lunedì 5 novembre 2018
RUGĂCIUNEA pentru junghiul din unele membre ale corpului
RUGĂCIUNEA
pentru junghiul din unele membre ale corpului
(care în popor se cheamă năjit)
Stăpâne Atotţiitorule Doctorul sufletelor şi al trupurilor,
Cela ce smereşti şi înalţi, Carele cerţi şi iarăşi tămăduieşti,
cercetează cu mila Ta pre robul Tău (N), întinde-i braţul Tău
cel plin de tămăduire şi de doctorie, şi-l tămăduieşte pre
dânsul; ridică-l din pat şi din boală; depărtează de la dânsul
durerea ce a căpătat din răceală. Porunceşte bolii a se duce
şi a se depărta în locuri pustii, şi a sta acolo până la sfârşitul
veacului. Teme-te, începătorule al răutăţii, de Dumnezeu, de
Cela ce şade pre scaun de Heruvimi, şi va să judece toată
lumea şi pre tine însuţi. Iată că-ţi porunceşte prin mine
smeritul Preot ţie diavole să te depărtezi cu toată răutatea
Ta de la robul Tău (N). Depărtează-te boală urâtă, din cap,
din ochi, din buze, din dinţi, din măsele, din nări din urechi,
din grumazi, şi din toate membrele lui. Te conjur cu numele
marelui Dumnezeu, şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi
cu Preacurata lui Maică şi cu toate puterile cereşti, ca să nu
mai vii să intri de acum în robul lui Dumnezeu (N); ci curând
depărtează-te de la dânsul că este botezat şi pecetluit, în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE Pentru durere de cap (deochi)
RUGĂCIUNE
Pentru durere de cap (deochi)
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel
Atotputernic şi Atotţiitor, Carele faci toate şi le prefaci
numai cu voia Ta; Cela ce cuptorul cel de şapte ori ars, şi
văpaia cea din Babilon în rouă o ai prefăcut, şi pre Sfinţii
trei tineri întregi i-ai păzit; Doctorule şi Tămăduitorule al
sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc întru
Tine; Ţie ne rugăm, şi Ţie ne cucerim: Depărtează,
înstrăinează, goneşte toată lucrarea diavolească, toată calea
satanei, şi toată vrăjmăşia, privirea cea rea, nesăţioasă şi
plină de gelozie, a ochilor celor făcători de rele, de la robul
Tău, (N). Însuţi Iubitorule de oameni Stăpâne, tinde mâna Ta
cea tare, şi braţul Tău acela Atotputernic şi Înalt, şi
cercetează această zidire a Ta, şi-i trimite Înger de pace,
Stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, carele să
nimicească şi să gonească de la dânsul tot sfatul cel rău,
toată pizma şi răutatea duşmană, şi toată gelozia celor răi.
Ca mântuit fiind cu puterea Ta, cu mulţumire să-Ţi cânte:
Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face
mie omul. Şi iarăşi: Nu-mi va fi frică de rele, că Tu cu mine
eşti. Că Tu eşti Domnul puterii mele, tare Stăpânitor,
Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie.
Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveşte-Te spre
zidirea Ta şi izbăveşte pre robul Tău de toată stricăciunea şi
supărarea ce i s-a făcut din cauza geloziei. Pentru
rugăciunile preabinecuvântatei Stăpânei noastre de
Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioarei Maria; cu
puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ale
arhanghelilor celor în chipul luminii; ale cinstitului,
măritului Profet Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; a
sfintei mare muceniţe Marina: ale Sfântului Stelian; ale
preacuvioasei maicii noastre Parascheva; ale Sfântului
Sfinţitului mucenic Elefterie; şi ale Sfântului (N), a căruia
pomenire săvârşim, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti
Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre Hristoase
Dumnezeule şi Ţie mărire şi închinăciune înălţăm, cu Cel
fără început al Tău Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi deviaţă-
făcătorul Tău Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
Şi stropeşte pre bolnav cu apă Sfinţită. Apoi pune mâna Preotul
pre capul celui bolnav, zicând rugăciunea aceasta:
Darul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel
dat Sfinţilor săi ucenici şi Apostoli, şi carele printr-înşii este
dat şi nouă nevrednicilor robilor săi, acel dar să te lumineze
şi să te tămăduiască pre tine, fiule şi fratele nostru cel duhovnicesc,
de toată boala şi neputinţa sufletească şi
trupească; să te dăruiască Bisericii sale întreg cinstit
sănătos, întru zile îndelungate, bine umblând şi făcând
poruncile lui Dumnezeu, acum şi în vecii vecilor, Amin.
RÂNDUIALA când se face cruce cu Sfânta copie la patima vreunei boli
RÂNDUIALA
când se face cruce cu Sfânta copie la patima vreunei boli
Preotul face început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…,
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi după
Ecfonis: Doamne miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi
să ne închinăm… (de trei ori), şi Psalmul 69:
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, ca sămi
ajuţi mie, grăbeşte. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce
caută sufletul meu. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze
cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată, ruşinându-se
cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine. Să se bucure, şi să se
veselească de Tine toţi, cei ce te caută pre Tine,
Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta,
mărească-se Domnul. Iar eu sărac sunt şi mişel, Dumnezeule
ajută-mi. Ajutorul şi izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne nu
zăbovi.
După aceea Preotul zice aceste Tropare:
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, a pierit tirania, şi s-a călcat
puterea duşmanului; că nici Înger, nici om, ci Tu Însuţi,
Doamne, ne-ai mântuit pre noi; mărire Ţie.
Mărire…
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul Legii cu scump
Sângele Tău, pironindu-Te pre Cruce, şi cu suliţa
împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor; Mântuitorul
nostru, mărire Ţie.
Şi acum…
Cu suliţa în costa Ta împungându-Te, Hristoase al meu, ai
eliberat de blestem pre cea plăsmuită din coasta
omenească, care se făcu pricină de pierzare tuturor
muritorilor.
RUGĂCIUNEA la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui Dumnezeu
RUGĂCIUNEA
la toată litia, sau procesiunea pentru a chema mila lui
Dumnezeu
Domnului să ne rugăm
Doamne, Cel singur bogat în milă, Carele din îndurările
bunătăţii Te pleci spre rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi
nevrednicilor servi; Cela ce îndreptezi şi cârmuieşti toate
spre folosul nostru; Carele cu pronia Ta cea înţeleaptă
conduci viaţa noastră şi doreşti în tot chipul mântuirea
noastră; Cela ce din fire eşti îndelung-Îngăduitor şi mult-
Miluitor; Carele pedepseşti şi iarăşi vindeci, şi tinzi
pedeapsa cu bunătate de iubire de oameni; nu spre
pierderea făpturii mâinilor Tale, ci mai vârtos spre a o
readuce la frumuseţea cea veche şi nobleţea cea dintâi, pre
care am pierdut-o prin simplitatea minţii şi prin sfatul
duşmanului; şi voind Tu iarăşi a ne ridica, întrebuinţezi
toate chipurile ca să scapi ceea ce ne-a mai rămas din
căderea aceea. Însuţi, Stăpâne Atotţiitorule, caută spre noi
şi ia aminte la rugăciunile noastre ale păcătoşilor; că
mulţimea nelegiuirilor noastre ne-a făcut neîndrăzneţi, şi
nici chiar nu îndrăznim a cere iertare de păcate. Dar ştiind
iubirea Ta de oameni, îndurarea, mila cea mare, îndelunga
răbdare, îngăduirea răului şi prea marea bunătate,
îndrăznind spre adâncul acestora şi spre noianul bunătăţii
Tale, întindem mâinile şi cu stăruinţă strigăm Ţie: Păcătuitam,
nelegiuit-am, călcat-am credinţa, că am uitat poruncile
Tale, şi am umblat după cugetul nostru cel viclean; căci ne
purtăm nevrednic de chemarea şi de Evanghelia Hristosului
Tău, de Sfintele Lui patimi şi de înjosirea Sa pentru noi;
batjocură ne-am făcut pentru Iubitul Tău Fiu; noi, Preoţii şi
poporul, împreună ne-am îndepărtat: toţi ne-am abătut,
împreună netrebnici ne-am făcut; nu este cine să facă
judecată şi dreptate, nu este până la unul; încuiat-am îndurările
Tale şi iubirea Ta de oameni, şi îndurările milei
Dumnezeului nostru, pentru răutatea noastră şi viclenia
întreprinderilor în care am petrecut. Tu eşti Bun, dar noi am
nelegiuit. Tu îndelung-Răbdător, dar noi vrednici de bătăi;
cunoaştem bunătatea Ta deşi suntem neînţelegători; puţin
