RÂNDUIALA MĂRTURISIRII

RÂNDUIALA MĂRTURISIRII

Se cuvine ca duhovnicul, primind pre cei ce vin a se mărturisi,

să-i cheme unul câte unul, iar nu doi sau mai mulţi, şi însuşi stând

înaintea Icoanei Domnului Hristos, îmbrăcat în toate veştmintele

preoţeşti, şi chiar de ar fi vre-o grabă, fără Epitrahil şi Felon să nu

îndrăznească a mărturisi pre nimeni.

Începutul se face aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule…, şi

după: Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăţia…, apoi: Doamne

miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum..., Veniţi să ne închinăm…,

şi după Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule..., Troparele:

Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Doamne miluieşte-ne pre noi...,

Uşa milostivirii..., apoi citeşte celui ce se mărturiseşte această

rugăciune de iertare:

Dumnezeule Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău

Natan ai dăruit lui David, carele s-a pocăit, iertare pentru

păcatele lui, şi ai primit rugăciunea de pocăinţă a lui

Manasi; Însuţi primeşte cu ştiuta Ta iubire de oameni şi pre

robul Tău aceasta (N) carele se pocăieşte de păcatele ce a

făcut, trecându-i cu vederea toate cele făcute de dânsul;

Cela ce ierţi nedreptăţile şi treci peste nelegiuiri. Că Tu,

Doamne, ai zis: Cu voie nu voiesc moartea păcătosului, ci să

se întoarcă şi să fie viu; şi, de şaptezeci de ori câte şapte să

se ierte păcatele. Că precum măreţia Ta este neasemănată,

aşa şi mila Ta nemăsurată; căci de Te vei uita la fără de legi,

cine va putea suferi? Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se

pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu,

Păstorule şi Mielule, Carele ridici păcatul lumii, şi ai dăruit

datoria celor doi datornici şi ai dat păcătoasei iertarea

păcatelor ei; Însuţi Stăpâne, dezleagă, lasă, iartă, păcatele,

nelegiuirile, greşalele cele de voie şi cele fără de voie, cele

în cunoştinţă şi în neştiinţă, cele întru călcare de poruncă şi

neascultare făcute de robul Tău aceasta (N). Şi oricum, ca un

om purtător de trup şi vieţuitor în lume, s-a înşelat de la

diavolul, sau în cuvânt sau în faptă, sau în cunoştinţă, sau în

neştiinţă; sau cuvânt preoţesc a călcat, sau sub blestem

preoţesc a fost, sau sub a sa anatemă a căzut, sau

jurământului s-a supus; Însuţi, ca un bun şi neţiitor aminte

de rău, Stăpâne, binevoieşte a se dezlega prin cuvânt robul

Tău aceasta, iertându-i lui şi anatema şi jurământul său,

după mare mila Ta. Aşa Stăpâne, Iubitorule de oameni.

Doamne, auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm bunătăţii Tale

pentru robul Tău acesta şi treci cu vederea ca un mult-

Milostiv toate păcatele lui fereşte-l pre dânsul de munca cea

veşnică. Că Tu Stăpâne, ai zis: Oricâte veţi lega pe pământ,

vor fi legate şi în ceruri, şi oricâte veţi dezlega pre pământ,

vor fi dezlegate şi în ceruri. Că numai Tu singur eşti fără de

păcat, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău

Celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Deci şezând duhovnicul în jeţ cu faţa veselă, închipuind iubirea

de oameni a lui Dumnezeu, zice către cela ce se mărturiseşte

acestea.

Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu

umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme, nici să ascunzi de mine,

nimic din cele ce ai făcut; ci cu neîndoire spune-mi-le toate fără

sfială, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi

Sfânta Lui Icoană dinaintea noastră este; şi eu sunt numai martor,

ca să mărturisesc înaintea lui toate câte îmi vei spune; Iar de vei

ascunde ceva de mine, îndoite păcate le vei avea; ia seama dar de

vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat.

Şi aşa să-l întrebi pre el cu de-a dânsul pre rând una câte una,

aşteptând răspuns pentru fiecare întrebare, iar mai întâi de toate

să-l întrebi pentru dreapta credinţă, zicându-i aşa:

Mai întâi de toate, spune-mi crezi cu adevărat în Sfânta şi

de viaţă făcătoare Treime?

