RÂNDUIALA înmormântării Preoţilor şi Diaconilor lumeni

RÂNDUIALA

înmormântării Preoţilor şi Diaconilor lumeni

De se va muta către Domnul vreunul din Preoţii lumeni, merg

trei Preoţi şi, luându-l de pre pat, îl pun jos pre o rogojină şi

deoarece nu se cade a fi scăldat, îl dezbracă preoţii şi-l şterg cu un

burete întins în untdelemn curat; iar unde nu vor avea untdelemn

şi burete, se udă o pânzătură în apă curată şi aşa îl şterg. Deci îl

îmbracă mai întâi în hainele ce a purtat şi apoi în toate veşmintele

preoţeşti, şi acoperindu-i faţa cu un aer mic, neSfinţit, pun

deasupra lui Sfânta Evanghelie. Şi aşa mergând Preoţii se îmbracă

cu veşmintele Sfinţite ale lor; iar Proestosul zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,

Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, apoi

troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,

pomeneşte Diaconul după obicei şi Preotul zice rugăciunea:

Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis se face apolis.

Şi îndată ridicând trupul, îl duc în tinda s-au pridvorul Bisericii

şi pun peste dânsul Sfânta Evanghelie, precum s-a zis, şi

împrejurul lui patru sfeşnice, cruciş, cu făclii aprinse. Apoi încep a

cânta: Fericiţi cei fără prihană în cale…, cum s-a rânduit la

înmormântarea lumenilor; vezi pagina 145.

Iar după: Fericiţi cei fără prihană…, îndată: Binecuvântat eşti

Doamne…, şi troparele: Ceata Sfinţilor…, şi celelalte toate până în

capăt.

Apoi Diaconul zice ectenia ştiută; iar Preotul rugăciunea:

Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis: troparul: Odihneşte

Mântuitorule... Mărire…, Şi acum…, Cela ce ai răsărit din

Fecioară…, caută-le tot la înmormântarea Lumenilor. Apoi îndată

se cântă Antifoanele, glasul al 6-lea:

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, miluieşte-mă,

ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună

treabă Ţie, Cuvinte.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Sfântul Duh este pricina cea atotmântuitoare, de suflă

Acesta în cineva după vrednicie, curând îl ridică de la cele

pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

La Greci se află şi următoarele Antifoane. Antifon al 2-lea,

acelaşi glas:

De nu era Domnul cu noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut

suferi lupta vrăjmaşului; că cei ce înving de aici se înalţă.

În dinţii lor să nu se prindă sufletul meu, ca o pasăre,

Cuvinte; vai mie, cum voi scăpa de vrăjmaşi, fiind iubitor de

păcate.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Prin Sfântul Duh este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea,

înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că este lucrător

întocmai cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifon al 3-lea:

Cei ce se nădăjduiesc întru Domnul sunt înfricoşaţi

vrăjmaşilor şi tuturor minunaţi; că sus privesc.

La nelegiuiri mâinile sale ceata drepţilor nu-şi întinde,

Mântuitorule, avându-te pre Tine întrajutor.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Sfântului Duh se cuvine stăpânirea peste toate, Căruia se

închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.

După aceea Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.

Diaconul: înţelepciune. Cititorul:

Prochimen, glasul al 6-lea:

Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a gătit ţie

loc de repaus.

stih: Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a

făcut ţie.

Diaconul: să luăm aminte

Citire din Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol

Pavel: 4;13-17

Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi despre cei ce au adormit,

ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n-au nădejde. Că de

credem că Iisus a murit şi a înviat, aşa şi Dumnezeu pre cei

adormiţi în Iisus aduce-i-va împreună cu Dânsul. Că aceasta

grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi

rămaşi la venirea Domnului, nu vom întrece pre cei

adormiţi; că Însuşi Domnul întru poruncă, prin glasul

arhanghelului şi prin trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî

din cer şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi; după aceea

noi cei vii, care vom fi rămaşi; împreună cu dânşii ne vom

răpi în nori, spre întâmpinarea Domnului în aer; şi aşa

pururea cu Domnul vom fi.

Preotul: Pace ţie; Cititorul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul la 8-lea

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne. Diaconul,

înţelepciune, drepţi…, Preotul:

Citire din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;24-30

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Amin,

Amin grăiesc vouă, că acela ce aude cuvintele Mele şi crede

celui ce M-a trimis pre Mine are viaţă veşnică, şi la judecată

nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Amin, Amin zic

vouă: că vine ora şi acum este, când morţii vor auzi glasul

Fiului lui Dumnezeu, şi care vor auzi vor învia. Că precum

Tatăl are viaţă întru sine, aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă

întru sine. Şi Stăpânire i-a dat Lui şi judecată să facă. Pentru

că este Fiu al Omului nu vă miraţi de aceasta: că vine ora, în

care toţi cei din mormânturi vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi

cei ce au făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce au

făcut cele rele întru învierea judecăţii. Nu pot Eu să fac de la

Mine nimic; precum aud, judec şi judecata Mea este dreaptă;

că nu caut voia Mea, ci voia Părintelui care M-a trimis.

Corul: Mărire Ţie Doamne...

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul citeşte rugăciunea aceasta cu glasul sonor:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru Cela ce singur ai

nemurire şi locuieşti în lumina cea neapropiată, Cela ce

omori şi faci viu, Carele duci în iad şi scoţi; Tu cu

înţelepciune ai plăsmuit pre om şi iarăşi în pământ îl întorci,

cerându-i datoria sufletească. Pre Tine Te rugăm: primeşte

sufletul servului Tău şi-l repausează în sânurile lui Avraam,

Isaac şi Iacov, şi-i dă lui cununa dreptăţii Tale, partea celor

mântuiţi, spre mărirea aleşilor Tăi; ca, pentru câte s-a

ostenit în lumea aceasta pentru numele Tău, să ia multă

răsplată în locaşurile Sfinţilor Tăi.

Cu harul, cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-

Născut Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu

Preasfântul, bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Catismala, glasul al 2-lea:

Astăzi mă despart de neamul meu şi alerg la Tine, Unule

fără de păcate; în corturile drepţilor cu aleşii Tăi mă

odihneşte.

Apoi zicem Psalmul 22. Antifonul I-iu:

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi; la loc cu

verdeaţă, acolo m-a aşezat. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La apă de repaus m-a nutrit; sufletul meu l-a întors.

Aliluia, (de trei ori).

Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii pentru numele Său.

Aliluia, (de trei ori).

Că de voi şi umbla prin mijlocul umbrii morţii, nu mă voi

teme de rele, că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta,

acestea m-au mângâiat. Aliluia, (de trei ori).

Gătit-ai înaintea mea masă, în faţa celor ce mă necăjesc.

Uns-ai cu untdelemn capul meu, şi paharul meu este plin.

Aliluia, (de trei ori).

Şi mila Ta mă va urmări în toate zilele vieţii mele; şi voi

locui eu în casa Domnului întru lungime de zile. Aliluia (de

trei ori).

Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori)

Apoi Troparele acestea, glasul al 2-lea:

Fiind-că toţi mergem la acelaşi locaş şi sub aceiaşi piatră

vom apune şi înşine peste puţin vom fi pulbere, să cerem

celui mutat repaus de la Hristos; că viaţa noastră aşa este,

fraţilor, jucărie pre acest pământ: nefiind ne naştem şi fiind

născuţi ne strămutăm; vis suntem nestătător, suflare

neoprită, zburare de pasăre trecătoare, corabie ce nu lasă

urmă pre mare. Pentru aceasta Împăratului Celui nemuritor

să strigăm: Doamne, de fericirea Ta cea nemărginită

învredniceşte-l pre aceasta.

Apoi Prochimen, glasul al 8-lea

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

stih: Ţie se cuvine cântare Dumnezeule, în Sion.

Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel: 5;12-

21

Fraţilor, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi

prin păcat moartea, aşa şi în toţi oamenii a trecut moartea,

pentru că; toţi au păcătuit. Căci până la Lege păcatul era în

lume, dar păcatul nu se socoteşte nefiind lege. Dar a domnit

moartea de la Adam până la Moisi şi peste cei ce nu

păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, carele este

tip a Celui viitor. Însă nu precum abaterea, aşa şi harul; căci

dacă au murit cei mulţi prin greşeala unuia, cu mult mai

vârtos harul lui Dumnezeu şi darul, prin harul unui singur

om Iisus Hristos, a prisosit la mulţi. Şi darul nu este ca

păcătuirea unuia; că judecata pentru unul era spre osândire,

iar harul pentru multe greşale spre îndreptare. Căci dacă,

pentru greşeala unuia, moartea a domnit prin unul, cu mult

mai vârtos cei ce iau prisosinţa harului şi a darului dreptăţii

vor domni în viaţă prin Unul Iisus Hristos. Deci precum prin

greşeala unuia, în toţi oamenii a pătruns osândirea, aşa şi

prin dreptatea Unuia în toţi oamenii a venit îndreptarea

vieţii. Că precum prin neascultarea unui om, ajunseră mulţi

a fi păcătoşi, aşa şi prin ascultarea Unuia, se vor face mulţi

drepţi. Iar legea s-a înfiinţat, ca să se înmulţească greşeala;

unde însă s-a înmulţit păcatul, acolo a prisosit harul; ca

precum păcatul a domnit spre moarte, aşa şi harul să

domnească prin dreptate spre viaţa veşnică, prin Iisus

Hristos Domnul nostru.

Aliluia, glasul al 6-lea:

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.

stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Evanghelia de la Ioan: 5;17-24

Zis-a Domnul către iudeii ce venise la dânsul: Tatăl meu

până acum lucrează şi eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau

iudeii mai vârtos să-L omoare pre El, că nu numai dezlega

sâmbăta, ci încă zicea că Dumnezeu este Tată al Său,

făcându-Se pre Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Deci Iisus a

răspuns şi a zis lor: Amin, Amin zic vouă, nu poate Fiul face

de la Sine nimic, de nu va vedea pre Tatăl Său făcând; că

cele ce ar face Acela, le face de asemenea şi Fiul. Că Tatăl

iubeşte pre Fiul şi arată Lui toate câte Însuşi face, şi va arăta

Lui lucruri mai mari decât acestea, ca voi să vă miraţi. Căci,

precum Tatăl scoală pre morţi şi-i înviază, aşa şi Fiul pre

care voieşte îi înviază. Că Tatăl nu judecă pre nimeni, ci

toată judecata o a dat Fiului. Ca toţi să cinstească pre Fiul,

cum cinstesc pre Tatăl. Cine nu cinsteşte pre Fiul nu

cinsteşte pre Tatăl, Carele la trimis. Amin, Amin zic vouă:

cela ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cela ce M-a trimis,

are viaţă veşnică, şi la judecată nu va veni, ci a trecut din

moarte la viaţă.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul rugăciunea aceasta:

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că viaţa se

cuvine numai Ţie, Nemuritorule, şi mărirea Ta este

necuprinsă, iubirea de oameni nespusă, Împărăţia

nesfârşită şi părtinire la Tine nu este. Căci tuturor oamenilor

ai pus termen comun vieţii, când se plineşte viaţa. Pentru

aceasta Te rugăm, Doamne, fă repaus servului Tău (N), ce a

fost împreună liturghisitor cu noi şi a răposat cu nădejde în

învierea vieţii celei veşnice, în sânurile lui Avraam, Isaac şi

Iacov; şi precum l-ai făcut pre dânsul liturghisitor în Biserică

pre pământ, aşa arată-l şi în altarul Tău cel ceresc, Doamne;

fiindcă l-ai înfrumuseţat între oameni cu vrednicie

duhovnicească, primeşte-l neosândit în mărirea îngerilor;

Însuţi ai mărit viaţa lui pre pământ, Însuţi şi ieşirea lui din

viaţa aceasta primeşte-o în cămara Sfinţilor Tăi drepţi şi

numără sufletul lui cu toţi cei ce din veac bine au plăcut Ţie.

Că tu eşti învierea, viaţa şi repausul adormitului servului

Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Antifonul al 2-lea, Psalmul 23

Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi

cei ce locuiesc într-însa. Aliluia, (de trei ori).

Acesta pre mări l-a întemeiat pre el, şi pre râuri l-a gătit

pre el. Aliluia, (de trei ori).

Cine se va sui în muntele Domnului? Sau cine va sta în

locul cel Sfânt al Lui? Aliluia, (de trei ori).

Cel nevinovat cu mâinile şi curat la inimă, carele nu şi-a

luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu viclenire

vecinului său. Aliluia (de trei ori).

Acesta va lua binecuvântarea de la Domnul şi dreptate de

la Dumnezeu Mântuitorul său. Aliluia, (de trei ori).

Acesta este neamul celor ce caută pre Domnul, al celor ce

caută faţa Dumnezeului lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).

Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice

şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).

Cine este Acela Împăratul măririi? Domnul cel tare şi

puternic, Domnul cel tare în război. Aliluia, (de trei ori).

Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice,

şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).

Cine este acesta Împăratul măririi? Domnul cel tare şi

puternic, Domnul puterilor; aceasta este Împăratul măririi.

Aliluia, (de trei ori).

Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori) După

acestea, Troparul, glasul al 2-lea:

În credinţă şi nădejde, în dragoste şi blândeţe, în curăţie

şi în vrednicie preoţească cu cucernicie te-ai deosebit,

pururi pomenite. Pentru aceasta, preaveşnicul Dumnezeu

căruia ai servit, Însuşi va aşeza sufletul tău în loc luminos şi

vesel unde drepţii repausează, şi vei câştiga de la Hristos la

judecată iertare şi mare milă.

După aceea, catismala glasul al 5-lea

Cunoşti Dumnezeule al nostru, că în păcate suntem

născuţi; pentru care Te rugăm, pre acesta mutat de la noi

repausează-l, trecându-i ca un Bun păcatele, care ca un

muritor în viaţă a făcut, pentru rugăciunile Născătoarei de

Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Apoi Diaconul: Să luăm aminte.

Prochimen glasul al 6-lea:

Fericit pe care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.

stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Citire din Epistola 1-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:

15;1-11

Fraţilor arăt vouă Evanghelia ce am vestit vouă, care aţi şi

primit-o, în care şi staţi; prin care vă mântuiţi, de o ţineţi în

ce chip am vestit-o vouă, afară numai de nu aţi crezut în

deşert. Căci am predat vouă mai întâi ceea ce am primit, că

Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că

S-a înmormântat şi S-a sculat a treia zi după Scripturi; şi că

S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece; după aceia S-a

arătat la mai mult de cinci sute de fraţi deodată, din care cei

mai mulţi trăiesc până acum, iar unii au şi adormit. După

aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor; iar mai în

urmă de toţi, ca unui născut fără de vreme, S-a arătat şi mie.

Căci eu sunt mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic a

mă chema Apostol, pentru că am asuprit Biserica lui

Dumnezeu. Iar cu harul lui Dumnezeu sunt ce sunt; şi harul

lui cel din mine n-a fost în deşert, ci mai mult de cât toţi

aceia m-am ostenit; însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care

este cu mine. Deci ori eu, ori aceia aşa predicăm şi aşa aţi

crezut.

Aliluia, glasul al 6-lea:

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Evanghelia de la Ioan: 6;35-39

Zis-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea

vieţii; cela ce vine la Mine nu va flămânzi şi cela ce crede în

Mine nu va înseta vreodată. Dar am zis vouă, că M-aţi şi văzut

şi nu credeţi. Tot ce-mi dă Mie Tatăl la Mine va veni, şi pre

cela ce vine la Mine nu-l voi scoate afară. Că M-am pogorât

din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis pre

Mine. Şi aceasta este voia Tatălui ce M-a trimis, ca tot ce Mi-a

dat Mie să nu pierd din acestea, ci să înviez în ziua cea de

apoi.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne al puterilor, Cela ce eşti întristaţilor bucurie

celor ce plâng mângâiere şi tuturor celor mici la suflet

sprijinire, mângâind cu îndurarea Ta pre cei cuprinşi de

durere pentru cel răposat, vindecă acum toată durerea ce

pătrunde inima lor, şi fă odihnă adormitului servului Tău (N),

întru nădejdea învierii vieţii celei veşnice, în sânurile lui

Avraam. Că Tu eşti învierea, viaţa şi repausul servului Tău

(N) Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Antifon al 3-lea, Psalmul 83

Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;

doreşte şi se topeşte sufletul meu în curţile Domnului.