am fost bătuţi, pentru cele ce am greşit. Tu eşti înfricoşat, şi
cine se va împotrivi Ţie? Cutremur de la Tine va cuprinde
munţii; şi cine va sta contra măririi braţului Tău? De vei
închide cerul, cine-l va deschide? De vei încuia izvoarele
Tale, cineva suferi? Uşor este în ochii Tăi a sărăci şi a
înavuţi, a învia şi a omorî, a lovi şi a vindeca, şi voinţa Ta
este faptă îndeplinită. Tu Te-ai mâniat şi noi am păcătuit,
zicea oarecine din cei vechi, îndreptăţindu-se. Dar nouă este
timp a zice din potrivă: Noi am păcătuit şi Tu Te-ai mâniat;
pentru aceasta ne-am făcut batjocura vecinilor noştri; întorsai
faţa şi ne-am umplut de necinste. Ci încetează, Doamne;
iartă, Doamne; îndură-Te, Doamne; să nu ne dai la moarte
pentru nelegiuirile noastre, nici să înveţi pre alţii prin
bătăile noastre. Dă nouă a ne înţelepţi prin certarea altora,
adică ale acelor naţii, ce nu Te cunosc, şi a împărăţiilor, ce
nu s-au supus puteri Tale. Iar noi suntem poporul Tău şi
toiagul moştenirii Tale; pentru aceea certă-ne pre noi, însă
cu blândeţe şi nu cu urgia Ta, ca să nu ne împuţinezi şi să ne
faci de dispreţ între popoarele ce locuiesc pământul. Că
mila Ta este nespusă, iubirea de oameni neîntrecută şi
avuţia bunătăţii Tale neurmărită; la care şi îndrăznind ne
rugăm şi ne cucerim plecând genunchii inimii noastre:
Încetează cu bătaia urgiei Tale, rugămu-ne, precum de
demult sub David ai încetat-o de la poporul Tău, de şi nu
arătăm pocăinţă asemenea; ci ca un Preabun opreşte mânia
Ta, îmblânzeşte-Ţi urgia Ta cea dreaptă. Şi dă celor bolnavi
sănătate, celor neputincioşi întărire, iar pre cei sănătoşi îi
păzeşte. Toată boala şi toată neputinţa respinge-o de la
poporul Tău; fereşte-i pre toţi de această ameninţare,
păzindu-i nesupăraţi de orice boală vătămătoare, şi
păstrându-i cu mâna Ta cea Atotputernică neatinşi de orice
răutate cumplită şi strivire pierzătoare. Că cu adevărat
aprinderea mâniei Tale pre toţi i-a uimit şi i-a cutremurat; şi
chiar de nu ne-am întoarce cu totul de la răutăţile noastre,
totuşi scapă pre toţi de conştiinţa cea rea, şi ne dă a-Ţi
mulţumi Ţie pentru toată binefacerea. Pentru rugăciunile
preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre Născătoarei
de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu solirile Sfinţilor
dumnezeieştilor Îngeri şi cu ale tuturor Sfinţilor. Că Tu eşti
izvorul milei şi adâncul cel neurmărit al îndurării, şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui celui fără început şi Unuia-Născut
Fiului Tău şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNILE DE BLESTEM sau exorcismele Marelui Vasilie
RUGĂCIUNILE DE BLESTEM
sau exorcismele Marelui Vasilie
pentru cei ce pătimesc de diavol şi pentru toată neputinţa
Domnului să ne rugăm
Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, făcătorul
cetelor celor de foc, creatorul puterilor celor nemateriale şi
maestrul celor cereşti şi al celor pământeşti; pre Carele
nimeni dintre oameni nu L-a văzut nici poate a-L vedea, de
Carele se teme şi se cutremură toată făptura; Carele a surpat
la pământ pre arhistrategul ce oarecând şi-a încordat
cerbicia şi s-a lepădat de servirea sa, prin neascultare, şi a
aruncat în întunericul cel mai adânc al tartarului pre Îngerii
cei împreună cu dânsul revoltaţi, făcându-se demoni; fă ca
blestemul acesta ce se face în numele Tău cel înfricoşat să
fie spre înfricoşarea acestui Înger al vicleniei şi a tuturor
legiunilor lui care cu dânsul împreună au căzut din lumina
cea de sus, şi pleacă-l spre fugă şi porunceşte lui şi
diavolilor lui să se depărteze cu totul; ca să nu mai facă nici
o vătămare acestui chip de Tine însemnat, ci aceşti
însemnaţi de Tine să ia tărie şi putere a călca peste şerpi şi
peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului. Că se
laudă, se măreşte şi cu frică se preamăreşte de toată
suflarea Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Blestemu-te pre tine, începătorul răutăţii şi al defăimării,
capul răscoalei şi însuşi lucrătorul vicleniei. Te blestem pre
tine cel aruncat din lumina cea de sus, şi surpat pentru
mândrie în întunericul adâncului. Te blestem pre tine şi pre
toată puterea cea căzută, următoare voinţei tale. Blestemute
pre tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot şi cu toată
oastea Îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi,
Dumnezeu Atotputernicul, ieşi şi te depărtează de la servul
lui Dumnezeu (N). Te blestem cu Dumnezeu Carele a făcut
toate cu cuvântul, şi cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel
Unic-Născut, Carele mai înainte de veci negrăit şi fără
pătimire S-a născut din Tatăl; cu Cela ce a făcut făptura
văzută şi nevăzută, şi a plăsmuit pre om după chipul Său; şi
pre lege fireşte mai înainte prin lege l-a învăţat acestea, şi
cu îngrădire de Înger l-a păzit; cu Cela ce a înecat păcatul cu
apă de sus şi a desfăcut adâncurile de sub cer şi a pierdut
pre uriaşii cei necucernici, şi turnul spurcăciunilor l-a
surpat, şi pământul Sodomei şi al Gomorei cu foc şi cu
pucioasă l-a ars, şi spre mărturisire fumegă fum nestins; cu
Cela ce a despicat marea cu toiagul, şi a trecut poporul cu
picioare neudate, iar pre tiranul Faraon şi oastea cea de
Dumnezeu luptătoare, lagărul păgânătăţii l-a afundat sub
valuri în veci. Te conjur cu Cela ce mai pre urmă negrăit s-a
întrupat din Fecioară Curată, şi i-a păzit întregi peceţile
curăţiei; Carele a binevoit a spăla prin botez vechea noastră
întinăciune, cu care prin neascultare noi ne întinasem. Te
blestem pre tine cu Cela ce s-a botezat în Iordan, şi ne-a dat
nouă în apă, după har, chipul nestricăciunii; de Carele
Îngerii şi toate puterile s-au mirat, văzând umilit pre
Dumnezeu Cel întrupat, când Tatăl Cel fără început a
descoperit naşterea cea fără început a Fiului, şi pogorârea
Duhului Sfânt a mărturisit unimea Treimii. Te conjur cu Cela
ce a certat vântul şi a alinat furtuna mării; Carele a alungat
cetele demonilor, şi a format din tină, spre vedere orbilor,
lumini de ochi lipsite din naştere, şi a reînnoit plăsmuirea
cea veche a neamului nostru, şi celor muţi le-a îndreptat
vorbirea; Cela ce a curăţit ranele leproşilor şi pre morţi i-a
înviat din mormânturi; Cela ce s-a asemănat oamenilor până
la înmormântare, şi iadul a prădat cu învierea, şi a făcut pre
toată omenirea a fi nevânată de moarte. Te blestem pre tine
cu Dumnezeu Atotţiitorul, Carele a inspirat pre oameni cu
grai de Dumnezeu insuflat, şi cu Apostolii a conlucrat, şi
toată lumea a umplut-o de buna credinţă. Teme-te, pleacă,
fugi, îndepărtează-te diavole necurate şi spurcate, cel din
cele de desubt, din adânc, înşelătorule, fără figură, văzut
pentru neruşinare, nevăzut pentru făţărnicie, ori unde eşti
sau unde mergi, de eşti însuşi beelzebul, sau
înspăimântătorul, de te arăţi ca şarpele sau ca fiara, sau ca
aburul, sau ca fumul, ori ca bărbat, ori ca femeie, ori ca
târâtor, ori ca zburător, ori grăitor noaptea, ori surd, ori mut;
ori de sperii fără veste, ori sfâşii, ori unelteşti rele, sau în
somn greu, sau în boală, sau în neputinţă, sau porneşti spre
râs, sau aduci lacrimi de dezmierdări, ori eşti desfrânat, ori
puturos, ori pofticios, ori destrămat, ori fermecător, ori
înfierbântător dragostei, ori ghicitor în stele, ori şezător în
casă, ori neruşinos, ori sfadnic, ori neastâmpărat; sau te
schimbi cu luna, ori te întorci după un timp; sau eşti cela de
dimineaţă, sau cela de amiază-zi, sau de la miezul nopţii,
fără nici un timp, sau în revărsatul zorilor; ori te-ai întâlnit
din întâmplare, ori eşti trimis de cineva, ori te-ai apropiat
fără veste; sau din mare, sau din râu, sau eşti de sub
pământ, sau din fântână, sau din surpătură, sau din groapă,
sau din baltă, sau din trestii, sau din noroi, sau de pre uscat,
sau din spurcăciuni, sau din luncă, sau din pădure, sau din
copaci, sau din pasăre; sau din tunet, sau din
acoperământul băii, sau din scăldătoarea de ape sau din
monument idolesc, ori de unde ştim, ori de unde nu mai
ştim, ori cunoscut, ori necunoscut şi din loc necercat; pieri şi
te depărtează, ruşinează-te de chipul cel plăsmuit şi format
din mâna lui Dumnezeu. Teme-te de asemănarea
