lunedì 5 novembre 2018

INVĂŢĂTURĂ cum se cade a cânta parastasul

INVĂŢĂTURĂ

cum se cade a cânta parastasul

Mergând Preotul unde este gătită coliva, zice: Binecuvântat

este Dumnezeul nostru…, cădind coliva cruciş. Iar noi zicem:

Sfinte Dumnezeule…, şi după ecfonis: Doamne miluieşte (de 12

ori), Mărire…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi

Psalmul 90: Cela ce locuieşte în ajutorul celui Preaînalt…, Şi după

terminarea lui: Mărire…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori), apoi se

face ectenia pentru cei răposaţi:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus…

Pentru lăsarea greşalelor acelor ce întru fericită pomenire

s-au mutat, Domnului să ne rugăm.

Pentru pururea pomeniţii robii lui Dumnezeu (N).

Pentru odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi

cea fără de voie, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neosândiţi să stea la înfricoşatul Tron al măririi

Domnului, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, aşteptând mângâierea

lui Hristos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se elibereze ei de toată durerea, supărarea şi

suspinarea, şi să se aşeze unde cercetează lumina feţei lui

Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele

lor în loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc de repaus, unde

toţi drepţii petrec, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne mântuim noi de toată supărarea…

Apară, mântuieşte, miluieşte…

Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia cerului…

Şi după ecfonis: Aliluia (de trei ori), pre glasul al 8-lea, zicând

aceste stihuri:

stihul 1-iu: Fericiţi pre care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.

stihul al 2-lea: Şi pomenirea lor din neam în neam.

stihul al 3-lea: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.

Apoi Troparul, glasul al 8-lea:

Cela ce cu adâncul înţelepciunii prin iubirea de oameni

toate le iconomiseşti, şi cele de folos tuturor le dăruieşti,

Unule Creatorule, odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi,

că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi

Plăsmuitorul şi Dumnezeul nostru (de două ori).

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită

către Dumnezeu, Cela ce s-a născut din tine, Născătoare de

Dumnezeu nenuntită, care eşti credincioşilor mântuire.

Apoi Catisma 17

Fericiţi cei fără prihană în cale... cu stihul: Pomeneşte Doamne,

sufletele robilor Tăi. Şi împărţim Catisma în două stări. La

sfârşitul stării întâi, zicem:

În veac nu voi uita îndreptările Tale. (de trei ori). Apoi Preotul

ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Încă ne rugăm pentru iertarea păcatelor robilor lui

Dumnezeu (N).

Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi

cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor, unde

drepţii se odihnesc.

Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi iertarea

păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor să cerem.

Şi zice Diaconul: Domnului să ne rugăm, iar Preotul

rugăciunea: Dumnezeul duhurilor…, Corul: Doamne miluieşte (de

40 ori). ecfonis Că tu eşti învierea viaţa şi repausul…, şi celelalte

până la sfârşit. Apoi se începe starea a doua: Al Tău sunt eu

mântuieşte-mă…, cu stihul: Odihneşte Doamne, sufletele robilor

Tăi…, şi Caută spre mine şi mă miluieşte…, cu acelaşi stih. Iar la

sfârşit zicem: Viu va fi sufletul meu şi te va lăuda…, (de trei ori).

Deci troparele pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea, stihul:

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările.

Ceata Sfinţilor a aflat izvorul vieţii…, tot de rând până la sfârşit.

Caută-le la Înmormântarea lumenilor pagina 155. Deci Aliluia, (de

trei ori). După acea ectenia cea întâia zisă pentru cei răposaţi. Şi

Preotul pomeneşte pre cei răposaţi, iar clericii zic Doamne

miluieşte (de 40 ori). Apoi ecfonis şi troparul, glasul al 5-lea:

Odihneşte Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robii Tăi..., Mărire…,

Şi acum…, a Născătoarei: Cela ce din Fecioară ai strălucit lumii…,

apoi Psalmul 50; Miluieşte-mă Dumnezeule..., În urmare: Canonul

pentru cei morţi, caută-l la înmormântarea lumenilor. După

cântarea a 3-a, ectenia pentru cei morţi, precum mai sus s-a spus.

Şi după ecfonis: Catismala glasul al 6-lea. Cu adevărat

deşertăciune sunt toate..., Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei;

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu în timpul vieţii mele….,

După cântarea a 6-a: ectenia pentru cei morţi, ca mai sus; şi

după ecfonis Condacul, glasul al 8-lea: Cu Sfinţii odihneşte

Hristoase sufletele…, Icosul: Tu singur eşti nemuritor..., Aliluia (de

trei ori). După a 9-a cântare, zice Preotul tămâind: Pre

Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru cântări

cinstindu-o să o mărim.

