RÂNDUIALA CUNUNIEI

RÂNDUIALA CUNUNIEI

Cade-se a şti, că de vor vrea să se cunune cei logodiţi îndată

după logodnă, aşa cum sunt strânşi în Biserică, îndată începe

Preotul Psalmul: Fericiţi toţi; iar poporul cântă: Mărire Ţie,

Dumnezeul nostru, după cum este rânduit mai înainte. Iar de va fi

trecut câtva timp după logodna lor, Preotul, având ştire,

pregăteşte, tetrapodul în mijlocul bisericii, după cum s-a arătat la

începutul logodnei, punând pre Evanghelie, în locul inelelor,

cununiile, a bărbatului de-a dreapta şi a femeii de-a stânga, şi

venind cei ce vor să se cunune în biserică, având lumânări

aprinse, Preotul îi cădeşte, cântând Psalmul aceasta 127, iar

poporul la fiecare stih zice: Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire

Ţie.

Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Care umblă în căile Lui.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Ostenelile roadelor Tale vei mânca.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Fericit eşti şi bine va fi Ţie.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Femeia Ta ca o vie rodită în laturile casei Tale.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Fiii Tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin în jurul mesei

Tale.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Iată aşa se va binecuvânta omul cela ce se teme de

Domnul.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Binecuvântate-va Domnul din Sion, şi vei vedea

bunătăţile Ierusalimului, în toate zilele vieţii Tale.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Şi vei vedea pre fiii fiilor Tăi, pace peste Israil.

Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.

Apoi Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne

Iar Preotul sonor:

Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui, şi a Fiului, şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Corul: Amin

Diaconul zice Ecteniile:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bună starea

sfintelor lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră întrînsa

cu credinţă şi cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru cinstita preoţie,

şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,

Domnului să ne rugăm.

Pentru robii lui Dumnezeu (N), care acum se unesc unul

cu altul prin unirea nunţii, şi pentru mântuirea lor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se binecuvinteze nunta aceasta, ca şi cea din

Cana Galileii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dea lor cumpătare, şi roadă pântecelui

spre folos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se veselească ei de vederea fiilor şi a fiicelor

lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dăruiască lor câştigare de prunci buni,

şi purtare neprihănită, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dăruiască lor şi nouă toate cererile spre

mântuire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se mântuiască ei şi noi de toată supărarea,

urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi,

Dumnezeule, cu harul Tău.

Pre Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita,

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor.

Corul: Amin

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice cu glasul sonor rugăciunea aceasta:

Dumnezeule Cel preacurat, şi Creatorule a toată făptura,

Carele pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta

strămoşului Adam în femeie, şi i-ai binecuvântat pre dânşii

şi ai zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul, şi pre

amândoi i-ai arătat un trup prin însoţire; că pentru aceasta

va lăsa omul pre tatăl său, şi pre mama sa, şi se va lipi de

femeia sa, şi vor fi amândoi un trup; şi pre care i-a însoţit

Dumnezeu, omul să nu-i despartă; cela ce ai binecuvântat

pre robul Tău Avraam, şi ai deschis pântecele Sarrei, şi l-ai

făcut tată a multe neamuri, Carele ai dăruit pre Isaac

Rebecăi, şi ai binecuvântat naşterea ei, şi ai unit pre Iacov

cu Rahila, şi dintr-însul ai arătat doisprezece Patriarhi; cela

ce ai însoţit pre Iosif cu Asineta, şi le-ai dăruit lor roadă

naşterii de prunci, pre Efraim şi pre Manasi; Carele ai primit

pre Zaharia şi pre Elisabeta, şi le-ai arătat lor prunc pre

Înaintemergătorul; Cela ce din rădăcina lui Iesei după trup

ai crescut pre pururea Fecioara, şi dintr-însa întrupându-te,

Te-ai născut spre mântuirea neamului omenesc; Carele

pentru negrăitul Tău dar şi multa bunătate ai venit în Cana

Galilei, şi ai binecuvântat nunta de acolo, ca să arăţi că cu

voia Ta este însoţirea cea legiuită, şi naşterea de prunci

dintr-însa. Însuţi, Stăpâne prea sfinte, primeşte rugăciunea

noastră a robilor Tăi, şi precum acolo, aşa şi aici venind cu

starea Ta de faţă cea nevăzută, binecuvintează nunta

aceasta, şi dă robilor Tăi (N) viaţă paşnică, lungime de zile,

minte întreagă, dragoste unuia către altul întru legătura

păcii, sămânţă de viaţă lungă, har de prunci, cununa cea

neveştejită a măririi. Învredniceşte-i pre dânşii să-şi vadă pre

fiii fiilor lor, păzeşte patul lor nebântuit; şi le dă din roua

cerului de sus, şi din grăsimea pământului: umple casele lor

de grâu, de vin, de untdelemn şi de toată bunătatea, ca să

dea şi celor lipsiţi, dăruind şi acestora de faţă toate cererile

cele spre mântuire.

Că Dumnezeu milostiv şi îndurat şi de oameni iubitor eşti

şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi părintelui Tău celui fără

început, şi Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău

Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul citeşte cu glasul sonor rugăciunea aceasta:

Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul nostru, Sfinţitorul

nunţii celei tainice şi prea curate, şi legiuitorul celei

trupeşti, păzitorul nestricăciunii şi administratorul Cel bun

ai celor lumeşti; Însuţi, Stăpâne, Cela ce din început ai creat

pre om, şi l-ai pus ca un împărat făpturii, şi ai zis: Nu este

bine să fie omul singur pre pământ să-i facem lui ajutor

după dânsul; şi luând una din coastele lui, i-ai creat femeie,

pre care Adam văzându-o a zis: Iată acum os din oasele

mele, şi trup din trupul meu; aceasta se va numi femeie, că

din bărbatul său s-a luat ea. Pentru aceasta va lăsa omul pre

tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi

amândoi un trup; şi pre care Dumnezeu i-a însoţit, omul să

nu-i despartă. Însuţi şi acum, Doamne Dumnezeul nostru

trimite harul Tău cel ceresc peste robii Tăi aceştia (N); şi dă

roabei Tale acesteia a se pleca în toate bărbatului, şi robului

Tău acestuia să fie cap femeii, ca să vieţuiască după voia Ta.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum

ai binecuvântat pre Avraam şi pre Sarra.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Isaac şi pre Rebeca.

Binecuvintează-i pre ei, Doamne Dumnezeul nostru, precum

ai binecuvântat pre Iacov şi pre toţi Patriarhii.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Iosif şi pre Asineta.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Moisi şi pre Semfora.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Zaharia şi pre Elisabeta.

Binecuvintează-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai binecuvântat pre Ioachim şi pre Ana. Păzeşte-i pre

dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit pre Noe

în corabie. Păzeşte-i pre dânşii, Doamne Dumnezeul nostru,

precum ai păzit pre Iona în pântecele chitului. Păzeşte-i pre

dânşii, Doamne Dumnezeul nostru, precum ai păzit de foc

pre Sfinţii trei Tineri, trimiţându-le, lor rouă din cer; şi să vie

peste dânşii bucuria aceea, care a avut-o fericita Elena, când

a aflat cinstita cruce. Adu-ţi aminte de dânşii, Doamne

Dumnezeul nostru, precum ţi-ai adus aminte de Enoh, de

Sim şi de Ilie. Adu-ţi aminte de dânşii, Doamne Dumnezeul

nostru, precum ţi-ai adus aminte de Sfinţii cei patruzeci de

Mucenici, trimiţându-le cununi din cer. Adu-ţi aminte,

Dumnezeule, şi de părinţii lor care i-au născut şi i-au

crescut; pentru că rugăciunile părinţilor întăresc temeliile

caselor. Adu-ţi aminte, Doamne Dumnezeul nostru, şi de

robii Tăi nuntaşii, care s-au adunat la această veselie. Adu-ţi

aminte Doamne Dumnezeul nostru, de robul Tău (N) şi de

roaba Ta (N) şi-i binecuvintează pre dânşii; dă-le lor roadă

pântecelui, prunci buni, conânţelegere sufletească şi

trupească; înalţă-i pre dânşii ca cedrii Libanului, ca o vie cu

multe vlăstare; dă-le lor sămânţă de spic, ca având toată

îndestularea, să sporească spre tot lucrul bun şi Ţie

bineplăcut; şi să vadă pre fiii fiilor lor, ca nişte ramuri tinere

de măslin în jurul mesei lor; ca bine plăcând înaintea Ta, să

strălucească, ca luminătorii pre cer, întru Tine Domnul

nostru. Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh se cuvine

toată mărirea, puterea, cinstea şi închinăciunea, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul zice cu glasul sonor aceasta rugăciune:

Dumnezeule Sfinte, Carele din ţărână ai creat pre om, şi

din coasta lui i-ai format femeie, şi o ai însoţit lui spre

ajutor, că aşa a plăcut măririi Tale, să nu fie omul singur pre

pământ; Însuţi şi acum Stăpâne, trimite mâna Ta din Sfântul

Tău locaş şi uneşte pre robul Tău (N) şi pre roaba Ta (N), pentru

că de Tine se uneşte bărbatul cu femeia. Uneşte-i pre

dânşii în conânţelegere, încununează-i într-un trup,

dăruieşte-le roadă pântecelui, câştigare de prunci buni.

Că a Ta este Stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, şi puterea

şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceasta luând Preotul cununile şi făcând cu dânsele

chipul Crucii, întâi la mire, zice de trei ori:

Cunună-se robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu

(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi sărutând mirele cununa, Preotul i-o pune pre cap. Asemenea

şi la mireasă se face, zicând de trei ori:

Cunună-se roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu

(N), în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Apoi îi binecuvintează Preotul de trei ori, zicând:

Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste

încununează-i pre dânşii.

Apoi, prochimen glasul al 8-lea.

Pus-ai pre capetele lor cununi de pietre scumpe.

stih: Viaţă au cerut de la Tine şi le-ai dat lor.

Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel:

Efeseni: 5; 20-33

Fraţilor, mulţumiţi pururea pentru toate în numele

Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Tatălui;

supunându-vă unul altuia în frica lui Dumnezeu. Femei,

plecaţi-vă bărbaţilor voştri ca Domnului; pentru că bărbatul

este cap femeii, precum şi Hristos cap Bisericii; şi aceasta

este mântuitor trupului. Şi precum Biserica se supune lui

Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor întru toate. Bărbaţilor,

iubiţi-vă femeile voastre, precum şi Hristos a iubit Biserica,

şi pre sine s-a dat pentru dânsa; ca să o sfinţească pre ea,

curăţindu-o cu baie de apă prin cuvânt; ca să o pună înainte

Sieşi mărită Biserică, neavând întinăciune, nici prihană, sau

altceva de felul aceasta, ci să fie Sfântă şi fără prihană. Aşa

sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile lor, ca şi trupurile

lor. Cela ce-şi iubeşte femeia sa, pre sine se iubeşte; că

nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci-l hrăneşte şi-l

încălzeşte, ca şi Hristos Biserica; că membre suntem

trupului lui, din carnea lui şi din oasele lui. Pentru aceasta,

va lăsa omul pre tatăl său, şi pre mama sa, şi se va lipi de

femeia sa, şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta este

mare; eu însă grăiesc de Hristos şi de Biserică. Deci dar şi

voi, fiecare în parte, aşa să-şi iubească femeia sa, ca şi pre

sine; iar femeia să se teamă de bărbat.

Aliluia, glasul al 5-lea:

Tu Doamne ne vei păzi şi ne vei apăra de neamul acesta în

veac.

Citire din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 2; 1-11

În timpul acela, nuntă s-a făcut în Cana Galileii, şi era

mama lui Iisus acolo; chemat a fost şi Iisus şi ucenicii lui la

nuntă, şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către

Dânsul: Vin n-au. Zis-a ei Iisus: Femeie, ce este Mie şi Ţie?

Încă n-a venit ora Mea. Zis-a mama Lui servilor: Orice ar zice

vouă, să faceţi. Şi era acolo şase vase de piatră, puse spre

datina curăţirii iudeilor, în care încăpea câte două sau trei

vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă, şi ei le-au

umplut până sus. Şi a zis lor: Scoate-ţi acum şi aduceţi

nunului; şi i-au adus. Iar cum a gustat nunul apa, ce se

făcuse vin (şi nu ştia de unde este, numai servitorii care

scoaseră apa ştiau), strigă nunul pre mire şi-i zise: Tot omul

pune întâi vinul cel bun, şi când se îmbată, atunci pre cel

mai prost; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest

început de semne a făcut Iisus în Cana Galileii, şi şi-a arătat

mărirea Sa; şi au crezut într-Însul ucenicii Lui.

Diaconul:

Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să

zicem.

Doamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,

rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea,

mântuirea, cercetarea, iertarea şi lăsarea păcatelor robilor

Tăi (N).