Iar cela ce se mărturiseşte răspunde:

Cred întru unul Dumnezeu Tatăl, şi întru unul Fiul lui

Dumnezeu, Carele din Tatăl s-a născut, şi întru unul Sfântul

Duh, Carele de la Tatăl purcede: Treimea de o fiinţă şi

nedespărţită.

Întrebare:

Crezi, că soborniceasca şi Apostoleasca Biserică este

sădită şi crescută la Răsărit, şi de la Răsărit s-a întins peste

toată lumea, şi de atunci până acum stă neschimbată şi

neclătită, ori te îndoieşti despre vre-o poruncă, sau

învăţătură a sa?

Şi de va crede drept şi neîndoios, de va şti carte, să-i zici să

pronunţe Simbolul Credinţei până la sfârşit. Iar neştiind carte, să-l

înveţi să zică acestea:

Cred întru una sfântă, sobornicească şi Apostolică

Biserică a Răsăritului, care stă de la început neclătită şi

neschimbată în toate dogmele ei.

Întrebare:

Crezi, că Sfântul Botez, ce se face prin harul Sfântului

Duh, dă iertare nu numai păcatelor celor strămoşeşti, ci

comunică celui ce se botează tărie şi putere, a numai

păcătui după aceea şi a avea nădejdea vieţii celei veşnice?

Răspuns:

Cred şi mărturisesc un Sfânt Botez care se face prin harul

Sfântului şi de-viaţă-făcătorului Duh, spre spălarea păcatului

celui strămoşesc şi a celor în care noi de bunăvoie cădem

prin nepurtarea de grijă; şi cu bună nădejde aşteptăm

învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

Întrebare:

Spune-mi, nu cumva eşti eretic, ori despărţit de Biserica

Răsăritului? Ori te-ai însoţit cu ereticii, cercetând capiştile

lor, ascultând învăţătura lor, sau citind cărţile lor?

N-ai mărturisit strâmb? N-ai călcat vre-o făgăduinţă, ce ai

jurat lui Dumnezeu, ori Scripturile cele dumnezeieşti le-ai

socotit de mincinoase ?

Spune-mi, nu ţi-ai stricat fecioria ta cu păcatul

dezmierdării de sine, ori poate faci şi acum aceasta?

Au n-ai păcătuit cu femei, şi ce persoană a fost,

bisericească sau mirenească; de cele cu bărbat, sau fără

bărbat? Ori n-ai păcătuit cu femeia ta până a nu o lua?

N-ai căzut în păcat cu vre-o rudenie, şi ce fel de persoană

a fost, nu cum-va cu cumătră-ta?

Nai umblat cu femeie de altă lege, sau cu femeia ta peste

fire?

Nu cumva ai ucis vre-un om, cu voie, sau fără voie?

N-ai furat ceva şi ai jurat că nu ştii? Ori altul a furat şi tu

ai ascuns furtul?

Nu te-ai bătut cu cineva? Şi cum, de voie sau fără de voie?

N-ai dat pre cineva în mâinile celor mai mari cu vreun fel

de pâră dreaptă sau nedreaptă, spre folosul tău sau din

pizmă?

N-ai asuprit pre cineva, vrând să cumperi moşii,

dobitoace sau odoare?

N-ai fermecat pre cineva, n-ai vărsat ceară sau plumb?

N-ai adus vrăjitori la casa ta, ca să-ţi vrăjească, ori n-ai

vrăjit tu cuiva?

N-ai făcut sau n-ai umblat cu niscaiva farmece, spre a

strica casa cuiva?

N-ai legat nunta vreunui bărbat sau femeie?

N-ai purtat baier, ca să nu te prindă vreo răutate?

Spune-mi, n-ai defăimat pre părinţii tăi, sau pre preoţi,

sau pre monahi, sau pre vreunul dintre oameni?

N-ai cu cineva ceartă? Şi de ai, împacă-te cu acela ; că de

vei fi cu cineva certat sau în pizmă, darurile şi rugile tale şi

orice vei face către Dumnezeu sunt neprimite.

N-ai mâncat mortăciune, sau sugrumat, sau sfâşiat de

lup, sau bătut şi ucis de păsări, ori nu te-ai spurcat cu altele

ca acestea, ce sunt oprite de Sfintele canoane de a fi

mâncate?

