CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ către Preotul ce voieşte a fi duhovnic,

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ

către Preotul ce voieşte a fi duhovnic,

cum să înveţe fără sfială pre cei ce vin la dânsul

Cela ce voieşte a lua asupra-şi sarcina cea grea a duhovniciei,

dator este a se face exemplu tuturor şi model de înfrânare, de

umilinţă şi de lucrare a tot felul de fapte bune, rugându-se lui

Dumnezeu în toată ora, ca să i se dea cuvânt de înţelegere şi

cunoştinţă, spre a putea îndrepta pre cei ce vin la dânsul. Şi

înainte de toate dator este a se îndeletnici în citirea dumnezeieştii

Scripturi, adică a legii vechi şi a celei noi. A şti pe de rost cele

zece porunci şi a le păzi cu dinadinsul. A şti asemenea Tainele şi

dogmele dreptei credinţe. A posti el întâi miercurea şi vinerea

peste tot anul, după cum poruncesc dumnezeieştile canoane,

conform faptelor bune, ce însuşi are, să poată porunci şi altora a

le face. Căci de va fi el însuşi neînvăţat, neînfrânat şi iubitor de

desfătări, cum va putea învăţa pre alţii faptele cele bune? În

adevăr, cine ar fi atât de nepriceput, în cât să asculte sfaturile

duhovnicului, văzându-l fără rânduială în ale sale? Sau, cum poate

învăţa pre alţii să nu se îmbete, fiind însuşi beţiv? Sau cum poate

fi ascultat, învăţând şi îndemnând pre alţii a face fapte bune, când

el însuşi nu s-a încercat a le face? Însuşi dumnezeiasca Scriptură

zice: că mai de crezut este ceea ce se vede decât ceea ce se aude.

Drept aceea ia aminte la tine, o duhovnice! ca să nu piară vre-o

oaie pentru neîngrijirea ta, că din mâna ta se va cere. Că iarăşi

zice Scriptura: Blestemat tot cela ce face lucrul Domnului cu

neîngrijire. Să nu te grăbeşti, ci pre rând, cum aici s-a însemnat,

câte pre unul să-i întrebi, nemirându-te de mărimea, sau mulţimea

păcatelor, ce ţi se vor spune, nici înficoşându-te, ca nu cumva să

tai îndrăzneala celui ce se mărturiseşte, şi să ascundă păcatele; ci

cu faţa blândă să-i zici, că ori în ce fel de păcate ar fi căzut,

mărturisindu-le şi părăsindu-se şi canonul plinindu-şi, Dumnezeu

îl iartă. Însă să iei aminte, ca nu iarăşi prea cu de-amănuntul

iscodind întâmplările şi lucrurile păcatelor, să le aţâţi şi în inima

ta. Asemenea şi marele Vasilie zice: Să nu te temi de om pentru

dregătoria lui, ca nu cumva să dai pre Fiul lui Dumnezeu în

mâinile celor nevrednici, nici să te ruşinezi de vreunul din cei mai

mari pre pământ. Ci chiar de ar fi împărat sau domn, de nu va fi

vrednic, să nu cutezi a-l împărtăşi cu Sfintele Taine; căci

dumnezeieştile canoane poruncesc, ca toţi cei nevrednici să nu se

împărtăşească; ba încă se socotesc ca nişte păgâni; şi de nu se vor

întoarce, amar va fi şi celor ce-i împărtăşesc pre dânşii. Păzeşte-te

dar, o duhovnice; eu am datorie să te învăţ, şi de nu vei asculta, tu

vei vedea. Acestea, şi altele ca acestea, să le iei în minte, şi mai cu

seamă să păzeşti nemişcat toate dogmele Bisericii, ca să te poţi

mântui şi pre tine şi pre cei ce te vor asculta pre tine.

Asemenea fiecare dintre voi, Preoţilor, fără carte de duhovnicie

de la Arhiereul al cărui va fi Eparhia, să nu cutezaţi a fi duhovnici,

că unul ca acela se va pedepsi de lege ca un călcător al

dumnezeieştilor canoane. Pentru că nu se pierde numai pre sine,

ci şi câţi s-au mărturisit la dânsul sunt ca nemărturisiţi, şi câte au

legat şi au dezlegat sunt nedezlegate, după canonul 6 şi 42 al

Sinodului de la Catargina.