Încă ne rugăm pentru poporul ce stă înainte în Sfântă

Biserica aceasta, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi

ortodocşii creştini, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.

Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul zice rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin iconomia Ta cea

mântuitoare ai binevoit, în Cana Galileii, a arăta nunta

cinstită prin venirea Ta; însuţi şi acum pre robii Tăi (N), care

ai binevoit a se uni unul cu altul, păzeşte-i în pace şi

conânţelegere; arată nunta lor cinstită, fereşte patul lor

neîntinat; binevoieşte să-şi petreacă convieţuirea neprihănită,

şi-i învredniceşte pre dânşii să ajungă bătrâneţi

fericite, cu inimă curată făcând poruncile Tale.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti

şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău Celui fără început, şi Preasfântului şi bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Diaconul:

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi,

Dumnezeule, cu harul Tău.

Ziua toată deplină, Sfântă, paşnică şi fără de păcat, la

Domnul să cerem.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi

trupurilor noastre la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcate şi de greşalele noastre, la

Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi de împăcarea

lumii, la Domnul să cerem.

Celălalt timp al vieţii noastre, a-l săvârşi în pace şi în

pocăinţă, la Domnul să cerem.

Unirea credinţei, şi împărtăşirea Sfântului Duh, cerând,

pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne, cu îndrăzneală, fără

osândire, să cutezăm a te chema pre Tine Dumnezeul cel

ceresc, Tată, şi a zice:

Citeţul zice: Tatăl nostru…

Preotul Ecfonis:

Că a Ta este Împărăţia, puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a

Fiului, şi a Sfântului Duh acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Apoi se aduce paharul cel comun de-l binecuvintează Preotul,

zicând rugăciunea aceasta:

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul:

Dumnezeule, Cela ce toate le-ai făcut cu puterea Ta, şi ai

întărit lumea, şi ai înfrumuseţat cununa tuturor celor făcute

de Tine, şi acest pahar comun care l-ai dat celor ce se unesc

prin unirea nunţii, binecuvintează-l cu binecuvântare

duhovnicească.

Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a preamărit

Împărăţia Ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

După aceea luând Preotul paharul în mână, dă celor cununaţi

de gustă din el de trei ori: întâi bărbatului apoi femeii. Şi îndată

luând cădelniţa începe a cădi în jurul tetrapodului, încunjurându-l

de trei ori cu cei cununaţi, şi cântând troparele acestea, glasul al

5-lea:

Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut

fiu pre Emanuel pre Dumnezeu şi omul; răsăritul este

numele lui; pre Carele mărindu-l, pre Fecioara o fericim.

Alt Tropar, glasul al 7-lea:

Sfinţilor Mucenici, care bine v-aţi luptat, şi v-aţi

încununat, rugaţi-vă Domnului să se miluiască sufletele

noastre.

Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor şi

bucuria Mucenicilor, a cărora predică este Treimea cea de o

fiinţă.

În urmă ia cununile, întâi de la mire zicând:

Mărit să fii, mire, ca Avraam, şi binecuvântat să fii ca

Isaac, şi să te înmulţeşti ca Iacov, umblând în pace, şi

lucrând întru dreptate poruncile lui Dumnezeu.

Apoi la mireasă, zicând:

Şi tu, mireasă, mărită să fii ca Sarra şi să te veseleşti ca

Rebeca, şi să te înmulţeşti ca Rahila, veselindu-te cu

bărbatul tău, păzind hotarele legii, că aşa a binevoit

Dumnezeu.

Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul zice rugăciunea aceasta:

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Carele ai venit în Cana

Galileii, şi nunta de acolo o ai binecuvântat, binecuvintează

şi pre robii Tăi aceştia, care prin pronia Ta s-au însoţit prin

unirea nunţii; binecuvintează intrările şi ieşirile lor;

înmulţeşte întru bunătăţi viaţa lor; primeşte cununile lor în

Împărăţia Ta, păzindu-i neîntinaţi, neprihăniţi şi neasupriţi

în vecii vecilor.

Corul: Amin

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Preotul citeşte rugăciunea:

Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh, Treimea cea întru tot Sfântă şi

de o fiinţă şi începătoare de viaţă, o dumnezeire şi o

împărăţie, să vă binecuvinteze pre voi; să vă dea viaţă lungă,

prunci buni; sporire în viaţă şi credinţă; să vă umple de toate

bunătăţile cele de pre pământ, şi să vă învrednicească şi de

îndulcirea bunătăţilor celor făgăduite; pentru rugăciunile

Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor,

Amin.

Preotul face apolisul următor:

Cela ce cu venirea sa în Cana Galileii a arătat nunta

cinstită, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale Sfinţilor măriţilor şi

întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfinţilor de Dumnezeu

încoronaţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii, Constantin şi

Elena, ale Sfântului marelui mucenic Procopie, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi ca un

bun şi de oameni iubitor.

În urmă să fac felicitările obişnuite

RÂNDUIALA MĂRTURISIRII

RÂNDUIALA MĂRTURISIRII

Se cuvine ca duhovnicul, primind pre cei ce vin a se mărturisi,

să-i cheme unul câte unul, iar nu doi sau mai mulţi, şi însuşi stând

înaintea Icoanei Domnului Hristos, îmbrăcat în toate veştmintele

preoţeşti, şi chiar de ar fi vre-o grabă, fără Epitrahil şi Felon să nu

îndrăznească a mărturisi pre nimeni.

Începutul se face aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule…, şi

după: Tatăl nostru..., Că a Ta este Împărăţia…, apoi: Doamne

miluieşte (de 12 ori), Mărire…, Şi acum..., Veniţi să ne închinăm…,

şi după Psalmul 50, Miluieşte-mă Dumnezeule..., Troparele:

Miluieşte-ne pre noi Doamne..., Doamne miluieşte-ne pre noi...,

Uşa milostivirii..., apoi citeşte celui ce se mărturiseşte această

rugăciune de iertare:

Dumnezeule Mântuitorul nostru, Cela ce prin profetul Tău

Natan ai dăruit lui David, carele s-a pocăit, iertare pentru

păcatele lui, şi ai primit rugăciunea de pocăinţă a lui

Manasi; Însuţi primeşte cu ştiuta Ta iubire de oameni şi pre

robul Tău aceasta (N) carele se pocăieşte de păcatele ce a

făcut, trecându-i cu vederea toate cele făcute de dânsul;

Cela ce ierţi nedreptăţile şi treci peste nelegiuiri. Că Tu,

Doamne, ai zis: Cu voie nu voiesc moartea păcătosului, ci să

se întoarcă şi să fie viu; şi, de şaptezeci de ori câte şapte să

se ierte păcatele. Că precum măreţia Ta este neasemănată,

aşa şi mila Ta nemăsurată; căci de Te vei uita la fără de legi,

cine va putea suferi? Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se

pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu,

Păstorule şi Mielule, Carele ridici păcatul lumii, şi ai dăruit

datoria celor doi datornici şi ai dat păcătoasei iertarea

păcatelor ei; Însuţi Stăpâne, dezleagă, lasă, iartă, păcatele,

nelegiuirile, greşalele cele de voie şi cele fără de voie, cele

în cunoştinţă şi în neştiinţă, cele întru călcare de poruncă şi

neascultare făcute de robul Tău aceasta (N). Şi oricum, ca un

om purtător de trup şi vieţuitor în lume, s-a înşelat de la

diavolul, sau în cuvânt sau în faptă, sau în cunoştinţă, sau în

neştiinţă; sau cuvânt preoţesc a călcat, sau sub blestem

preoţesc a fost, sau sub a sa anatemă a căzut, sau

jurământului s-a supus; Însuţi, ca un bun şi neţiitor aminte

de rău, Stăpâne, binevoieşte a se dezlega prin cuvânt robul

Tău aceasta, iertându-i lui şi anatema şi jurământul său,

după mare mila Ta. Aşa Stăpâne, Iubitorule de oameni.

Doamne, auzi-ne pre noi cei ce ne rugăm bunătăţii Tale

pentru robul Tău acesta şi treci cu vederea ca un mult-

Milostiv toate păcatele lui fereşte-l pre dânsul de munca cea

veşnică. Că Tu Stăpâne, ai zis: Oricâte veţi lega pe pământ,

vor fi legate şi în ceruri, şi oricâte veţi dezlega pre pământ,

vor fi dezlegate şi în ceruri. Că numai Tu singur eşti fără de

păcat, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui Tău

Celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Deci şezând duhovnicul în jeţ cu faţa veselă, închipuind iubirea

de oameni a lui Dumnezeu, zice către cela ce se mărturiseşte

acestea.

Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu

umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme, nici să ascunzi de mine,

nimic din cele ce ai făcut; ci cu neîndoire spune-mi-le toate fără

sfială, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi

Sfânta Lui Icoană dinaintea noastră este; şi eu sunt numai martor,

ca să mărturisesc înaintea lui toate câte îmi vei spune; Iar de vei

ascunde ceva de mine, îndoite păcate le vei avea; ia seama dar de

vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat.

Şi aşa să-l întrebi pre el cu de-a dânsul pre rând una câte una,

aşteptând răspuns pentru fiecare întrebare, iar mai întâi de toate

să-l întrebi pentru dreapta credinţă, zicându-i aşa:

Mai întâi de toate, spune-mi crezi cu adevărat în Sfânta şi

de viaţă făcătoare Treime?

Iar cela ce se mărturiseşte răspunde:

Cred întru unul Dumnezeu Tatăl, şi întru unul Fiul lui

Dumnezeu, Carele din Tatăl s-a născut, şi întru unul Sfântul

Duh, Carele de la Tatăl purcede: Treimea de o fiinţă şi

nedespărţită.

Întrebare:

Crezi, că soborniceasca şi Apostoleasca Biserică este

sădită şi crescută la Răsărit, şi de la Răsărit s-a întins peste

toată lumea, şi de atunci până acum stă neschimbată şi

neclătită, ori te îndoieşti despre vre-o poruncă, sau

învăţătură a sa?

Şi de va crede drept şi neîndoios, de va şti carte, să-i zici să

pronunţe Simbolul Credinţei până la sfârşit. Iar neştiind carte, să-l

înveţi să zică acestea:

Cred întru una sfântă, sobornicească şi Apostolică

Biserică a Răsăritului, care stă de la început neclătită şi

neschimbată în toate dogmele ei.

Întrebare:

Crezi, că Sfântul Botez, ce se face prin harul Sfântului

Duh, dă iertare nu numai păcatelor celor strămoşeşti, ci

comunică celui ce se botează tărie şi putere, a numai

păcătui după aceea şi a avea nădejdea vieţii celei veşnice?

Răspuns:

Cred şi mărturisesc un Sfânt Botez care se face prin harul

Sfântului şi de-viaţă-făcătorului Duh, spre spălarea păcatului

celui strămoşesc şi a celor în care noi de bunăvoie cădem

prin nepurtarea de grijă; şi cu bună nădejde aşteptăm

învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

Întrebare:

Spune-mi, nu cumva eşti eretic, ori despărţit de Biserica

Răsăritului? Ori te-ai însoţit cu ereticii, cercetând capiştile

lor, ascultând învăţătura lor, sau citind cărţile lor?

N-ai mărturisit strâmb? N-ai călcat vre-o făgăduinţă, ce ai

jurat lui Dumnezeu, ori Scripturile cele dumnezeieşti le-ai

socotit de mincinoase ?

Spune-mi, nu ţi-ai stricat fecioria ta cu păcatul

dezmierdării de sine, ori poate faci şi acum aceasta?

Au n-ai păcătuit cu femei, şi ce persoană a fost,

bisericească sau mirenească; de cele cu bărbat, sau fără

bărbat? Ori n-ai păcătuit cu femeia ta până a nu o lua?

N-ai căzut în păcat cu vre-o rudenie, şi ce fel de persoană

a fost, nu cum-va cu cumătră-ta?

Nai umblat cu femeie de altă lege, sau cu femeia ta peste

fire?

Nu cumva ai ucis vre-un om, cu voie, sau fără voie?

N-ai furat ceva şi ai jurat că nu ştii? Ori altul a furat şi tu

ai ascuns furtul?

Nu te-ai bătut cu cineva? Şi cum, de voie sau fără de voie?

N-ai dat pre cineva în mâinile celor mai mari cu vreun fel

de pâră dreaptă sau nedreaptă, spre folosul tău sau din

pizmă?

N-ai asuprit pre cineva, vrând să cumperi moşii,

dobitoace sau odoare?

N-ai fermecat pre cineva, n-ai vărsat ceară sau plumb?

N-ai adus vrăjitori la casa ta, ca să-ţi vrăjească, ori n-ai

vrăjit tu cuiva?

N-ai făcut sau n-ai umblat cu niscaiva farmece, spre a

strica casa cuiva?

N-ai legat nunta vreunui bărbat sau femeie?

N-ai purtat baier, ca să nu te prindă vreo răutate?