N-ai mâncat carne sau brânză miercurea şi vinerea?

N-ai dat pre vreun om diavolului?

Ai hulit sau ai defăimat sau înjurat credinţa sau legea?

Sau ai rostit ceva necucernic sau n-ai blestemat pre vreunul

dintre oameni?

N-ai grăit minciună, sau n-ai jurat strâmb?

Nu te-ai mândrit sau te-ai trufit cu mărire deşartă; ori te

îmbeţi, pierzându-ţi trupul şi sufletul?

Nu cum-va ai avut cunoştinţă de daune şi furturi, şi

auzind carte de blestem, n-ai voit ale vădi, ci tăcând te-ai

făcut şi tu părtaş blestemului?

N-ai botezat sau cununat, sau măritat cu astfel de gând,

ca în urmă să păcătuieşti cu vreuna din acele persoane?

N-ai ţiitoare, ori având, acum ai lăsat-o, dar nu încetezi a

reînnoi prin scris ori dragostea cu dânsa?

N-ai făcut asuprire vreunei fete fecioare, sau nu cumva ţiai

lăsat femeia şi ai luat alta?

N-ai băut fără saţiu, şi îmbătându-te, n-ai bătut sau ai

făcut vărsare de sânge? ori n-ai vărsat din beţie după ce te-ai

împărtăşit?

N-ai dat cuiva sfaturi viclene asupra aproapelui tău, să-l

fure, sau să ascundă ce a furat, sau pre alţi furi să nu-i

vădească, să ucidă, sau alte rele să facă, spre dauna şi

defăimarea aproapelui său?

N-ai îndemnat pre oarecare tineri la păcate, şi la alte,

răutăţi, sau poate că şi tu singur te-ai îndemnat cu dânşii?

Nu cumva ai luat bani pre datorie, şi nu ia-i înapoiat? Sau

ai luat de la alţii camătă, cât nu se cuvenea?

N-ai pârât pre cineva, şi din pâra ta i s-a întâmplat moarte

sau pagubă mai mare decât greşeala lui?

Nu râzi de ologi, de orbi, de ciungi şi de tot omul sărac,

pe care Hristos îi numeşte fraţi?

Îţi aduci aminte de părinţii, tăi, ca să-i pomeneşti la

Sfintele Liturghii, care lucru este cerut de Dumnezeu?

N-ai defăimat numele Cel Preasfânt al lui Dumnezeu, s-au

răzvrăteşti asupra lui pentru vreo nenorocire?

Nu crezi visele, şi bazat pre părerea lor ai lăsat ajutorul

lui Dumnezeu şi ai alergat la farmece şi la alte lucruri

drăceşti?

Oare primeşti şi nu alungi îndată din inima ta cugetele

cele viclene? Căci duh este diavolul, duh este şi sufletul

omului, şi diavolul pururea umblă cercând inimi neîngrijite.

Pentru aceea se cuvine, ca noi pururea să-l gonim,

împotrivindu-l cu cugetul cel dumnezeiesc.

Te mărturiseşti de patru, sau de trei ori, sau măcar o dată

pre an?

Plinitu-ţi-ai canonul, cel dat de duhovnic? Te mărturiseşti

tot la un duhovnic? Ori neguţătoreşti mărturisirea, umblând

din duhovnic în duhovnic?

Nu eşti pizmuitor şi neiubitor de oameni? Nu cumva eşti

pizmuitor şi neiubitor de oameni şi nu cumva te sileşti spre

dauna şi răul lor?

N-ai adus vreodată prinoase la Biserică, având pizmă ori

ceartă cu cineva, şi n-ai spus Preotului pricina spre a te

îndrepta?

N-ai schimbat tu hotarul vreunei moşii, sau n-ai îndemnat

pre altul a schimba hotarele moşiei?

