CAPITOLUL VII
Fericiti cei morți,
cari întru Domnul mor de acum…
ca să odihnească de ostenelele lor,
iar lucrurile lor vor urma cu ei.
/Apoc. 14:13/
Aceste cuvinte ale sfântului cunoscător al tainelor Ioan Theologul
se potrivesc în chip osebit scumpului nostru părinte duhovnicesc
și îndrumător, Arhimandritul Serafim, pe care îl însoțim astăzi pe
drumul către veșnicul său lăcaș.
Cu adevărat, el s’a liniștit și s’a odihnit de mulțimea lucrărilor
sale mântuitoare și de suflet folositoare, ale căror roade sânt astăzi
înaintea noastră. Printre numeroșii săi fii duhovnicești și mai cu
seamă printre cei apropiați de această sfântă mănăstire,21 cunoaștem
pe unii pe care i-a adus la credință, pe care i-a învățat în adevărurile
Evangheliei și i-a pregătit
pentru Sfântul Botez. Cunoaștem și pe unii
pe care i-a scos din tina păcatului și a patimii. Pe alții i-a întors de la
cumplite erezii și de la secte, și i-a unit cu Sfânta Biserică Ortodoxă.
21 Este vorba de Mănăstirea Kniajevo din Sofia. (n.tr.)
264
Viața DUHOVNICEASCĂ
a creștinului ORTODOX
Încă și pe alții, printre care mă număr și eu, cel mai mic dintre fiii lui
duhovnicești,
i-a povățuit pe calea mântuitoare a monahismului.
Îmi amintesc că am făcut cunoștință cu Părintele Serafim încă de pe
când era ierodiacon și profesor la Seminarul Duhovnicesc din Sofia.
Acolo l-am vizitat pentru întâia oară, împreună cu alți oameni care
îl îndrăgeau, după ce auzisem de la mulți cuvinte de laudă despre
el. Încă de atunci s’a născut în mine gândul de a-l ruga să-mi fie
povățuitor duhovnicesc pe calea monahicească ce o alesesem. Știind
însă că din pricina adâncii sale smerenii, el primea așa ceva cu anevoie,
nu m’am putut hotărî să-i vorbesc de-a dreptul despre această
temă și tot amânam.
Între timp l-am cunoscut și pe vrednicul lui de pomenire părinte
duhovnicesc și avvă, Vlădica Serafim (Sobolev),22 și am aflat că
părintele Serafim era credinciosul său fiu duhovnicesc. Atunci s’a
născut în mine gândul de a mă adresa lui cu cererea să mă recomande
Părintelui Serafim.
Aceasta se întâmpla în 1944, în timpul bombardamentelor de la
noi (asupra Sofiei). Vlădica Serafim (Sobolev) stătea în Mănăstirea
Kokalian; i-am trimis o scrisoare cu fierbintea mea cerere. În
scurtă vreme am primit răspunsul, care începea cu cuvintele: „Te
blagoslovesc să ai purtare față de Părintele Ieromonah Serafim ca
față de bătrânul tău duhovnicesc.” Această scrisoare a Vlădicii o
păstrez până astăzi.
De îndată i-am scris Părintelui Serafim, care la acea vreme se afla
la Mănăstirea Rila, citându-i literalmente din scrisoarea Vlădicii.
La scurt timp, am primit răspunsul Părintelui Serafim. Mi-a scris
că mă primește ca fiu duhovnicesc, spunând textual: „Dacă Vlădica
Serafim a blagoslovit, cred adânc că și Dumnezeu a blagoslovit!”
22 Arhiepiscopul Rus Serafim (Sobolev), († 13/26 Februarie 1950), refugiat în Bulgaria
în urma prigoanelor asupra Bisericii din Rusia. Moaștele sale se găsesc în biserica
Sfântul Nicolae din Sofia. (n. ed.)
265
arhim. SERAFIM
Alexiev
Aceste cuvinte arată cu ce credință, dăruire și dragoste se raporta
părintele Serafim la părintele lui duhovnicesc!
Astfel s’a pus început celor aproape 50 de ani de strânse legături
duhovnicești cu vrednicul meu de pomenire părinte duhovnicesc
Serafim, despre care lesne se poate spune că a fost cel mai apropiat
și mai credincios fiu dintre fiii duhovnicești Bulgari ai Avvei nostru,
întemeietorul acestei sfintei mănăstiri. Îmi amintesc cu ce răbdare
ne asculta spovedaniile noastre săptămânale, cu ce înțelepciune și
chibzuință ne povățuia... Îl cunoștea toată Sofia și chiar întreaga
Bulgarie, și se poate spune că a rămas până în ultima vreme aproape
singurul duhovnic de la noi!
Cât de bogate sânt roadele lucrării lui duhovnicești de spovedanie!
Despre aceasta dau mărturie numeroșii săi fii duhovnicești, care sânt
acum adânc îndurerați de plecarea învățătorului lor duhovnicesc,
de neînlocuit. La aceste roade face el trimitere, într’una din cele mai
prețioase dintre poeziile lui, numită Către Dumnezeu:
Eu, încet, încet Te iubesc
pe Tine, Rostul meu și Viața mea!
chiar de anevoie, cu Tine mă deprind deja
și știu, Tu de la mine aștepți rod.....
Eu nu-s întristat că primăvara
demult a zburat, e deja vis,
că vara e deja spre sfârșit,
că toamna așteaptă afară!
O, numai roade să fie,
pe crengile mele să atârne,
atunci să vină iarna,
și mă voi duce acasă în viața cealaltă!