Iar Corul în loc de stih, zice aceasta: Duhurile şi sufletele

drepţilor te vor lăuda pre Tine Doamne. Apoi cântăm Irmosul: Pre

Dumnezeu a-l vedea…, în urmare: Sfinte Dumnezeule…, după Tatăl

nostru…, cântăm troparele glasul al 4-lea: Cu duhurile drepţilor…,

Întru odihna Ta Doamne…, Mărire…, Tu eşti Dumnezeu Carele Teai

pogorât în iad…, Şi acum…, Una Curată şi prea nevinovată

Fecioară... Acestea caută-le la pag 143.

Deci ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare

mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna adormiţilor servilor Tăi…,

şi celelalte pre rând, cum s-au scris mai sus. Preotul zice

rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., şi Ecfonis: Că Tu eşti învierea

viaţa...

Preotul: Înţelepciune, citeţul: Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi:

Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ţie...,

Corul: Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei ori), Părinte

binecuvintează; Şi apolis: Cela ce a înviat din morţi..., şi după

apolis, Preotul zice: Întru fericita adormire veşnică odihnă…, şi

celelalte. Iar clericii cântă: Veşnica pomenire (de trei ori).

La sâmbăta Moşilor Ectenia cea mică a morţilor se zice precum

urmează:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor celor

din veac răposaţi întru buna credinţă, a strămoşilor, a

moşilor a părinţilor, a maicilor, a fraţilor, a surorilor a fiilor

şi a celor dintr-o rudenie, şi celor dintr-o seminţie şi a

tuturor sufletelor, care au răposat mai înainte întru

nădejdea învierii, şi a vieţii veşnice, a ctitorilor Sfântului

locaşului acestuia, Arhierei, Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi,

Diaconi şi Monahi, slujitori şi robi, celor ce zac aici şi

pretutindenea drept credincioşi creştini, şi a robilor lui

Dumnezeu celor ce acum se pomenesc (N) şi pentru ca să li

se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor şi numele în

cartea vieţii, şi în sânurile lui Avraam, în latura viilor, întru

Împărăţia Cerurilor, în raiul desfătării, unde drepţii se

odihnesc.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

Mila lui Dumnezeu, şi Împărăţia Cerului, şi lăsarea

păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel fără de moarte şi

Dumnezeul nostru să le cerem.

Corul; Dă Doamne, Diaconul, sau Preotul zice: Domnului să ne

rugăm. Corul: Doamne miluieşte (de 40 de ori). Şi Preotul citeşte

rugăciunea: Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...

RÂNDUIALA

Litiei mici pentru morţi, ce se face

în toate zilele peste an

Seara după apolisul Vecerniei, şi dimineaţa, după apolisul

Utreniei în zilele ordinare.

Iar în zilele de sărbătoare, precum: Duminicile, când se cântă

Polieleu şi Doxologie, la Sărbătorile cele mari, la înainte

sărbătoare şi după sărbătoare, Litia aceasta pentru morţi nu se

face.

Rânduiala ei este următoarea: Seara după apolisul Vecerniei, şi

dimineaţa după apolisul Utreniei, după ce cântăreţii zic: Mulţi ani

îndată Preotul ia cădelniţa cu tămâie şi Eclesiarhul ia sfeşnicul cu

lumânarea aprinsă, mergând înaintea Preotului ce-şi are pus pre

sine Epitrahilul; Iar cântăreţii urmând cântă o stihiră din cele de

la Litia Bisericii, preschimbându-le, altă dată alta, de câte ori se

face Litia; şi când ajung în tinda Bisericii, Preotul stă în mijloc, şi

terminându-se stihira zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…. şi celelalte. Corul

răspunde: Amin şi îndată: Sfinte Dumnezeule…. pre glasul stihirei,

însă repede în amândouă părţile de trei ori; apoi: Mărire…. Şi

acum…. şi după Tatăl nostru…. că a Ta este Împărăţia…. şi îndată

cântăreţii încep a cânta troparele acestea ale morţilor, iar Preotul

cădeşte Icoanele numai cele din tindă şi pre popor:

Tropar, glasul al 4-lea

Cu duhurile Drepţilor, celor ce s-a săvârşit, odihneşte,

Mântuitorule, sufletele servilor Tăi păzindu-le în viaţa cea

fericită, care este la Tine, Iubitorule de oameni.