Spune-mi, n-ai defăimat pre părinţii tăi, sau pre preoţi,

sau pre monahi, sau pre vreunul dintre oameni?

N-ai cu cineva ceartă? Şi de ai, împacă-te cu acela ; că de

vei fi cu cineva certat sau în pizmă, darurile şi rugile tale şi

orice vei face către Dumnezeu sunt neprimite.

N-ai mâncat mortăciune, sau sugrumat, sau sfâşiat de

lup, sau bătut şi ucis de păsări, ori nu te-ai spurcat cu altele

ca acestea, ce sunt oprite de Sfintele canoane de a fi

mâncate?

N-ai mâncat carne sau brânză miercurea şi vinerea?

N-ai dat pre vreun om diavolului?

Ai hulit sau ai defăimat sau înjurat credinţa sau legea?

Sau ai rostit ceva necucernic sau n-ai blestemat pre vreunul

dintre oameni?

N-ai grăit minciună, sau n-ai jurat strâmb?

Nu te-ai mândrit sau te-ai trufit cu mărire deşartă; ori te

îmbeţi, pierzându-ţi trupul şi sufletul?

Nu cum-va ai avut cunoştinţă de daune şi furturi, şi

auzind carte de blestem, n-ai voit ale vădi, ci tăcând te-ai

făcut şi tu părtaş blestemului?

N-ai botezat sau cununat, sau măritat cu astfel de gând,

ca în urmă să păcătuieşti cu vreuna din acele persoane?

N-ai ţiitoare, ori având, acum ai lăsat-o, dar nu încetezi a

reînnoi prin scris ori dragostea cu dânsa?

N-ai făcut asuprire vreunei fete fecioare, sau nu cumva ţiai

lăsat femeia şi ai luat alta?

N-ai băut fără saţiu, şi îmbătându-te, n-ai bătut sau ai

făcut vărsare de sânge? ori n-ai vărsat din beţie după ce te-ai

împărtăşit?

N-ai dat cuiva sfaturi viclene asupra aproapelui tău, să-l

fure, sau să ascundă ce a furat, sau pre alţi furi să nu-i

vădească, să ucidă, sau alte rele să facă, spre dauna şi

defăimarea aproapelui său?

N-ai îndemnat pre oarecare tineri la păcate, şi la alte,

răutăţi, sau poate că şi tu singur te-ai îndemnat cu dânşii?

Nu cumva ai luat bani pre datorie, şi nu ia-i înapoiat? Sau

ai luat de la alţii camătă, cât nu se cuvenea?

N-ai pârât pre cineva, şi din pâra ta i s-a întâmplat moarte

sau pagubă mai mare decât greşeala lui?

Nu râzi de ologi, de orbi, de ciungi şi de tot omul sărac,

pe care Hristos îi numeşte fraţi?

Îţi aduci aminte de părinţii, tăi, ca să-i pomeneşti la

Sfintele Liturghii, care lucru este cerut de Dumnezeu?

N-ai defăimat numele Cel Preasfânt al lui Dumnezeu, s-au

răzvrăteşti asupra lui pentru vreo nenorocire?

Nu crezi visele, şi bazat pre părerea lor ai lăsat ajutorul

lui Dumnezeu şi ai alergat la farmece şi la alte lucruri

drăceşti?

Oare primeşti şi nu alungi îndată din inima ta cugetele

cele viclene? Căci duh este diavolul, duh este şi sufletul

omului, şi diavolul pururea umblă cercând inimi neîngrijite.

Pentru aceea se cuvine, ca noi pururea să-l gonim,

împotrivindu-l cu cugetul cel dumnezeiesc.

Te mărturiseşti de patru, sau de trei ori, sau măcar o dată

pre an?

Plinitu-ţi-ai canonul, cel dat de duhovnic? Te mărturiseşti

tot la un duhovnic? Ori neguţătoreşti mărturisirea, umblând

din duhovnic în duhovnic?

Nu eşti pizmuitor şi neiubitor de oameni? Nu cumva eşti

pizmuitor şi neiubitor de oameni şi nu cumva te sileşti spre

dauna şi răul lor?

N-ai adus vreodată prinoase la Biserică, având pizmă ori

ceartă cu cineva, şi n-ai spus Preotului pricina spre a te

îndrepta?

N-ai schimbat tu hotarul vreunei moşii, sau n-ai îndemnat

pre altul a schimba hotarele moşiei?

Iar de va fi cu poziţie înaltă în societate ori în dregătorii

să-l întrebi şi acestea, zicând către dânsul aşa:

Socoteşte aceasta, fătul meu şi fiule iubit al sfintei

noastre Biserici răsăritene, că tuturor nouă, mari şi mici,

bogaţi şi săraci, este de trebuinţă mărturisirea şi pocăinţa:

că precum sufletul este mai preţios de cât trupul, aşa şi

mântuirea acestuia este de mai mare folosinţă şi câştig, cum

Însuşi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăieşte

zicând: Ce va folosi omului de ar dobândi toată lumea, iar

sufletul său îşi va pierde. Se bucură dar în aceasta oră

sufletul meu, că nu am a grăi cu un om neînvăţat, ce nu ştie

Sfintele Scripturi, ci cu domnia ta, carele din copilărie în

acestea te-ai crescut şi hrănit, din care adăpându-te

duhovniceşte, ca dintr-un izvor al vieţii, cu daruri de mare

cinste te-ai împodobit. De aceea, eu, văzându-te îndestul

adăpat cu această învăţătură nădejduiesc, ca fără sfială şi

fără oprire, vei arăta fără făţărnicie în această oră

curăţitoare, ca şi către doctorul tău toate rănile tale, ce ca

un om vieţuitor în lume din întâmplare le-ai căpătat, ca aşa

să iei adevărată vindecare de la Însuşi Domnul Iisus Hristos,

Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi trupurilor noastre.

Şi apoi să-l întrebi de toate pre rând, aşa cum s-au scris mai

sus; şi să-l întrebi de este slujbaş sau dregător mare sau mic, şi

acestea:

Spune-mi judeci drept fără părtinire? Nu cumva iei mită la

judecată? Judeci curând, sau laşi pre cel sărac de pieire din

cauza lenevirii sau din ura ta?

N-ai asuprit pre vreun sărac cu vreun fel de asuprire, încât

i-ai luat tot ce a avut: casă, grădină, moşie şi alte odoare?

Porţi grijă şi administrezi cu bună conştiinţă dregătoria

ce ţi s-a încredinţat, nefăcând asupriri şi nedreptăţi unora şi

altora?

Cârmuieşti după cum place lui Dumnezeu casa şi averea

ta?

Nu ţi-ai lăsat, s-au poate şi acum îţi laşi cinstea şi iubirea

soţiei Tale, şi te porneşti cu poftă spre servitoarele ce ai în

casă?

Înveţi pre fii şi pre fiicele tale, sau şi pre servii tăi, să

urmeze poruncilor bisericeşti? Căci mulţi, din ai tăi

neînvăţând poruncile lui Dumnezeu, pot să piară şi tu ai să

dai seama pentru ei?

Nu sileşti pre cineva să lucreze, sărbătorile, sau să

muncească mai mult de cât este cu dreptul? Plătit-ai

servitorilor şi lucrătorilor, celor cu ziua, leafa lor?

N-ai luat ceva cu de-a sila, şi pentru lăcomie nu te-ai

îndurat să întorci?

Miluieşti pre cei lipsiţi după puterea ta? Mângâi pre cei

întristaţi, sau treci cu vederea pre cei supăraţi?

Cercetezi bolnavii şi pre cei ce se află în suferinţe?

Miluieşti temniţele şi pre cei ce sunt închişi, şi mai ales

pre văduvele cele sărace şi neputincioase, şi pre copii orfani

şi săraci?

Nu treci cu vederea pre cei ce te roagă spre ajutorul lor?

N-a rămas săracul întristat şi nedreptăţit pentru lenea şi

trândăvirea ta, că nu te-ai silit să-i termeni judecata?

N-ai supărat Bisericile cu vreun fel de asupriri? Nai

hotărât vreo moşie cu strâmbul, pentru mită sau pizmă?

N-ai miluit pre alţii din pizmă asupra vreunei rude, ca să o

pogori din cinste şi să o pierzi înaintea oamenilor?

Nu primeşti sfaturile ereticilor, sau pârele lor asupra

creştinilor ortodocşi, şi le înlesneşti cutezanţa asupra

acestora?

Nu te-ai împrotivit Bisericii? Ai ascultat pre Arhiereul tău,

în toate câte te-a învăţat spre folos?

Nu Te-ai certat cu Arhiereul tău, sau Preotul, şi de la

dânşii n-ai luat iertare?

Şi mai ales de ai făcut, sau faci ceva împrotiva Bisericii şi

a canoanelor Sfinţilor Părinţii?

Iar de este femeie, să o întrebi de rând aşa:

Spune-mi, fiică, de ai băut buruieni sau doctorii, să nu

faci copii? sau de ţi-ai otrăvit pântecele, ca să lepezi copilul,

sau grea fiind n-ai umblat cu luare aminte ridicând ceva sau

alergând peste putinţă, sau altceva făcând, ai născut

pruncul mort?

N-ai pus baieră sau cercel la copii sau dobitoc ca să

trăiască?

N-ai vrăjit, ca să ştii cât vei trăi, sau câţi copii vei naşte,

sau să ştii ceva din cele neştiute?

Nu cumva ai păcătuit de fată mare, sau când ai fost

logodită, sau ai făcut alte necuviinţe cu altă fată sau femeie?

N-ai păcătuit având bărbat, şi nu l-ai înşelat cu altfel de

măiestrii, cu minciuni şi cu alte viclenii?

N-ai furat ceva de la dânsul, spre dauna lui?

N-ai căzut cu bărbatul tău peste fire?

N-ai îndemnat altă femeie a cuiva spre păcatul trupesc?

N-ai ascultat pre la ferestre?

N-ai purtat minciuni, care să fi împerecheat pre unii din

oameni?

Nu cumva te înfrumuseţezi, ori te dregi, şi te stropeşti cu

multe feluri de mirosuri, cu gând să înşeli şi să atragi pre

tineri spre râvna păcatului?

Nu cumva intri dreasă în Biserică, scandalizând pre

creştini, sau poate vorbeşti în Biserică care este spre dauna

ta sufletească şi spre ocara ta trupească?

Nu joci şi râzi în chip nestăpânit şi fără socoteală, şi nu

cumva umbli din casă în casă fără treabă şi gura ta o

porneşti nestăpânită spre tot felul de vorbe netrebnice?

Oare porţi onoarea bărbatului tău precum se cuvine, sau

îl ocărăşti, sau îl defaimi, sau pentru nemăsurata ta mândrie

îl faci să cheltuiască pre îmbrăcăminte sau pre alte lucruri,

mai mult de cât are, din care vi se poate trage sărăcia?

Nu cumva îl porneşti spre mânie contra aproapelui

vostru?

Nu te juri pre sineţi sau pre dânsul, ca să vă răzbunaţi

asupra cuiva pentru vreo greşeală?

Nu cumva ai oprit pre bărbatul tău, juruind a da ceva la

Biserică, ori vrând a face milă la săraci, sau alte fapte bune?

Nu cumva din lenea ta nu porţi grijă de casa ta, cum se

cuvine?

NB. Şi aşa cu toată luarea aminte şi cu multă agerime să iei

seama de cei ce se mărturisesc la tine luând în privire persoanele,

de este slujbaş sau dregător sau om simplu; de este sănătos sau

bolnav, cărturar sau necărturar; şi într-un chip a cerceta pre

cărturar, în alt chip a cerceta pre omul bisericesc, în alt chip a

cerceta pre omul de rând; altminterea pre călugăr, şi altminterea

pre femeie, într-un fel pre tânăr şi în alt fel pre bătrân. Şi

primindu-i mărturisirea să-i zici aşa:

Iată, de acum de toate acestea, dator eşti a te păzi după

ce te-ai botezat cu al doilea botez după rânduiala tainelor

creştineşti. Pune, dar, început bun, nădăjduind în spre

Dumnezeu, Cela ce poate să-ţi ajute, şi mai vârtos te păzeşte

ca să nu te mai întorci la greşalele acelea ce ai făcut, ca să

nu fii de râs şi batjocură diavolilor şi lumii. Căci păcatele

nici un folos nu aduc creştinilor, ci neputinţă, boală, sărăcie,

şi multe feluri de necazuri în această lume, iar în cealaltă

arvunesc osândă veşnică şi chinul iadului. Drept aceea

datori suntem toţi mici şi mari, săraci şi bogaţi, ca fiecare

din noi întru frica lui Dumnezeu şi cu cucernicie; ca pururea

să fim întăriţi cu harul lui Dumnezeu.