Iar de va fi cu poziţie înaltă în societate ori în dregătorii

să-l întrebi şi acestea, zicând către dânsul aşa:

Socoteşte aceasta, fătul meu şi fiule iubit al sfintei

noastre Biserici răsăritene, că tuturor nouă, mari şi mici,

bogaţi şi săraci, este de trebuinţă mărturisirea şi pocăinţa:

că precum sufletul este mai preţios de cât trupul, aşa şi

mântuirea acestuia este de mai mare folosinţă şi câştig, cum

Însuşi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăieşte

zicând: Ce va folosi omului de ar dobândi toată lumea, iar

sufletul său îşi va pierde. Se bucură dar în aceasta oră

sufletul meu, că nu am a grăi cu un om neînvăţat, ce nu ştie

Sfintele Scripturi, ci cu domnia ta, carele din copilărie în

acestea te-ai crescut şi hrănit, din care adăpându-te

duhovniceşte, ca dintr-un izvor al vieţii, cu daruri de mare

cinste te-ai împodobit. De aceea, eu, văzându-te îndestul

adăpat cu această învăţătură nădejduiesc, ca fără sfială şi

fără oprire, vei arăta fără făţărnicie în această oră

curăţitoare, ca şi către doctorul tău toate rănile tale, ce ca

un om vieţuitor în lume din întâmplare le-ai căpătat, ca aşa

să iei adevărată vindecare de la Însuşi Domnul Iisus Hristos,

Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi trupurilor noastre.

Şi apoi să-l întrebi de toate pre rând, aşa cum s-au scris mai

sus; şi să-l întrebi de este slujbaş sau dregător mare sau mic, şi

acestea:

Spune-mi judeci drept fără părtinire? Nu cumva iei mită la

judecată? Judeci curând, sau laşi pre cel sărac de pieire din

cauza lenevirii sau din ura ta?

N-ai asuprit pre vreun sărac cu vreun fel de asuprire, încât

i-ai luat tot ce a avut: casă, grădină, moşie şi alte odoare?

Porţi grijă şi administrezi cu bună conştiinţă dregătoria

ce ţi s-a încredinţat, nefăcând asupriri şi nedreptăţi unora şi

altora?

Cârmuieşti după cum place lui Dumnezeu casa şi averea

ta?

Nu ţi-ai lăsat, s-au poate şi acum îţi laşi cinstea şi iubirea

soţiei Tale, şi te porneşti cu poftă spre servitoarele ce ai în

casă?

Înveţi pre fii şi pre fiicele tale, sau şi pre servii tăi, să

urmeze poruncilor bisericeşti? Căci mulţi, din ai tăi

neînvăţând poruncile lui Dumnezeu, pot să piară şi tu ai să

dai seama pentru ei?

Nu sileşti pre cineva să lucreze, sărbătorile, sau să

muncească mai mult de cât este cu dreptul? Plătit-ai

servitorilor şi lucrătorilor, celor cu ziua, leafa lor?

N-ai luat ceva cu de-a sila, şi pentru lăcomie nu te-ai

îndurat să întorci?

Miluieşti pre cei lipsiţi după puterea ta? Mângâi pre cei

întristaţi, sau treci cu vederea pre cei supăraţi?

Cercetezi bolnavii şi pre cei ce se află în suferinţe?

Miluieşti temniţele şi pre cei ce sunt închişi, şi mai ales

pre văduvele cele sărace şi neputincioase, şi pre copii orfani

şi săraci?

Nu treci cu vederea pre cei ce te roagă spre ajutorul lor?

N-a rămas săracul întristat şi nedreptăţit pentru lenea şi

trândăvirea ta, că nu te-ai silit să-i termeni judecata?

N-ai supărat Bisericile cu vreun fel de asupriri? Nai

hotărât vreo moşie cu strâmbul, pentru mită sau pizmă?

N-ai miluit pre alţii din pizmă asupra vreunei rude, ca să o

pogori din cinste şi să o pierzi înaintea oamenilor?

Nu primeşti sfaturile ereticilor, sau pârele lor asupra

creştinilor ortodocşi, şi le înlesneşti cutezanţa asupra

acestora?

Nu te-ai împrotivit Bisericii? Ai ascultat pre Arhiereul tău,

în toate câte te-a învăţat spre folos?

Nu Te-ai certat cu Arhiereul tău, sau Preotul, şi de la

dânşii n-ai luat iertare?

Şi mai ales de ai făcut, sau faci ceva împrotiva Bisericii şi

a canoanelor Sfinţilor Părinţii?