Aliluia, (de trei ori).

Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel

viu. Aliluia, (de trei ori).

Că pasărea şi-a aflat eişi casă şi turtureaua cuib sieşi,

unde va pune puii săi. Altarele Tale, Doamne al puterilor,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Aliluia, (de trei ori).

Fericiţi care locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor

lăuda. Aliluia, (de trei ori).

Fericit este omul, căruia ajutorul lui este de la Tine;

suişuri în inima sa şi-a pus, în valea plângerii, în locul ce şi-a

ales. Aliluia, (de trei ori).

Că binecuvântări va da legiuitorul; merge-vor din putere

în putere, arătase-va Dumnezeul Dumnezeilor în Sion. Aliluia

(de trei ori).

Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea, ia în urechi,

Dumnezeul lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).

Scutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la faţa

unsului Tău. Aliluia, (de trei ori).

Că mai bună este o zi în curţile Tale de cât mii. Aliluia, (de

trei ori).

Ales-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu, de cât a

locui în locaşurile păcătoşilor. Aliluia, (de trei ori).

Că mila şi adevărul iubeşte Domnul, Dumnezeu har şi

mărire va da. Aliluia, (de trei ori).

Domnul nu va lipsi de bunătăţi pre cei ce umblă întru

nerăutate. Aliluia, (de trei ori).

Doamne Dumnezeul puterilor, fericit este omul, care

nădăjduieşte în Tine. Aliluia, (de trei ori).

Mărire…, Aliluia, (de trei ori); Şi acum…, Aliluia, (de trei ori);

După acestea, troparele glasul al 2-lea:

Fraţii mei iubiţi, nu mă uitaţi pre mine când lăudaţi pre

Domnul, ci vă aduceţi aminte de dorul şi dragostea mea;

aduceţi-vă aminte şi de frăţie şi rugaţi pre Dumnezeu, ca

Domnul să mă repauseze cu drepţii. Fără veste a venit

asupra mea moartea şi m-a despărţit astăzi de ai mei; ci,

Hristoase, mutându-mă în locuri răcoroase mă odihneşte.

Apoi: Miluieşte-ne pre noi Doamne miluieşte-ne pre noi...

Mărire…, Doamne miluieşte-ne pre noi..., Şi acum…, Uşa

milostivirii...

Prochimen, glasul al 6-lea:

Sufletul lui în bunătăţi se va sălăşlui...

stih: Către Tine, Doamne, voi striga Dumnezeul meu...

Citire din Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:

15;20-28

Fraţilor, Hristos s-a sculat din morţi; începătură celor

adormiţi S-a făcut. Căci, deoarece prin om a venit moartea,

prin om şi învierea morţilor. Că, precum în Adam toţi mor,

aşa şi în Hristos toţi vor învia. Fiecare în a sa rânduială,

începătură Hristos; apoi cei ai lui Hristos, la venirea Sa. Pre

urmă sfârşitul; când va da Împărăţia lui Dumnezeu şi

Tatălui; când va desfiinţa toată domnia, toată stăpânirea şi

puterea. Căci Lui se cade a împărăţi, până ce va pune pre

toţi vrăşmaşii sub picioarele sale. Vrăjmaşul cel din urmă,

moartea, se va surpa, că toate le-a supus sub picioarele Lui.

Iar când zice că toate sunt supuse Lui, vederat este că afară

de Cela ce a supus Lui toate. Iar când se vor supune Lui

toate, atunci şi Însuşi Fiul se va supune celui ce a supus Lui

toate, că să fie Dumnezeu toate întru toate.

Aliluia, glasul al 6-lea:

Fericit bărbatul, carele se teme de Domnul…

stih: Puternică va fi pre pământ seminţia lui.

Evanghelia de la Ioan: 6;40-44

Zis-a Domnul către iudeii care venise la Dânsul: Aceasta

este voia Celui ce M-a trimis pre Mine, ca tot cine vede pre

Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu voi învia pre el

în ziua cea de apoi. Deci cârteau iudeii despre El, ca a zis: Eu

sunt pâinea ce s-a pogorât din cer, şi ziceau: Au nu Acesta

este Iisus Fiul lui Iosif a cărui noi ştim pre tatăl Său şi pre

mama Sa? Cum deci zice aceasta: că din cer M-am pogorât?

Răspuns-a Iisus şi a zis lor: Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu

poate veni la Mine, de nu-l va atrage pre dânsul Tatăl, Carele

M-a trimis pre Mine, şi Eu voi învia pre el în ziua cea de apoi.

După acea Fericirile, glasul al 2-lea:

Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pre noi,

Doamne.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia

Cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi setoşi de dreptate, că aceia se vor

sătura.

Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.

De demult Adam gustând din mâncarea cea din pom, din

rai a fost izgonit; iar tâlharul, cel spânzurat pre cruce,

Dumnezeu pre Tine mărturisindu-Te în rai s-a sălăşluit; şi

noi cei mântuiţi, prin patima Ta, Stăpâne, urmând tâlharului

cu credinţă strigăm: Pomeneşte-ne şi pre noi, când vei veni

întru Împărăţia Ta.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre

Dumnezeu.

Ţărână luând din pământ m-ai plăsmuit, trupul meu

formându-l cu voirea cea dumnezeiască, iar sufletul, cu

suflarea cea purtătoare de viaţă suflând, l-ai pus înlăuntrul

meu prin porunca cea Sfântă; dar stricăciunii păcatului meu

supunându-mă, m-ai rechemat, pentru mila Ta cea mare,

Iubitorule de oameni; ci odihneşte, Dumnezeule, cu Sfinţii

Tăi pre cela ce l-ai luat.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor

chema.

Când se desparte sufletul de trup, este taină înfricoşată şi

de cutremur tuturor; că sufletul se duce tânguindu-se, iar

trupul se acoperă, dat fiind pământului. Pentru aceasta şi

noi cunoscând ieşirea sufletului, să alergăm la Mântuitorul,

cu lacrimi strigând: Pomeneşte-ne şi pre noi când vei veni

întru Împărăţia Ta.

Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este

Împărăţia cerurilor.

Pentru ce mă tânguiţi cu greu, o oamenilor? Pentru ce vă

turburaţi în deşert? grăieşte răposatul către toţi, moartea

este odihna tuturor; precum auzim glasul lui Iov, Carele zice:

Moartea este omului repaus; ci odihneşte, Dumnezeule, cu

Sfinţii Tăi pre aceasta ce l-ai luat.

Fericiţi veţi fi, când vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor

zice tot cuvântul rău, împotriva voastră minţind pentru

mine.

Întru tot înţeleptul Pavel a presupus chiar mutarea sa,

învăţând pre toţi, că morţii se vor scula nestricaţi şi noi ne

vom schimba cu porunca lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi

trâmbiţa aceea înfricoşat va răsuna, ca să scoale ca dintr-un

somn pre cei adormiţi din veac; ci odihneşte, Dumnezeule,

cu Sfinţi Tăi pre cela ce l-ai luat.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră este multă la

ceruri.

Răposatul şi mortul ce în mormânt zace cu bună

cucernicie strigă tuturor: Veniţi la mine, pământenilor, şi

vedeţi frumuseţea trupului toată înnegrită; deci de la

aceasta cunoscând, fraţilor, sfârşitul, să alergăm la

Mântuitorul cu lacrimi strigând: Odihneşte, Dumnezeule, cu

Sfinţii Tăi pre acesta ce l-ai luat.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Mai presus de fire, în pântecele tău, Stăpână, fără

sămânţă ai zămislit pre Dumnezeul cel preaveşnic şi cu trup

l-ai născut, Dumnezeu şi om, neschimbat, fără amestecare.

