RÂNDUIALA binecuvântării corabiei celei noi sau a luntrei

RÂNDUIALA

binecuvântării corabiei celei noi sau a luntrei

Iereul punând pre sine epitrahilul, face începutul obişnuit.

Cititorul: Împărate ceresc…, Slavă…, Şi acum…, Sfinte

Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne

miluieşte, (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm…, (de trei ori), şi

Psalmul 106.

Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, că în veac este mila Lui.

Să zică cei mântuiţi de Domnul, pre care i-a izbăvit din mâna

vrăjmaşului, şi din ţări i-a adunat, de la răsărit, şi de la apus,

de la miază-noapte şi de la mare. Rătăcit-au în pustie, calea

cetăţii celei de locuit nu o aflau. Flămânzind şi însetând,

sufletul lor într-înşii se sfârşea. Şi au strigat către Domnul

când se necăjeau şi din nevoile lor i-a izbăvit. Şi i-a povăţuit

pre cale dreaptă, ca să meargă în cetatea cea de locuit.

Mărturisească-se Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor

omeneşti. Că a săturat suflet deşert, şi suflet flămând a

umplut de bunătăţi. Pre cei ce şedeau întru întuneric şi în

umbra morţii, ferecaţi cu sărăcia şi cu fier. Căci amărâse

cuvântul Domnului, şi sfatul Celui Preaînalt îl întărâtase. Şi a

umilit inimile lor prin suferinţe, slăbit-au şi nu era cine să le

ajute. Şi au strigat către Domnul întru necazul lor, şi din

nevoile lor i-a mântuit. Şi i-a scos din întuneric şi din umbra

morţii, şi legăturile lor le-a rupt. Mărturisească-se Domnului

milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Că a sfărâmat

porţi de aramă, şi zăvoare de fier a frânt. Scosu-i-a din calea

fărădelegii ; că pentru fărădelegile lor se împilase. Toată

mâncarea o urâse sufletul lor, şi se apropiase de porţile

morţii. Şi au strigat către Domnul întru necazul lor, şi din

toate nevoile lor i-a mântuit. Trimis-a cuvântul Său şi i-a

vindecat, şi i-a scos din putrejunile lor. Mărturiseasca-se Domnului

Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Şi să

jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui

întru bucurie. Cei ce se pogoară la mare în vase, cei ce fac

lucrare în ape mari, aceia au văzut lucrurile Domnului, şi

minunile Lui cele dintru adânc. El zice, şi se ridică viforul şi

înalţă valurile ei; ele se suie până la cer şi se pogoară până

la adâncuri; sufletul lor se topeşte de rău. Tremură, se

clătesc ca cel îmbătat, şi toată înţelepciunea lor se confundă.

Atunci ei strigă către Domnul întru necazul lor, şi-i

scapă din nevoile lor. Porunceşte viforului să stea întru

linişte, şi valurile încetează: ei se veselesc, căci s-au alinat,

şi-i conduce la limanul dorit de dânşii. Mărturisească-se

Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor omeneşti. Să-L

înalţe pre Dânsul întru adunarea poporului, şi la scaunul

bătrânilor să-L laude. El prefăcu râurile întru pustietate, şi

curgerile apelor întru uscăciune; pământul cel roditor întru

sărătură, pentru răutatea celor ce locuiesc pre dânsul. El

prefăcu pustietatea în iezere de apă, şi pământul cel uscat

întru curgere de apă. Şi sălăşlui acolo pre ce-i flămânzi, şi

aşează cetăţi de locuit. Şi semănară ţarinele, şi plantară vii,

şi făcură rod de sămânţă. Şi i-a binecuvântat, şi s-au înmulţit

foarte, şi dobitoacele lor nu le-a împuţinat. Şi s-au împuţinat

şi s-au umilit de împilare, de răutate şi de durere. Vărsatu-sa

urgisirea asupra căpeteniilor lor, şi au făcut să rătăcească

întru neumblată, şi nu în cale. Şi a ajutat săracului dintru

sărăcie, şi i-a dat moştenire ca o turmă. Vedea-vor drepţii şi

se vor veseli, şi toată fărădelegea îşi va astupa gura sa. Cine

este înţelept, va lua aminte la aceasta, şi va pricepe milele

Domnului.

După aceea zicând: Domnului să ne rugăm: Doamne miluieşte.

Citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Carele ai poruncit

robului Tău Noe să facă chivotul spre mântuirea lumii, din

lemne multe, şi l-ai binecuvântat a fi şi a se compune ca un

singur lemn; Însuţi, Stăpâne al tuturor, care ai binecuvântat

a dirija lemnele cele necuvântătore, şi cu dreapta Ta cea

tare mântuieşti neamul omenesc: păzeşte acum corabia

aceasta, şi dă ei Înger bun, paşnic; păstrează şi pre cei ce

voiesc a naviga întru ea; dă-le lor să ajungă întru ale sale

sănătoşi, cu rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre

Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea Fecioarei Maria; cu

puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, a cinstitelor

cereştilor, minteştilor puteri celor fără de trupuri; a

Sfântului, slăvitului, proroc, Promergătorul şi Botezătorul

Ioan; a Sfinţilor slăviţilor, şi tot lăudaţilor Apostoli; şi a

Sfântului (N), şi a tuturor Sfinţilor Tăi. Că Tu eşti Cela ce

dirijezi, şi sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă şi

mulţumire, şi închinăciune înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi luând Iereul apă sfinţită, stropeşte cu ea corabia, sau

luntrea, zicând:

Binecuvintează-se corabia (sau luntrea) aceasta, prin

stropirea acestei Sfinţite ape, în numele Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi îndată cântă stihira glasul al 4-lea: Caută spre rugăciunile

robilor Tăi, şi se face obişnuitul apolis al zilei.