Iar de este femeie, să o întrebi de rând aşa:

Spune-mi, fiică, de ai băut buruieni sau doctorii, să nu

faci copii? sau de ţi-ai otrăvit pântecele, ca să lepezi copilul,

sau grea fiind n-ai umblat cu luare aminte ridicând ceva sau

alergând peste putinţă, sau altceva făcând, ai născut

pruncul mort?

N-ai pus baieră sau cercel la copii sau dobitoc ca să

trăiască?

N-ai vrăjit, ca să ştii cât vei trăi, sau câţi copii vei naşte,

sau să ştii ceva din cele neştiute?

Nu cumva ai păcătuit de fată mare, sau când ai fost

logodită, sau ai făcut alte necuviinţe cu altă fată sau femeie?

N-ai păcătuit având bărbat, şi nu l-ai înşelat cu altfel de

măiestrii, cu minciuni şi cu alte viclenii?

N-ai furat ceva de la dânsul, spre dauna lui?

N-ai căzut cu bărbatul tău peste fire?

N-ai îndemnat altă femeie a cuiva spre păcatul trupesc?

N-ai ascultat pre la ferestre?

N-ai purtat minciuni, care să fi împerecheat pre unii din

oameni?

Nu cumva te înfrumuseţezi, ori te dregi, şi te stropeşti cu

multe feluri de mirosuri, cu gând să înşeli şi să atragi pre

tineri spre râvna păcatului?

Nu cumva intri dreasă în Biserică, scandalizând pre

creştini, sau poate vorbeşti în Biserică care este spre dauna

ta sufletească şi spre ocara ta trupească?

Nu joci şi râzi în chip nestăpânit şi fără socoteală, şi nu

cumva umbli din casă în casă fără treabă şi gura ta o

porneşti nestăpânită spre tot felul de vorbe netrebnice?

Oare porţi onoarea bărbatului tău precum se cuvine, sau

îl ocărăşti, sau îl defaimi, sau pentru nemăsurata ta mândrie

îl faci să cheltuiască pre îmbrăcăminte sau pre alte lucruri,

mai mult de cât are, din care vi se poate trage sărăcia?

Nu cumva îl porneşti spre mânie contra aproapelui

vostru?

Nu te juri pre sineţi sau pre dânsul, ca să vă răzbunaţi

asupra cuiva pentru vreo greşeală?

Nu cumva ai oprit pre bărbatul tău, juruind a da ceva la

Biserică, ori vrând a face milă la săraci, sau alte fapte bune?

Nu cumva din lenea ta nu porţi grijă de casa ta, cum se

cuvine?

NB. Şi aşa cu toată luarea aminte şi cu multă agerime să iei

seama de cei ce se mărturisesc la tine luând în privire persoanele,

de este slujbaş sau dregător sau om simplu; de este sănătos sau

bolnav, cărturar sau necărturar; şi într-un chip a cerceta pre

cărturar, în alt chip a cerceta pre omul bisericesc, în alt chip a

cerceta pre omul de rând; altminterea pre călugăr, şi altminterea

pre femeie, într-un fel pre tânăr şi în alt fel pre bătrân. Şi

primindu-i mărturisirea să-i zici aşa:

Iată, de acum de toate acestea, dator eşti a te păzi după

ce te-ai botezat cu al doilea botez după rânduiala tainelor

creştineşti. Pune, dar, început bun, nădăjduind în spre

Dumnezeu, Cela ce poate să-ţi ajute, şi mai vârtos te păzeşte

ca să nu te mai întorci la greşalele acelea ce ai făcut, ca să

nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele

nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie,

şi multe feluri de necazuri în această lume, iar în cealaltă

arvunesc osândă veşnică şi chinul iadului. Drept aceea

datori suntem toţi mici şi mari, săraci şi bogaţi, ca fiecare

din noi întru frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie; ca pururea

să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu.

Aceste toate zicându-le către dânsul şi cercându-l cu

dinadinsul,iar el mărturisindu-se şi descoperindu-şi pre rând toate

păcatele sale, să-i zici lui: Pleacă-ţi capul şi plecându-l să-i citeşti

rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule, Cela ce eşti mântuirea robilor Tăi,

milostive, Îndurate şi îndelung-Răbdătorule, Căruia îţi pare

rău de răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului, ci

să se întoarcă şi să viu; Însuţi şi acum îndură-Te asupra robului

Tău (N), şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi

dezlegare, iertându-i toată greşeala cea de voie şi cea fără

de voie; împacă-l şi-l uneşte cu Sfintele Tale Biserici, întru

Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună ţi se cuvine

stăpânire şi mare cuviinţă în veci, Amin.