Pentru aceasta şi noi pururea cunoscându-te, de Dumnezeu

Născătoare, lui Dumnezeu, Celui ce din Tine s-a născut, cu

credinţă să strigăm: Adu-ţi aminte şi de noi, Hristoase, întru

Împărăţia Ta.

Prochimen, glasul al 6-lea:

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne...

stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui…

Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel:

14;6-9

Fraţilor, cela ce cunoaşte ziua, Domnului o cunoaşte, şi

cela ce nu cunoaşte ziua, Domnului nu o cunoaşte; şi cela ce

mănâncă Domnului mănâncă, că lui Dumnezeu mulţumeşte;

şi cela ce nu mănâncă, Domnului nu mănâncă, şi

mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni nu viază sieşi şi

nimeni nu moare sieşi. Că de viem, Domnului viem; şi de

murim, Domnului murim. Deci, sau de viem, sau de murim,

ai Domnului suntem. Că spre aceasta Hristos a murit, s-a

sculat şi a înviat, ca să stăpânească şi peste cei vii şi peste

cei morţi.

Aliluia, glasul al 6-lea

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

Evanghelia de la Ioan: 6;48-54

Zis-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea

vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în deşert şi au murit.

Aceasta este pâinea ce se pogoară din cer, ca cine va mânca

dintr-însa să nu moară. Eu sunt pâinea cea vie, ce s-a

pogorât din cer; oricine va mânca din pâinea aceasta va via

în veac; iar pâinea, care Eu voi da, trupul Meu este, pre care

Eu îl voi da pentru viaţa lumii. Deci se certau între sine

iudeii zicând; Cum poate Acesta să-şi dea nouă trupul său

spre mâncare? Deci zis-a lor Iisus: Amin, Amin zic vouă, de

nu veţi mânca trupul Fiului Omenesc şi de nu veţi bea

sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cela ce mănâncă

trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi

învia pre el în ziua cea de apoi.

După aceia Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... vezi pag.

78.

Canonul

Cântarea I glasul al 6-lea

Irmos: Cela ce cu valul mării a acoperit de demult...

stih: Odihneşte, Doamne, sufletul adormitului servului Tău.

La Tine, binefăcătorul şi Stăpânul tuturor, Hristoase,

cădem cu lacrimi fierbinţi, intonând cu plângere această

cântare deasupra mormântului: Pre credinciosul servul Tău

odihneşte-l, ca un Îndurat.

Învredniceşte, Cuvinte, stării celei sfinte de-a dreapta Ta,

împreună cu aleşii Tăi, pre acesta ce a murit întru nădejdea

învierii, Iubitorule de oameni, cu dinadinsul ne rugăm cu

glas de laudă.

Întru mărită Împărăţia Ta cea cerească, pre alesul Tău, ce

de pre pământ l-ai mutat, învredniceşte-l de strălucită

bucurie, Iubitorule de oameni, trecându-i toate greşalele

sufletului, ca un Îndurat.

Mărire…

Vai mie! că mărirea lumească este ca iarba; când a înflorit

îndată s-a şi uscat. Unde este în mormânt vrednicia? Unde

este acolo chipul sau frumuseţea? Pentru aceasta iartă,

Doamne, pre servul Tău, ca un Îndurat.

Şi acum… a Născătoarei:

După datorie toţi cu dor te cântăm pre tine, Fecioară

preacurată, Marie Maica lui Dumnezeu, că ochiul rugăciunii

tale este pururea neadormit; scapă-ne pre noi acum de

păcate şi de judecata morţii.

Cântarea a 3-a

Irmos. Nu este Sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu...

Nu este om pre pământ, carele n-a păcătuit, Cuvinte;

pentru aceasta primeşte rugăciunea de la noi umiliţii şi lasă,

iartă, Mântuitorule, servului Tău toate păcatele.

Şi cine este iubitor de oameni ca Tine, Doamne Îndurate?

Carele ierţi păcatele cu putere multă şi celor vii şi celor

morţi; pentru aceasta mântuieşte pre servul Tău.

Mărire…

Chemării celei de sus, Mântuitorule, arată-l moştenitor

pre acesta ce cu credinţă s-a mutat, primind rugăciunea

lacrimilor lui celor din urmă, Unule fără de păcat.

Şi acum… a Născătoarei:

Stăpâna noastră cea adevărată, întru tot Sfântă Fecioară,

nu înceta rugând pre Dumnezeu, pre Carele l-ai născut, ca

pre acesta mutat în credinţă să-l învrednicească împărăţiei

Sale.

Catismala, glasul al 6-lea:

Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta este

umbră şi vis; că în deşert se turbură tot pământeanul, cum

zice Scriptura; când dobândim lumea, atunci ne sălăşluim în

mormânt, unde împreună sunt împărăţii şi săracii. Pentru

aceasta, Hristoase, pre servul Tău acesta odihneşte-l în locaşul

celor vii şi în corturile drepţilor.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în timpul vieţii mele

nu mă părăsi pre, mine; ajutorului omenesc nu mă

încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.

Cântarea a 4-a

Irmos: Pogorârea Ta cea dumnezeiască pre cruce...

Nesuferita judecată a zilei aceea cu înfricoşate

ameninţări aşteaptă pre cei ce s-au mutat; pentru aceasta,

cu stăruinţă să cerem, prin credinţă, de la Hristos învierea.

Ca pre unul ce prin pocăinţă, a aprins făclie luminoasă

Ţie, Hristoase mai înainte de moarte, învredniceşte pre

servul Tău, Stăpâne, Îndurate Mântuitorule, cămării Tale

celei luminoase.

Mărire…

Când vei descoperi toate cele ascunse şi vei vedea

Hristoase, păcatele noastre, atunci pre acesta ce L-ai luat,

Doamne, miluieşte-l, Bunule, aducându-Ţi aminte de

mărturia lui.

Şi acum… a Născătoarei:

Nu uita pre cei ce cu plângere strigă cu stăruinţă, Sfântă

de Dumnezeu Născătoare; roagă-te să afle repaus, ceea ce

eşti bună, credinciosul tău serv, ce s-a mutat.

Cântarea a 5-a

Irmos: Dumnezeieştii Tale arătări Hristoase...

În ceata aleşilor, în desfătarea raiului, Îndurate, pre

acesta mutat de la noi în credinţă, aşează-l; că Tu,

Mântuitorul nostru, ai pus dumnezeiască pocăinţă tuturor

oamenilor ce greşesc; deci, ca un Stăpân, şi pre aceasta

învredniceşte-l împărăţiei Tale.

Cu putere, ca un Dumnezeu, împărăţeşte miluieşte

făptura Ta, căreia Te-ai supus după legea omenească,

Doamne, Unule Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, lasă,

iartă, Mântuitorule, păcatele acestuia ce în credinţă s-a

mutat, şi-l învredniceşte împărăţiei Tale.

Mărire…

Nimeni nu va scăpa acolo de tribunalul cel înfricoşat al

judecăţii Tale: împăraţii, stăpânitorii, toţi împreună cu robii

vor sta înainte, şi înfricoşatul glas al Judecătorului va chema

pre popoarele cele păcătoase la judecata gheenei; de care,

Hristoase, scapă pre servul Tău.

Şi acum… a Născătoarei:

Din tine S-a născut mai pre sus de fire Răscumpărătorul

firii omeneşti; pre Carele, Fecioară nenuntită, roagă-L cu

deadinsul să scoată pre toţi din muncă, din chinuri şi de la

înfricoşatele pedepse ale iadului, şi să mântuiască pre

acesta ce acum în credinţă s-a mutat de la noi.

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel de desubt al păcatelor...

Moartea şi mormântul ne aşteptă pre toţi, şi judecata care

vădeşte toate faptele; de care mântuieşte, Iubitorule de

oameni, pre servul Tău acesta ce acum l-ai mutat.