VIATA ARHIMANDRITULUI SERAFIM ALEXIEV
Fericiti cei morți,
cari întru Domnul mor de acum…
ca să odihnească de ostenelele lor,
iar lucrurile lor vor urma cu ei.
/Apoc. 14:13/
Aceste cuvinte ale sfântului cunoscător al tainelor Ioan Theologul
se potrivesc în chip osebit scumpului nostru părinte duhovnicesc
și îndrumător, Arhimandritul Serafim, pe care îl însoțim astăzi pe
drumul către veșnicul său lăcaș.
Cu adevărat, el s’a liniștit și s’a odihnit de mulțimea lucrărilor
sale mântuitoare și de suflet folositoare, ale căror roade sânt astăzi
înaintea noastră. Printre numeroșii săi fii duhovnicești și mai cu
seamă printre cei apropiați de această sfântă mănăstire,21 cunoaștem
pe unii pe care i-a adus la credință, pe care i-a învățat în adevărurile
Evangheliei și i-a pregătit
pentru Sfântul Botez. Cunoaștem și pe unii
pe care i-a scos din tina păcatului și a patimii. Pe alții i-a întors de la
cumplite erezii și de la secte, și i-a unit cu Sfânta Biserică Ortodoxă.
21 Este vorba de Mănăstirea Kniajevo din Sofia. (n.tr.)
264
Viața DUHOVNICEASCĂ
a creștinului ORTODOX
Încă și pe alții, printre care mă număr și eu, cel mai mic dintre fiii lui
duhovnicești,
i-a povățuit pe calea mântuitoare a monahismului.
Îmi amintesc că am făcut cunoștință cu Părintele Serafim încă de pe
când era ierodiacon și profesor la Seminarul Duhovnicesc din Sofia.
Acolo l-am vizitat pentru întâia oară, împreună cu alți oameni care
îl îndrăgeau, după ce auzisem de la mulți cuvinte de laudă despre
el. Încă de atunci s’a născut în mine gândul de a-l ruga să-mi fie
povățuitor duhovnicesc pe calea monahicească ce o alesesem. Știind
însă că din pricina adâncii sale smerenii, el primea așa ceva cu anevoie,
nu m’am putut hotărî să-i vorbesc de-a dreptul despre această
temă și tot amânam.
Între timp l-am cunoscut și pe vrednicul lui de pomenire părinte
duhovnicesc și avvă, Vlădica Serafim (Sobolev),22 și am aflat că
părintele Serafim era credinciosul său fiu duhovnicesc. Atunci s’a
născut în mine gândul de a mă adresa lui cu cererea să mă recomande
Părintelui Serafim.
Aceasta se întâmpla în 1944, în timpul bombardamentelor de la
noi (asupra Sofiei). Vlădica Serafim (Sobolev) stătea în Mănăstirea
Kokalian; i-am trimis o scrisoare cu fierbintea mea cerere. În
scurtă vreme am primit răspunsul, care începea cu cuvintele: „Te
blagoslovesc să ai purtare față de Părintele Ieromonah Serafim ca
față de bătrânul tău duhovnicesc.” Această scrisoare a Vlădicii o
păstrez până astăzi.
De îndată i-am scris Părintelui Serafim, care la acea vreme se afla
la Mănăstirea Rila, citându-i literalmente din scrisoarea Vlădicii.
La scurt timp, am primit răspunsul Părintelui Serafim. Mi-a scris
că mă primește ca fiu duhovnicesc, spunând textual: „Dacă Vlădica
Serafim a blagoslovit, cred adânc că și Dumnezeu a blagoslovit!”
22 Arhiepiscopul Rus Serafim (Sobolev), († 13/26 Februarie 1950), refugiat în Bulgaria
în urma prigoanelor asupra Bisericii din Rusia. Moaștele sale se găsesc în biserica
Sfântul Nicolae din Sofia. (n. ed.)
265
arhim. SERAFIM
Alexiev
Aceste cuvinte arată cu ce credință, dăruire și dragoste se raporta
părintele Serafim la părintele lui duhovnicesc!
Astfel s’a pus început celor aproape 50 de ani de strânse legături
duhovnicești cu vrednicul meu de pomenire părinte duhovnicesc
Serafim, despre care lesne se poate spune că a fost cel mai apropiat
și mai credincios fiu dintre fiii duhovnicești Bulgari ai Avvei nostru,
întemeietorul acestei sfintei mănăstiri. Îmi amintesc cu ce răbdare
ne asculta spovedaniile noastre săptămânale, cu ce înțelepciune și
chibzuință ne povățuia... Îl cunoștea toată Sofia și chiar întreaga
Bulgarie, și se poate spune că a rămas până în ultima vreme aproape
singurul duhovnic de la noi!
Cât de bogate sânt roadele lucrării lui duhovnicești de spovedanie!
Despre aceasta dau mărturie numeroșii săi fii duhovnicești, care sânt
acum adânc îndurerați de plecarea învățătorului lor duhovnicesc,
de neînlocuit. La aceste roade face el trimitere, într’una din cele mai
prețioase dintre poeziile lui, numită Către Dumnezeu:
Eu, încet, încet Te iubesc
pe Tine, Rostul meu și Viața mea!
chiar de anevoie, cu Tine mă deprind deja
și știu, Tu de la mine aștepți rod.....
Eu nu-s întristat că primăvara
demult a zburat, e deja vis,
că vara e deja spre sfârșit,
că toamna așteaptă afară!
O, numai roade să fie,
pe crengile mele să atârne,
atunci să vină iarna,
și mă voi duce acasă în viața cealaltă!
Nessun commento:
Posta un commento