Întru repausul Tău, Doamne, unde toţi Sfinţii Tăi

repausează, odihneşte şi sufletele servilor Tăi, că Însuţi eşti

Iubitor de oameni.

Mărire…

Tu eşti Dumnezeu, Carele Te-ai pogorât la iad şi ai

dezlegat durerile celor ferecaţi, Însuţi şi sufletele servilor Tăi

repausează-le.

Şi acum…

Una Curată şi Preanevinovată Fecioară, ceea ce ai născut

pre Dumnezeu fără de sămânţă, roagă-L să se mântuiască

sufletele noastre.

Şi îndată Preotul zice aceasta Ectenie:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru repausarea şi iertarea sufletelor

celor din veac răposaţi în buna credinţă: a strămoşilor, a

moşilor, a părinţilor, a mamelor, a fraţilor, a surorilor, a

fiilor şi a tuturor sufletelor celor dintr-o rudenie şi seminţie,

care mai înainte au răposat în nădejdea învierii şi a vieţii

veşnice; a ctitorilor sfântului locaşului acestuia, a

miluitorilor şi binefăcătorilor, şi a tuturor celor ce s-au

ostenit şi au servit în sfântul locaşul aceasta: Arhierei,

Ieromonahi, Preoţi, IeroDiaconi şi Monahi şi servitori, ce zac

aici şi pretutindeni ortodocşi creştini, şi a servilor lui

Dumnezeu ce acum se pomenesc (le zice numele); şi pentru

ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu, să aşeze sufletele şi numele lor în

cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura viilor în

Împărăţia Cerurilor şi în raiul de desfătare, unde toţi drepţii

repausează.

Mila lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor şi lăsarea

păcatelor lor, la Hristos Împăratul Cel nemuritor şi

Dumnezeul nostru să le cerem.

Diaconul sau Preotul: Domnului să ne rugăm. Corul: Doamne

miluieşte (de 40 de ori), şi Preotul în taină citeşte aceasta

rugăciune:

Dumnezeul duhurilor şi a tot trupului, Carele ai călcat

moartea şi pre diavolul l-ai surpat, şi ai dăruit viaţă lumii

Tale; Însuţi, Doamne, repausează şi sufletele adormiţilor

servilor Tăi (le zice numele, nu însă toate, de sunt multe) în

loc luminos, în loc de verdeaţă, în loc de repaus, de unde a

fugit toată durerea, întristarea şi supărarea; ca un Bun şi

Iubitor de oameni Dumnezeu iartă-le lor tot păcatul ce s-a

făcut de ei cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul; că nu

este om carele să vieţuiască şi să nu păcătuiască; că numai

Tu eşti fără de păcat; dreptatea Ta dreptate în veac şi

cuvântul Tău adevărul.

Că Tu eşti învierea, viaţa şi repaosul adormiţilor servilor

Tăi (le zice numele), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună şi Tatălui Celui fără de început, şi

Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,

mărire Ţie.

Corul: Mărire şi acum, Doamne miluieşte, (de trei ori),

Binecuvintează:

Preotul:

Cela ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul

nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale

Sfinţilor, măriţilor şi a tot lăudaţilor Apostoli, ale

preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri,

şi ale tuturor Sfinţilor; sufletele servilor Săi celor mutaţi de

la noi, în corturile Drepţilor să le aşeze, în sânurile lui

Avraam să le repauzeze, cu drepţii să le numere, şi pre noi

să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.

Preotul:

Veşnica pomenire, vrednicilor de fericire şi pururea

pomeniţilor, părinţilor şi fraţilor noştri, (de trei ori).

Dumnezeu să-i fericească şi să-i repauseze pre dânşii, şi

pre noi să ne miluiască ca un Bun şi de oameni Iubitor.

Întru fericita adormire, veşnic repaus dă, Doamne,

adormiţilor şi pururea pomeniţilor ctitorilor sfântului

locaşului acestuia, părinţilor şi fraţilor noştri, ce zac aici şi

pretutindeni ortodocşilor creştini, şi le fă lor veşnica

pomenire.

Coriştii cântă: Veşnica pomenire, pre glasul al 3-lea, (de trei

ori). Iar Eclesiarhul luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la

Preot, le duce la locul lor, şi Preotul stând înaintea uşilor zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne

Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi,

Amin.