Deschide, Mântuitorul meu, uşa milei Tale acestuia ce s-a

mutat, rugămu-ne Ţie, Hristoase, ca să dănţuiască în mărire,

împărtăşindu-se de veselia stăpânirii Tale.

Mărire…

Curăţă de greşale cu mila Ta pre servul Tău, Mântuitorule,

pre care acum întru credinţă l-ai mutat; că nimeni nu se

îndreptează din faptele omeneşti, Iubitorule de oameni.

Şi acum… a Născătoarei:

Omorârea morţii şi nimicirea blestemului fiind Făcătorul,

Carele din tine s-a născut cu trup, Născătoare de Dumnezeu,

pre toţi cei morţi Îi mântuieşte, ca un Bun şi de oameni

Iubitor.

Diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm… şi

celelalte, şi rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...

Apoi Condacul, glasul al 8-lea:

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului

servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,

ci viaţă fără de sfârşit.

Icos:

Tu singur eşti nemuritor, Cela ce ai făcut şi ai plăsmuit

pre om; iar pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în

acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit, Cela ce m-ai

plăsmuit, şi ai zis: Că pământ eşti şi în pământ vei merge

unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt cântare

de plângere: Aliluia.

Din inimă vă rog, ascultaţi-mă; că numai cu voi acestea le

vorbesc, că pentru voi am făcut plângerea aceasta, şi poate

să aibă ceva de folos. Iar când veţi cânta acestea, aduceţi-vă

aminte de mine, cunoscutul vostru de altă dată; că de multe

ori am intrat şi împreună am cântat în casa Domnului:

Aliluia.

Sculându-vă toţi adunaţi-vă şi şezând ascultaţi cuvântul;

înfricoşat este judeţul, fraţilor, la care toţi vom sta înainte:

acolo nu este rob, sau liber nu este acolo mare, nici mic, ci

toţi goi înainte vom sta. Pentru aceasta bine este să cântăm

neîncetat cântare: Aliluia.

Toţi ne umplem de lacrimi, când vedem trupul zăcând, şi

apropiindu-ne toţi să-l sărutăm, şi astfel putem a-i zice: Iată

ai lăsat pre cei ce te iubeau; mai mult nu vei mai vorbi cu

noi, prietene; pentru ce nu grăieşti, cum grăiai cu noi? Ci

taci aşa, negrăind cu noi! Aliluia.

Ce amare sunt cuvintele ce le rostesc, cei ce mor, când se

duc de aici? Fraţilor, de fraţi mă despart, pre toţi prietenii îi

las şi mă duc. Dar încotro mă duc nu ştiu; ori cum îmi va fi

acolo nu cunosc, fără numai Dumnezeu Carele m-a chemat.

Ci faceţi amintire de mine, cu cântare: Aliluia.

Oare unde merg acum sufletele? Oare cum petrec acum

acolo? Aş pofti să ştiu taina, dar nu este nimeni în stare a o

spune. Oare şi dânşii îşi aduc aminte de ai săi, precum noi

de ei? Ori poate aceia au uitat pre cei ce plâng şi le fac

cântare: Aliluia.

Petreceţi, prietenilor pre morţi; cu grăbire duceţi-vă la

mormânt şi acolo luaţi aminte foarte şi vă gătiţi picioarele

voastre. Că acolo toată tinereţea piere, toată vârsta acolo se

veştejeşte; acolo pulbere cenuşă şi viermi; acolo numai

tăcere şi nimeni nu este să ne grăiască: Aliluia.

Iată acum mă vedeţi zăcând şi mai mult nu voi sta înaintevă;

iată limba a amuţit, iată şi buzele s-au închis. Rămâneţi

sănătoşi, prietinilor şi fiilor; mântuiţi-vă, fraţilor; mântuiţivă,

cunoscuţilor; că eu plec în calea mea; ci faceţi amintire

de mine cu cântare: Aliluia.

Nimeni din cei de acolo n-a înviat, ca să ne spună cum

petrec cei ce altă dată ne erau fraţi şi nepoţi, care mai

înainte s-au dus către Domnul. Pentru aceasta pururea

zicem între noi: Oare putem a ne vedea acolo unul pre altul?

Oare putem vedea acolo fraţii? Oare putem cânta acolo împreună

cântarea: Aliluia?

Ne ducem pre calea cea veşnică, stând înainte ca nişte

vinovaţi, toţi plecând feţele în jos. Unde va fi atunci

frumuseţea? Unde avuţia? Unde atunci fala vieţii aceştia?

Nimic din acestea nu ne va ajuta acolo, fără numai zicând

necontenit cântare: Aliluia.

Ce te turburi în deşert, o omule? O oră încă şi toate se

trec: că în iad nu este pocăinţă, nici mai este acolo repaus;

acolo viermele cel neadormit, acolo pământ întunecos şi

materie înnegrită, unde am să fiu eu osândit. Că nu m-am

silit nici cum a zice adesea cântarea: Aliluia.

Nimic nu este aşa lesne de uitat ca omul despărţindu-se

de om; pentru că, deşi l-am ţine aminte câtva timp, totuşi

îndată uităm de moartea lui ca cum n-ar mai fi murit; şi

chiar părinţii uită pre fiii lor, pre care născându-i ei înşii, iau

crescut şi au vărsat lacrimi cu cântare: Aliluia.

Vă aduc aminte vouă, fraţilor, fiilor şi prietenilor, să nu

mă uitaţi, când vă rugaţi Domnului, rogu-vă, şi mă cuceresc

şi vă poftesc; învăţaţi-vă acestea spre aducere aminte şi mă

plângeţi noaptea şi ziua; ca Iov către prietenii lui, zic şi eu

vouă: şedeţi, ca iarăşi să zicem: Aliluia.

Toate părăsindu-le ne ducem şi goi şi amărâţi vom sta de

faţă; că frumuseţea ca iarba se veştejeşte, ci numai ne

înşelăm, oamenilor; gol te-ai născut, o ticăloase, gol cu totul

vei sta şi acolo de faţă; să nu-ţi faci năluciri cândva în viaţă,

muritorule, ci pururea numai suspină cu plângere: Aliluia.

De ai miluit, omule, vreun om, vei fi şi tu miluit acolo; de

ţi s-a făcut milă de vreun sărac, numai acela te va scăpa

acolo din nevoi; de ai îmbrăcat vreun gol în viaţa ta, acela te

va îmbrăca acolo, şi vei cânta: Aliluia.

Cumplită este calea pre care merg, că niciodată aşa n-am

mai umblat; şi locul acela îmi este necunoscut, unde nimeni

de loc nu mă cunoaşte; înfiorător este a vedea pre cei ce ne

duc, înfricoşat Cela ce m-a chemat, Stăpânul vieţii şi al

morţii, Carele ne cheamă pre toţi acolo, când voieşte:

Aliluia.

Noi de ieşim din vreo ţară, ne trebuiesc oarecare

conducători; deci ce vom face, când vom merge în ţara unde

nu cunoaştem? Mulţi conducători trebuiesc ţie atunci, multe

rugăciuni care să te însoţească spre a păzi ticălosul suflet,

până va ajunge la Hristos şi să zică către dânsul: Aliluia.

Cei ce se supun patimilor trupeşti, acolo iertare nicicum

vor avea; că acolo vor fi pârâtori înfricoşaţi, acolo şi cărţile

se vor deschide; la cine vei privi atunci, omule, sau cine va

ajuta ţie atunci? Fără numai de ai făcut vreun bine în viaţă şi

de ai făcut bine săracilor, cântând: Aliluia.

Tinereţile şi frumuseţea trupului în timpul morţii se

veştejesc; limba atunci arde cumplit şi gâtlejul uscându-se

se aprinde; atunci frumuseţea ochilor se stinge, şi toată

frăgezimea feţei se schimbă şi podoaba gâtului se

nimiceşte, şi încetează de a mai zice adesea: Aliluia.

Liniştiţi-vă acum, liniştiţi-vă, faceţi tăcere pentru cel mort

şi priviţi taina cea mare; că ora este înfricoşată, tăceţi, ca

sufletul să meargă în pace; că în mare luptă se află şi cu

multă frică se roagă lui Dumnezeu: Aliluia.