Aceste toate zicându-le către dânsul şi cercându-l cu

dinadinsul,iar el mărturisindu-se şi descoperindu-şi pre rând toate

păcatele sale, să-i zici lui: Pleacă-ţi capul şi plecându-l să-i citeşti

rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule, Cela ce eşti mântuirea robilor Tăi,

milostive, Îndurate şi îndelung-Răbdătorule, Căruia îţi pare

rău de răutăţile noastre şi nu voieşti moartea păcătosului, ci

să se întoarcă şi să viu; Însuţi şi acum îndură-Te asupra robului

Tău (N), şi-i dă lui chip de pocăinţă, iertare păcatelor şi

dezlegare, iertându-i toată greşeala cea de voie şi cea fără

de voie; împacă-l şi-l uneşte cu Sfintele Tale Biserici, întru

Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună ţi se cuvine

stăpânire şi mare cuviinţă în veci, Amin.

Şi terminând rugăciunea să zici Ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule...

Încă ne rugăm pentru lăsarea şi iertarea păcatelor robului

lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată greşeala

cea de voie şi cea fără de voie.

Ca Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui iertare păcatelor

şi timp de pocăinţă.

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururi şu în vecii vecilor, Amin.

Şi face apolisul: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule nădejdea

noastră, mărire Ţie...

După aceea punând mâna pre capul lui, dezleagă pre cela ce se

căieşte, căruia îi citeşte plinirea Tainei Sfintei Mărturisiri.

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul şi cu

îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, fiule

(N), şi să-ţi lase Ţie toate păcatele, şi eu nevrednicul Preot şi

duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, şi te dezleg de

toate păcatele Tale, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, Amin.

Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnă chipul cruci cu

mâna binecuvântând pre cela ce se căieşte.

Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi aşa eliberându-l

în pace, să-i dai canonul potrivit păcatelor lui; şi de va fi făcut

păcate mai multe şi mai mari, îi dai canon mai mare, adică să fie

oprit de la Sfânta Împărtăşire mai mulţi ani, iară păcatele cele

mai uşoare să i le ierţi din cauza canonului celui mai mare, ce i sa

dat.

Pentru păcatele cele mari sfătuieşte-l aşa: Fiule, atâţia ani

poruncesc Dumnezeieştii Părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele

Taine, ci numai să bei agheasmă mare; şi de vei ţine să nu te

împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni

peste porunca Sfinţilor Părinţi, ca să te împărtăşeşti, te vei socoti

al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav şi tare şi slab, temându-te de

moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi de te vei însănătoşi, iarăşi vei

rămâne în anii ce ţi s-au poruncit, până vei împlini canonul. Iar

dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi

se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pre acela.

Să socoteşti şi aceasta, duhovnice: Că de va fi părăsit omul

păcatul, dintru aceeaşi vreme să ia şi canonul. De pildă: un om a

făcut păcat de moarte; ucidere, sau preacurvie, pentru care zece

ani este lipsit de Sfânta Împărtăşire. Pre acesta să-l întrebi, şi de

se va fi părăsit de doi ani de acel păcat, să-i dai opt ani, scăzânduse

cei doi; iar de se va fi părăsit de cinci ani, şi la altele tot

asemenea scădere sa faci. Căci după cum zice Marele Vasilie, în

cât timp va face omul păcatul şi nu se va împărtăşi nu i se

socoteşte de loc canonul şi de se va întâmpla ca iarăşi să cadă în

păcat, iarăşi se cuvine a se da din început canonul. Dar de se va

întâmpla să cadă într-alt păcat mai înainte de terminarea

canonului, ce i s-a dat, se cuvine a socoti, care ani ai canonului

pentru păcatul făcut sunt mai mulţi, şi să-l canoniseşti cu aceştia

pentru amândouă păcatele; şi după facerea păcatului din urmă,

de se va fi oprit de la sine, sau de vreun duhovnic de Sfânta

Împărtăşire, acei ani şi timpul să-i socoteşti, ca mai sus, în numărul

anilor canonului ce-l vei da.

Ia în observare şi acesta: De va fi acel om cu bună cucernicie, şi

va vrea să facă în toate zilele mătănii după putinţă, săi ierţi lui un

an din numărul anilor opriţi pentru împărtăşire; şi de va vrea să

facă milă săracilor după putere, să-i ierţi şi alt an. De va posti

miercurea şi vinerea, după porunca Sfinţilor Apostoli, să-i mai

ierţi şi alt an. De va fi de vârstă mai tânăr de treizeci ani, să-i laşi

şi alt an; de va fi mai jos de douăzeci ani; mai puţin să-l

canoniseşti.

Iar de va vrea să se pocăiască de păcate şi să se facă călugăr,

atuncisă-i ierţi a treia parte din canon. Dacă va vrea să meargă în

mănăstire de obşte, să-i laşi jumătate din canon. Iar dacă va

cădea după ce a luat chipul călugăriei, atunci să le facă deplin.

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ către Preotul ce voieşte a fi duhovnic,

CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ

către Preotul ce voieşte a fi duhovnic,

cum să înveţe fără sfială pre cei ce vin la dânsul

Cela ce voieşte a lua asupra-şi sarcina cea grea a duhovniciei,

dator este a se face exemplu tuturor şi model de înfrânare, de

umilinţă şi de lucrare a tot felul de fapte bune, rugându-se lui

Dumnezeu în toată ora, ca să i se dea cuvânt de înţelegere şi

cunoştinţă, spre a putea îndrepta pre cei ce vin la dânsul. Şi

înainte de toate dator este a se îndeletnici în citirea dumnezeieştii

Scripturi, adică a legii vechi şi a celei noi. A şti pe de rost cele

zece porunci şi a le păzi cu dinadinsul. A şti asemenea Tainele şi

dogmele dreptei credinţe. A posti el întâi miercurea şi vinerea

peste tot anul, după cum poruncesc dumnezeieştile canoane,

conform faptelor bune, ce însuşi are, să poată porunci şi altora a

le face. Căci de va fi el însuşi neînvăţat, neînfrânat şi iubitor de

desfătări, cum va putea învăţa pre alţii faptele cele bune? În

adevăr, cine ar fi atât de nepriceput, în cât să asculte sfaturile

duhovnicului, văzându-l fără rânduială în ale sale? Sau, cum poate

învăţa pre alţii să nu se îmbete, fiind însuşi beţiv? Sau cum poate

fi ascultat, învăţând şi îndemnând pre alţii a face fapte bune, când

el însuşi nu s-a încercat a le face? Însuşi dumnezeiasca Scriptură

zice: că mai de crezut este ceea ce se vede decât ceea ce se aude.

Drept aceea ia aminte la tine, o duhovnice! ca să nu piară vre-o

oaie pentru neîngrijirea ta, că din mâna ta se va cere. Că iarăşi

zice Scriptura: Blestemat tot cela ce face lucrul Domnului cu

neîngrijire. Să nu te grăbeşti, ci pre rând, cum aici s-a însemnat,

câte pre unul să-i întrebi, nemirându-te de mărimea, sau mulţimea

păcatelor, ce ţi se vor spune, nici înficoşându-te, ca nu cumva să

tai îndrăzneala celui ce se mărturiseşte, şi să ascundă păcatele; ci

cu faţa blândă să-i zici, că ori în ce fel de păcate ar fi căzut,

mărturisindu-le şi părăsindu-se şi canonul plinindu-şi, Dumnezeu

îl iartă. Însă să iei aminte, ca nu iarăşi prea cu de-amănuntul

iscodind întâmplările şi lucrurile păcatelor, să le aţâţi şi în inima

ta. Asemenea şi marele Vasilie zice: Să nu te temi de om pentru

dregătoria lui, ca nu cumva să dai pre Fiul lui Dumnezeu în

mâinile celor nevrednici, nici să te ruşinezi de vreunul din cei mai

mari pre pământ. Ci chiar de ar fi împărat sau domn, de nu va fi

vrednic, să nu cutezi a-l împărtăşi cu Sfintele Taine; căci

dumnezeieştile canoane poruncesc, ca toţi cei nevrednici să nu se

împărtăşească; ba încă se socotesc ca nişte păgâni; şi de nu se vor

întoarce, amar va fi şi celor ce-i împărtăşesc pre dânşii. Păzeşte-te

dar, o duhovnice; eu am datorie să te învăţ, şi de nu vei asculta, tu

vei vedea. Acestea, şi altele ca acestea, să le iei în minte, şi mai cu

seamă să păzeşti nemişcat toate dogmele Bisericii, ca să te poţi

mântui şi pre tine şi pre cei ce te vor asculta pre tine.

Asemenea fiecare dintre voi, Preoţilor, fără carte de duhovnicie

de la Arhiereul al cărui va fi Eparhia, să nu cutezaţi a fi duhovnici,

că unul ca acela se va pedepsi de lege ca un călcător al

dumnezeieştilor canoane. Pentru că nu se pierde numai pre sine,

ci şi câţi s-au mărturisit la dânsul sunt ca nemărturisiţi, şi câte au

legat şi au dezlegat sunt nedezlegate, după canonul 6 şi 42 al

Sinodului de la Catargina.

ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU MARTURISIRE

ÎNVĂŢĂTURĂ PENTRU MARTURISIRE

După Botez, care este începutul mântuirii tuturor

credincioşilor, Mărturisirea este a doua curăţire şi ca al doilea

Botez. Pentru aceea se cuvine, ca noi toţi să ne pocăim, lumeni şi

monahi, clerici, preoţi şi arhierei, şi nici unul din noi să nu ne

depărtăm de la aceasta, că toţi am greşit şi păcătuim, şi

Mântuitorul şi Judecătorul vine pentru judecare; drept care şi

Apostolul zice: Să lepădăm dar lucrurile întunericului, şi să ne

îmbrăcăm în armele luminii. Şi cum că tuturor este de trebuinţă

Mărturisirea sau Pocăinţa, un alt Apostol întăreşte zicând:

Mărturisiţi-vă unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul ca

să vă vindecaţi.

Mărturisirea sau Pocăinţa stă în aceea, ca cineva în tot timpul

să se umilească şi să se numească păcătos, şi cu inimă înfrântă şi

cu suflet umilit să alerge la mărturisire şi căinţă; căci între

oameni nimeni nu este curat de păcate.

Drept aceea se cade vouă, părinţilor duhovnici să nu vă leneviţi

în aceasta, nici să aşteptaţi ca păcătoşii de sineşi să se întoarcă la

pocăinţă; ci mai ales voi să umblaţi, căutând şi cercetând pre cel

păcătos, şi în tot chipul să-l atrageţi, scoţându-l din deprinderile

lui cele greşite şi aducându-l către Dumnezeu.

Mărturisirea nu se cuvine a se face aşa simplu şi precum s-ar

întâmpla, ci precum ne a arătat Mântuitorul, când a chemat pre

Zaheu şi pre păcătoasa: că unul cu umilinţă le-a spus toate şi a

făgăduit că-şi îndreaptă purtările sale şi a pune început de fapte

bune şi virtuoase, iar cealaltă luând un vas de mir de mult preţ, şi

stând dinapoia picioarelor Lui, că dinainte nu cuteza, cu lacrimi le

uda, şi cu părul său ştergându-le, le ungea cu mir plângând,

pentru care şi Hristos a zis ei: Iartă-se Ţie păcatele Tale; iar lui

Zaheu îl zise: Astăzi se făcu mântuire casei acesteia. Vezi dar cum

pentru călduroasa şi adevărata pocăinţă a lor, le-a dăruit şi

iertarea păcatelor şi mântuirea. Iar celor ce nu părăsesc răutăţile

lor le zice: Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fără de legea. Şi

celor ce defaimă pre Sfântul Duh, încă le zice: Nici cum nu, se va

ierta defăimarea lor. Asemenea şi cei ce nu poartă grijă, ca, după

ce păcătuiesc, să se pocăiască, nu vor fi iertaţi, după cum

mărturiseşte Evanghelistul Luca cap. 13, 5 zicând: De nu vă veţi

pocăi, toţi aşa veţi pieri; asemenea şi celor ce nu se supun lui,

Domnul le zice: Iată se lasă casa voastră pustie.

Pentru aceea se cuvine să ne pocăim cu inimă curată şi cu umilinţă,

iar nu cum zic unii (lucru de râs), că mâncând şi bând se

deschide inima spre mărturisire, şi plini fiind de beţie se încearcă

a face cele ce sunt ale mărturisirii, lucrând în potriva acestei taine

şi în potriva celui ce zice: Luaţi aminte de voi, ca nu cumva să se

îngreuieze inimile voastre cu mâncărurile şi cu beţiile şi fără veste

să vie peste voi pieirea. Şi cum oare va avea adevărata frângere

de inimă unul ca aceasta? Sau cum se va umili, şi cu ce luare

aminte va face cele ale mărturisirii? Drept aceea, luaţi aminte, ca

nici într-un chip să nu se facă aceasta, nici să primiţi astfel de

mărturisise.

