţenie trupul tău, cel acoperit de sânge, se săvâr­şeşte de sabie şi vieţuieşte în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sicriul tău, înţelepte, revarsă tuturor celor ce au trebuinţă ape de vindecări şi râuri de mi­nuni, care spală întinăciunea patimilor celor pierzătoare de suflet; pentru aceasta te lăudăm, mucenice iera terhe.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Ploaie S-a pogorât Hristos în pântecele tău şi cu adevărat a udat lumea, uscând, Fecioară, râurile cele tulburi ale nebuniei idoleşti, Însuşi Făcătorul de bine.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Izvorul cel Primitor de Viaţă şi pururea Curgător, Sfeşnicul Darului Celui de lumină Purtător, Biserica cea Însufleţită, Cortul cel Preacurat, Ceea ce este mai Desfătată decât cerurile şi decât tot pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o mărim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gură a lui Dumnezeu ajun­gând, din gura celui vrăjmaş ai smuls pe poporul cel ce cugeta cele deşarte şi moştenitor al harului l-ai arătat; şi tare luptând, locuieşti împreună cu preoţii şi cu pătimitorii, Sfinte Sfinţite Mucenice Elefterie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vasul cel curat de mir al Du­hului, locaşul cel plin de desfă­tare al faptelor bune, mielul cel fără de răutate, luminătorul cel neapus, temelia ierarhilor şi a mucenicilor, Sfântul Elefterie, să fie lăudat cu credinţă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat locuieşti în Lu­mina Cea Neînserată, făcându-te lumină mai strălucitoare decât soarele. Pentru aceasta pe cei ce săvârşesc astăzi sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, izbăveşte-i de negura patimilor, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Sfinte Sfinţite Mucenice Elefterie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Păzeşte-ne pe noi, robii Tăi, Doamne, care lăudăm Naşterea Ta cea de negrăit din Fecioară, izbăvindu-ne de ispite, de pa­timi şi de supărări, cu rugăciu­nile ei, ca un Făcător de bine şi Iubitor de oameni.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Dobândind cuget liber de patimi, slugă preaaleasă lui Dumnezeu te-ai făcut şi ai elibe­rat din rătăcire pe cei ce bine te-au ascultat pe tine; şi nevoindu-te ca un preot şi ca un mucenic, Mucenice Elefterie, ai câştigat în­doită cunună. Roagă-te să ne mântuim noi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Marie Preacinstită, Vasul Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în adâncul cumplitei deznădejdi şi în greşeli şi întris­tări; că tu te-ai făcut Mântuire păcătoşilor şi Ajutor şi Ocroti­toare Puternică şi miluieşti pe robii tăi.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Văzând Mieluşeaua cea fără de prihană gol spânzurat pe Lemn pe Mieluşelul şi Păstorul, plângând striga, tânguindu-se ca o Maică: cum voi lăuda, Fiul meu, îngăduinţa Ta cea mai presus de grai şi Patima cea de bună­voie, Preabunule Dumnezeule?

Viața Sfintei Mucenițe Antia și Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei



Viața Sfintei Mucenițe Suzana

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei


Sinaxar 15 Decembrie

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie.


sabato 13 dicembre 2014

Rugăciune către Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei


Viața Cuviosului Gherman de Alaska



Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Otilia


Canon de rugăciune către Sfinţii Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest şi către Sfânta Muceniţă Lucia fecioara din Siracuza


Acatistul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei


Viața Sfintei Cuvioase Otilia, ocrotitoarea celor cu deficiențe de vedere


Acatistul Sfintei Cuvioase Otilia





Sinaxar 13 Decembrie

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest.


Viața Sfinților Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest



Viața Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei



martedì 9 dicembre 2014

Canon de rugăciune către Sfânta Ana la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (2)


Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana




Canon de rugăciune către Sfânta Ana la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (3)


Ana, o mamă cu credință și Samuel



Rugăciunea Sfintei Ana pentru dobândirea de prunci


Sinaxar 9 Decembrie

În această lună, în ziua a noua, pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de către Sfânta Ana.


Domnul şi Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică însufleţită şi casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii Ioachim şi Ana - căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup - şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară. Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie; fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la început a făcut şi a plăsmuit firea omenească.