Întrupatului Dumnezeu, şi să nu te ascunzi în servul lui
Dumnezeu (N); că toiag de fier, cuptor de foc, tartarul şi
scrâşnirea dinţilor te aşteaptă ca răsplată pentru
neascultare. Teme-te, amuţeşte, fugi, să nu te mai întorci,
nici să te ascunzi cu cealaltă viclenire de duhuri necurate, ci
pleacă în pământ fără apă, deşert, necultivat, în care om nu
locuieşte, ci-l cercetează singur Dumnezeu, Carele leagă pre
toţi cei ce pizmuiesc şi sfătuiesc rele asupra chipului Său;
Carele cu lanţuri legat te-a aruncat în întunericul tartarului,
în noaptea şi ziua cea lungă pre tine, diavole, încercătorul şi
aflătorul tuturor răutăţilor. Că mare este frica de Dumnezeu
şi mare este slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul
Îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul Arhanghelilor
celor de sub domnirea Ta, Dumnezeu măritelor domnii,
Dumnezeul Sfinţilor, Părintele Domnului nostru Iisus
Hristos, Cela ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea,
şi prin Unul-Născut Fiul Tău ai luminat pre omul cel pătruns
de întuneric, Cela ce ai desfăcut durerile noastre,
împrăştiind toată greutatea şi ai depărtat de la noi toată
asuprirea duşmanului. Şi Tu, Fiule şi Cuvinte a lui
Dumnezeu, Carele cu moartea Ta ne-ai făcut nemuritori şi
ne-ai mărit cu mărirea Ta, înlesnindu-ne cu scularea Ta, să
mergem de la oameni la Dumnezeu, Cela ce ai ţinut pe
Crucea Ta toată sarcina păcatelor noastre, şi ai luat asupra
Ta zdruncinarea noastră şi o ai vindecat Doamne; Carele ai
făcut nouă cale la ceruri şi ai prefăcut stricăciunea în
nestricăciune, auzi-mă pre mine carele cu dor şi cu frică
strig Ţie, de a Cărui frică se topesc munţii împreună cu
firmamentul de sub cer; de puterea Căruia sufletele
necuvântătoare ale stihiilor se cutremură, păzind hotarele
lor; pentru Carele focul răsplătirii cereşti nu va trece
marginile ce i s-au pus, ci oftând aşteaptă voinţa Ta; pentru
Carele toată făptura în durere suspină cu suspinuri negrăite,
având poruncă să aştepte timpuri; de Carele toată firea
protivnică a fugit şi oastea vrăjmaşului s-a potolit, diavolul a
căzut, şarpele s-a călcat şi balaurul s-a strivit; prin Carele
naţiile ce Te-au mărturisit, s-au luminat şi s-au întărit în
Tine, Doamne; prin Carele viaţa s-a arătat, nădejdea s-a
întemeiat, credinţa s-a întărit, Evanghelia s-a predicat; prin
Carele omul pământesc s-a replăsmuit, crezând în Tine. Cine
este ca Tine, Dumnezeu Atotputernic? Pentru care ne rugăm
Ţie, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei,
Preavrednicule şi mai presus de fire, primeşte pre cela ce a
venit la Tine pentru numele Cel Sfânt al Tău şi al Iubitului
Tău prunc Iisus Hristos şi al Sfântului, Atotputernicului şi deviaţă-
făcătorului Tău Duh. Depărtează de la sufletul robului
Tău acesta toată neputinţa, toată necredinţa, tot duhul
necurat, sfâşietor, de sub pământ, înfocat, puturos,
pofticios, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, curvesc,
tot demonul necurat, întunecos, fără figură, neruşinos.
Aşa Dumnezeule respinge de la servul Tău (N) toată
lucrarea diavolului, toată magia, toată fermecătura, toată
idolatria, ghicirea în stele, astrologia, vraja cu mort sau cu
păsări, patima curviei, iubirea de argint, beţia, preacurvia,
destrămarea, neruşinarea, mânia, iubirea de ceartă,
neastâmpărarea şi toată cugetarea vicleană. Aşa, Doamne
Dumnezeul nostru, insuflă în el Duhul Tău cel paşnic, ca
păzit de dânsul să facă roduri de credinţă, de virtute, de
înţelepciune, de curăţie, de înfrânare, de iubire, de
bunătate, de nădejde, de blândeţe, de îndelungă răbdare, de
îngăduinţă, de cumpătare, de pricepere; că este numit serv
al Tău, în numele lui Iisus Hristos, crezând în Treimea cea de
o fiinţă, despre care mărturisesc şi Îngerii, Arhanghelii,
măritele Domnii, şi toată oastea cerului. Păzeşte împreună
cu dânsul şi inimile noastre, că puternic eşti Doamne; şi Ţie
mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA
Sfântului Ioan Hrisostom
Domnului să ne rugăm
Dumnezeule Cel veşnic Carele ai răscumpărat neamul
omenesc din robia diavolului, izbăveşte pre servul Tău (N),
de toată lucrarea duhurilor necurate; porunceşte viclenilor
şi necuratelor duhuri şi demoni să se îndepărteze de la
sufletul şi trupul servului Tău acesta (N), şi să nu stea nici să
se ascundă într-însul; să fugă pentru numele Tău cel Sfânt şi
de al Unuia-Născut Fiului Tău şi de al Făcătorului de viaţă
Duhului Tău, de la plăsmuirea mâinilor Tale ca, fiind curăţit
de toată încercarea diavolească, să vieţuiască cuvios, drept
şi cucernic, învrednicindu-se de curatele Taine ale Unuia-
Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru; cu Carele eşti
binecuvântat şi Preamărit, împreună cu Preasfântul Bunul şi
de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Cela ce ai certat toate duhurile necurate şi, cu puterea
cuvântului ai alungat legeonul, arată-Te şi acum, prin Unul-
Născut Fiul Tău spre făptura ce o ai făcut după chipul Tău şi
scoate-o pre dânsa de la protivnicul ce o tiraniseşte; ca, fiind
miluită şi curăţită, să se numere cu sfânta Ta turmă şi să se
păzească ca o biserică însufleţită a Sfântului Duh şi a
dumnezeieştilor şi curatelor Taine; cu harul, îndurările şi
iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Carele eşti
binecuvântat, împreună cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Pre Tine Te chemăm Stăpâne, Dumnezeule, Atotţiitorule
Preaînalte, neîncercate Împărate al păcii ; Te chemăm pre
Tine, Cela ce ai făcut cerul şi pământul, că din Tine a răsărit
Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Că Tu ai dat să asculte
de oameni dobitoacele cele cu patru picioare şi
necuvântătoare, şi Tu le-ai supus, Doamne; tinde mâna Ta
cea tare şi braţul Tău cel Înalt şi Sfânt şi căutând la făptura
Ta aceasta, cercetează-o; şi trimite acestuia Înger paşnic,
Înger tare, păzitor sufletului şi trupului, carele să certe şi să
alunge de la dânsul tot demonul viclean şi necurat. Că Tu,
Doamne, Singur eşti Preaînalt, Atotţiitor şi binecuvântat în
vecii vecilor, Amin.
Altă rugăciune a aceluiaşi
Domnului să ne rugăm
Dumnezeiasca şi Sfânta, marea şi înfricoşata şi nesuferita
numire şi chemare facem pentru alungarea ta, apostate;
asemenea şi de certare spre pierderea ta, diavole.
Dumnezeu Cel Sfânt, Cel neînceput, Cel înfricoşat, Cel
nevăzut în fiinţă, Cel neasemănat în putere şi neînţeles în
Dumnezeire, Împăratul măririi şi Stăpânul Atotţiitorul Te va
certa pre tine, diavole; Cela ce cu cuvântul a format întregi
toate din nefiinţă în fiinţă, şi umblă pre aripile vânturilor.
Ceartă-te pre tine, diavole Domnul Dumnezeu, Cela ce
cheamă apa mării şi o revarsă peste faţa a tot pământului;
Domnul Puterilor este numele Lui. Ceartă-te, diavole,
Domnul cel cu frică servit şi cântat de nenumărate cete
cereşti de foc, şi cu cutremur închinat şi preamărit de
mulţimea corurilor de Îngeri şi arhangheli. Ceartă-te pre
tine, diavole, Domnul cel cinstit de puterile împrejur
stătătoare, şi de preaînfrcoşaţii Heruvimi cei cu mulţi ochi şi
Serafimii cei cu câte şase aripi şi, care cu două aripi îşi
acopăr feţele sale, pentru nevăzuta şi neurmărita Lui
dumnezeire, iar cu două aripi îşi acopăr picioarele lor,
pentru a nu se arde de negrăita lui mărire şi de neînţeleasa
măreţie, şi cu două aripi zboară şi umplu cerul de strigarea
lor: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi
pământul de mărirea Lui. Ceartă-te pre tine Domnul,
diavole, Dumnezeu Cuvântul cela din cer pogorât din sânul
Tatălui şi prin întruparea cea închinată, nespusă şi curată,
din Sfânta Fecioară, negrăit S-a arătat lumii spre a o mântui,
şi cu puterea Sa cea dumnezeiască te-a aruncat din cer şi
tuturor te-a arătat lepădat. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele a zis mării: taci linişteşte-te; şi din poruncă
îndată s-a alinat. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele
cu curată scuipare făcând tină, lumină a dăruit orbului.
Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele cu cuvântul a
înviat fata mai marelui sinagogii, şi pre fiul văduvei răpindul
din gura morţii, mamei sale întreg şi sănătos l-a dăruit.