Se cuvine ţie, o duhovnice, să faci mărturisirea pentru marea

datorie ce ai de a mântui sufletele şi a te îngriji de mântuirea

multora, iar nu pentru vreun câştig lumesc, care-ţi va fi de mare

daună. Asemenea, afară din canoanele Sfinţilor Părinţi să nu

îngreuiezi nici să uşurezi pre cineva, ca să nu te faci pre sine-ţi

părtaş la păcate străine; căci Mărturisirea, cum am zis, este una

din tainele cele mari ale Bisericii, şi nimeni nu se poate socoti pre

sine mai învăţat, nici mai înţelept, şi nici mai cu multă luareaminte

spre aceasta decât Sfinţii Părinţi.

Drept aceea, nimeni să nu se înşele pre sine şi să creadă că ar

putea fi mai iertător, de cât Sfinţii Părinţi, purtându-se ca un om

fără grijă şi păcătuind dimpreună cu cei ce fără nici o sfială cad în

păcate. Şi cine oare ar putea, sau ar cuteza, a se socoti mai îndurător

decât Sfinţii Părinţi? Şi de unde poate avea această

autoritate? Întrucât dar pre aceştia îi defăimă şi lucrează afară de

canoane şi deciziile lor, lucrul său nu poate fi de nici un folos şi

este fără valoare, ca abătut de la norma Sfintelor canoane. Deci

toate să le faceţi după canoane şi deciziile Părinţilor, de voiţi a

moşteni în voi darul lor şi iertarea păcatelor, care o dăm noi, să

fie adevărată şi credincioasă; iar de se va face într-alt chip, atunci

iertarea sau hotărârea ce facem rămâne cu îndoială.

Motivele însă care pot îndemna pre duhovnic a ierta păcatele,

ori a face oarecare uşurări peste canoanele Sfinţilor Părinţi, sunt

acestea:

Când cineva vine către dânsul şi se arată cu căinţă călduroasă

şi plină de umilinţă pentru păcatele sale, cu adevărată mărturisire

a greşalelor sale, cu adâncă şi duioasă înfrângere a sufletului său,

cu adevărată părăsire a faptelor lui celor rele, şi cu inimă curată şi

îndepărtare de dânsele, încă şi cu nefăţarnică silinţă către faptele

cele bune, însoţite de înfrânare şi milostenie. Că acestea sunt

lucruri bune, le mărturisesc şi Sfinţii Părinţi. Deci pre unul ca

aceasta să-l primeşti şi cu dragoste să-l alinezi, şi-i poţi face încă

şi ceva uşurare din canoane spre folosul lui; iar într-alt chip nu.

Să ştii încă şi aceasta, o duhovnice, că tot scopul Bisericii este

de a îndemna şi a atrage pre toţi către Dumnezeu cu dragostea învăţăturii

celei bune, fără a lăsa pre nimeni întristat; că Dumnezeu

caută căinţă de la noi toţi, pentru ca pre toţi să ne mântuiască şi

nimeni să nu piară. La mărturisire să iei seama, duhovnice, ca să

judeci cazul după priceperea şi înţelegerea ce are fiecare; iar nu

într-alt chip. Că de vei lua aminte, vei afla copii de 12 ani, care pot

să aibă minte mai multă decât bărbatul de 50 ani, şi iarăşi vei afla

om de 25 ori 30 de ani, care poate să aibă minte sau pricepere

mai puţină decât un copil de 15 ani. Ia seama dar, că Dumnezeu

nu judecă după vârstă, ci după mintea şi priceperea fiecăruia din

noi, cum mai sus am zis.

Asemenea poruncim vouă, duhovnicilor, de oarece mulţi dintre

oameni, când se îmbolnăvesc, nu cheamă îndată pre duhovnic, ci

numai când ar fi aproape de moarte; încât aflându-se în cea din

urmă slăbiciune, mergând duhovnicul, pre cei mai mulţi îi află

fără grai, şi aşa rămânând nemărturisiţi pier sufleteşte şi

trupeşte. De aceea, căutaţi a avea îngrijire de aceasta, şi când se

îmbolnăveşte vreunul din poporenii voştri, să nu aşteptaţi, nici săl

lăsaţi până la cea din urmă slăbiciune, spre a i se lega limba, ci

să vă siliţi de cu timp a-l îndrepta sufleteşte după învăţătura

sfintei noastre Biserici, întărindu-l în credinţă, şi aducându-i

aminte de nădejdea ce avem, să-l mărturisiţi, să-l îndreptaţi şi aşa

să-l împărtăşiţi cu Sfintele Taine, învăţându-l a avea în mintea sa

nădejdea vieţii de veci. Iar de nu va vrea cineva să asculte de

îndemnarea voastră, pre unul ca acela, ca pre un necredincios, la

Biserică să nu-l înmormântaţi. Asemenea, la Sfintele sărbători, în

posturi, şi mai ales în postul cel mare, după cum este ştiut, mulţi

din poporeni nu merg la Sfânta Biserică, ba unii dintr-înşii petrec

tot postul cel mare fără nici o îngrijire de mântuirea sufletului lor,

şi tocmai aproape de Paşti, când nu numai nu pot a se folosi, dar

nici au auzit măcar bine canonul ce li se dă de duhovnic, atunci

vin, şi ca nişte furi de cele Sfinte, se fac a se mărturisi şi ei,

rătăciţii, amăgindu-se cu nădejdi mincinoase, ca cum ar fi curăţiţi

de păcate, cu cutezare obraznică se apropie de cele Sfinte, şi aşa

întinaţi se cuminecă cu Sfintele Taine.

Să învăţaţi dar pre unii ca aceştia, ca în toate posturile, şi

sărbătorile, şi mai ales în Postul cel Mare, în săptămâna cea dintâi

şi peste tot postul să meargă la Biserică, precum se cuvine

creştinilor, şi să aibă grijă ca toţi să-şi mărturisească păcatele

până la săptămâna din urmă a Sfintelor patimi, curăţindu-se prin

pocăinţă, şi gătindu-se de la mic până la mare, ca din timp să-şi

plinească canonul cel dat de părintele lor duhovnicesc, şi nimeni

să nu rămână nemărturisit până la această săptămână; căci

atunci se cuvine ca toţi să fie pregătiţi, şi nu tocmai atunci să se

facă pregătirea, fiind acest lucru foarte necuviincios şi afară de

rânduiala sfintei noastre Biserici. Iar oricine nu va asculta, pre

acela să-l arătaţi bisericii, ori să-l lăsaţi cu totul neîmpărtăşit cu

Sfintele Taine, până când nu se va întoarce şi-şi va recunoaşte

păcatul său.

CE SE CITEŞTE DUPĂ PATRUZECI DE ZILE FEMEII CE A NĂSCUT

CE SE CITEŞTE DUPĂ PATRUZECI DE ZILE

FEMEII CE A NĂSCUT

După plinirea a 40 de zile, iarăşi se aduce pruncul la biserică,

pentru ca să se înbisericească, şi se aduce de maica sa, fiind

curăţită acum şi spălată, de faţă fiind şi naşul, ce la primit din

botez. Iar Preotul face început, zicând: Binecuvântat este

Dumnezeul nostru… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime…

Tatăl nostru… Că a Ta este Împărăţia...

Apoi Troparul zilei, sau al Sfântului, ce se va întâmpla de rând,

iar de vei vrea, zi cele de mai sus ale Întâmpinării.

După aceasta: Mărire… Şi acum…

Doamne pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, şi ale

Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-o nouă, şi ne

miluieşte pre noi, ca un îndurat.

Iar mama plecându-şi capul împreună cu pruncul face Preotul

semnul crucii pre el; apoi atingându-se de capul lui, zice rugăciunea

aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Tatăl Domnului

nostru Iisus Hristos, care cu cuvântul Tău toată firea cea

cuvântătoare şi cea necuvântătoare o ai creat, şi toate din

nefiinţă în fiinţă le-ai adus, Ţie ne rugăm, şi pre Tine te

chemăm, pre roaba Ta (N), ce o ai mântuit cu voia Ta,

curăţeşte-o de tot păcatul şi de toată spurcăciunea, ca,

venind la biserica Ta cea Sfântă, să se învrednicească fără

osândire a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine.

Se cade a şti că de va fi murit pruncul, se citeşte rugăciunea

numai până aici, apoi se zice ecfonisul acesta:

Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire

înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi

în vecii vecilor, Amin.

Iar de trăieşte pruncul, atingându-te de capul lui, citeşti şi

aceasta până la sfârşit:

Şi pre acest prunc, născut dintr-însa, binecuvintează-l,

creşte-l, sfinţeşte-l, înţelepţeşte-l fă-l întreg la minte şi bine

priceput; că Tu l-ai produs pre aceasta, şi i-ai arătat lui

aceasta lumină simţită, ca să se învrednicească şi de lumina

cea înţelegătoare, la timpul, ce ai hotărât, şi să se numere

cu turma Ta cea Sfântă, prin Unul-Născut Fiul Tău, cu Carele

binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Capetele noastre Domnului să le plecăm

Rugăciunea pentru maica pruncului:

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai venit în lume

pentru mântuirea neamului omenesc vino şi la roaba Ta

aceasta (N), şi o învredniceşte pre ea pentru rugăciunile

cinstitei preoţii, a se adăposti în Sfânta sobornicească

Biserica Ta, şi a afla intrare în Biserica măririi Tale; şi o

învredniceşte pre dânsa a se cumineca cu cinstitul Trup, şi

Sânge al Hristosului Tău. Spală-o pre dânsa de întinăciunea

trupului, şi de necurăţia sufletului, după plinirea acestor

patruzeci de zile; ca învrednicindu-se a intra în Biserica Ta

cea Sfântă, să preamărească împreună cu noi prea Sfânt

numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Şi de va fi murit pruncul, fă aici apolisul; iar de este viu,

urmează toate pre rând, până în sfârşit.

Rugăciunea aceasta spre prunc

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele în a patruzecea zi

prunc Te-ai adus în templul legii de Maria, cea neispitită de

nuntă, Sfânta Ta Mamă, şi ai fost ţinut în braţele dreptului

Simeon; Însuţi Stăpâne Atotputernice, şi pre acest prunc, ce

s-a adus spre a se înfăţişa Ţie făcătorului tuturor,

binecuvintează-l şi spre tot lucrul bun şi bine plăcut Ţie

creşte-l, depărtând de la dânsul toată puterea protivnică cu

însemnarea crucii Tale; că tu Doamne eşti Cela ce păzeşti

pruncii, ca învrednicindu-se Sfântului Botez să dobândească

partea aleşilor Împărăţiei Tale, fiind păzit cu noi, prin darul

Sfintei, de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi. Că Ţie se cuvine

toată mărirea, cinstea şi închinăciunea împreună cu

Părintele Tău Cel fără început, şi cu Preasfântul şi bunul şi

de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Carele prin profetul

Tău, marele glăsuitor Isaia ai prevestit nouă întruparea din

Fecioară a Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru,

Carele în zilele cele de apoi cu bună voirea Ta şi cu

conlucrarea Sfântului Duh, pentru mântuirea noastră a

muritorilor, a primit cu îndurarea cea nemăsurată, a se face

prunc dintr-însa şi după cele scrise în legea Ta cea Sfântă, a

voit a se aduce în templu după plinirea zilelor curăţeniei,

fiind adevărat legiuitor, şi în braţele dreptului Simeon a

primit a fi ţinut; preînchipuirea acestei taine la profetul mai

sus zis arătat am cunoscut-o prin cărbunele din cleşte; a

căreia urmare o avem şi noi credincioşii în legea harului.

Însuţi şi acum Doamne, Cela ce păzeşti pruncii,

binecuvintează pre pruncul aceasta şi pre părinţii şi naşii

lui, şi-l învredniceşte pre dânsul la timpul cuvenit şi

renaşterii celei din apă şi din Duh; numără-l pre dânsul cu

turma Ta cea Sfântă a oilor celor cuvântătoare, care se

numesc cu numele Hristosului Tău. Că tu eşti Cela ce petreci

întru cei de sus, şi priveşti spre cei umiliţi, şi Ţie mărire

înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi

în vecii vecilor, Amin.

Apoi luând Preotul pruncul, face cu dânsul semnul crucii

înaintea uşilor Bisericii, zicând:

Îmbisericească-se robul lui Dumnezeu (N) în numele

Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

După aceea îl introduce în Biserică zicând:

Intra-voi în casa Ta, închinamă-voi spre Biserica cea

Sfântă a Ta.

Şi venind în mijlocul Bisericii zice iarăşi aceasta:

Îmbisericească-se robul lui Dumnezeu (N)

Apoi adaugă:

În mijlocul Bisericii Te voi lăuda.

După aceia îl aduce înaintea uşilor altarului zicând:

Îmbisericească-se robul lui Dumnezeu (N)

Şi de va fi parte bărbătească îl introduce în Sfântul altar,şi îl

atinge de cele patru laturi ale sfintei Mese, iar de va fi parte

femeiască numai până la uşile altarului zicând:

Acum slobozeşte pre robul Tău Stăpâne, după cuvântul

Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pre care ai

gătit înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre

descoperirea neamurilor, şi mărire poporului Tău Israil.