Şi terminând rugăciunea să zici Ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule...

Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului

lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala

cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui iertare păcatelor

şi timp de pocăinţă.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururi şu în vecii vecilor, Amin.

Şi face apolisul: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea

noastră, mărire Ţie...

După aceea punând mâna pre capul lui, dezleagă pre cela ce se

căieşte, căruia îi citeşte plinirea Tainei Sfintei Mărturisiri.

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu

îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, fiule

(N), şi să-ţi lase Ţie toate păcatele, şi eu nevrednicul Preot şi

duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de

toate păcatele Tale, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, Amin.

Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnă chipul cruci cu

mâna binecuvântând pre cela ce se căieşte.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi aşa eliberându-l

în pace, să-i dai canonul potrivit păcatelor lui; şi de va fi făcut

păcate mai multe şi mai mari, îi dai canon mai mare, adică să fie

oprit de la Sfânta Împărtăşire mai mulţi ani, iară păcatele cele

mai uşoare să i le ierţi din cauza canonului celui mai mare, ce i sa

dat.

Pentru păcatele cele mari sfătuieşte-l aşa: Fiule, atâţia ani

poruncesc Dumnezeieştii Părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele

Taine, ci numai să bei agheasmă mare; şi de vei ţine să nu te

împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni

peste porunca Sfinţilor Părinţi, ca să te împărtăşeşti, te vei socoti

al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav şi tare şi slab, temându-te de

moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi de te vei însănătoşi, iarăşi vei

rămâne în anii ce ţi s-au poruncit, până vei împlini canonul. Iar

dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi

se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pre acela.

Să socoteşti şi aceasta, duhovnice: Că de va fi părăsit omul

păcatul, dintru aceeaşi vreme să ia şi canonul. De pildă: un om a

făcut păcat de moarte; ucidere, sau preacurvie, pentru care zece

ani este lipsit de Sfânta Împărtăşire. Pre acesta să-l întrebi, şi de

se va fi părăsit de doi ani de acel păcat, să-i dai opt ani, scăzânduse

cei doi; iar de se va fi părăsit de cinci ani, şi la altele tot

asemenea scădere sa faci. Căci după cum zice Marele Vasilie, în

cât timp va face omul păcatul şi nu se va împărtăşi nu i se

socoteşte de loc canonul şi de se va întâmpla ca iarăşi să cadă în

păcat, iarăşi se cuvine a se da din început canonul. Dar de se va

întâmpla să cadă într-alt păcat mai înainte de terminarea

canonului, ce i s-a dat, se cuvine a socoti, care ani ai canonului

pentru păcatul făcut sunt mai mulţi, şi să-l canoniseşti cu aceştia

pentru amândouă păcatele; şi după facerea păcatului din urmă,

de se va fi oprit de la sine, sau de vreun duhovnic de Sfânta

Împărtăşire, acei ani şi timpul să-i socoteşti, ca mai sus, în numărul

anilor canonului ce-l vei da.

Ia în observare şi acesta: De va fi acel om cu bună cucernicie, şi

va vrea să facă în toate zilele mătănii după putinţă, săi ierţi lui un

an din numărul anilor opriţi pentru împărtăşire; şi de va vrea să

facă milă săracilor după putere, să-i ierţi şi alt an. De va posti

miercurea şi vinerea, după porunca Sfinţilor Apostoli, să-i mai

ierţi şi alt an. De va fi de vârstă mai tânăr de treizeci ani, să-i laşi

şi alt an; de va fi mai jos de douăzeci ani; mai puţin să-l

canoniseşti.

Iar de va vrea să se pocăiască de păcate şi să se facă călugăr,

atuncisă-i ierţi a treia parte din canon. Dacă va vrea să meargă în

mănăstire de obşte, să-i laşi jumătate din canon. Iar dacă va

cădea după ce a luat chipul călugăriei, atunci să le facă deplin.