Ceartă-te pre tine diavole, Domnul Cela ce a înviat pre Lazăr
din morţi a patra zi, neputred, ca şi cum n-ar fi murit, şi
nestricat, spre mirarea mulţimii. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele prin pălmuire a desfăcut blestemul, şi prin
lancea din curata Sa coastă a îndepărtat arma de foc ce
păzea raiul. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul Carele prin
scuiparea cinstitului Său obraz, a şters toată lacrima de la
toată faţa. Ceartă-te pre tine diavole, Domnul, Carele a înfipt
Crucea spre sprijinirea şi mântuirea lumii, şi spre căderea ta
şi a tuturor îngerilor de sub tine. Ceartă-te pre tine diavole
Domnul Carele dând glas de pre Crucea Sa, catapeteasma
bisericii s-a rupt, pietrele s-au despicat, mormintele s-au
deschis şi morţii cei din veac s-au sculat. Ceartă-te, diavole,
Domnul Carele cu moarte pre moarte a omorât, şi cu scularea
Sa viaţă oamenilor a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole,
Domnul, Carele în iad S-a pogorât, şi toate mormintele lui
răsturnându-le, şi pre toţi cei ţinuţi într-însul legaţi
slobozindu-i, la Sine i-a chemat; pre care portarii văzându-L
s-au înfricoşat şi în fundul iadului ascunzându-se nu s-au
mai văzut. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele din
morţi S-a sculat Hristos Dumnezeul nostru, şi tuturor
învierea sa a dăruit. Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul,
Carele la ceruri cu mărire S-a înălţat către Părintele Său, şi a
şezut pre tronul slavei în dreapta măreţiei Lui. Ceartă-te
diavole, Domnul, Cela ce iarăşi are să vie cu mărire pre norii
cerului, cu Sfinţii Săi Îngeri, ca să judece viii şi morţii.
Ceartă-te, diavole, Domnul Cela ce a pregătit ţie spre muncă
veşnică focul cel nestins, viermele cel neadormit şi
întunericul cel mai din afară. Să te certe, diavole, Domnul,
de Carele toate se tem, şi de faţa puterii Lui se cutremură;
că nesuferită este urgia ameninţării Lui asupra ta. Acela te
ceartă pre tine, diavole, cu numele Său cel înfricoşat.
Spăimântează-te, cutremură-te, teme-te, îndepărtează-te,
pieri, fugi tu carele ai căzut din cer, şi cu tine toate cetele
cele viclene; tot duhul viclean, duhul necurăţiei, duhul
viclenirii, duhul cel de noapte, duhul cel de zi, cel de miazăzi
şi cel de seară, duhul cel de miazănoapte, duh de nălucire,
duhul întâmpinării, sau de pre uscat, sau din apă, sau din
păduri, sau din trestii, sau din prăpăstii, sau din răspântii,
sau din trei căi, din bălţi şi din râuri, carele cutreieri prin
case, curţi şi băi, şi vatămi şi strici mintea omenească.
Pieriţi numai decât de la făptura creatorului Domnului
Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi vă
depărtaţi de la servul lui Dumnezeu (N) din minte, din suflet,
din inimă, din rănuncni, din simţuri şi din toate membrele,
pentru ca el să fie sănătos, întreg şi liber, cunoscând pre
Stăpânul Său şi Făcătorul tuturor Dumnezeu Carele adună
pre cei rătăciţi şi le dă lor pecetea mântuirii prin renaşterea
şi reînnoirea dumnezeiescului Botez, pentru ca aceştia să se
învrednicească de curatele, cereştile şi înfricoşatele Taine, şi
să se unească cu turma cea adevărată, sălăşluindu-se la loc
de verdeaţă, şi nutrindu-se la apă de repaus, şi fiind
păstoreşte povăţuit neclintit cu toiagul Crucii spre iertarea,
păcatelor şi spre viaţă veşnică. Că Aceluia se cuvine toată
mărirea cinstea, închinăciunea măreţia, împreună şi
Părintelui Său celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi
de-viaţă-făcătorului Său Duh acum şi pururea şi în vecii
vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE la împăcarea celor ce au fost învrăjbiţi
RUGĂCIUNE
la împăcarea celor ce au fost învrăjbiţi
Mulţămim Ţie, Stăpâne Iubitorule de oameni, Împăratul
veacurilor şi dătătorul bunătăţilor, Cela ce ai stricat peretele
cel din mijloc al vrajbei, şi ai dăruit pace neamului omenesc,
şi ai dăruit şi acum pace servilor Tăi (N), înrădăcinează într
înşii frica Ta, şi întăreşte-le iubirea unuia către altul. Stinge
toată cearta; curmă toate smintelile de împerechere. Că Tu
eşti pacea noastră, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNEA la dezlegarea de epitimii, sau pedepse canonice
RUGĂCIUNEA
la dezlegarea de epitimii, sau pedepse canonice
Îndurate Doamne, Bunule şi Iubitorule de oameni, Carele
pentru îndurările Tale ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în
lume, ca să rupă înscrisul păcatelor cel asupra noastră, şi să
dezlege legăturile celor legaţi de păcate, şi să predice
iertare celor robiţi; Tu Stăpâne, cu bunătatea Ta eliberează
şi pre servul Tău (N) de legătura pusă asupra lui, şi
dăruieşte-i lui fără de păcat în tot timpul şi locul să se
apropie de măreţia Ta, spre a cere cu îndrăznire şi cu
conştiinţă curată mila Ta cea mare. Că milostiv şi Iubitor de
oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi
Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
RUGĂCIUNE pentru cei ce sunt sub epitimii sau pedepse canonice
RUGĂCIUNE
pentru cei ce sunt sub epitimii sau pedepse canonice,
şi pentru cei ce sau legat pre sine cu jurământ
Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Unule-Născut, Fiule
şi Cuvântul Tatălui, Cela ce ai rupt prin patima Ta toată
legătura păcatelor noastre şi ai suflat în feţele Apostolilor
Tăi şi ai zis: Luaţi Duh Sfânt; oricărora veţi ierta păcatele se
vor ierta lor, şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute; Tu Stăpâne
prin Sfinţii Tăi Apostoli ai dăruit celor ce după timpuri
săvârşesc cele Sfinte în Biserica Ta, a ierta păcatele pre
pământ, şi să lege şi să dezlege orice legătură de
nedreptate. Deci şi acum Te rugăm pentru fratele nostru (N),
ce stă înaintea Ta, dăruieşte-i lui mila Ta, rupe-i legătura
păcatelor lui şi ori ce a greşit din neştiinţă, ori neluare
aminte, sau de a lucrat ceva din micime de suflet, Cela ce
ştii slăbiciunea omenească, ca un Stăpân şi bun Iubitor de
oameni, iartă-i lui toate păcatele, cele de voie şi cele fără de
voie. Că Tu eşti Cela ce dezlegi pre cei legaţi, Cela ce ridici
pre cei surpaţi, nădejdea celor deznădăjduiţi, repausul celor
căzuţi; dezleagă şi pre servul Tău acesta de legătura
păcatelor. Că s-a preamărit Preasfânt numele Tău, împreună
cu al Părintelui Tău celui fără de început, şi cu al
Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,
Amin.
INVĂŢĂTURĂ cum se cade a cânta parastasul
INVĂŢĂTURĂ
cum se cade a cânta parastasul
Mergând Preotul unde este gătită coliva, zice: Binecuvântat
este Dumnezeul nostru…, cădind coliva cruciş. Iar noi zicem:
Sfinte Dumnezeule…, şi după ecfonis: Doamne miluieşte (de 12
ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi
Psalmul 90: Cela ce locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, Şi după
terminarea lui: Mărire…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori), apoi se
face ectenia pentru cei răposaţi:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus…
Pentru lăsarea greşalelor acelor ce întru fericită pomenire
s-au mutat, Domnului să ne rugăm.
Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N).
Pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne
rugăm.
Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşatul Tron al măririi
Domnului, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea
lui Hristos, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se elibereze ei de toată durerea, supărarea şi
suspinarea, şi să se aşeze unde cercetează lumina feţei lui
Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele
lor în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc de repaus, unde
toţi drepţii petrec, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne mântuim noi de toată supărarea…
Apară, mântuieşte, miluieşte…
Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia cerului…
Şi după ecfonis: Aliluia (de trei ori), pre glasul al 8-lea, zicând
aceste stihuri:
stihul 1-iu: Fericiţi pre care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
stihul al 2-lea: Şi pomenirea lor din neam în neam.
stihul al 3-lea: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
Apoi Troparul, glasul al 8-lea:
Cela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni
toate le iconomiseşti, şi cele de folos tuturor le dăruieşti,
Unule Creatorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi,
că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi
Plăsmuitorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).
Mărire… Şi acum… a Născătoarei:
Pre tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită
către Dumnezeu, Cela ce s-a născut din tine, Născătoare de
Dumnezeu nenuntită, care eşti credincioşilor mântuire.
Apoi Catisma 17
Fericiţi cei fără prihană în cale... cu stihul: Pomeneşte Doamne,
sufletele robilor Tăi. Şi împărţim Catisma în două stări. La
sfârşitul stării întâi, zicem:
În veac nu voi uita îndreptările Tale. (de trei ori). Apoi Preotul
ectenia:
Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.
Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui
Dumnezeu (N).
Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi
cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor, unde
drepţii se odihnesc.
Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor să cerem.
Şi zice Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, Corul: Doamne miluieşte (de
40 ori). ecfonis Că tu eşti învierea viaţa şi repausul…, şi celelalte
până la sfârşit. Apoi se începe starea a doua: Al Tău sunt eu
mântuieşte-mă…, cu stihul: Odihneşte Doamne, sufletele robilor
Tăi…, şi Caută spre mine şi mă miluieşte…, cu acelaşi stih. Iar la
sfârşit zicem: Viu va fi sufletul meu şi te va lăuda…, (de trei ori).
Deci troparele pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea, stihul:
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările.
Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, tot de rând până la sfârşit.