După aceea pune pruncul dinaintea uşilor altarului, iar naşul

sau mama pruncului închinându-se de trei ori îl ia şi iese, iar

Preotul face apolisul aşa:

Cela ce a voit a se ţine în braţele dreptului Simeon,

pentru a noastră mântuire, Hristos adevăratul Dumnezeul

nostru, pentru rugăciunile Preacuratei sale maici, şi ale

tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască ca un

bun şi de oameni iubitor.

RÂNDUIALA SFÂNTULUI BOTEZ PRE SCURT

RÂNDUIALA SFÂNTULUI BOTEZ PRE SCURT

Cade-se a şti, că de va fi pruncul slab, cât să fie în primejdie de

moarte, şi nu este nădejde că va trăi până se va plini toată

rânduiala botezului, cum s-a scris mai sus; la o aşa întâmplare,

Preote, lasă rânduiala cea lungă şi fă cum aici te povăţuieşte, şi

începe aşa:

Binecuvântată este Împărăţia, a Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a

Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, făcătorule a toată

făptura văzută şi nevăzută; Cela ce ai făcut cerul şi

pământul, marea şi toate cele dintr-însele; Cela ce ai adunat

apele la un loc, ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu

înfricoşat şi prea mărit numele Tău; Cela ce ai ridicat apele

mării mai presus de cer; Tu ai întemeiat pământul pre ape,

Tu ai întărit cu puterea Ta marea, Tu ai strivit capetele

balaurilor în ape, Tu înfricoşat eşti şi cine va sta Ţie

împrotivă? Caută Doamne spre făptura Ta aceasta şi spre

apa aceasta, şi dă ei dar de răscumpărare, binecuvântarea

Iordanului, fă-o pre dânsa izvor de nestricăciune, dar de

sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, demonilor

pieire, de puterile cele protivnice neatinsă, plină de puterea

Îngerească, ca să fugă de la dânsa pizmaşii făpturii Tale; că

am chemat, Doamne, numele Tău Cel minunat, şi mărit şi

înfricoşat celor protivnici.

Şi îndată toarnă untdelemn în apă; apoi botează zicând:

Botează-se robul lui Dumnezeu (N), şi celelalte.

Apoi îmbrăcându-l îl unge cu Sfântul mir, zicând:

Pecetea darului, şi celelalte.

Şi după acestea ocoleşte cu dânsul analogul cântând:

Câţi în Hristos v-aţi botezat.

Şi se face apolisul.

Cade-se a şti încă, că de, va fi pruncul slab, precum mai sus s-a

zis, şi nu se va întâmpla Preot; atunci ca să nu moară pruncul

nebotezat, oricare bărbat, iar în lipsă, însăşi moaşa sau oricare

altă femeie, luând apă, să-l boteze zicând:

Botează-se robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui, şi

al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Iar de va trăi pruncul după acest botez, trebuie a fi adus la

Preot, ca să-i plinească şi miruirea, şi celelalte.

RÂNDUIALA SFÂNTULUI BOTEZ

RÂNDUIALA SFÂNTULUI BOTEZ

Intrând Preotul în Biserică, se îmbracă în veşminte albe, îşi

pune mânecuţele; şi aprinzând lumânările şi trei la colimvitră, ia

cădelniţa şi vine la colimvitră tămâind împrejur; apoi dând

cădelniţa, se închină.

Diaconul zice: Binecuvintează stăpâne

Iară Preotul făcând semnul sfintei cruci cu Sfânta Evanghelie

deasupra colimvitrei zice cu glasul sonor:

Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm

Corul: Doamne miluieşte

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, şi pentru bunăstarea

sfintelor lui Dumnezeu biserici, şi pentru unirea tuturor,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce intră întrînsa

cu credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu,

Domnului să ne rugăm.

Pentru Arhiepiscopul nostru (N), şi pentru cinstita preoţie,

şi în Hristos Diaconie, şi pentru tot clerul şi poporul,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea, cu

lucrarea şi cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să trimită ei darul izbăvirii şi binecuvântarea

Iordanului, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să vină spre apa aceasta lucrarea cea

curăţitoare a Treimii, Celei mai pre sus de fire, Domnului să

ne rugăm.

Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei şi a

bunei credinţe prin venirea Sfântului Duh, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să se arate apa aceasta apărătoare de toată

vătămarea vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, Domnului să

ne rugăm.

Pentru ca vrednic să fie Împărăţiei celei nestricăcioase

acesta ce se botează într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru acesta ce vine acum la Sfânta luminare, şi pentru

mântuirea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se arate el fiu luminii, şi moştenitor

veşnicelor bunătăţi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se facă el împreună sădit, şi părtaş morţii şi

învierii lui Hristos Dumnezeul nostru, Domnului să ne

rugăm.

Pentru că să-şi păzească el haina botezului şi logodirea

Duhului neîntinată şi neprihănită, în ziua cea înfricoşată a

lui Hristos Dumnezeul nostru, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se facă lui apa aceasta baie de renaştere,

spre iertarea păcatelor, şi spre îmbrăcăminte de

nestricăciune, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii

noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se mântuiască el şi noi de toată supărarea,

urgia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre noi

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Şi zicând Diaconul acestea, Preotul citeşte rugăciunea aceasta

în taină

Îndurate şi milostive Dumnezeule, Cela ce cerci inimile şi

rărunchii, şi ascunsurile oamenilor singur le ştii; că nu este

lucru nearătat înaintea Ta, ci toate sunt goale, şi descoperite

înaintea ochilor Tăi; Carele ştii ale mele, nu te scârbi de

mine, nici îţi întoarce faţa Ta de la mine, ci treci păcatele

mele în ora aceasta, Cela ce treci cu vederea păcatele

oamenilor spre pocăire, şi mă spală de necurăţia trupului şi

de întinăciunea sufletului, şi mă sfinţeşte întreg, deplin, cu

puterea Ta cea nevăzută, şi cu dreapta cea duhovnicească;

ca nu vestind altora mântuire, şi dându-o cu credinţa cea

năzuitoare la nespusa Ta iubire de oameni, însumi să mă

aflu nevrednic, ca un rob păcatului; nu Stăpâne, Cela ce

singur eşti bun şi iubitor de oameni, să nu mă întorc

înfruntat şi umilit; ci trimite mie putere de sus, şi mă întăreşte

spre săvârşirea acestei mari şi cereşti taine; şi

formează pre Hristosul Tău în cela ce are a se renaşte prin

mine păcătosul; şi-l zideşte pre temelia Apostolilor şi a

Profeţilor Tăi, şi să nu-l surpi, ci sădeşte-l sădire a adevărului

în Sfânta sobornicească şi Apostolească Biserica Ta, şi să

nu-l smulgi; ca sporind el în buna credinţă, să se mărească

printr-însul prea Sfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Nu trebuie a se zice tare nici Amin de la sfârşitul rugăciunii.

Apoi citeşte rugăciunea aceasta cu glasul mare:

Mare eşti Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi nici

un cuvânt nu va ajunge spre lauda minunilor Tale! (de trei

ori): Că Tu de bună voie toate producându-le din nefiinţă în

fiinţă, cu puterea Ta ţii făptura, şi cu pronia Ta guvernezi

lumea. Că Tu din patru stihii ai întocmit făptura, cu patru

anotimpuri ai încununat ciclul anului. De Tine se cutremură

toate puterile înţelegătoare; pre Tine te laudă soarele; pre

Tine te măreşte luna; Ţie se cuceresc stelele; pre Tine te

ascultă lumina; de Tine se înfricoşează adâncurile, Ţie

servesc izvoarele; Tu ai întins cerul ca un cort; Tu ai întărit

pământul pre ape; Tu ai ţărmurit marea cu nisip; Tu spre

suflare ai revărsat aerul. Puterile Îngerilor Ţie servesc, şi

cetele Arhanghelilor Ţie se închină. Heruvimii cei cu ochi

mulţi, şi Serafimii cei cu câte şase aripi împrejur stând şi

zburând de frica măririi Tale celei neapropiate, se acoperă.

Că Tu Dumnezeu fiind nedescris, neînceput şi negrăit, venitai

pre pământ, chip de serv luând, întru asemănare

omenească făcându-Te; că n-ai suferit, Stăpâne, pentru

îndurările milei Tale, a vedea neamul omenesc tiranisit de

diavolul, ci ai venit şi ne-ai mântuit pre noi; mărturisim

harul, vestim mila, nu tăinuim binefacerea Ta. Naşterile firii

noastre le-ai slobozit, pântecele Fecioarei l-ai Sfinţit cu

naşterea Ta; toată făptura Te laudă pre Tine Cela ce Te-ai

arătat. Că Tu, Dumnezeul nostru, pre pământ Te-ai arătat şi

cu oamenii ai petrecut. Tu şi curgerile Iordanului le-ai

Sfinţit, din cer trimiţând Duhul Tău cel Sfânt, şi capetele

balaurilor ce se încuibaseră acolo le-ai strivit.

Aici afundând Preotul mâna în apă, face semnul crucii, zicând:

Tu Însuţi dar Iubitorule de oameni, Împărate, vino şi

acum prin venirea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte apa

aceasta, (de trei ori).

Şi-i dă ei har de răscumpărare, binecuvântarea

Iordanului; fă-o pre dânsa izvor de nestricăciune, dar de

Sfinţire, dezlegare de păcate, vindecare de boli, demonilor

pierire, de puterile protivnice neatinsă, plină de puterea

Îngerească; să fugă de la dânsa pizmaşii făpturii Tale; că am

chemat numele Tău, Doamne Cel minunat şi mărit şi

înfricoşat celor protivnici.

Şi făcând semnul crucii, suflă apa de trei ori şi se roagă zicând:

Să se zdrobească sub semnul chipului crucii Tale toate,

puterile cele protivnice (de trei ori).

Să se depărteze de la noi toate nălucirile cele din aer şi

nevăzute, şi să nu se ascundă în apa aceasta demon

întunecos, rugămu-ne Ţie Doamne, nici să se pogoare la cela

ce se botează duh viclean, ce aduce întunecare gândirilor şi

turburare minţii. Ci tu Stăpâne a toate, arată apa aceasta

apă de răscumpărare, apă de Sfinţire, de curăţire trupului şi

sufletului, dezlegare legăturilor, iertare păcatelor, luminare

sufletelor, baie de renaştere, înnoire duhului, har de înfiere,

îmbrăcăminte de nestricăciune, izvor de viaţă; că tu ai zis,

Doamne: spălaţi-vă şi vă curăţiţi; ştergeţi vicleniile din

sufletele voastre. Tu ne-ai dăruit nouă renaşterea cea de sus,

prin apă şi prin duh. Arată-te, Doamne, spre apa aceasta, şi

dă celui ce se botează într-însa prefacere: a se lepăda de

omul cel vechi, stricat de poftele înşelăciunii, şi a se

îmbrăca în cel nou, înnoit după chipul Creatorului său; ca

fiind împreună sădit prin botez cu asemănarea morţii Tale,

să fie părtaş şi învierii; şi păzind darul Sfântului Tău Duh, şi

crescând depozitul harului, să ia răsplata chemării celei de

sus, şi să fie numărat cu cei întâi născuţi înscrişi în ceruri,

întru Tine Dumnezeu şi Domnul nostru Iisus Hristos. Că Ţie

se cuvine mărirea, puterea, cinstea şi închinăciunea,

împreună şi Părintelui Tău Celui fără început, şi

Preasfântului bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Şi suflă în vasul cu untdelemn de trei ori, şi binecuvintează de

trei ori untuldelemn în vasul ţinut de Diacon, care zice: Domnului

să ne rugăm. Iar Preotul zice rugăciunea aceasta:

Stăpâne Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Carele,

celor ce erau cu Noe în corabie, le-ai trimis porumbiţa având

în gură ramura de măslin, semnul împăcării, şi al mântuirii

din potop, şi ai preînchipuit prin acelea taina harului; şi ai

dăruit fructul măslinului spre plinirea Sfintelor Tale Taine;

Carele pre cei de sub lege prin el i-ai umplut de Duh Sfânt, şi

pre cei de sub har îi îndeplineşti; Însuţi binecuvintează şi

untul de lemnul aceasta cu puterea, cu lucrarea, cu venirea

Sfântului Tău Duh; ca să fie această ungere de

nestricăciune, armă de dreptate, reînnoire sufletului şi

trupului, izgonire a toată lucrarea diavolească, spre scăpare

de toate răutăţile celor ce se ung cu credinţă, sau vor gusta

dintr-însul spre mărirea Ta, şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi a

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Diaconul zice: Să luăm aminte

Iar Preotul cu poporul de faţă cântă împreună de trei ori:

Aliluia; făcând trei cruci cu untul de lemn în apă. După aceea zice:

Binecuvântat este Dumnezeu Cela ce luminează şi

sfinţeşte pre tot omul ce vine în lume, acum şi pururea şi în

vecii vecilor.