RUGĂCIUNEA

ce se citeşte de arhiereu sau duhovnic pentru iertarea

tuturor păcatelor, a tot jurământul şi blestemul

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Fiule şi

Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi mielule, Carele ai

ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor doi datornici, şi

femeii celei păcătoase i-ai dat iertare păcatelor ei; cela ce ai

dăruit vindecare paraliticului împreună şi iertare păcatelor

lui; Însuţi Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele şi

nelegiuirile şi greşalele cele de voie şi fără de voie, cele din

ştiinţă şi cele din neştiinţă, cele cu călcare de poruncă şi

neascultare, care s-au făcut de robii Tăi (N); şi câte, ca nişte

oameni purtători de trup şi vieţuitori în lume au alunecat de

au greşit, cu fapta ori cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţă sau

cu neştiinţă, noaptea ori ziua; sau au luat blestem şi

afurisanie de la Arhiereu, sau de la Preot, sau însuşi pre sine

s-au blestemat, sau cu jurământ pre numele lui Dumnezeu sau

jurat şi l-au călcat; sau din mânia cea fără de socoteală

pre vreunul din creştini au afurisit sau au blestemat; sau

nebuneşte au vorbit, sau au osândit sau au clevetit, sau

vorbe spurcate au vorbit, sau au pizmuit sau au minţit, şi au

ţinut minte răul, sau cu mânie s-au pornit, sau s-au mândrit

şi au viclenit, sau camătă au luat, sau s-au trândăvit, sau în

deşert s-au mărit şi în iubirea de argint au căzut, sau s-au

îmbătat, sau au alergat la fermecătoare, la vrăjitoare şi

descântătoare şi la alţii asemenea; sau în desfrânări au

căzut, sau alte răutăţi au făcut; sau au scuipat, sau au lovit,

sau au răpit, sau au furat, sau fără milă şi cu scumpete au

îngreuiat pre cineva, sau n-au miluit pre săraci şi nu le-au

făcut bine după puterea lor; sau cu gândul au defăimat şi au

pârât, sau strâmbătate au făcut şi pre fratele lor l-au

întristat, l-au urât şi l-au amărât; sau stând la rugăciune şi la

cântare, mintea lor s-a abătut la viclenii şi la deşertăciuni

lumeşti; sau s-au făcut robi pântecelui şi de frumuseţe

străină şi-au rănit inima, sau au vorbit semeţ şi necuviincios,

sau nebuneşte au râs de păcatul fraţilor lor şi i-au osândit,

iar păcatele şi nelegiuirile lor nu le-au socotit, sau nu s-au

îngrijit de rugăciune, şi poruncile duhovnicilor n-au păzit,

sau s-au lenevit şi răbdare n-au avut, sau cu îndrăzneală

crezându-se a fi înţelepţi, deşertăciuni au grăit; sau altceva

rău au făcut. Pentru toate cestea şi altele asemene acestora,

ştiute şi neştiute, câte ca nişte oameni au greşit robii Tăi

aceştia, fraţii noştri, Iubitorule de oameni Doamne,

miluieşte-i şi le iartă lor toate. Aşa Stăpâne Doamne

Dumnezeul nostru, ascultă-ne pre noi care ne rugăm

bunătăţii Tale pentru robii Tăi aceştia, fraţii noştri, şi iartă

ca unul Carele nu ţii minte răul, toate greşalele şi

fărădelegile pre care ca nişte oameni le-au făcut sau le-au

gândit. Că ei singuri nevrednicii şi păcătoşii mărturisesc

acum înaintea împărăţiei Tale, că acestea şi mai mari decât

acestea au făcut. Dar, după mila Ta, ascultă-mă pre mine

servul Tău, şi scapă-i pre dânşii de muncile cele veşnice; fă-i

moştenitori veşnicelor Tale bunătăţi, împreună cu cei ce din

veac Ţi-au bineplăcut Ţie, şi învredniceşte-i fără osândă a se

împărtăşi cu înfricoşatele şi nemuritoarele Tale Taine. Că Tu

ai zis, Stăpâne, câte veţi lega pre pământ vor fi legate şi în

ceruri, şi câte veţi dezlega pre pământ, vor fi dezlegate şi în

ceruri. Căci numai Tu singur eşti fără de păcat şi puternic a

ierta păcatele, şi Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi

închinăciunea, împreună şi Părintelui Tău celui fără început,

şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Nessun commento:

Posta un commento