Caută-le la Înmormântarea lumenilor pagina 155. Deci Aliluia, (de
trei ori). După acea ectenia cea întâia zisă pentru cei răposaţi. Şi
Preotul pomeneşte pre cei răposaţi, iar clericii zic Doamne
miluieşte (de 40 ori). Apoi ecfonis şi troparul, glasul al 5-lea:
Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robii Tăi..., Mărire…,
Şi acum…, a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai strălucit lumii…,
apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule..., În urmare: Canonul
pentru cei morţi, caută-l la înmormântarea lumenilor. După
cântarea a 3-a, ectenia pentru cei morţi, precum mai sus s-a spus.
Şi după ecfonis: Catismala glasul al 6-lea. Cu adevărat
deşertăciune sunt toate..., Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei;
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu în timpul vieţii mele….,
După cântarea a 6-a: ectenia pentru cei morţi, ca mai sus; şi
după ecfonis Condacul, glasul al 8-lea: Cu Sfinţii odihneşte
Hristoase sufletele…, Icosul: Tu singur eşti nemuritor..., Aliluia (de
trei ori). După a 9-a cântare, zice Preotul tămâind: Pre
Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări
cinstindu-o să o mărim.
Iar Corul în loc de stih, zice aceasta: Duhurile şi sufletele
drepţilor te vor lăuda pre Tine Doamne. Apoi cântăm Irmosul: Pre
Dumnezeu a-l vedea…, în urmare: Sfinte Dumnezeule…, după Tatăl
nostru…, cântăm troparele glasul al 4-lea: Cu duhurile drepţilor…,
Întru odihna Ta Doamne…, Mărire…, Tu eşti Dumnezeu Carele Teai
pogorât în iad…, Şi acum…, Una Curată şi prea nevinovată
Fecioară... Acestea caută-le la pag 143.
Deci ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor servilor Tăi…,
şi celelalte pre rând, cum s-au scris mai sus. Preotul zice
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., şi Ecfonis: Că Tu eşti învierea
viaţa...
Preotul: Înţelepciune, citeţul: Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi:
Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie...,
Corul: Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte
binecuvintează; Şi apolis: Cela ce a înviat din morţi..., şi după
apolis, Preotul zice: Întru fericita adormire veşnică odihnă…, şi
celelalte. Iar clericii cântă: Veşnica pomenire (de trei ori).
La sâmbăta Moşilor Ectenia cea mică a morţilor se zice precum
urmează:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor
din veac răposaţi întru buna credinţă, a strămoşilor, a
moşilor a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor a fiilor
şi a celor dintr-o rudenie, şi celor dintr-o seminţie şi a
tuturor sufletelor, care au răposat mai înainte întru
nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, a ctitorilor Sfântului
locaşului acestuia, Arhierei, Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi,
Diaconi şi Monahi, slujitori şi robi, celor ce zac aici şi
pretutindenea drept credincioşi creştini, şi a robilor lui
Dumnezeu celor ce acum se pomenesc (N) şi pentru ca să li
se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi numele în
cartea vieţii, şi în sânurile lui Avraam, în latura viilor, întru
Împărăţia Cerurilor, în raiul desfătării, unde drepţii se
odihnesc.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).
Mila lui Dumnezeu, şi Împărăţia Cerului, şi lăsarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel fără de moarte şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Corul; Dă Doamne, Diaconul, sau Preotul zice: Domnului să ne
rugăm. Corul: Doamne miluieşte (de 40 de ori). Şi Preotul citeşte
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...
RÂNDUIALA
Litiei mici pentru morţi, ce se face
în toate zilele peste an
Seara după apolisul Vecerniei, şi dimineaţa, după apolisul
Utreniei în zilele ordinare.
Iar în zilele de sărbătoare, precum: Duminicile, când se cântă
Polieleu şi Doxologie, la Sărbătorile cele mari, la înainte
sărbătoare şi după sărbătoare, Litia aceasta pentru morţi nu se
face.
Rânduiala ei este următoarea: Seara după apolisul Vecerniei, şi
dimineaţa după apolisul Utreniei, după ce cântăreţii zic: Mulţi ani
îndată Preotul ia cădelniţa cu tămâie şi Eclesiarhul ia sfeşnicul cu
lumânarea aprinsă, mergând înaintea Preotului ce-şi are pus pre
sine Epitrahilul; Iar cântăreţii urmând cântă o stihiră din cele de
la Litia Bisericii, preschimbându-le, altă dată alta, de câte ori se
face Litia; şi când ajung în tinda Bisericii, Preotul stă în mijloc, şi
terminându-se stihira zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…. şi celelalte. Corul
răspunde: Amin şi îndată: Sfinte Dumnezeule…. pre glasul stihirei,
însă repede în amândouă părţile de trei ori; apoi: Mărire…. Şi
acum…. şi după Tatăl nostru…. că a Ta este Împărăţia…. şi îndată
cântăreţii încep a cânta troparele acestea ale morţilor, iar Preotul
cădeşte Icoanele numai cele din tindă şi pre popor:
Tropar, glasul al 4-lea
Cu duhurile Drepţilor, celor ce s-a săvârşit, odihneşte,
Mântuitorule, sufletele servilor Tăi păzindu-le în viaţa cea
fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.
Întru repausul Tău, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi
repausează, odihneşte şi sufletele servilor Tăi, că Însuţi eşti
Iubitor de oameni.
Mărire…
Tu eşti Dumnezeu, Carele Te-ai pogorât la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi, Însuţi şi sufletele servilor Tăi
repausează-le.
Şi acum…
Una Curată şi Preanevinovată Fecioară, ceea ce ai născut
pre Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-L să se mântuiască
sufletele noastre.
Şi îndată Preotul zice aceasta Ectenie:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru repausarea şi iertarea sufletelor
celor din veac răposaţi în buna credinţă: a strămoşilor, a
moşilor, a părinţilor, a mamelor, a fraţilor, a surorilor, a
fiilor şi a tuturor sufletelor celor dintr-o rudenie şi seminţie,
care mai înainte au răposat în nădejdea învierii şi a vieţii
veşnice; a ctitorilor sfântului locaşului acestuia, a
miluitorilor şi binefăcătorilor, şi a tuturor celor ce s-au
ostenit şi au servit în sfântul locaşul aceasta: Arhierei,
Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi şi Monahi şi servitori, ce zac
aici şi pretutindeni ortodocşi creştini, şi a servilor lui
Dumnezeu ce acum se pomenesc (le zice numele); şi pentru
ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu, să aşeze sufletele şi numele lor în
cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura viilor în
Împărăţia Cerurilor şi în raiul de desfătare, unde toţi drepţii
repausează.
Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi lăsarea
păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor şi
Dumnezeul nostru să le cerem.
Diaconul sau Preotul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne
miluieşte (de 40 de ori), şi Preotul în taină citeşte aceasta
rugăciune:
Dumnezeul duhurilor şi a tot trupului, Carele ai călcat
moartea şi pre diavolul l-ai surpat, şi ai dăruit viaţă lumii
Tale; Însuţi, Doamne, repausează şi sufletele adormiţilor
servilor Tăi (le zice numele, nu însă toate, de sunt multe) în
loc luminos, în loc de verdeaţă, în loc de repaus, de unde a
fugit toată durerea, întristarea şi supărarea; ca un Bun şi
Iubitor de oameni Dumnezeu iartă-le lor tot păcatul ce s-a
făcut de ei cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul; că nu
este om carele să vieţuiască şi să nu păcătuiască; că numai
Tu eşti fără de păcat; dreptatea Ta dreptate în veac şi
cuvântul Tău adevărul.
Că Tu eşti învierea, viaţa şi repaosul adormiţilor servilor
Tăi (le zice numele), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie
mărire înălţăm, împreună şi Tatălui Celui fără de început, şi
Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Preotul: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,
mărire Ţie.
Corul: Mărire şi acum, Doamne miluieşte, (de trei ori),
Binecuvintează:
Preotul:
Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul
nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale
Sfinţilor, măriţilor şi a tot lăudaţilor Apostoli, ale
preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri,
şi ale tuturor Sfinţilor; sufletele servilor Săi celor mutaţi de
la noi, în corturile Drepţilor să le aşeze, în sânurile lui
Avraam să le repauzeze, cu drepţii să le numere, şi pre noi
să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Preotul:
Veşnica pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea
pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri, (de trei ori).
Dumnezeu să-i fericească şi să-i repauseze pre dânşii, şi
pre noi să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.
Întru fericita adormire, veşnic repaus dă, Doamne,
adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului
locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri, ce zac aici şi
pretutindeni ortodocşilor creştini, şi le fă lor veşnica
pomenire.
Coriştii cântă: Veşnica pomenire, pre glasul al 3-lea, (de trei
ori). Iar Eclesiarhul luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la
Preot, le duce la locul lor, şi Preotul stând înaintea uşilor zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi,
Amin.