Văzut-am prunc murind şi viaţa mi-am tânguit; căci cu

totul se turbură şi tremură, şi cum vine ora strigă: tată,

ajută-mi, mamă, mântuieşte-mă; şi atunci nu-i poate nimeni

a-i ajuta, ci numai văzându-l, se întristează plângându-l pre

el la mormânt: Aliluia.

Câţi oare fără veste fură răpiţi din cămările nunţiale la

mormânt? Şi s-au însoţit însoţire veşnică, şi au adus bocet

nemăsurat, că nu s-a mai sculat din cămara nunţială? Ci

nunta le-a fost totodată şi mormânt, însoţirea deodată şi

despărţire, râs împreună cu plâns, şi totodată cântarea:

Aliluia.

Ne înfierbântăm chiar numai auzind că acolo este lumina

veşnică; acolo izvorul vieţii noastre, acolo desfătare veşnică;

acolo este raiul în care toate sufletele drepţilor se bucură; să

ne adunăm şi noi cu toţii în Hristos, ca toţi să strigăm aşa lui

Dumnezeu: Aliluia.

a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară nenuntită, care ai născut Lumina cea

neapropiată, rugămu-te, ne cucerim şi-ţi cerem: nu înceta a

ruga pre Domnul pentru răposatul servul tău, Preacurată, ca

să afle acolo iertare de greşale în ziua judecăţii, Preacurată;

că îndrăznire ai, ca o stăpână, a te ruga Fiului tău pururea:

Aliluia.

Şi iarăşi Condacul:

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului

servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,

ci viaţă fără de sfârşit.

Cântarea a 7-a

Irmos: Minune negrăită...

De focul gheenei şi de răspunsul cel înfricoşat, ca un

Îndurat, Hristoase, scapă pre servul Tău, pre carele în

credinţă l-ai luat acum şi dă servului Tău să cânte Ţie:

Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.

În pământul blânzilor, în desfătarea raiului, pre servul

Tău, care în credinţă a adormit, învredniceşte-l,

Dumnezeule, a sta la locul cortului măririi celei minunate şii

dă să cânte Ţie: Răscumpărătorule, Dumnezeule,

binecuvântat eşti.

Mărire…

Mare este judecata, şi urgie nespusă în gheenă, fraţilor;

că acolo sufletele împreună ard cu trupurile, şi de durere cu

lacrimi strigă: Răscumpărătorule, Dumnezeule binecuvântat

eşti.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre cei ce cu neîndoire te laudă pre tine, Maica lui

Dumnezeu, Născătoare neprihănită, curată, pre cei vii

păzeşte-i pururea cu rugăciunile tale, iar pre cei răposaţi

scoate-i din focul cel nestins, ca să strige:

Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.

Cântarea a 8-a

Irmos. Înfricoşează-te, cerule, temându-te…

O ce oră înfricoşată aşteaptă pre păcătoşi, fraţilor! o ce

frică-i va cuprinde atunci! Focul cel nestins al gheenei îi va

mistui, şi şarpele cel târâtor îi va înghiţi; pentru aceasta,

Hristoase Îndurate, scapă-ne de ziua cea înfricoşată a

gheenei.

O, bucuria drepţilor, de care se vor bucura când va veni

Judecătorul! că acolo s-a pregătit cămara nuntală, raiul şi

toată Împărăţia lui Hristos; în care fă, Hristoase, ca robii Tăi

să se veselească cu Sfinţii Tăi în veci.

Mărire…

Cine va suferi, Hristoase, ameninţarea venirii Tale celei

înfricoşate? Atunci cerul înspăimântat se va înfăşura ca o

hârtie, stelele vor cădea, şi toată făptura de frică se va clăti,

şi lumina se va schimba. Deci miluieşte atunci, Cuvinte, pre

cel strămutat de aici.

Şi acum… a Născătoarei:

Fiul pre care L-ai întrupat mai presus de fire, curată,

Acesta este Judecătorul viilor şi al morţilor, şi judecând tot

pământul mântuieşte din munci pre cine voieşte, dar mai

ales pre cei ce cu dor se închină Lui şi pre tine te laudă întru

toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Nu te tângui pentru mine Maică...

Voi, toţi cei ce în credinţă aţi murit, nu vă plângeţi; că

Hristos pentru noi a suferit cu trupul cruce şi înmormântare,

şi fii nemuririi a făcut pre toţi, care strigă către Dânsul: nu

intra la judecată cu robii Tăi.

Ca unul ce am răposat întru nădejdea dumnezeieştii

învieri, viaţa tuturor cea în Hristos am aflat noi credincioşii;

dar acolo judecata, este, mare, fraţilor, şi nimeni în iad nu se

mântuieşte pre sine; şi de aceea voi pentru toţi rugaţi-vă lui

Hristos.

Mărire…

Întru neîmbătrânita Ta mărire, în desfătarea raiului,

aşează pre acesta acum mutat de la noi, Bunule; că cu

creştinătate şi pocăinţă a alergat cu credinţă la Tine, şi-l fă

ales înainte stătător al împărăţiei Tale.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine, ca pre maica vieţii, Născătoare de Dumnezeu

Fecioară, minunat şi cu cucernicie te cântăm noi

credincioşii; că prin tine noi cei mai înainte morţi, făcândune

nemuritori, am aflat viaţă, şi iată aducem ţie cântare.

Apoi ectenia şi rugăciunea. În urmare: Exapostilaria:

Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, că m-am

mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă, Doamne, mărire

Ţie.

Şi stihurile acestea:

Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori.

stih: Că duh a trecut într-însul şi nu va fi.

stih: Şi adevărul Domnului rămâne în veci.

Şi după fiece stih se repetă Exapostilarul, apoi:

Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei:

Acum am ales pre Fecioara Maica lui Dumnezeu; că dintrînsa

s-a născut Hristos Răscumpărătorul tuturor; Doamne,

mărire Ţie.

Şi îndată. Lăudările; stihirile, glasul al 6-lea

Prosomia: Cea deznădăjduită pentru viaţă...

Îndumnezeindu-se acum în strămutare, prin taina Ta cea

de viaţă făcătoare, Hristoase, la Tine s-a mutat Sfinţitul Tău

liturghisitor. Deci primeşte în mâinile Tale sufletul lui ca pre

o pasăre, aşează-l în curţile Tale cu cetele Îngerilor, şi

odihneşte pre cel luat cu porunca Ta, Doamne, după mare

mila Ta.

Străină este taina morţii; că vine asupra tuturor

neaşteptat; firea se strică cu sila; ia pre bătrâni, pre

proestoşi, cărturari, dascăli şi pre cei ce cugetă deşarte;

surpă pre Episcopi şi pre păstori; dar să strigăm cu lacrimi:

pre acesta ce cu porunca Ta l-ai luat, odihneşte-l.

Vieţuind în ortodoxie şi înfrumuseţat fiind Preotul Tău,

jertfitorul şi liturghisitorul dumnezeieştilor Taine, cu

dumnezeiască porunca Ta s-a mutat din zgomotul lumesc;

pre acesta, ca pre un Preot, primindu-l, Mântuitorule,

mântuieşte-l şi cu drepţii îl odihneşte, că l-ai luat cu porunca

Ta, după mare mila Ta.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre Dumnezeu L-am cunoscut întrupat din tine,

Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pre Acela roagă-L să

mântuiască sufletele noastre.

Apoi Diaconul zice: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu...,

Doamne scăpare Te-ai făcut nouă…, Învredniceşte-ne Doamne...,

Diaconul, ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare

mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna sufletului..., Ca Domnul

Dumnezeu să aşeze sufletul lui..., Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia

cerurilor...,

Şi Preoţii toţi zic în taină rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...,

ecfonis: Că Tu eşti învierea...

Apoi stihirile acestea ale lui Damaschin, idiomele glasul 1-iu:

Care desfătare lumească rămâne neîmpărtăşită cu grijă?