Corul: Amin

Şi se aduce cela ce are a se boteza; iar Preotul ia untul de

lemn şi face chipul crucii pre frunte, pre piept şi pre spate; întâi la

frunte zicând:

Se unge robul lui Dumnezeu (N) cu untul de lemn al bucuriei,

în numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi ungându-l la piept şi la spate, zice:

Spre vindecarea sufletului şi a trupului.

La urechi: Spre ascultarea credinţei.

La picioare: Ca să umble în urmele Tale.

La mâini: Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit.

Şi după ce-i va unge tot corpul, îl botează Preotul ţinându-l

drept spre răsărit, şi zicând:

Botează-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui,

Amin, şi al Fiului, Amin, şi al Sfântului Duh, Amin.

La fiecare numire afundându-l şi scoţându-l din apă. Iar după

botez îşi spală Preotul mâinile, cântând împreună cu poporul

Psalmul 31.

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile, şi cărora s-au

acoperit păcatele. Fericit bărbatul căruia nu-i va socoti

Domnul păcatul, nici este în gura lui viclenire. Că am tăcut,

îmbătrânit-au oasele mele strigând eu toată ziua. Că ziua şi

noaptea s-a îngreuiat peste mine mâna Ta, întorsu-m-am

spre chinuire, că s-a înfipt mie ghimpul. Fărădelegea mea

am cunoscut, şi păcatul meu n-am acoperit, zis-am

mărturisi-voi asupra mea fărădelegea mea Domnului, şi tu ai

iertat păgânătatea inimii mele. Pentru aceasta se va ruga Ţie

tot cuviosul, în timp potrivit, în revărsări însă de ape multe,

către dânsul nu se vor apropia. Tu eşti scăparea mea de

supărarea ce mă cuprinde bucuria mea scapă-mă de cela ce

m-a înconjurat. Înţelepţite-voi şi te voi îndrepta în calea

aceasta în care vei merge. Aţinti-voi spre Tine ochii mei. Nu

fiţi ca un cal şi ca asinul, la care nu este pricepere; cu

zăbală, şi cu frâu vei strânge fălcile celor ce nu se apropie de

Tine. Multe sunt bătăile păcătosului, iară pre cela ce

nădăjduieşte în Domnul mila îl va înconjura. Veseliţi-vă în

Domnul, şi vă bucuraţi drepţilor, şi cântaţi toţi cei drepţi cu

inima.

Acest psalm se zice de trei ori, şi îmbrăcându-l cu veşmintele

zice:

Se îmbracă servul lui Dumnezeu (N) în haina dreptăţii, în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Şi se cântă Troparul glasul al 8-lea:

Dă-mi mie veşmânt luminat Cela ce te îmbraci cu lumina

ca cu o haină, mult milostive Hristoase Dumnezeul nostru.

După ce-l va îmbrăca, Preotul se roagă zicând rugăciunea

aceasta:

Domnului să ne rugăm

Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule Atotţiitorule,

Izvorul bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Carele, celor din

întuneric le-ai strălucit lumina mântuirii, prin arătarea

Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, şi ne-a

dăruit nouă nevrednicilor fericita curăţire în Sfântul Botez,

şi dumnezeiască Sfinţire în ungerea cea de viaţă făcătoare;

Carele şi acum ai binevoit a renaşte pre servul Tău acest

nou, luminat prin apă şi prin duh, şi i-ai dăruit iertarea

păcatelor celor de voie şi fără de voie; Însuţi Stăpâne

Îndurate, împăratul tuturor, dăruieşte-i lui şi pecetea darului

Sfântului şi atotputernicului şi închinatului Tău Duh, şi

cuminecarea Sfântului Trup şi a Scumpului Sânge al

Hristosului Tău. Păzeşte-l pre dânsul întru sfinţenia Ta.

Întăreşte-l în Credinţa Ortodoxă, scapă-l de cel rău şi de

toate măiestriile lui, şi păstrează sufletul lui întru frica Ta

cea mântuitoare, în curăţie şi în dreptate; ca în tot lucrul şi

cuvântul bine plăcând Ţie, să se facă fiu şi moştean cereştii

Tale Împărăţii.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti

şi mântuieşti şi Ţie mărire înălţăm Tatălui şi Fiului şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi după rugăciune unge pre cel botezat cu Sfântul Mir, făcând

chipul Crucii la frunte, la ochi, la nări, la gură, şi la amândouă

urechile, la piept la mâini, şi la picioare zicând:

Pecetea darului Sfântului Duh, Amin.

Apoi Preotul cu naşul şi cu pruncul ocolesc analogul de trei ori,

cântând:

Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,

Aliluia.

Prochimen glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea, şi Mântuitorul meu de cine mă voi

teme?

stih: Domnul este sprijinitorul vieţii mele, de cine mă voi

înfricoşa?

APOSTOLUL

Din cartea cea către Romani a Sfântului Apostol Pavel citire: 6;

3-11

Fraţilor, câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui

ne-am botezat. Ne-am înmormântat împreună cu El prin

botez întru moarte; că precum Hristos s-a sculat din morţi

prin mărirea Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să

umblăm. Că de suntem împreună altoiţi după asemănarea

morţii Lui apoi şi învierii Lui vom fi părtaşi. Aceasta ştiind că

omul nostru cel vechi împreună cu Dânsul s-a răstignit, ca

trupul păcatului să se strice, pentru a nu mai servi noi

păcatului. Căci Cela ce a murit, s-a îndreptat de păcat. Iară

de am murit cu Hristos, credem că vom şi învia cu dânsul.

Ştiind că Hristos, Carele s-a sculat din morţi, nu va mai muri;

că moartea pre el nu-l mai stăpâneşte. Căci Cela ce a murit

păcatului odată a murit; iar Cela ce viază, lui Dumnezeu

viază. Aşa şi voi socotiţi-vă morţi a fi păcatului, şi vii lui

Dumnezeu, întru Iisus Hristos Domnul nostru.

Preotul: Pace ţie cititorule

Corul: Şi duhului tău. Aliluia (de trei ori)

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: 28; 16-20

În timpul acela, cei unsprezece ucenici au mers în

Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Şi văzându-

L pre El s-au închinat Lui, iar unii s-au îndoit. Şi apropiinduse

Iisus le-a grăit lor, zicând: Datu-Mi-sa toată puterea în cer

şi pre pământ. Deci mergând învăţaţi toate neamurile,

botezându-i pre ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am

poruncit vouă; şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la

sfârşitul veacului, Amin.

Apoi ectenia şi apolisul

Cade-se a şti că datina veche aşa a fost, şi este şi acum pre la

unele locuri: după ce citea Evanghelia îndată făcea apolis deplin,

şi ieşeau cu pruncul din Biserică; iar a opta zi după botez, iarăşi

aduceau pruncul la Biserică, şi-i citea rugăciunile spălării cum

arată: mai jos rânduiala. Acum însă pre la mai multe locuri se face

aşa: după citirea Apostolului şi a Evangheliei, nu zic ecteniile, nici

fac apolis, ci îndată zic: Domnului să ne rugăm, şi citeşte

rugăciunile de rând şi cele ale spălării de a opta zi, şi cele de

tunderea părului, nefăcând alt început. După aceia, terminând

toate, cum arată mai jos învăţătura pentru aceste rugăciuni, zice

ecteniile şi face apolis deplin. Voi însă veţi face cum veţi crede că

este mai bine, şi cum vă este datina locului.

RUGĂCIUNILE SPĂLĂRII

În a opta zi iar aduc pruncul la Biserică spre a-l spăla şi Preotul

îl desfaşă, zicând rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Cela ce ai dăruit robului Tău răscumpărare de păcate prin

Sfântul Botez, şi i-ai dat lui viaţa renaşterii; Însuţi, Stăpâne

Doamne, binevoieşte să strălucească pururea în inima lui

lumina feţei Tale; păstrează pavăza credinţei nevătămată de

duşmani, păzeşte în el neîntinată şi nespurcată haina

nestricăciunii, cu care s-a îmbrăcat; păstrând într-însul, cu

harul Tău, nestricată pecetea cea duhovnicească, şi fii

milostiv acestuia şi nouă după mulţimea îndurărilor Tale. Că

s-a binecuvântat şi s-a preamărit prea cinstitul şi de mare

cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele prin baie dai

celor botezaţi strălucire cerească; Cela ce ai renăscut pre

robul Tău acest nou luminat prin apă şi prin duh, şi i-ai

dăruit lui iertarea păcatelor celor de voie şi celor fără de

voie; pune peste dânsul mâna Ta cea puternică, şi-l păzeşte

pre el cu puterea bunătăţii Tale, apară-i arvuna nefurată, şi-l

învredniceşte pre el de viaţa cea veşnică, şi spre bună

plăcerea Ta. Că tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie mărire

înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi

în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor

Corul: Şi duhului tău

Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm

Corul: Ţie Doamne

iar Preotul citeşte această rugăciune în taină:

Cela ce s-a îmbrăcat întru Tine, Hristoase Dumnezeul

nostru, Ţie împreună cu noi şi-a plecat capul său, pre carele

păzeşte-l să rămână ostaş neînvins împrotiva celor ce în

deşert aduc duşmănie asupra lui şi asupra noastră; şi cu

cununa Ta cea nestricăcioasă arată-ne pre toţi învingători

până la sfârşit.

Apoi zice cu glasul:

Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui, şi Ţie mărire

înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început, şi

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Preotul dezleagă brâul sau faşa pruncului, şi unind

capetele lor, le udă cu apă curată, şi stropeşte pruncul zicând:

Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, Sfinţitu-te-ai, spălatu-teai,

în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Apoi luând buretele udat cu apă şterge faţa, capul, pieptul şi

celelalte membre ale pruncului, zicând:

Botezatu-te-ai, luminatu-te-ai, miruitu-te-ai, Sfinţitu-te-ai,

spălatu-te-ai, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului

Duh, Amin.

RUGĂCIUNEA LA TUNDEREA PĂRULUI

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Carele cu chipul

Tău ai cinstit pre om, alcătuindu-l din suflet cuvântător şi

din trup încuviinţat, ca trupul să servească sufletului celui

cuvântător, şi punându-i capul deasupra, ai aşezat într-însul

mai multe simţiri, ce nu se împiedică una pre alta, şi ai

acoperit capul cu peri, spre a nu se vătăma de schimbările

aerului, şi ai întocmit toate membrele lui spre trebuinţă, ca

prin toate să-Ţi mulţumească Ţie Meşterului celui prea bun.

Însuţi, Stăpâne, Cela ce, prin vasul cel ales al Tău, Apostolul

Pavel, ne-ai poruncit nouă, ca toate să le facem spre mărirea

Ta, pre robul Tău aceasta (N), carele a venit să facă

începătură a-şi tunde părul capului său, binecuvintează-l pre

dânsul împreună şi pre naşul lui, şi le dă lor să cugete toate

în legea Ta, şi să facă cele bine plăcute Ţie. Că milostiv şi

iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire înălţăm,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor. Amin.

Preotul: Pace tuturor. Capetele voastre Domnului să le plecaţi

Şi Preotul zice rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce din plinirea botezului,

prin bunătatea Ta ai Sfinţit pre cei ce cred întru Tine,

binecuvintează pre pruncul aceasta, şi să se pogoare peste

capul lui binecuvântarea Ta. Şi precum ai binecuvântat prin

profetul Samuil pre împăratul David, binecuvintează şi capul

robului Tău (N) prin mâna mea a păcătosului, luminându-l cu

Duhul Tău Cel Sfânt; ca sporind cu creşterea şi cu

cărunteţile bătrâneţilor, să-Ţi înalţe Ţie mărire, şi să vadă

cele bune ale Ierusalimului în toate zilele vieţii sale. Că Ţie

se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi

Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Apoi îl tunde Preotul cruciş zicând:

Tunde-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi al

Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi punând părul în colimvitră zice:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru robul Tău (N) acest nou botezat,

pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru robul Tău (aici pomeneşte pre naş),

care au primit pre pruncul aceasta, pentru sănătatea şi

mântuirea lor.

Că Îndurat şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi: Mărire Ţie Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,

mărire Ţie. Mărire…, Şi acum…, Doamne miluieşte (de trei

ori). Binecuvintează, şi apolisul.

Cela ce în Iordan de la Ioan a voit a se boteza pentru

mântuirea noastră, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru,

pentru rugăciunile preacuratei maicii sale, cu puterea

cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, şi pentru ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască, şi să ne mântuiască pre noi ca un

bun şi de oameni iubitor.

Şi îndată să împărtăşeşti pre cel botezat cu Sfintele Taine, căci

întâmplându-se a se săvârşi din viaţă neîmpărtăşit, greşeşti de

moarte.

RUGĂCIUNE LA FACEREA CATEHUMENULUI SAU A CELUI CHEMAT LA BOTEZ

RUGĂCIUNE LA FACEREA CATEHUMENULUI

SAU A CELUI CHEMAT LA BOTEZ

Cela ce voieşte a se face catehumen, de va fi bărbat, să vie la

Biserică iar de va fi prunc, să-l aducă cei ce vor a-i fi naşi, şi să

stea cu dânsul înaintea uşilor bisericii; iar Preotul, stând în uşa

bisericii, descinge de brâu sau de faşă pre cela ce are a se lumina.

Apoi după ce-l va dezbrăca de haine, îl întoarce cu faţa spre

răsărit descins, cu capul gol, desculţ, numai în cămaşă, ţinându-şi

mâinile în jos; iar de va fi prunc, cela ce are a se boteza, să-l ţină

naşa sau naşul, care trebuie să fie ortodox! După aceea Preotul

suflă de trei ori, în chipul crucii asupra lui şi-l însemnează de trei

ori la frunte, gură şi la piept, zicând la fiecare însemnare: Mâinile

Tale m-au făcut şi m-au zidit. Apoi punând mâna pre capul lui,

zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

În numele Tău Doamne, Dumnezeul adevărului, şi al

Unuia-Născut Fiului Tău, şi al Sfântului Tău Duh, pun mâna

mea pre robul Tău (N), carele s-a învrednicit a scăpa către

numele Tău cel Sfânt, şi a fi scutit sub acoperământul

aripilor Tale; depărtează de la dânsul înşelăciunea cea

veche, şi-l umple pre el de credinţa, de nădejdea şi de

dragostea spre Tine, ca să cunoască, că Tu eşti unul

Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, şi Unul-Născut Fiul Tău,

Domnul nostru Iisus Hristos, şi Duhul Tău cel Sfânt; dă-i lui

să umble în toate poruncile Tale şi să păzească cele plăcute

Ţie; că de va face acestea omul, viu va fi într-însele; înscrie-l

în cartea vieţii Tale, şi-l împreună cu turma moştenirii Tale;

mărească-se într-însul numele Tău cel Sfânt, şi al iubitului

Tău Fiu, al Domnului nostru Iisus Hristos, şi al Duhului Tău

cel făcător de viaţă ; să fie ochii Tăi de-a pururea căutând

spre dânsul cu milă, şi urechile Tale să asculte glasul

rugăciunii lui; veseleşte-l în lucrurile mâinilor lui, şi în tot

neamul lui; ca să se mărturisească Ţie, închinându-se şi

mărind numele Tău cel mare şi preaînalt, şi să te laude

pururea în toate zilele vieţii lui. Că pre Tine Te laudă toate

puterile cereşti, şi a Ta este mărirea a Tatălui şi a Fiului, şi a

Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm

Ceartă-te pre tine, diavole, Domnul, Carele a venit în

lume, şi a petrecut între oameni, ca să surpe tirania ta, şi să

mântuiască pre oameni; Cela ce pre lemn a învins puterile

cele protivnice, soarele întunecându-se, şi pământul

clătindu-se, mormintele deschizându-se, şi trupurile Sfinţilor

sculându-se; Carele a stricat cu moartea pre moarte, şi a

surpat pre Cela ce avea puterea morţii, adică pre tine,

diavole. Jură-te cu Dumnezeu, Carele a arătat lemnul vieţii,

şi a rânduit Heruvim şi armă de foc, ce se învârtea de-l

păzea. Cutremură-te şi pleacă; că cu Acela te conjur, Carele

a umblat, ca pre uscat pre luciul mării, şi a certat furia

vânturilor; de a Căruia privire seacă adâncurile, iar

ameninţarea Lui topeşte munţii. Acela şi acum îţi

porunceşte prin noi: Înfricoşează-te, ieşi şi te depărtează de

la făptura aceasta, şi să nu te întorci, nici să te ascunzi întrînsa,

să nu o întâlneşti, nici să lucrezi asupră-i, nici noaptea

sau ziua, nici în vre-o oră, ori în amiază-zi; ci pleacă în

tartarul tău, până în ziua cea mare, gătită pentru judecată.

Spăimântează-te de Dumnezeu Cela ce şade pre Heruvimi, şi

priveşte peste adâncuri, de Carele tremură Îngerii,

arhanghelii, scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile,

puterile, Heruvimii, cei cu ochi mulţi şi serafimii, cei cu câte

şase aripi; de Carele se cutremură cerul şi pământul, marea

şi toate câte sunt într-însele. Ieşi şi te depărtează de la acest

însemnat de curând ales ostaş al lui Hristos, Dumnezeul

nostru; că cu Acela te conjur, Carele umblă pre aripile

vânturilor, şi face pre Îngerii Săi duhuri şi pre servitorii Săi

pară de foc. Ieşi şi te depărtează de la făptura aceasta, cu

toată puterea ta şi cu toţi Îngerii tăi. Că s-a preamărit

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm

Dumnezeul cel Sfânt, cel înfricoşat şi prea mărit, Cela ce

este în toate lucrurile şi în puterea Sa neajuns şi neurmat,

Carele mai înainte ţi-a rânduit ţie diavole pedeapsa muncii

de veci, acum prin noi servii Lui porunceşte ţie, şi la

întreagă puterea cea conlucrătoare cu tine, să te depărtezi

de la noul însemnat cu numele Domnului nostru Iisus

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru. Conjuru-te dar a tot

viclene, şi necurate, spurcate şi urâte, duhule străine, cu

puterea lui Iisus Hristos, Carele are toată puterea în cer şi

pre pământ, Cela ce a zis demonului celui mut şi surd: ieşi

din om şi de acum să nu mai intri într-însul. Du-te, cunoaşteţi

puterea ta cea deşartă, care nici peste porci n-a avut vre-o

tărie. Adu-ţi aminte de Cela ce ţi-a poruncit după cererea ta

să intri în turma porcilor. Cutremură-te de Dumnezeu, cu a

Căruia poruncă pământul pre ape s-a întărit; de Cela ce a

zidit cerul şi a pus munţilor hotar şi văilor măsură, de Cela

ce a pus nisipul hotar mării şi în apă mare cărare tare; de

Cela ce se atinge de munţi şi fumegă; de Cela ce se îmbracă

cu lumina ca şi cu o haină; de Cela ce a întins cerul, ca o

piele, de Cela ce a acoperit cu ape cele mai de deasupra ale

lui; de Cela ce a întemeiat pământul pre tăria lui, şi nu se va

clăti în veacul veacului; de Cela ce cheamă apa mării şi o revarsă

peste faţa a tot pământul; ieşi şi te depărtează de la

acesta, ce se găteşte către Sfânta Luminare, te jur cu patima

cea mântuitoare, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu

nepreţuitul Lui Trup şi Sânge, şi cu venirea Lui cea

înfricoşată; că va veni şi nu va întârzia, să judece tot

pământul, şi pre tine şi pre toată puterea cea conlucrătoare

cu tine, spre a te munci în gheena focului, aruncându-te în

întunericul cel mai din afară, unde viermele nu doarme, şi

focul nu se stinge. Că puterea este a lui Hristos Dumnezeul

nostru, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea

şi în vecii vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm

Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Cela ce vindeci

toată neputinţa şi toată boala, caută spre robul Tău aceasta

(N), cearcă-l şi-l cercetează, şi alungă de la dânsul toate

lucrările diavolului. Ceartă duhurile cele necurate şi le

depărtează, şi curăţeşte făptura mâinilor Tale, şi lucrând cu

grabnică lucrarea Ta, striveşte pre satana în curând sub

picioarele lui, şi-i dă biruinţă asupra lui şi asupra duhurilor

lui celor necurate; ca dobândind de la Tine milă, să se

învrednicească Tainelor Tale celor nemuritoare şi cereşti, şi

Ţie mărire să înalţe Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Domnului să ne rugăm

Cela ce eşti Stăpân Doamne, Carele ai făcut pre om după

chipul şi asemănarea Ta, şi i-ai dat lui puterea vieţii de veci,

şi nu l-ai trecut cu vederea după ce a căzut în păcat, ci ai

iconomisit prin înomenirea Hristosului Tău mântuire lumii;

Însuţi şi pre făptura Ta aceasta, ce o ai răscumpărat din

robia vrăjmaşului, primeşte-o întru Împărăţia Ta cea

cerească, deschide-i ochii minţii, ca să strălucească în el

lumina Evangheliei Tale. Însoţeşte-i viaţa lui de Înger

luminat, care să-l scape de toată bântuirea protivnicului, de

întâmpinarea vicleanului, de demonul cel de amiază-zi şi de

năluciri rele.

Şi suflă Preotul de trei ori asupra lui, în chipul Crucii şi-l

însemnează de trei ori la frunte, la gură, şi la piept, zicând:

Goneşte de la dânsul pre tot vicleanul şi necuratul duh, ce

se ascunde şi se încuibează în inima lui: (aceasta se zice de

trei ori) duhul înşelăciunii, duhul vicleniei, duhul slujirii

idoleşti şi a toată lăcomia, duhul minciunii şi a toată

necurăţenia, ce se lucrează după învăţătura diavolului, şi-l fă

pre dânsul oaie cuvântătoare a turmei celei sfinte a

Hristosului Tău, membru cinstit Bisericii Tale, fiu şi

moştenitor al Împărăţiei Tale; ca, după poruncile Tale

vieţuind, păzind pecetea nestricată şi păstrând veştmântul

neîntinat, să dobândească fericirea Sfinţilor întru Împărăţia

Ta.

Cu harul şi cu îndurarea şi cu iubirea de oameni a Unuia-

Născut Fiului Tău, cu Carele împreună eşti binecuvântat cu

Preasfântul şi Bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi, cela ce are a se boteza fiind descins şi desculţ, Preotul îl

întoarce spre apus, şi de este om în vârstă, îşi ridică mâinile în

sus, iară Preotul îl întreabă de trei ori;

Întrebare: Te lepezi de satana? Şi de toate lucrurile lui? Şi

de toţi îngerii lui? Şi de toată închinarea lui? Şi de toată

servirea lui?

Şi răspunde catehumenul la fiecare întrebare, mă lepăd; Iar de

va fi prunc, sau de altă limbă, atunci în locul lui răspunde naşul

zicând:

Răspuns: Mă lepăd (de trei ori).

Apoi iarăşi întreabă Preotul pre catehumen: Te-ai lepădat de

satana?

Iar catehumenul, sau naşul zice: M-am lepădat.

Şi după ce-l va fi întrebat de trei ori, îi zice Preotul să zică: şi

suflă şi-l scuipă pre el.

Şi făcându-se acestea, îl întoarce Preotul spre răsărit ţinându-şi

catehumenul mâinile în jos. Iar Preotul îi zice de trei ori:

Te împreunezi cu Hristos?

Catehumenul sau naşul răspunde: Mă împreunez, (de trei

ori).

Apoi iarăşi Preotul îi zice: Te-ai împreunat cu Hristos?

Şi răspunde: M-am împreunat.

Şi Preotul zice: Şi crezi lui?

Şi răspunde: Cred Lui, ca Împăratului şi Dumnezeu.

Şi îndată să zică:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul

cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi

într-unul Domnul, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-

Născut, Carele din Tatăl, S-a născut mai înainte de toţi vecii.

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu

adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin

Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pentru

a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, şi S-a întrupat de

la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a

răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat şi a pătimit, şi s-a

înmormântat. Şi a înviat a treia zi după scripturi. Şi S-a suit

la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu

mărire, să judece viii şi morţii, a Căruia, Împărăţie nu va

avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de-viaţă-făcătorul,

Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu

Fiul este închinat şi mărit Carele a grăit prin Profeţi. Întru

una, Sfântă, sobornicească şi Apostolească Biserică.

Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aştept

învierea morţilor şi viaţa veacului, ce va să fie, Amin.

După sfârşirea Simbolului, Preotul întreabă de trei ori:

Te-ai împreunat cu Hristos?

Şi răspunzând la fiecare catehumenul, ori naşul: M-am

împreunat.

Deci întrebându-se de trei ori şi zicându-se Simbolul Credinţei

(de trei ori);

Preotul iarăşi întreabă de trei ori: Te-ai împreunat cu

Hristos?

Şi răspunde: M-am împreunat

Apoi Preotul zice: Şi te închini lui?

Şi se închină zicând:

Închinu-mă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii Celei

de o fiinţă şi nedespărţită.

Apoi Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte, ca toţi

oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să

vină acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi rugăciunea:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, cheamă pre robul

Tău (N) către luminarea Ta cea Sfântă, şi-l învredniceşte pre

dânsul acestui dar mare al Sfântului Tău Botez; dezbracă-l

pre el de învechitură, şi-l reînnoieşte în viaţa cea veşnică şi-l

umple de puterea Sfântului Duh, spre împreunarea

Hristosului Tău; ca să nu mai fie de acum fiu trupului, ci fiu

al Împărăţiei Tale. Cu bunăvoinţa şi cu harul Unuia-Născut

Fiul Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul,

şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.