RUGĂCIUNEA
ce se citeşte de arhiereu sau duhovnic pentru iertarea
tuturor păcatelor, a tot jurământul şi blestemul
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fiule şi
Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi mielule, Carele ai
ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor doi datornici, şi
femeii celei păcătoase i-ai dat iertare păcatelor ei; cela ce ai
dăruit vindecare paraliticului împreună şi iertare păcatelor
lui; Însuţi Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele şi
nelegiuirile şi greşalele cele de voie şi fără de voie, cele din
ştiinţă şi cele din neştiinţă, cele cu călcare de poruncă şi
neascultare, care s-au făcut de robii Tăi (N); şi câte, ca nişte
oameni purtători de trup şi vieţuitori în lume au alunecat de
au greşit, cu fapta ori cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţă sau
cu neştiinţă, noaptea ori ziua; sau au luat blestem şi
afurisanie de la Arhiereu, sau de la Preot, sau însuşi pre sine
s-au blestemat, sau cu jurământ pre numele lui Dumnezeu sau
jurat şi l-au călcat; sau din mânia cea fără de socoteală
pre vreunul din creştini au afurisit sau au blestemat; sau
nebuneşte au vorbit, sau au osândit sau au clevetit, sau
vorbe spurcate au vorbit, sau au pizmuit sau au minţit, şi au
ţinut minte răul, sau cu mânie s-au pornit, sau s-au mândrit
şi au viclenit, sau camătă au luat, sau s-au trândăvit, sau în
deşert s-au mărit şi în iubirea de argint au căzut, sau s-au
îmbătat, sau au alergat la fermecătoare, la vrăjitoare şi
descântătoare şi la alţii asemenea; sau în desfrânări au
căzut, sau alte răutăţi au făcut; sau au scuipat, sau au lovit,
sau au răpit, sau au furat, sau fără milă şi cu scumpete au
îngreuiat pre cineva, sau n-au miluit pre săraci şi nu le-au
făcut bine după puterea lor; sau cu gândul au defăimat şi au
pârât, sau strâmbătate au făcut şi pre fratele lor l-au
întristat, l-au urât şi l-au amărât; sau stând la rugăciune şi la
cântare, mintea lor s-a abătut la viclenii şi la deşertăciuni
lumeşti; sau s-au făcut robi pântecelui şi de frumuseţe
străină şi-au rănit inima, sau au vorbit semeţ şi necuviincios,
sau nebuneşte au râs de păcatul fraţilor lor şi i-au osândit,
iar păcatele şi nelegiuirile lor nu le-au socotit, sau nu s-au
îngrijit de rugăciune, şi poruncile duhovnicilor n-au păzit,
sau s-au lenevit şi răbdare n-au avut, sau cu îndrăzneală
crezându-se a fi înţelepţi, deşertăciuni au grăit; sau altceva
rău au făcut. Pentru toate cestea şi altele asemene acestora,
ştiute şi neştiute, câte ca nişte oameni au greşit robii Tăi
aceştia, fraţii noştri, Iubitorule de oameni Doamne,
miluieşte-i şi le iartă lor toate. Aşa Stăpâne Doamne
Dumnezeul nostru, ascultă-ne pre noi care ne rugăm
bunătăţii Tale pentru robii Tăi aceştia, fraţii noştri, şi iartă
ca unul Carele nu ţii minte răul, toate greşalele şi
fărădelegile pre care ca nişte oameni le-au făcut sau le-au
gândit. Că ei singuri nevrednicii şi păcătoşii mărturisesc
acum înaintea împărăţiei Tale, că acestea şi mai mari decât
acestea au făcut. Dar, după mila Ta, ascultă-mă pre mine
servul Tău, şi scapă-i pre dânşii de muncile cele veşnice; fă-i
moştenitori veşnicelor Tale bunătăţi, împreună cu cei ce din
veac Ţi-au bineplăcut Ţie, şi învredniceşte-i fără osândă a se
împărtăşi cu înfricoşatele şi nemuritoarele Tale Taine. Că Tu
ai zis, Stăpâne, câte veţi lega pre pământ vor fi legate şi în
ceruri, şi câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate şi în
ceruri. Căci numai Tu singur eşti fără de păcat şi puternic a
ierta păcatele, şi Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi
închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără început,
şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
ÎNVĂŢĂTURĂ cum se face înmormântarea la Sfintele Paşti
ÎNVĂŢĂTURĂ
cum se face înmormântarea la Sfintele Paşti,
şi în toată Săptămâna Luminată
Ştiut să fie că de va răposa vreunul dintre creştini de sfintele
Paşti sau în orice zi din săptămâna luminată, până la Duminica
Tomii, nu cântăm rânduiala înmormântării ştiute, din cauza
măririi şi stimei sărbătorii Învierii, pentru că sunt zile de bucurie
şi de veselie, iar nu de bocete şi plângeri, şi toţi în Hristos înviem,
de murim în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. Biserica aşa
învaţă şi aşa ne porunceşte a ţine. Deci venind Preotul cu clericii
în casa în care zace mortul, pune pre sine Epitrahilul, Felonul, şi
cădeşte ca totdeauna. Începând: Binecuvântat este Dumnezeul
nostru. Apoi tot Preotul cântă troparul, glasul al 5-lea:
Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând,
şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le. (de trei ori).
Apoi zice stihurile acestea:
Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să
fugă de la faţa Lui cei ce-l urăsc pre Dânsul.
Iar cântăreţii după fiecare stihul cântă: Hristos a înviat din
morţi.
Stihul al 2-lea:
Cum piere fumul să piară, cum se topeşte ceara de faţa
focului.
Stihul al 3-lea:
Aşa să piară păcătoşii de faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să
se veselească.
Stihul al 4-lea:
Aceasta este ziua, care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm
şi să ne veselim într-însa.
Mărire…, Hristos a înviat…, Şi acum…, Hristos a înviat...
Iar după cântarea acestora, pun trupul mortului în sicriu. Şi
Diaconul zice ectenia ştiută pentru morţi; iar Preotul rugăciunea :
Dumnezeul duhurilor…, caută-le la pagina 144. Şi după ecfonis, se
citeşte: Învierea lui Hristos văzând...
În urmare, ridicând sicriul cu mortul, mergem la Biserică:
Preoţii înainte cu Diaconii, după dânşii clericii şi tot poporul,
cântăm canonul Paştilor: Ziua învierii să ne luminăm, popoare…,
până când ajungem la Biserică. Iar după ce am intrat în Biserică şi
se pune trupul jos. Preotul cădeşte după datină, începând
Canonul din capăt pre 8.
Cântarea 1-a, glasul 1-iu, Irmos:
Ziua învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului
Paştile; că din moarte la viaţă şi de pre pământ la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare
de biruinţă.
Să ne curăţim simţurile, şi vom vedea pre Hristos
strălucind cu lumina cea neapropiată a Învierii, şi-L vom
auzi lămurit zicându-ne: Bucuraţi-vă, cântându-I cântare de
biruinţă.
Cerurile, după cuviinţă să se veselească şi pământul să se
bucure şi să serbeze toată lumea, cea văzută şi cea
nevăzută; că Hristos s-a sculat, veselie veşnică.
Apoi zice ectenia cea mică şi ecfonis:
Că a Ta este Stăpânirea şi a Ta este împărăţia, puterea şi
mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veniţi să bem băutură nouă nu din piatră seacă, făcută cu
minune, ci din mormântul lui Hristos, Carele a izvorât izvor
de nestricăciune, întru Carele ne întărim.
Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi
cele de desubt. Deci să serbeze toată făptura Învierea lui
Hristos, întru care s-a întărit.
Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă
scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-m-am ieri
împreună cu Tine, Însuţi mă preamăreşte, Mântuitorule,
întru Împărăţia Ta.
Diaconul ectenia ştiută, Preotul rugăciunea şi ecfonisul. Că Tu
eşti învierea, viaţa...
Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea:
Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu
Maria, şi aflând piatra răsturnată de pre mormânt, auzit-au
de la Înger: pre Cela ce este în lumina cea de a pururea,
pentru ce-L căutaţi între morţi ca pre un om? Vedeţi
înfăşurăturile cele de înmormântare, alergaţi şi predicaţi
lumii că s-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul
lui Dumnezeu, Carele a mântuit neamul omenesc.
Cântarea a 4-a, Irmos:
La dumnezeiasca strajă, grăitorul de Dumnezeu Avacum,
să stea cu noi şi să ne arate pre Îngerul cel luminos, carele a
grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, ca a înviat
Hristos, ca un atotputernic.
Parte bărbătească, ca Cela ce a deschis pântecele cel
fecioresc, fost-a Hristos; iar, ca om, Miel S-a numit, fără
prihană; că n-a gustat spurcăciune, Paştile noastre, şi ca un
Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
Ca un Miel de un an, cununa cea binecuvântată de noi
Hristos, de voie pentru toţi s-a jertfit, Paştile cele
curăţitoare; şi iarăşi din mormânt, frumos a strălucit nouă
Soarele dreptăţii.
Dumnezeiescul Părinte David înaintea chivotului umbrei
a săltat jucând; iar noi poporul cel Sfânt al lui Dumnezeu,
plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte că
a înviat Hristos, ca un atotputernic.
Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni...
Cântarea a 5-a, Irmos:
Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir cântare
să aducem Stăpânului; şi vom vedea pre Hristos Soarele
dreptăţii tuturor viaţă răsărind.
Mila Ta cea nemăsurată văzându-o cei ţinuţi în legăturile
iadului, la lumină au alergat, Hristoase cu picioare vesele,
lăudând Paştile cele veşnice.
Noi cei purtători de lumină, să ne apropiem de Hristos,
Carele a ieşit din mormânt ca un Mire, şi să serbăm, cu
cetele cele iubitoare de serbări, Paştile lui Dumnezeu cele
mântuitoare.
Ecfonis: Că s-a sfinţit şi s-a preamărit…
Cântarea a 6, Irmos:
Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai
sfărâmat încuietorile cele veşnice, unde se ţineau cei legaţi,
Hristoase, şi a treia zi precum Iona din chit, ai înviat din
mormânt.
Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt,
Cela ce n-ai stricat cheile fecioriei cu naşterea Ta, şi ne-ai
deschis nouă uşile raiului.
Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă ca un Dumnezeu,
pre Tine Însuţi de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pre
Adam cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.
Ectenia ştiută, cu rugăciunea şi Ecfonisul: Că Tu eşti învierea,
viaţa...
Deci Condacul:
Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului
robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,
ci viaţă fără de sfârşit.
Tu singur eşti nemuritor, Carele ai făcut şi ai plăsmuit pre
om, iar noi pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în
acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit cela ce m-ai
plăsmuit şi mi-ai zis: Că pământ eşti şi în pământ te vei
întoarce, unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt
cântare de plângere: Aliluia.
Cu Sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului Tău..., Iar în loc
de: Sfinte Dumnezeule…, cântăm: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în
Hristos v-aţi îmbrăcat…, (de trei ori). După aceia Apostolul: Din
cartea Faptelor, al zilei, în care se face înmormântarea; iar de nu
se va afla Apostol, se zice cel de la înmormântarea comună. Apoi
cântăm: Aliluia glasul al 8-lea;
Şi întâia Evanghelie a Învierii, de la Matei: 28;16-20
În timpul acela cei unsprezece discipoli au mers în
Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Şi văzându-
L I s-au închinat Lui, iar unii s-au îndoit. Şi apropiindu-se
Iisus le-a grăit zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pre
pământ. Drept aceea mergând învăţaţi toate naţiile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh; învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am
poruncit vouă; şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
sfârşitul veacului, Amin.
După aceea:
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului
Domnului Iisus Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne
închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o
mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară din Tine pre altul
nu ştim; numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm
sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce
bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pre
Domnul, lăudăm învierea Lui. Că crucea răbdând pentru noi,
cu moartea pre moarte a stricat.
Şi Stihira, glasul al 6-lea:
Înviind Iisus din mormânt, precum mai înainte a zis, a
dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă. (de trei ori):
Cântarea a 7-a Irmos:
Cela ce a mântuit pre tineri din cuptor, făcându-Se om,
pătimeşte ca un muritor, şi prin patimă pre cel muritor îl
îmbracă cu măreţia nestricăciunii Cela ce singur este
binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit.
Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite în urma Ta cu
miruri au alergat, şi ca pre un mort cu lacrimi Te căutau; dar
bucurându-se, s-au închinat Ţie Dumnezeului celui viu, şi
Paştile cele tainice le-au binevestit, Hristoase, discipolilor
Tăi.
Serbăm omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi
începătura altei vieţi veşnice, şi săltând cântăm pre
Pricinuitorul, pre Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi
preamărit.
Cât de Sfinţită şi mult serbată este cu adevărat această
noapte mântuitoare şi strălucitoare, fiind prevestitoare zilei
celei purtătoare de lumină a Învierii; întru care lumina cea
fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Această numită şi Sfântă zi, una împărăteasă şi doamnă a
sâmbetelor, al praznicelor praznic şi sărbătoare este a
sărbătorilor; întru care binecuvântăm pre Hristos în veci.
Veniţi cu rodul viţei celei nouă al dumnezeieştii veselii, în
ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtăşim de Împărăţia lui
Hristos, lăudându-L ca pre un Dumnezeu în veci.
Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că iată au venit
la Tine ca nişte luminători de Dumnezeu luminaţi, de la apus
şi de la miază-noapte, de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru
tine binecuvântând pre Hristos în veci.
Părinte Atotţiitorule, şi Cuvinte şi Duhule, fire unită în trei
ipostasuri, mai pre sus de fire şi de dumnezeire, în Tine neam
botezat, şi pre Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a Irmos:
stih: Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară,
bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te; că Fiul Tău a înviat a treia zi din
mormânt, şi pre morţi i-a ridicat, popoare, bucuraţi-vă.
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime; că mărirea
Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură
Sioane, iar tu, Curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te
întru învierea Celui Născut al tău.
stih: Hristos Paştile cele nouă, jertfa cea viu jertfită, Mielul lui
Dumnezeu Carele ridică păcatul lumii.
O dumnezeiescul! O iubitul! O prea dulcele Tău glas! Că
cu noi Te-ai făgăduit fără de minciună să fii până la sfârşitul
veacului, Hristoase; pre care noi credincioşii avându-l
întărire în nădejde, ne bucurăm.
stih: Femeile au alergat să spună Apostolilor: îndrăzniţi dar,
îndrăzniţi şi strigaţi, că Hristos a înviat.
O Paştile cele mari şi preaSfinţite, Hristoase; O
Înţelepciune şi Cuvinte al lui Dumnezeu şi putere! Dă-ne
nouă să ne împărtăşim mai adevărat cu Tine, în ziua cea
neînserată a împărăţiei Tale.
Ecfonis: Că pre Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ţie mărire
înălţăm Tatălui…
Exapostilaria:
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a
treia zi ai înviat, pre Adam din stricăciune ridicând, şi
moartea pierzând, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.
(de trei ori).
Apoi troparele învierii, glasul al 5-lea:
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale
Ceata Îngerilor s-a mirat văzându-Te pre Tine între cei
morţi socotit, dar puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi cu
Tine pre Adam sculând, şi din iad pre toţi slobozindu-i.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale
Pentru ce, o uceniţe, din milă amestecaţi mirurile cu
lacrimi? A zis purtătoarelor de miruri îngerul, care a strălucit
în mormânt: vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi, că
Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la
mormântul Tău tânguindu-se; dar Îngerul a stătut lângă
dânsele şi a zis: timpul plângerii a încetat, nu plângeţi, ci
învierea spuneţi Apostolilor.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale
Purtătoarele de mir femei, venind cu miruri la mormântul
Tău, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul a grăit către dânsele
lămurit zicând: pentru ce socotiţi pre Cel viu între morţi?
căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.
Mărire… Treimica:
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Sfintei
Treimi într-o fiinţă, strigând cu serafimii: Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti, Doamne.
Şi acum… a Născătoarei:
Pre dătătorul de viaţă născându-L Fecioară, de păcat pre
Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei în locul întristării i-ai
dăruit; şi pre cei căzuţi din viaţă, i-ai îndreptat către dânsa,
Cela ce din tine s-a întrupat Dumnezeu şi om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia; Mărire Ţie Dumnezeule.
Şi după tropare îndată stihirile Paştilor:
stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui...
Paştile cele Sfinţite nouă astăzi s-au arătat, Paştile cele
nouă şi sfinte, Paştile cele tainice, Paştile cele preacinstite,
Paştile Hristos Răscumpărătorul, Paştile cele neprihănite,
Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a
deschis nouă uşile raiului, Paştile care sfinţesc pre toţi
credincioşii.
stih: Precum se stinge fumul să se stingă…
Veniţi de la vedere, femei binevestitoare, şi ziceţi
Sionului: primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale
învierii lui Hristos; veseleşte-te, săltează şi te bucură,
Ierusalime, văzând pre Împăratul Hristos din mormânt
ieşind ca un Mire.
stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu…
Purtătoarele de mir femei foarte de dimineaţă sosind la
mormântul dătătorului de viaţă, aflat-au înger pre piatră
şezând, şi acela grăind către dânsele aşa a zis: Ce căutaţi
pre Cel viu între cei morţi? Ce plângeţi pre Cel nestricăcios
ca fiind în stricăciune? Mergând vestiţi discipolilor lui.
stih: Aceasta este ziua, ce a făcut-o Domnul…
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului Paştile, Paştile
cele preacinstite nouă ne-a răsărit, Paştile cu bucurie unul
pre altul să ne îmbrăţişăm. O Paştile scutirea de întristare;
că astăzi din mormânt ca dintr-o cameră de nuntă strălucind
Hristos, pre femei de bucurie le-a umplut zicând: vestiţi
Apostolilor.
Mărire… Şi acum… glasul al 5-lea:
Ziua Învierii şi să ne luminăm cu serbarea şi unul pre altul
să ne îmbrăţişăm; să zicem, fraţilor şi celor ce ne urăsc pre
noi, să iertăm toate pentru înviere, şi aşa să strigăm: Hristos
a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor
din mormânturi viaţă dăruindu-le.
Hristos a înviat, (de trei ori). Şi în timp ce cântăm stihirile de
mai sus, facem sărutare mortului zicând: Hristos a înviat. Iar după
stihiri ectenia cuvenită. Şi Arhiereul sau Preotul citeşte
rugăciunea sonor aproape de mort. Apoi ecfonis: Că tu eşti
învierea viaţa…
În urmare se face apolis şi se citeşte rugăciunea de dezlegare,
pre care caută-o la prohodul mirenilor pag. 166-167. Şi aşa ieşind
ducem trupul la mormânt, cântând: Hristos a înviat. Şi-l
înmormântăm cu mulţumită şi cu bucurie, zicând toate cele scrise
la rânduiala înmormântării lumenilor. Caută-le la pagina 170.
Cântăm şi troparul. Pământule deschizându-te, primeşte pre cel
plăsmuit din Tine...
EVANGHELIILE ÎNVIERII
ce se citesc la Stâlpi
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 28;16-20
În vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în
Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Şi văzându-
L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-Se, Iisus
le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe
pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit
vouă, şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul
veacului. Amin!
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;1-8
În vremea aceea, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria
Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salomeea au cumpărat
miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima
zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la
uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra
fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în
mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă,
îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis:
Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel
răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar
mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge în
Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum va
spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse
de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se
temeau.