Care mărire stă pre pământ neschimbată? Toate sunt mai

neputincioase de cât umbra, toate de cât visurile mai

înşelătoare; întru o clipire pre toate acestea moartea le

apucă. Ci în lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea

frumuseţii Tale pre cela ce l-ai ales odihneşte-l, ca un iubitor

de oameni.

stih: Domnul mă va paşte şi nimica nu-mi va lipsi...

Cu fapta, Mântuitorul meu, arăţi, că Tu eşti învierea

tuturor; cu cuvântul, Cuvinte, pre Lazăr l-ai înviat din morţi;

atunci încuietorile s-au sfărâmat şi porţile iadului s-au

cutremurat; atunci moartea s-a arătat oamenilor ca un

somn; dar Tu, care ai venit să mântuieşti făptura, Ta şi nu să

o osândeşti, odihneşte pre cela ce l-ai ales, ca un Bun şi

Iubitor de oameni.

Mărire… şi acum… a Născătoarei:

Caldă solitoare te-ai arătat tuturor, Născătoare de

Dumnezeu; tuturor celor ce alergă la tine acoperământ şi

tărie de la Dumnezeu; celor în nevoi ajutătoare, celor robiţi

grabnică răscumpărare; că pre tine Hristos te-a pus

apărătoare, luptătoare şi zid nesurpat asupra protivnicilor,

precum şi celor neputincioşi tărie neînvinsă şi dătătoare de

pace sufletelor noastre.

Stihirile, glasul al 2-lea:

Vai! câtă nevoie are sufletul despărţindu-se de trup! vai!

cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pre

dânsul! Către Îngeri ridicându-şi ochii, în deşert se roagă;

către oameni mâinile întinzându-şi, n-are cine să-i ajute.

Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii

noastre, strămutatului să-i cerem repaus de la Hristos, şi

sufletelor noastre mare milă.

stih: Către Domnul când m-am necăjit am strigat şi m-a auzit

Veniţi toţi să vedem minune mai presus de minte; că cela

ce era ieri cu noi, acum zace mort; veniţi să cunoaştem cum

peste puţin noi rupându-ne ne sfârşim; cum cei ce se ungeau

cu miruri şi cu miresme, zac mirosind greu; cum cei ce se

împodobeau în aur, zac fără frumuseţe şi fără simţire.

Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii

noastre, celui mutat să-i cerem de la Hristos repaus.

stih: Doamne, scapă sufletul meu de buzele viclene

Mântuieşte-te viaţă deşartă, mântuiţi-vă toţi prieteni, rude

şi fii; că eu merg pre calea în care nici odată n-am călătorit.

Ci veniţi, aducându-vă aminte de dragostea mea către voi,

de mă însoţiţi, şi daţi mormântului acest lut al meu; şi rugaţi

cu lacrimi pre Hristos, care are să judece umilitul meu

suflet, ca să mă scotă din focul cel nestins.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Uşă neumblată, tainic pecetluită, binecuvântată de

Dumnezeu Născătoare Fecioară, primeşte rugăciunile

noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, ca prin tine să

mântuiască sufletele noastre.

Stihurile, glasul al 3-lea

Iată zac, iubiţii mei fraţi, în mijlocul tuturor mut şi fără de

glasul; gura a tăcut, limba a încetat şi buzele s-au lipit;

mâinile s-au legat şi picioarele s-au împiedicat; chipul s-a

schimbat, ochii s-au stins şi nu văd pre cei ce plâng; auzul

nu primeşte plângerea celor întristaţi; nările nu miroase

miresma tămâiei; dar dragostea cea adevărată nici odată nu

moare. Pentru aceasta rog pre toţi cunoscuţii şi prietenii

mei: faceţi pomenire pentru mine, ca în ziua judecăţii să aflu

milă la tribunalul cel înfricoşat.

stihul: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni

ajutorul meu

Toate sunt deşertăciuni cele omeneşti, câte nu rămân

după moarte: nu rămâne bogăţia, nici călătoreşte împreună

mărirea; că venind moartea, toate acestea pier. Pentru

aceasta lui Hristos celui nemuritor să-i strigăm: pre acesta

ce s-a mutat de la noi odihneşte-l, unde este locaşul tuturor

celor ce se veselesc.

stih: Domnul va păzi intrarea mea şi ieşirea mea de acum şi

până în veac

Oamenilor! pentru ce în deşert ne turburăm? Calea, pre

care alergăm, este repede şi scurtă; viaţa este fum, abur şi

cenuşă, şi pulbere peste puţin vom fi, şi ca o floare ne

veştejim; pentru aceasta, lui Hristos, Împăratului celui

nemuritor, să strigăm: pre acesta ce s-a mutat de la noi

odihneşte-l, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Liman de mântuire te avem, Născătoare de Dumnezeu

Fecioară, noi cei ce ne învăluim în marea vieţii. Pentru

aceasta, roagă-te lui Dumnezeu celui ce s-a întrupat din tine

fără sămânţă, şi negrăit s-a făcut om, să mântuiască

sufletele noastre.

Stihurile, glasul al 4-lea

Unde este dezmierdăciunea cea lumească? Unde este

nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde

este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate

cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui

nemuritor: Doamne veşnicilor Tale bunătăţi învredniceşte

pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l întru fericirea

cea neîmbătrânită.

stih: Veselitu-m-am de cela ce mi-au zis mie, în casa Domnului

vom merge

Venit-a asupră-mi moartea ca un răpitor; venit-a

stricătorul şi m-a surpat, venit-a şi pământ fiind zac ca cum

n-aşi mai fi fost; cu adevărat vis, în adevăr nălucire suntem

noi muritorii. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui

nemuritor: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte

pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l în viaţa cea

neîmbătrânită.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Una curată şi preanevinovată Fecioară, care ai născut pre

Dumnezeu fără sămânţă, roagă-L să mântuiască sufletele

noastre.

Stihurile, glasul al 8-lea

Adusu-mi-am aminte de profetul ce strigă: Eu sunt

pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mormânturi şi am

văzut oase goale şi am zis: Oare cine este împăratul? sau

ostaşul? bogatul? sau săracul? dreptul? sau păcătosul? Ci

odihneşte, Doamne, cu drepţii pre servul Tău.

stih: Picioarele mele au stat în curţile tale, Ierusalime...

Tu ai zis, Hristoase cela ce crede în Mine nu va vedea

moartea; ci precum Eu din Lumină, în lumină sunt lumină,

aşa vă veţi lumina şi voi întru Mine, în mărirea Mea; că fiind

Dumnezeu adevărat am venit să mântuiesc pre cei ce cu

adevărată creştinătate mă cinstesc: Unul Domnul

Dumnezeu, îndoit cu firile, a trupului şi a dumnezeirii. Deci,

pre servul Tău, carele aşa Te-a mărturisit, iartă-l ca un

Iubitor de oameni.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Ţie, ca Maicii lui Dumnezeu, ne rugăm, binecuvântată,

roagă-te să ne mântuim noi toţi,

Stihurile, glasul al 6-lea

Început de fiinţare a fost mie porunca Ta cea creatoare;

că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să-mi alcătuieşti

fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu

insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru

aceasta, Hristoase, repausează pre servul Tău în latura celor

vii şi în corturile drepţilor.

stih: Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer...

Cinstit-ai cu chipul Tău făptura mâinilor Tale, Cuvinte; că

ai întipărit în forma cea materială asemănarea firii celei

înţelegătoare, căreia m-ai şi făcut părtaş, punându-mă pre

pământ să stăpânesc făpturile după voinţa mea. Pentru care,

Mântuitorule, odihneşte pre servul Tău în locaşul viilor şi în

corturile drepţilor.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre Dumnezeu întrupat din tine L-am cunoscut, de

Dumnezeu Născătoare Fecioară, pre Acesta roagă-L să

mântuiască sufletele noastre.