Prăznuim dar această zi cu aducere aminte de cuvintele spuse drepţilor Ioachim şi Ana de îngerul care le-a binevestit sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepţilor Ioachim şi Ana, din care avea să vină însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti întelepţi părinţi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei proorociţe Ana, mama Proorocului Samuel.

Sfânta şi fericita Ana proorociţa era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era căsătorita cu un bărbat din seminţia lui Levi, numit Elcana. Pentru că era stearpă şi nu făcea copii, bărbatul ei şi-a mai luat o femeie, pe Fenana, rivala ei, cu care a făcut copii şi s-a bucurat. Ana, ca şi cum nu i-ar fi fost îndeajuns durerea pricinuită de sterpiciunea ei, mai era şi defăimată de bărbat şi de rivală, de rude şi prieteni. Şi se ruga mult lui Dumnezeu să-i dea copii, dar n-a izbutit nimic, deşi împlinea fără trândăvie poruncile Legii. Că uneori chiar sfinţilor cu anevoie şi cu încetul şi târziu li se împlinesc cererile.

Suindu-se dar Ana cu bărbatul ei în Silom, în casa atotputernicului Dumnezeu, ca să aducă Jertfe prin mâna lui Eli preotul, ea, după săvârşirea jertfelor, a primit numai o parte din jertfe, pentru că nu avea fiu sau fiică, pe când celelalte femei cu copii au primit câte două părţi. Asta a întristat-o mult, dar n-a deznădăjduit-o, nici nu i-a întunecat faţa.

A lăsat însă pe bărbatul ei să plece acasă, iar ea a rămas singură în casa Domnului. S-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a rugat aşa: "Doamne Dumnezeul părinţilor mei, căută spre roaba Ta şi spre smerenia mea! Dă-mi rod pântecelui meu şi Ţi-l voi da Ţie să-Ţi slujească toate zilele vieţii lui!". Dumnezeu văzând că Ana nu se dezlipeşte de casa Lui, că se roagă şi că stăruie în rugăciunea ei, nu i-a făgăduit numai că va da rod pântecelui el, ci i-a spus mai dinainte şi ce nume va purta fiul ce i se va naşte.

După ce a luat aceasta încredinţare, ea a plecat de acolo săltând de bucurie. A zămislit şi a născut pe Proorocul Samuel. După ce l-a înţărcat, s-a suit cu el în Silom, a căzut înaintea Domnului Dumnezeu şi I-a mulţumit. Preotul Eli a binecuvântat-o, zicând: "Să-ţi dea ţie Dumnezeu un alt rod pântecelui în locul lui Samuel, fiul tău". Ana şi-a luat copilul şi s-a coborât acasă, pentru că era încă mic de tot pruncul. Când a ajuns mai măricel, l-a luat de mână, l-a suit în casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca să împlinească făgăduinţa ce-o făcuse Domnului şi l-a dat în mâna lui Eli preotul. Şi i-a făcut maică-sa haine preoţeşti mici, pe măsura lui, şi copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Ana se uita la el şi se bucura. Şi a mai născut Ana trei feciori şi trei fete; şi s-a suit în casa Domnului, a căzut cu faţa la pământ şi-L lăuda pe Domnul. Pentru aceea şi zicea: "Cea stearpă a născut şapte, iar cea cu mulţi fii a slăbit. Că ea sălta de bucurie pentru cei şapte copii ai ei, iar Fenana, rivala ei, după ce a născut cinci copii, a ajuns stearpă şi n-a mai născut. Ana a trăit vreme îndelungată, a lăudat pe Domnul şi a proorocit, iar mai pe urmă s-a mutat în locaşurile cele veşnice.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ştefan cel strălucit, care a trăit în biserica Sfântului Antipa.

Această stea de curând apărută s-a născut şi a crescut în Constantinopol. Părinţii săi, Zaharia şi Teofana, oameni împodobiţi cu toate virtuţile şi plini de înţelepciune, locuiau în locul numit Zevgma, nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului Mucenic şi arhidiacon Ştefan.