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;9-20
În vremea aceea, după ce a înviat dimineaţa, în ziua cea
dintâi a săptămânii, El S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din
care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei
ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Şi ei,
auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. După
aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la
o ţarină. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei
nu i-au crezut. La urmă pe când cei unsprezece şedeau la
masă, S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi
împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră
înviat. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi
Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza
se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce
vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni
vor izgoni, în limbi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar
ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei
bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. Deci
Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a
şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au
propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul,
prin semnele care urmau, Amin.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 29;1-12
În ziua cea dintâi a săptămânii, foarte de dimineaţă, au
venit femeile la mormânt, aducând miresmele pe care le
pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi
intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă
nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor,
în veşminte strălucitoare. Şi înfricoşându-se ele şi plecânduşi
feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe
Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă
aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul
Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să
fie răstignit, iar a treia zi să învieze. Şi ele şi-au adus aminte
de cuvintele Lui. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit
toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar ele
erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte
împreună cu ele, care ziceau către Apostol acestea. Şi
cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu leau
crezut. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi,
plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat,
mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;12-35
În vremea aceea, sculându-se Petru, a alergat la mormânt
şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a
plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. Şi iată,
doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe
de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era
Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările
acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus
Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor
erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt
cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în
drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.
Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur
eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el
zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele
despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în
faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului
popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii
şi mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea
să izbăvească pe Israel; şi cu toate acestea, astăzi este a
treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de
ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă
la mormânt, şi negăsind trupul Lui, au venit zicând că au
văzut arătare de Îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii
dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum
spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către
ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate
câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să
pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la
Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate
Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se
duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei îl rugau
stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a
plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi când a stat
împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi,
frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au
cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către
altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe
cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela
sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe
cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau
că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei
au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de
ei la frângerea pâinii.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;36-53
În vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus a stat în
mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei,
spăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi
Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică
astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi
picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că
duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei
încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi
aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript
şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor.
Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către
voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească
toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci
şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă
Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuia să
pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi, şi să se
propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea
păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi
sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă
veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre
Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când
îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat Ia cer. Iar ei,
închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând
pe Dumnezeu, Amin.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;1-10
Iar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la
mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut
piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat şi a venit la
Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus şi le-a
zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au
pus. Deci au ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la
mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic,
alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la
mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar
n-a intrat. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat
în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care
fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci
înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt
ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din
morţi. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;11-18
În vremea aceea Maria stătea afară lângă mormânt plângând.
Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Şi a
văzut doi Îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi
altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia iau
zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au
luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând
acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu
ştia că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine
cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă
Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu îl voi ridica. Iisus
a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni!
(adică, învăţătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci
încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune:
Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi
Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind
ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei.
Din Sfânta Evanghelie de Ia Ioan: 20;19-31
Şi fiind seară, în ziua aceea, întâi a săptămânii, şi uşile
fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a
venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând
acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat
ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace
vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh
Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le
veţi ţine vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel
numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis
lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă
nu voi vedea în mâinile Lui semnele cuielor, şi dacă nu voi
pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune
mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile,
ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi
a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis:
Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi
vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi
nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis:
Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai
văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Şi încă
multe alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care
nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să
credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând,
să aveţi viaţă în numele Lui.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;1-14
În vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus S-a arătat
iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei şi S-a arătat aşa: Erau
împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi
Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi
din ucenicii Lui. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi
i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în
corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar făcându-se
dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este
Iisus. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de
mâncare? Ei i-au răspuns: Nu. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja
în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi
nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Şi a zis lui
Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci
Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci
era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Şi ceilalţi ucenici au
venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două
sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit Ia
ţărm au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine.
Iisus le-a zis: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.
Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină
de peşti mari: o sută cincizeci şi trei şi, deşi erau atâţia, nu sa
rupt mreaja. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul
din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că
este Domnul. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor,
şi de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară
când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;15-25
În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce Sa
sculat din morţi, şi a zis lui Simon-Petru: Simone, fiul lui
Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da,
Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui; Paşte mieluşeii Mei.
Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă
iubeşti? EI i-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a
Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară:
Simone, fiul Iui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis
a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu
ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. Adevărat,
adevărat zic ţie: Când erai mai tânăr te încingeai singur şi
umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde
mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu
voieşti. Iar aceasta a zis-o, înseninând cu cel fel de moarte
va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi zicând aceasta, i-a zis:
Urmează Mie. Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după
el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la cină s-a
rezemat de pieptul Lui şi i-a zis: Doamne, cine este cel ce Te
va vinde? Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus:
Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis-a lui Iisus:
Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu
urmează Mie. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că
ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va
muri, ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce
ai tu? Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre aceasta
şi care a scris acestea, să ştim că mărturia lui e adevărată.
Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care,
dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta nar
cuprinde cărţile ce s-ar fi scris, Amin.
ALTE EVANGHELII
care pot fi citite ca adaos de podoabă la stâlpi,
precum şi în drum spre locul de înmormântare.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;17-24
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl
Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta
căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că
dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este
Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A
răspuns deci Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă:
Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe
Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul
întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El
şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă
miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă
viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă
pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să
cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu
cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, Care L-a trimis.
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi
crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu
va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;40-44
Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul:
Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi
crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea
de apoi. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese:
Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este
Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe
mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer? Iisus
a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu
poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a
trimis, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 12;16-21
Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din
belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că nam
unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face:
Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge
acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu:
Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani;
odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a
zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul
tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu
cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în
Dumnezeu.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 22;23-33
În vremea aceea, s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce
zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule,
Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să
ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a
murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.
Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. în
urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui
dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.
Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile,
nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară,
nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar
despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de
Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Nu este
Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L,
erau uimite de învăţătura Lui.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 24;27-33,42-51
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Precum fulgerul iese de la
răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului
Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar
îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca
şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer
şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer
semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile
pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii
cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe Îngerii
Săi, cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai
Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la
celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa
lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara
este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate
acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi deci, că
nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că
de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar
priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, şi voi fiţi
gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a
pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?
Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul său, o va
afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile
sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în
inima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe cei
ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi
în ceasul pe care nu-l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi
partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 6 ;22-33
Zis-a Domnul către dânşii: Luminătorul trupului este
ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci,
dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu
cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni,
căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul
se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui
Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi
pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult
decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la
păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu
adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare
nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre
voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar
de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii
câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun
vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat
ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi
este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o
îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin
credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom
mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după
toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru
Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia
lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga
vouă.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;48-54
Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt
pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au
murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care,
dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie,
care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta
viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa
lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând:
Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a
zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca
trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea
viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu
are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 14;1,12-15
În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa
uneia intre căpeteniile fariseilor, ca să mănânce pâine; şi a
zis celui ce-L chemase: când faci prânz sau cină, nu chema
pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici
vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor,
pe tine şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă
pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi
că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea
drepţilor. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El
la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui
Dumnezeu!
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 25;31-46
Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi
toţi Sfinţii Îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi
pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va
pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va
zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii
Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să
mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost
şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost
şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să
bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi
Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în
temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va
zice către ei: Adevărat zic vouă: întrucât aţi făcut unuia
dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci
va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi
Îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc;
însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost
şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în
temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei,
zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau
străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu
aţi făcut unuia din aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă
veşnică.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 5;42-48
Zis-a Domnul: Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel
ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi
auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe
vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
binecuvântaţi pe cel ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă
urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca
să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară
soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste
cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă
iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi
lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi
mai mult? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi
desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
Din Sfânta Evanghelie de la Matei : 13;44-54
Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăţia
Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o
un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are
şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi este asemenea Împărăţia
Cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi
aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate
câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi Împărăţia
Cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul
de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi,
şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat
afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi Îngerii şi vor
despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca
în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre
Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om gospodar, care
scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit
aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi
învăţa pe ei în sinagoga lor.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 8;51-59
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul:
Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul
Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii i-au zis: Acum am
cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi
proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va
gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât
Tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii.
Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe
Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel
care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul
vostru. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu îl ştiu; şi, dacă aş zice că
nu-L ştiu, aş fi mincinos, asemenea vouă. Ci îl ştiu şi păzesc
cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să
vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii
către El: încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai
înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce
asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând
prin mijlocul lor, S-a dus.
Din Sfânta Evanghelic de la Matei: 12;30-37
Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi
cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă zic: Orice
păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva
Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva
Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva
Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici
în cel ce va să fie. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui
e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci
după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să
grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul
inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună
scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui
cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice
cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală
în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi
din cuvintele tale vei fi osândit.
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 12;24-26,35-36
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic
vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va
muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte
sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.
Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo
va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va
cinsti. Deci le-a zis Iisus: încă puţină vreme Lumina este cu
voi. Umblaţi cât aveţi Lumină, ca să nu vă prindă întunericul.
Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi
Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.
Din Sfânta Evanghelie de Ia Luca: 12;32-40
Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl
vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile
voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc,
comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se
apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara
voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele
voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi fiţi
asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se
va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-I
deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,
stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va
încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji. Fie
că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le
va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi, că, de ar
şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar
lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în
care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
Iscriviti a:
Post (Atom)