Stihirile, glasul al 7-lea

După chip şi după asemănarea Ta plăsmuind din început

pre om, l-ai pus în rai să stăpânească peste făpturile Tale;

iar din pizma diavolului fiind amăgit, s-a împărtăşit

mâncării, călcător poruncilor Tale făcându-se pentru

aceasta iarăşi în pământ, din carele s-a luat, l-ai osândit să

se întoarcă, Doamne, şi să-şi ceară repaus.

stih: Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne…

Toată grija o dezleagă moartea, care a cuprins firea

noastră cea din Adam; că stricăcioşi ne-am făcut

împărtăşindu-ne mâncării; să cunoaştem că fiind creaţi din

pământ, iarăşi ne vom face pulbere şi cenuşă, precum am

fost şi mai înainte. Pentru aceea cu glasul de plângere să

rugăm pre Făcătorul să dăruiască celui repausat iertare şi

mare milă.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine, Născătoare de Dumnezeu, zid nesurpat şi

nădejde te-am câştigat noi credincioşii. Pentru aceasta nu

înceta, Stăpână, a te ruga pentru robii tăi, care în credinţă

au adormit, ca să li se dea iertare, când va şedea la judecată

Fiul tău şi Dumnezeu; că tu ştii că firea noastră este

amestecată acum cu toate păcatele; ca pentru aceasta toţi

să te fericim.

Stihirile, glasul al 8-lea

Plâng şi mă tânguiesc, când gândesc la moarte, şi văd în

mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită după

chipul lui Dumnezeu; grozavă, dispreţuită şi fără chip. O

minune! ce taină este aceasta, ce s-a făcut pentru noi? Cum

ne-am dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu

adevărat, după porunca lui Dumnezeu, precum este scris,

acelui ce dă adormitului odihnă.

stih: Doamne al puterilor, doreşte şi slăbeşte sufletul meu…

Cum ne-am stricat noi, cei ce purtăm chip nestricăcios, şi

care prin suflare dumnezeiască am luat suflet nemuritor,

fiind amestecaţi, precum s-a scris? Şi cum am călcat

poruncile lui Dumnezeu? O minune! Cum lăsând hrana

vieţii, am mâncat mâncare amară şi aducătoare de moarte?

Cum ne-am înşelat, lipsindu-ne de viaţa cea dumnezeiască?

Dar să strigăm lui Hristos: pre acesta ce l-ai mutat odihneştel

în curţile Tale.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,

este doctorie sufletească, că sub dânsul scăpând ne

mântuim de toate bolile sufleteşti.

Alte stihiri, idiomele glasul al 8-lea

Nemăsurată este chinuirea celor ce vieţuiesc în

desfrânări; scrâşnire dinţilor şi plângere nemângâiată;

negură fără lumină şi întunericul cel mai din afară; vierme

neadormit, lacrimi zadarnice şi judecată fără milă; pentru

aceasta mai înainte de sfârşit să strigăm grăind: Stăpâne

Hristoase, odihneşte cu drepţii pre acesta ce l-ai ales.

Răsuna-va trâmbiţa şi morţii ca dintr-un somn se vor

scula, dorind să primească viaţa cea cerească. Să nu

osândeşti pre robii Tăi, care au nădăjduit întru Tine,

Făcătorul şi Domnul; că pentru noi muritorii Te-ai arătat,

Nemuritorule; pentru aceasta mai înainte de sfârşit să

strigăm grăind: Stăpâne Hristoase, odihneşte cu drepţii pre

acesta ce l-ai ales.

Iată că şi elementele: cerul şi pământul se vor schimba, şi

toată făptura cu nestricăciune se va îmbrăca; desfiinţatu-s-a

stricăciunea şi s-a nimicit întunericul cu venirea Ta; dar

iarăşi ai să vii cu mărire, cum s-a scris, să răsplăteşti

fiecăruia după faptele lui; atunci, Stăpâne Hristoase,

odihneşte cu drepţii pre aceasta ce l-ai ales.

a Născătoarei:

Cuvinte care Te-ai arătat din Fecioară, învredniceşte-mă

fecioriei: cetele fecioarelor aprinzându-şi făcliile vor cânta

Ţie, dorind de mărirea Ta, şi iarăşi vor intra împreună; că vor

dănţui ca într-o cameră cerească. Deci cu fecioarele cele

înţelepte să intrăm şi noi cu veselie. Treime fără început, pre

aceasta ce l-ai ales, cu drepţii odihneşte-l.

Mărire… glasul al 6-lea

Veniţi de vedeţi toţi străină şi înfricoşată vedere,

cunoscută de toţi: chipul ce acum ni se arată; şi să nu mai

cugetaţi de acum la cele trecătoare. Astăzi sufletul se

desparte de trup, mutându-se în lumea cea veşnică; el merge

în calea ce nici odată n-a mai călătorit şi la Judecătorul cel

nepărtinitor, înaintea Căruia stau cetele Îngerilor, înfricoşat

este, fraţii mei iubiţi, judeţul acela, unde toţi vom sta înainte

goi, unii spre ruşinare, iar alţii spre încoronare. Pentru

aceasta să strigăm Împăratului celui nemuritor: Când vei voi

a cerceta cele ascunse ale oamenilor, miluieşte pre servul

Tău pre carele l-ai luat, Doamne Iubitorule de oameni.

Şi acum… a Născătoarei

Cu rugăciunile celei ce Te-a născut, Hristoase, cu ale

Înaintemergătorului Tău, cu ale Apostolilor, prorocilor,

arhiereilor, preacuvioşilor şi drepţilor şi cu ale tuturor

Sfinţilor, odihneşte pre servul Tău cela ce a adormit.

După aceea: Bine este a se mărturisi Domnului…, Apoi: Sfinte

Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Troparele: Cu duhurile

drepţilor…, şi celelalte. Apoi ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule după mare mila Ta…, şi celelalte; şi după Dumnezeul

duhurilor…, se face sărutare, cântând stihirile glasul al 2-lea,

Prosomia: Când de pre lemn...

Veniţi fraţilor să dăm mortului sărutarea…, şi celelalte cum s-au

scris la înmormântarea monahilor, caută-le la pagina 191. Şi

acum…, a Născătoarei, caută-le la înmormântarea lumenilor

pagina 169.

După acestea ridicând trupul îl duc la mormânt, iar preoţii

mergând înainte cântă irmoasele Canonului celui mare, glasul al

6-lea:

Cântarea 1-a:

Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta

este Dumnezeul meu şi-L voi prea mări pre El; Dumnezeul

Părintelui meu, şi-L voi înălţa pre El; că cu mărire S-a prea

mărit.

Ia aminte, cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pre Hristos,

Carele din Fecioară s-a arătat lumii cu trup.

Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat

mană, şi apă din piatră am izvorât de demult în pustie

poporului Meu, cu singură dreapta şi puterea Mea.

Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase,

întăreşte Biserica Ta.

Cântarea a 3-a:

Întăreşte, Doamne, pre piatra poruncilor Tale inima mea

cea clătită, că Tu singur eşti Sfânt şi Domn.

Cântarea a 4-a:

Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că

voieşti să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor şi a

zis: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; mărire puterii Tale,

Doamne.

Cântarea a 5-a:

Luminează-mă pre mine, te rog, carele mânec de noapte,

Iubitorule de oameni, şi mă îndreptează spre poruncile Tale,

şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.

Cântarea a 6-a:

Strigat-am din toată inima mea către Înduratul Dumnezeu

şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune

viaţa mea.

Cântarea a 7-a:

Greşit-am şi am făcut fără de lege, nu ne-am îndreptat

înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ai poruncit

nouă; dar nu ne părăsi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor

noştri.

Cântarea a 8-a:

Pre Cela ce-L măresc oştile cereşti, şi de Carele se

cutremură Heruvimii şi serafimii; pre Acela toată suflarea şi

făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi

vecii.

Cântarea a 9-a:

Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este neînţeleasă;

rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea

Lui Dumnezeu înnoieşte firile; pentru aceasta toate

neamurile, ca pre o Maică Mireasă dumnezeiască, pre tine cu

ortodoxie te mărim.

Apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…,

şi troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,

Diaconul ectenia şi preoţii citesc rugăciunea: Dumnezeul

duhurilor..., Şi aşa îl pun în mormânt cum s-a arătat la lumeni:

 apoi se face apolis deplin.