Când mama lui era îngreunată cu el, ea s-a ferit până la naştere de orice mâncare grasă, mulţumindu-se numai cu pâine, verdeţuri şi apă. La naştere i s-a arătat pe pieptul copilului o cruce luminoasă şi preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai târziu faţă de lume. Apoi a fost botezat şi când a crescut a fost dat să înveţe carte, şi învăţa cu multă sârguinţă, supus fiind părinţilor. După moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărârea lui Dumnezeu, Sfântul Metodie, iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului Ştefan, a fost făcut preot de Sfântul Metodie şi rânduit în clerul bisericii celei mari. Atunci şi lui Ştefan i s-a tuns părul capului şi a fost rânduit şi el cleric la aceeaşi biserică. Şi pe cât de des se ducea tatăl lui la biserică, pe atât de des se ducea şi el. Când era de 18 ani i-a murit tatăl. Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru. Nu ieşea din biserică, se ruga necontenit şi se hrănea numai cu verdeţuri crude.

În al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului împărat Vasile şi în al patruzecilea an al vârstei Cuviosului, a fost mare cutremur că s-a dărâmat cu totul biserica Sfântului Antipa. Cuviosul a ieşit din biserică şi a intrat într-o groapă ce semăna cu un mormânt. Acolo a stat 12 ani; şi din pricina umezelii s-a şubrezit şi de nevoie a ieşit din groapa aceea aproape mort. Apoi când a îmbrăcat schima îngerească a arătat nevoinţe călugăreşti şi mai mari, chiar mai presus de puterile omeneşti.

Aşa şi-a dus fericitul Ştefan acest drum anevoios şi aspru al nevoinţelor călugăreşti vreme de 55 de ani, iar în al şaptezecilea an al vieţii lui, şi-a dat în mâinile Domnului duhul său.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici: Sositeu, Narsu şi Isaac, care prin sabie s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


Canon de rugăciune către Sfânta Ana la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (1)


lunedì 8 dicembre 2014

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Înainteprăznuirii Sfintei Ana


Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana, glasul al 4-lea:

Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi, popoarelor, să cân­tăm, cântare lui Hristos Dumnezeu, Care a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul Său, pe care l-a scos din robia egiptenilor; că S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vestitu-ni-s-a nouă astăzi bu­curie, vistieria s-a deschis şi du­rerile blestemului s-au înde­părtat cu Dumnezeiasca Zămis­lire a Maicii lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Culegând astăzi, credincioşi­, florile cele frumoase ale lui Dumnezeu insuflatelor cuvinte, să împletim cunună de laude pentru prăznuire, lăudând pe Fecioara pentru zămislirea ei.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce pe Cruce ai ucis păcatul şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să trâmbiţăm astăzi cu ve­selie şi cu sunete plăcute, che­mând Dumnezeieşte toată zidirea spre lauda Înainteprăznuirii Dumnezeieştii Zămisliri a Preacuratei Maici.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Daruri Dumnezeieşti şi harisme se pun astăzi înaintea oame­nilor, pricina zămislirii desco­perind minunatele harisme ale lui Hristos.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am slăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Astăzi făptura cântă cu ve­selie şi cu mare bucurie laudă Înainteprăznuirea ta, de Dum­nezeu Născătoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cerul se minunează, Fecioară, vestind oamenilor bucuria se­nină a zămislirii tale.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne pe noi întru Lumina Poruncilor Tale; că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pământul se umple de bu­curie şi pământenii primesc veselie întru zămislirea ta, Dum­nezeiască Mireasă, Preacurată; pe care înainteprăznuind-o cu dragoste pe tine te lăudăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Firea noastră, care mai îna­inte era slăbită, primeşte pu­tere şi ia începătură de fapte bune din Dumnezeiasca Rodni­cie, mai presus de orice nădej­de, cu prilejul zămislirii tale, Curată.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat. Dumnezeule, din stri­căciune scoate-mā!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Astăzi începutul mântuirii se face cunoscut şi temei se pune întru cei ce înainte prăznuiesc zămislirea Preacuratei şi Fecioarei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a vestit Sfintei Ana zămisli­rea Fecioarei Celei Neprihănite, să dea veste de bucurie obşteas­că şi rodire de cele bune nea­mului nostru.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Astăzi lumea prăznuieşte zămislirea Sfintei Ana, care s-a făcut de la Dumnezeu; pentru că aceasta a născut pe Ceea ce mai presus de cuvânt a născut pe Cuvântul.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri au călcat în picioare porunca cea fără de Dumnezeu de a cinsti chipul cel de aur din câmpul Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Harul lui Dumnezeu pune astăzi începătură, pentru ome­nire, în zămislirea Preacuratei; pe care înainteprăznuind-o cu dragoste, strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeiasca Zămislire a Preacuratei răspândeşte de mai înainte înţelegere plină de bun miros şi mireasmă duhovni­cească, îmbălsămând cu har pe cei ce o înainteprăznuiesc şi care strigă şi grăiesc: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vlăstarul stârpiciunii ves­teşte mai înainte neamu­lui omenesc belşugul bunătă­ţilor prin odrăslirea lui şi chea­mă pe toţi oamenii la veselia înainteprăznuirii sale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rădăcinile blestemului celui de pe urma călcării poruncii din Eden, care au răsărit oame­nilor, se vesteşte acum în chip lămurit că au fost smulse; Toiagul Binecuvântării arătând tuturor că a odrăslit în lume.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Înţelepciunea Cea Negrăită, Care a venit să înnoiască pe Adam cel ce căzuse cumplit în nimicirea stricăciunii; Care în chip de negrăit S-a Întrupat pentru noi din Fecioară, credincioşii, într-o unire, cu cântări Îl slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Zămislirea ta, Preasfântă Curată, face să răsară asupra lumii, ca nişte raze minunate, cunoştinţele harului şi lumi­nează pe cei ce cântă cu credin­ţă Stăpânului tuturor cântare în această înainteprăznuire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfânta şi Dreapta Ana primind dezlegare de stârpiciune, vesteşte muritorilor Belşugul celor bune şi Rodni­cia firii; şi cheamă toată zidirea să-ţi aducă drept daruri laude, la Înainteprăznuirea Zămislirii tale, Preacurată Fecioară.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Uşa cea Neumblată acum mai înainte se vesteşte; Cetatea cea întru tot Luminată vine să lumi­neze; cea care Singură este cu totul Preacurată, drepţilor se arată astăzi prin îngeri. Pentru aceas­ta cu bucurie strigăm către Ziditorul: dăruieşte-ne nouă roadă Izvorul Nestricăciunii.


Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Patapie (2)

Paraclisul Sfântului Cuvios Patapie, tămăduitorul de cancer și multe boli

Sinaxar 8 Decembrie


În această lună, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Patapie.


Viața Sfântului Cuvios Patapie



Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Patapie (1)

domenica 7 dicembre 2014

Rugăciune către Sfânta Filofteia, la vreme de boală 1






Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ție cu genunchii plecați și cu lacrimi fierbinți. Adu-ți aminte de neputința firii omenești, care cuprinde și împresoară pe tot muritorul, de la naștere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuți și noi, smeriții, și neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul. Că El însuși te-a preamărit și te-a trimis în această țară, ca s-o aperi și s-o păzești de toate răutățile. Așa, Sfântă mare muceniță a lui Hristos, Filoftee, milostivește-te spre lacrimile bătrânilor, spre suspinele maicilor, spre cererile pruncilor și spre noi, care cădem cu genunchii plecați și cerem, prin rugăciunile tale cele sfinte, ajutor și mântuire din supărările ce ne cuprind. Căci știm, Sfântă muceniță, că pentru păcatele noastre pătimim acestea toate, adică: boli, sărăcire, prigoniri de la vrăjmași, neploaie la vreme și alte asemenea rele. Pentru aceasta cădem la milostivirea ta, ca să nu pătimească și cei nevinovați din pricina noastră. Fie-ți milă și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să strigăm ție: bucură-te, fecioară, mare muceniță Filoftee. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește smerita mea rugăciune pentru iertarea păcatelor mele și ca un îndurat, cu dreapta Ta cea atotputernică stinge-mi focul ce m-a cuprins, încetează-mi boala și cu milostivirea Ta ridică-mă din patul durerilor, pentru slava numelui Tău. Ca Tu ești doctorul sufletelor și al trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Icoana Maicii Domnului din Vladimir-Seligersk



Viața Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului