ÎNVĂŢĂTURĂ cum se face înmormântarea la Sfintele Paşti

ÎNVĂŢĂTURĂ

cum se face înmormântarea la Sfintele Paşti,

şi în toată Săptămâna Luminată

Ştiut să fie că de va răposa vreunul dintre creştini de sfintele

Paşti sau în orice zi din săptămâna luminată, până la Duminica

Tomii, nu cântăm rânduiala înmormântării ştiute, din cauza

măririi şi stimei sărbătorii Învierii, pentru că sunt zile de bucurie

şi de veselie, iar nu de bocete şi plângeri, şi toţi în Hristos înviem,

de murim în nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice. Biserica aşa

învaţă şi aşa ne porunceşte a ţine. Deci venind Preotul cu clericii

în casa în care zace mortul, pune pre sine Epitrahilul, Felonul, şi

cădeşte ca totdeauna. Începând: Binecuvântat este Dumnezeul

nostru. Apoi tot Preotul cântă troparul, glasul al 5-lea:

Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând,

şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le. (de trei ori).

Apoi zice stihurile acestea:

Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să

fugă de la faţa Lui cei ce-l urăsc pre Dânsul.

Iar cântăreţii după fiecare stihul cântă: Hristos a înviat din

morţi.

Stihul al 2-lea:

Cum piere fumul să piară, cum se topeşte ceara de faţa

focului.

Stihul al 3-lea:

Aşa să piară păcătoşii de faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să

se veselească.

Stihul al 4-lea:

Aceasta este ziua, care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm

şi să ne veselim într-însa.

Mărire…, Hristos a înviat…, Şi acum…, Hristos a înviat...

Iar după cântarea acestora, pun trupul mortului în sicriu. Şi

Diaconul zice ectenia ştiută pentru morţi; iar Preotul rugăciunea :

Dumnezeul duhurilor…, caută-le la pagina 144. Şi după ecfonis, se

citeşte: Învierea lui Hristos văzând...

În urmare, ridicând sicriul cu mortul, mergem la Biserică:

Preoţii înainte cu Diaconii, după dânşii clericii şi tot poporul,

cântăm canonul Paştilor: Ziua învierii să ne luminăm, popoare…,

până când ajungem la Biserică. Iar după ce am intrat în Biserică şi

se pune trupul jos. Preotul cădeşte după datină, începând

Canonul din capăt pre 8.

Cântarea 1-a, glasul 1-iu, Irmos:

Ziua învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului

Paştile; că din moarte la viaţă şi de pre pământ la cer,

Hristos Dumnezeu ne-a trecut pre noi, cei ce cântăm cântare

de biruinţă.

Să ne curăţim simţurile, şi vom vedea pre Hristos

strălucind cu lumina cea neapropiată a Învierii, şi-L vom

auzi lămurit zicându-ne: Bucuraţi-vă, cântându-I cântare de

biruinţă.

Cerurile, după cuviinţă să se veselească şi pământul să se

bucure şi să serbeze toată lumea, cea văzută şi cea

nevăzută; că Hristos s-a sculat, veselie veşnică.

Apoi zice ectenia cea mică şi ecfonis:

Că a Ta este Stăpânirea şi a Ta este împărăţia, puterea şi

mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Veniţi să bem băutură nouă nu din piatră seacă, făcută cu

minune, ci din mormântul lui Hristos, Carele a izvorât izvor

de nestricăciune, întru Carele ne întărim.

Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi

cele de desubt. Deci să serbeze toată făptura Învierea lui

Hristos, întru care s-a întărit.

Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă

scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-m-am ieri

împreună cu Tine, Însuţi mă preamăreşte, Mântuitorule,

întru Împărăţia Ta.

Diaconul ectenia ştiută, Preotul rugăciunea şi ecfonisul. Că Tu

eşti învierea, viaţa...

Apoi Ipacoi, glasul al 4-lea:

Venit-au mai înainte de dimineaţă cele ce au fost cu

Maria, şi aflând piatra răsturnată de pre mormânt, auzit-au

de la Înger: pre Cela ce este în lumina cea de a pururea,

pentru ce-L căutaţi între morţi ca pre un om? Vedeţi

înfăşurăturile cele de înmormântare, alergaţi şi predicaţi

lumii că s-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul

lui Dumnezeu, Carele a mântuit neamul omenesc.

Cântarea a 4-a, Irmos:

La dumnezeiasca strajă, grăitorul de Dumnezeu Avacum,

să stea cu noi şi să ne arate pre Îngerul cel luminos, carele a

grăit cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, ca a înviat

Hristos, ca un atotputernic.

Parte bărbătească, ca Cela ce a deschis pântecele cel

fecioresc, fost-a Hristos; iar, ca om, Miel S-a numit, fără

prihană; că n-a gustat spurcăciune, Paştile noastre, şi ca un

Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.

Ca un Miel de un an, cununa cea binecuvântată de noi

Hristos, de voie pentru toţi s-a jertfit, Paştile cele

curăţitoare; şi iarăşi din mormânt, frumos a strălucit nouă

Soarele dreptăţii.

Dumnezeiescul Părinte David înaintea chivotului umbrei

a săltat jucând; iar noi poporul cel Sfânt al lui Dumnezeu,

plinirea închipuirilor văzând, să ne veselim dumnezeieşte că

a înviat Hristos, ca un atotputernic.

Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni...

Cântarea a 5-a, Irmos:

Să mânecăm cu mânecare adâncă şi în loc de mir cântare

să aducem Stăpânului; şi vom vedea pre Hristos Soarele

dreptăţii tuturor viaţă răsărind.

Mila Ta cea nemăsurată văzându-o cei ţinuţi în legăturile

iadului, la lumină au alergat, Hristoase cu picioare vesele,

lăudând Paştile cele veşnice.

Noi cei purtători de lumină, să ne apropiem de Hristos,

Carele a ieşit din mormânt ca un Mire, şi să serbăm, cu

cetele cele iubitoare de serbări, Paştile lui Dumnezeu cele

mântuitoare.

Ecfonis: Că s-a sfinţit şi s-a preamărit…

Cântarea a 6, Irmos:

Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai

sfărâmat încuietorile cele veşnice, unde se ţineau cei legaţi,

Hristoase, şi a treia zi precum Iona din chit, ai înviat din

mormânt.

Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt,

Cela ce n-ai stricat cheile fecioriei cu naşterea Ta, şi ne-ai

deschis nouă uşile raiului.

Mântuitorul meu, vie şi nejertfită jertfă ca un Dumnezeu,

pre Tine Însuţi de voie aducându-Te Tatălui, ai înviat pre

Adam cu tot neamul, sculându-Te din mormânt.

Ectenia ştiută, cu rugăciunea şi Ecfonisul: Că Tu eşti învierea,

viaţa...

Deci Condacul:

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului

robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin,

ci viaţă fără de sfârşit.

Tu singur eşti nemuritor, Carele ai făcut şi ai plăsmuit pre

om, iar noi pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în

acelaşi pământ vom merge precum ai poruncit cela ce m-ai

plăsmuit şi mi-ai zis: Că pământ eşti şi în pământ te vei

întoarce, unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt

cântare de plângere: Aliluia.

Cu Sfinţii odihneşte Hristoase, sufletul robului Tău..., Iar în loc

de: Sfinte Dumnezeule…, cântăm: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în

Hristos v-aţi îmbrăcat…, (de trei ori). După aceia Apostolul: Din

cartea Faptelor, al zilei, în care se face înmormântarea; iar de nu

se va afla Apostol, se zice cel de la înmormântarea comună. Apoi

cântăm: Aliluia glasul al 8-lea;

Şi întâia Evanghelie a Învierii, de la Matei: 28;16-20

În timpul acela cei unsprezece discipoli au mers în

Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Şi văzându-

L I s-au închinat Lui, iar unii s-au îndoit. Şi apropiindu-se

Iisus le-a grăit zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pre

pământ. Drept aceea mergând învăţaţi toate naţiile,

botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

Duh; învăţându-i pre dânşii să păzească toate câte am

poruncit vouă; şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la

sfârşitul veacului, Amin.

După aceea:

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului

Domnului Iisus Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne

închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o

mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară din Tine pre altul

nu ştim; numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm

sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce

bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pre

Domnul, lăudăm învierea Lui. Că crucea răbdând pentru noi,

cu moartea pre moarte a stricat.

Şi Stihira, glasul al 6-lea:

Înviind Iisus din mormânt, precum mai înainte a zis, a

dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă. (de trei ori):

Cântarea a 7-a Irmos:

Cela ce a mântuit pre tineri din cuptor, făcându-Se om,

pătimeşte ca un muritor, şi prin patimă pre cel muritor îl

îmbracă cu măreţia nestricăciunii Cela ce singur este

binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit.

Femeile cele de Dumnezeu înţelepţite în urma Ta cu

miruri au alergat, şi ca pre un mort cu lacrimi Te căutau; dar

bucurându-se, s-au închinat Ţie Dumnezeului celui viu, şi

Paştile cele tainice le-au binevestit, Hristoase, discipolilor

Tăi.

Serbăm omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi

începătura altei vieţi veşnice, şi săltând cântăm pre

Pricinuitorul, pre Unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi

preamărit.

Cât de Sfinţită şi mult serbată este cu adevărat această

noapte mântuitoare şi strălucitoare, fiind prevestitoare zilei

celei purtătoare de lumină a Învierii; întru care lumina cea

fără de ani, din mormânt trupeşte tuturor a strălucit.

Cântarea a 8-a, Irmos:

Această numită şi Sfântă zi, una împărăteasă şi doamnă a

sâmbetelor, al praznicelor praznic şi sărbătoare este a

sărbătorilor; întru care binecuvântăm pre Hristos în veci.

Veniţi cu rodul viţei celei nouă al dumnezeieştii veselii, în

ziua cea vestită a Învierii, să ne împărtăşim de Împărăţia lui

Hristos, lăudându-L ca pre un Dumnezeu în veci.

Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că iată au venit

la Tine ca nişte luminători de Dumnezeu luminaţi, de la apus

şi de la miază-noapte, de la mare şi de la răsărit fiii tăi, întru

tine binecuvântând pre Hristos în veci.

Părinte Atotţiitorule, şi Cuvinte şi Duhule, fire unită în trei

ipostasuri, mai pre sus de fire şi de dumnezeire, în Tine neam

botezat, şi pre Tine Te binecuvântăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a Irmos:

stih: Îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară,

bucură-te, şi iarăşi zic bucură-te; că Fiul Tău a înviat a treia zi din

mormânt, şi pre morţi i-a ridicat, popoare, bucuraţi-vă.

Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime; că mărirea

Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură

Sioane, iar tu, Curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te

întru învierea Celui Născut al tău.

stih: Hristos Paştile cele nouă, jertfa cea viu jertfită, Mielul lui

Dumnezeu Carele ridică păcatul lumii.

O dumnezeiescul! O iubitul! O prea dulcele Tău glas! Că

cu noi Te-ai făgăduit fără de minciună să fii până la sfârşitul

veacului, Hristoase; pre care noi credincioşii avându-l

întărire în nădejde, ne bucurăm.

stih: Femeile au alergat să spună Apostolilor: îndrăzniţi dar,

îndrăzniţi şi strigaţi, că Hristos a înviat.

O Paştile cele mari şi preaSfinţite, Hristoase; O

Înţelepciune şi Cuvinte al lui Dumnezeu şi putere! Dă-ne

nouă să ne împărtăşim mai adevărat cu Tine, în ziua cea

neînserată a împărăţiei Tale.

Ecfonis: Că pre Tine Te laudă toate puterile cereşti şi Ţie mărire

înălţăm Tatălui…

Exapostilaria:

Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a

treia zi ai înviat, pre Adam din stricăciune ridicând, şi

moartea pierzând, Paştile nestricăciunii, lumii de mântuire.

(de trei ori).

Apoi troparele învierii, glasul al 5-lea:

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Ceata Îngerilor s-a mirat văzându-Te pre Tine între cei

morţi socotit, dar puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi cu

Tine pre Adam sculând, şi din iad pre toţi slobozindu-i.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Pentru ce, o uceniţe, din milă amestecaţi mirurile cu

lacrimi? A zis purtătoarelor de miruri îngerul, care a strălucit

în mormânt: vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi, că

Mântuitorul a înviat din mormânt.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la

mormântul Tău tânguindu-se; dar Îngerul a stătut lângă

dânsele şi a zis: timpul plângerii a încetat, nu plângeţi, ci

învierea spuneţi Apostolilor.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale

Purtătoarele de mir femei, venind cu miruri la mormântul

Tău, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul a grăit către dânsele

lămurit zicând: pentru ce socotiţi pre Cel viu între morţi?

căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.

Mărire… Treimica:

Închinămu-ne Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Sfintei

Treimi într-o fiinţă, strigând cu serafimii: Sfânt, Sfânt, Sfânt

eşti, Doamne.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre dătătorul de viaţă născându-L Fecioară, de păcat pre

Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei în locul întristării i-ai

dăruit; şi pre cei căzuţi din viaţă, i-ai îndreptat către dânsa,

Cela ce din tine s-a întrupat Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia; Mărire Ţie Dumnezeule.

Şi după tropare îndată stihirile Paştilor:

stih: Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui...

Paştile cele Sfinţite nouă astăzi s-au arătat, Paştile cele

nouă şi sfinte, Paştile cele tainice, Paştile cele preacinstite,

Paştile Hristos Răscumpărătorul, Paştile cele neprihănite,

Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care a

deschis nouă uşile raiului, Paştile care sfinţesc pre toţi

credincioşii.

stih: Precum se stinge fumul să se stingă…

Veniţi de la vedere, femei binevestitoare, şi ziceţi

Sionului: primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale

învierii lui Hristos; veseleşte-te, săltează şi te bucură,

Ierusalime, văzând pre Împăratul Hristos din mormânt

ieşind ca un Mire.

stih: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu…

Purtătoarele de mir femei foarte de dimineaţă sosind la

mormântul dătătorului de viaţă, aflat-au înger pre piatră

şezând, şi acela grăind către dânsele aşa a zis: Ce căutaţi

pre Cel viu între cei morţi? Ce plângeţi pre Cel nestricăcios

ca fiind în stricăciune? Mergând vestiţi discipolilor lui.

stih: Aceasta este ziua, ce a făcut-o Domnul…

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului Paştile, Paştile

cele preacinstite nouă ne-a răsărit, Paştile cu bucurie unul

pre altul să ne îmbrăţişăm. O Paştile scutirea de întristare;

că astăzi din mormânt ca dintr-o cameră de nuntă strălucind

Hristos, pre femei de bucurie le-a umplut zicând: vestiţi

Apostolilor.

Mărire… Şi acum… glasul al 5-lea:

Ziua Învierii şi să ne luminăm cu serbarea şi unul pre altul

să ne îmbrăţişăm; să zicem, fraţilor şi celor ce ne urăsc pre

noi, să iertăm toate pentru înviere, şi aşa să strigăm: Hristos

a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor

din mormânturi viaţă dăruindu-le.

Hristos a înviat, (de trei ori). Şi în timp ce cântăm stihirile de

mai sus, facem sărutare mortului zicând: Hristos a înviat. Iar după

stihiri ectenia cuvenită. Şi Arhiereul sau Preotul citeşte

rugăciunea sonor aproape de mort. Apoi ecfonis: Că tu eşti

învierea viaţa…

În urmare se face apolis şi se citeşte rugăciunea de dezlegare,

pre care caută-o la prohodul mirenilor pag. 166-167. Şi aşa ieşind

ducem trupul la mormânt, cântând: Hristos a înviat. Şi-l

înmormântăm cu mulţumită şi cu bucurie, zicând toate cele scrise

la rânduiala înmormântării lumenilor. Caută-le la pagina 170.

Cântăm şi troparul. Pământule deschizându-te, primeşte pre cel

plăsmuit din Tine...

EVANGHELIILE ÎNVIERII

ce se citesc la Stâlpi

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 28;16-20

În vremea aceea cei unsprezece ucenici au mers în

Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Şi văzându-

L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-Se, Iisus

le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe

pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,

botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit

vouă, şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul

veacului. Amin!

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;1-8

În vremea aceea, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria

Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi Salomeea au cumpărat

miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima

zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.

Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la

uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra

fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în

mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă,

îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis:

Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel

răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar

mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge în

Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum va

spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse

de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se

temeau.

Din Sfânta Evanghelie de la Marcu: 16;9-20

În vremea aceea, după ce a înviat dimineaţa, în ziua cea

dintâi a săptămânii, El S-a arătat întâi Mariei Magdalena, din

care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei

ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Şi ei,

auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. După

aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la

o ţarină. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei

nu i-au crezut. La urmă pe când cei unsprezece şedeau la

masă, S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi

împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră

înviat. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi

Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza

se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce

vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni

vor izgoni, în limbi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar

ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei

bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. Deci

Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a

şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au

propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul,

prin semnele care urmau, Amin.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 29;1-12

În ziua cea dintâi a săptămânii, foarte de dimineaţă, au

venit femeile la mormânt, aducând miresmele pe care le

pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi

intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă

nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor,

în veşminte strălucitoare. Şi înfricoşându-se ele şi plecânduşi

feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe

Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă

aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul

Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să

fie răstignit, iar a treia zi să învieze. Şi ele şi-au adus aminte

de cuvintele Lui. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit

toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar ele

erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte

împreună cu ele, care ziceau către Apostol acestea. Şi

cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu leau

crezut. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi,

plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat,

mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;12-35

În vremea aceea, sculându-se Petru, a alergat la mormânt

şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a

plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. Şi iată,

doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe

de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era

Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările

acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus

Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor

erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt

cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în

drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.

Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur

eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el

zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele

despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în

faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului

popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii

şi mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea

să izbăvească pe Israel; şi cu toate acestea, astăzi este a

treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de

ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă

la mormânt, şi negăsind trupul Lui, au venit zicând că au

văzut arătare de Îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii

dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum

spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către

ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate

câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să

pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la

Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate

Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se

duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei îl rugau

stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a

plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi când a stat

împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi,

frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au

cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către

altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe

cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela

sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe

cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau

că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei

au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de

ei la frângerea pâinii.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 24;36-53

În vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus a stat în

mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei,

spăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi

Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică

astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi

picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că

duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.

Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei

încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi

aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript

şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor.

Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către

voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească

toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci

şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă

Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuia să

pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi, şi să se

propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea

păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi

sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi

făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă

veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre

Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când

îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat Ia cer. Iar ei,

închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând

pe Dumnezeu, Amin.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;1-10

Iar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la

mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut

piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat şi a venit la

Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus şi le-a

zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au

pus. Deci au ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la

mormânt. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic,

alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la

mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar

n-a intrat. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat

în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama, care

fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci

înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt

ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.

Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din

morţi. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 20;11-18

În vremea aceea Maria stătea afară lângă mormânt plângând.

Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. Şi a

văzut doi Îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi

altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia iau

zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au

luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând

acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu

ştia că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine

cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă

Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu îl voi ridica. Iisus 

a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni!

(adică, învăţătorule). Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci

încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune:

Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi

Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena vestind

ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei.

Din Sfânta Evanghelie de Ia Ioan: 20;19-31

Şi fiind seară, în ziua aceea, întâi a săptămânii, şi uşile

fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a

venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând

acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat

ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace

vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh

Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le

veţi ţine vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel

numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis

lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă

nu voi vedea în mâinile Lui semnele cuielor, şi dacă nu voi

pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune

mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile,

ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi

a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis:

Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi

vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi

nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis:

Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru că M-ai

văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Şi încă

multe alte minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care

nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să

credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând,

să aveţi viaţă în numele Lui.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;1-14

În vremea aceea, sculându-Se din morţi, Iisus S-a arătat

iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei şi S-a arătat aşa: Erau

împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi

Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi

din ucenicii Lui. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi

i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în

corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar făcându-se

dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este

Iisus. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de

mâncare? Ei i-au răspuns: Nu. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja

în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi

nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Şi a zis lui

Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci

Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci

era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Şi ceilalţi ucenici au

venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două

sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit Ia

ţărm au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine.

Iisus le-a zis: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.

Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină

de peşti mari: o sută cincizeci şi trei şi, deşi erau atâţia, nu sa

rupt mreaja. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul

din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că

este Domnul. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor,

şi de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară

când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 21;15-25

În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce Sa

sculat din morţi, şi a zis lui Simon-Petru: Simone, fiul lui

Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da,

Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui; Paşte mieluşeii Mei.

Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă

iubeşti? EI i-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a

Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară:

Simone, fiul Iui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis

a treia oară: Mă iubeşti? Şi i-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu

ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. Adevărat,

adevărat zic ţie: Când erai mai tânăr te încingeai singur şi

umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde

mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu

voieşti. Iar aceasta a zis-o, înseninând cu cel fel de moarte

va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi zicând aceasta, i-a zis:

Urmează Mie. Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după

el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la cină s-a

rezemat de pieptul Lui şi i-a zis: Doamne, cine este cel ce Te

va vinde? Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus:

Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis-a lui Iisus:

Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu

urmează Mie. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că

ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va

muri, ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce

ai tu? Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre aceasta

şi care a scris acestea, să ştim că mărturia lui e adevărată.

Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care,

dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta nar

cuprinde cărţile ce s-ar fi scris, Amin.

ALTE EVANGHELII

care pot fi citite ca adaos de podoabă la stâlpi,

precum şi în drum spre locul de înmormântare.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;17-24

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl

Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta

căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că

dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este

Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A

răspuns deci Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă:

Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe

Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul

întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El

şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă

miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă

viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă

pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să

cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu

cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, Care L-a trimis.

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi

crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu

va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;40-44

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul:

Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi

crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea

de apoi. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese:

Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este

Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe

mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer? Iisus

a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu

poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a

trimis, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 12;16-21

Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din

belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că nam

unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face:

Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge

acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu:

Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani;

odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a

zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul

tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu

cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în

Dumnezeu.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 22;23-33

În vremea aceea, s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce

zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule,

Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să

ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.

Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a

murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.

Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea. în

urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, deci, a cărui

dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.

Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile,

nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară,

nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar

despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de

Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi

Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Nu este

Dumnezeul morţilor, ci al viilor. Iar mulţimile, ascultându-L,

erau uimite de învăţătura Lui.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 24;27-33,42-51

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Precum fulgerul iese de la

răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului

Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar

îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca

şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer

şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer

semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile

pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii

cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe Îngerii

Săi, cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai

Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la

celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa

lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara

este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate

acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi deci, că

nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că

de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar

priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, şi voi fiţi

gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a

pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?

Fericită este sluga aceea pe care venind stăpânul său, o va

afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile

sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în

inima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe cei

ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,

veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi

în ceasul pe care nu-l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi

partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi

scrâşnirea dinţilor.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 6 ;22-33

Zis-a Domnul către dânşii: Luminătorul trupului este

ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci,

dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu

cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni,

căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul

se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui

Dumnezeu şi lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi

pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul

vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult

decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la

păsările cerului că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu

adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare

nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre

voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar

de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii

câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun

vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat

ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi

este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o

îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin

credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom

mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după

toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru

Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia

lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga

vouă.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 6;48-54

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu sunt

pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au

murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care,

dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie,

care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta

viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa

lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând:

Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a

zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca

trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea

viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu

are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca: 14;1,12-15

În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa

uneia intre căpeteniile fariseilor, ca să mănânce pâine; şi a

zis celui ce-L chemase: când faci prânz sau cină, nu chema

pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici

vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor,

pe tine şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă

pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi

că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea

drepţilor. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El

la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui

Dumnezeu!

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 25;31-46

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi

toţi Sfinţii Îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi

pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va

pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va

zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii

Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la

întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să

mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost

şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost

şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am

văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să

bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi

Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în

temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va

zice către ei: Adevărat zic vouă: întrucât aţi făcut unuia

dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci

va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,

blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi

Îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc;

însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost

şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în

temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei,

zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau

străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?

El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: întrucât nu

aţi făcut unuia din aceştia prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.

Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă

veşnică.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei: 5;42-48

Zis-a Domnul: Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel

ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi

auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe

vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,

binecuvântaţi pe cel ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă

urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca

să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară

soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste

cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă

iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi

lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi

mai mult? Au nu fac şi păgânii acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi

desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

Din Sfânta Evanghelie de la Matei : 13;44-54

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăţia

Cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o

un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are

şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi este asemenea Împărăţia

Cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi

aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate

câte avea şi l-a cumpărat. Asemenea este iarăşi Împărăţia

Cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul

de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi,

şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat

afară. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi Îngerii şi vor

despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca

în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea

dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.

Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre

Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om gospodar, care

scoate din vistieria sa noi şi vechi. Iar după ce Iisus a sfârşit

aceste pilde, a trecut de acolo. Şi venind în patria Sa, îi

învăţa pe ei în sinagoga lor.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 8;51-59

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul:

Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul

Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii i-au zis: Acum am

cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi

proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va

gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât

Tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii.

Cine Te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe

Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel

care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul

vostru. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu îl ştiu; şi, dacă aş zice că

nu-L ştiu, aş fi mincinos, asemenea vouă. Ci îl ştiu şi păzesc

cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să

vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii

către El: încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?

Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai

înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce

asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând

prin mijlocul lor, S-a dus.

Din Sfânta Evanghelic de la Matei: 12;30-37

Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi

cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă zic: Orice

păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva

Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva

Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva

Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici

în cel ce va să fie. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui

e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci

după roadă se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să

grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul

inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună

scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui

cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice

cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală

în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi

din cuvintele tale vei fi osândit.

Din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 12;24-26,35-36

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat zic

vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va

muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.

Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte

sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.

Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo

va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va

cinsti. Deci le-a zis Iisus: încă puţină vreme Lumina este cu

voi. Umblaţi cât aveţi Lumină, ca să nu vă prindă întunericul.

Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi

Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.

Din Sfânta Evanghelie de Ia Luca: 12;32-40

Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl

vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile

voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc,

comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se

apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara

voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele

voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi fiţi

asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se

va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-I

deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind,

stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va

încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji. Fie

că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le

va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi, că, de ar

şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar

lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în

care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

RÂNDUIALA înmormântării Preoţilor şi Diaconilor lumeni

RÂNDUIALA

înmormântării Preoţilor şi Diaconilor lumeni

De se va muta către Domnul vreunul din Preoţii lumeni, merg

trei Preoţi şi, luându-l de pre pat, îl pun jos pre o rogojină şi

deoarece nu se cade a fi scăldat, îl dezbracă preoţii şi-l şterg cu un

burete întins în untdelemn curat; iar unde nu vor avea untdelemn

şi burete, se udă o pânzătură în apă curată şi aşa îl şterg. Deci îl

îmbracă mai întâi în hainele ce a purtat şi apoi în toate veşmintele

preoţeşti, şi acoperindu-i faţa cu un aer mic, neSfinţit, pun

deasupra lui Sfânta Evanghelie. Şi aşa mergând Preoţii se îmbracă

cu veşmintele Sfinţite ale lor; iar Proestosul zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule...,

Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, apoi

troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,

pomeneşte Diaconul după obicei şi Preotul zice rugăciunea:

Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis se face apolis.

Şi îndată ridicând trupul, îl duc în tinda s-au pridvorul Bisericii

şi pun peste dânsul Sfânta Evanghelie, precum s-a zis, şi

împrejurul lui patru sfeşnice, cruciş, cu făclii aprinse. Apoi încep a

cânta: Fericiţi cei fără prihană în cale…, cum s-a rânduit la

înmormântarea lumenilor; vezi pagina 145.

Iar după: Fericiţi cei fără prihană…, îndată: Binecuvântat eşti

Doamne…, şi troparele: Ceata Sfinţilor…, şi celelalte toate până în

capăt.

Apoi Diaconul zice ectenia ştiută; iar Preotul rugăciunea:

Dumnezeul duhurilor…, şi după ecfonis: troparul: Odihneşte

Mântuitorule... Mărire…, Şi acum…, Cela ce ai răsărit din

Fecioară…, caută-le tot la înmormântarea Lumenilor. Apoi îndată

se cântă Antifoanele, glasul al 6-lea:

Spre cer ridic ochii mei către Tine, Cuvinte, miluieşte-mă,

ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pre noi urgisiţii, făcându-ne vase de bună

treabă Ţie, Cuvinte.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Sfântul Duh este pricina cea atotmântuitoare, de suflă

Acesta în cineva după vrednicie, curând îl ridică de la cele

pământeşti, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşează.

La Greci se află şi următoarele Antifoane. Antifon al 2-lea,

acelaşi glas:

De nu era Domnul cu noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut

suferi lupta vrăjmaşului; că cei ce înving de aici se înalţă.

În dinţii lor să nu se prindă sufletul meu, ca o pasăre,

Cuvinte; vai mie, cum voi scăpa de vrăjmaşi, fiind iubitor de

păcate.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Prin Sfântul Duh este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea,

înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că este lucrător

întocmai cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifon al 3-lea:

Cei ce se nădăjduiesc întru Domnul sunt înfricoşaţi

vrăjmaşilor şi tuturor minunaţi; că sus privesc.

La nelegiuiri mâinile sale ceata drepţilor nu-şi întinde,

Mântuitorule, avându-te pre Tine întrajutor.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Sfântului Duh se cuvine stăpânirea peste toate, Căruia se

închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.

După aceea Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.

Diaconul: înţelepciune. Cititorul:

Prochimen, glasul al 6-lea:

Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a gătit ţie

loc de repaus.

stih: Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a

făcut ţie.

Diaconul: să luăm aminte

Citire din Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol

Pavel: 4;13-17

Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi despre cei ce au adormit,

ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi ce n-au nădejde. Că de

credem că Iisus a murit şi a înviat, aşa şi Dumnezeu pre cei

adormiţi în Iisus aduce-i-va împreună cu Dânsul. Că aceasta

grăim vouă cu cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi

rămaşi la venirea Domnului, nu vom întrece pre cei

adormiţi; că Însuşi Domnul întru poruncă, prin glasul

arhanghelului şi prin trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî

din cer şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi; după aceea

noi cei vii, care vom fi rămaşi; împreună cu dânşii ne vom

răpi în nori, spre întâmpinarea Domnului în aer; şi aşa

pururea cu Domnul vom fi.

Preotul: Pace ţie; Cititorul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul la 8-lea

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne. Diaconul,

înţelepciune, drepţi…, Preotul:

Citire din Sfânta Evanghelie de la Ioan: 5;24-30

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Amin,

Amin grăiesc vouă, că acela ce aude cuvintele Mele şi crede

celui ce M-a trimis pre Mine are viaţă veşnică, şi la judecată

nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Amin, Amin zic

vouă: că vine ora şi acum este, când morţii vor auzi glasul

Fiului lui Dumnezeu, şi care vor auzi vor învia. Că precum

Tatăl are viaţă întru sine, aşa a dat şi Fiului să aibă viaţă

întru sine. Şi Stăpânire i-a dat Lui şi judecată să facă. Pentru

că este Fiu al Omului nu vă miraţi de aceasta: că vine ora, în

care toţi cei din mormânturi vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi

cei ce au făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce au

făcut cele rele întru învierea judecăţii. Nu pot Eu să fac de la

Mine nimic; precum aud, judec şi judecata Mea este dreaptă;

că nu caut voia Mea, ci voia Părintelui care M-a trimis.

Corul: Mărire Ţie Doamne...

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul citeşte rugăciunea aceasta cu glasul sonor:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru Cela ce singur ai

nemurire şi locuieşti în lumina cea neapropiată, Cela ce

omori şi faci viu, Carele duci în iad şi scoţi; Tu cu

înţelepciune ai plăsmuit pre om şi iarăşi în pământ îl întorci,

cerându-i datoria sufletească. Pre Tine Te rugăm: primeşte

sufletul servului Tău şi-l repausează în sânurile lui Avraam,

Isaac şi Iacov, şi-i dă lui cununa dreptăţii Tale, partea celor

mântuiţi, spre mărirea aleşilor Tăi; ca, pentru câte s-a

ostenit în lumea aceasta pentru numele Tău, să ia multă

răsplată în locaşurile Sfinţilor Tăi.

Cu harul, cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-

Născut Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu

Preasfântul, bunul şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Catismala, glasul al 2-lea:

Astăzi mă despart de neamul meu şi alerg la Tine, Unule

fără de păcate; în corturile drepţilor cu aleşii Tăi mă

odihneşte.

Apoi zicem Psalmul 22. Antifonul I-iu:

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi; la loc cu

verdeaţă, acolo m-a aşezat. Aliluia, Aliluia, Aliluia.

La apă de repaus m-a nutrit; sufletul meu l-a întors.

Aliluia, (de trei ori).

Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii pentru numele Său.

Aliluia, (de trei ori).

Că de voi şi umbla prin mijlocul umbrii morţii, nu mă voi

teme de rele, că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta,

acestea m-au mângâiat. Aliluia, (de trei ori).

Gătit-ai înaintea mea masă, în faţa celor ce mă necăjesc.

Uns-ai cu untdelemn capul meu, şi paharul meu este plin.

Aliluia, (de trei ori).

Şi mila Ta mă va urmări în toate zilele vieţii mele; şi voi

locui eu în casa Domnului întru lungime de zile. Aliluia (de

trei ori).

Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori)

Apoi Troparele acestea, glasul al 2-lea:

Fiind-că toţi mergem la acelaşi locaş şi sub aceiaşi piatră

vom apune şi înşine peste puţin vom fi pulbere, să cerem

celui mutat repaus de la Hristos; că viaţa noastră aşa este,

fraţilor, jucărie pre acest pământ: nefiind ne naştem şi fiind

născuţi ne strămutăm; vis suntem nestătător, suflare

neoprită, zburare de pasăre trecătoare, corabie ce nu lasă

urmă pre mare. Pentru aceasta Împăratului Celui nemuritor

să strigăm: Doamne, de fericirea Ta cea nemărginită

învredniceşte-l pre aceasta.

Apoi Prochimen, glasul al 8-lea

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

stih: Ţie se cuvine cântare Dumnezeule, în Sion.

Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel: 5;12-

21

Fraţilor, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi

prin păcat moartea, aşa şi în toţi oamenii a trecut moartea,

pentru că; toţi au păcătuit. Căci până la Lege păcatul era în

lume, dar păcatul nu se socoteşte nefiind lege. Dar a domnit

moartea de la Adam până la Moisi şi peste cei ce nu

păcătuiseră după asemănarea călcării lui Adam, carele este

tip a Celui viitor. Însă nu precum abaterea, aşa şi harul; căci

dacă au murit cei mulţi prin greşeala unuia, cu mult mai

vârtos harul lui Dumnezeu şi darul, prin harul unui singur

om Iisus Hristos, a prisosit la mulţi. Şi darul nu este ca

păcătuirea unuia; că judecata pentru unul era spre osândire,

iar harul pentru multe greşale spre îndreptare. Căci dacă,

pentru greşeala unuia, moartea a domnit prin unul, cu mult

mai vârtos cei ce iau prisosinţa harului şi a darului dreptăţii

vor domni în viaţă prin Unul Iisus Hristos. Deci precum prin

greşeala unuia, în toţi oamenii a pătruns osândirea, aşa şi

prin dreptatea Unuia în toţi oamenii a venit îndreptarea

vieţii. Că precum prin neascultarea unui om, ajunseră mulţi

a fi păcătoşi, aşa şi prin ascultarea Unuia, se vor face mulţi

drepţi. Iar legea s-a înfiinţat, ca să se înmulţească greşeala;

unde însă s-a înmulţit păcatul, acolo a prisosit harul; ca

precum păcatul a domnit spre moarte, aşa şi harul să

domnească prin dreptate spre viaţa veşnică, prin Iisus

Hristos Domnul nostru.

Aliluia, glasul al 6-lea:

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.

stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Evanghelia de la Ioan: 5;17-24

Zis-a Domnul către iudeii ce venise la dânsul: Tatăl meu

până acum lucrează şi eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau

iudeii mai vârtos să-L omoare pre El, că nu numai dezlega

sâmbăta, ci încă zicea că Dumnezeu este Tată al Său,

făcându-Se pre Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Deci Iisus a

răspuns şi a zis lor: Amin, Amin zic vouă, nu poate Fiul face

de la Sine nimic, de nu va vedea pre Tatăl Său făcând; că

cele ce ar face Acela, le face de asemenea şi Fiul. Că Tatăl

iubeşte pre Fiul şi arată Lui toate câte Însuşi face, şi va arăta

Lui lucruri mai mari decât acestea, ca voi să vă miraţi. Căci,

precum Tatăl scoală pre morţi şi-i înviază, aşa şi Fiul pre

care voieşte îi înviază. Că Tatăl nu judecă pre nimeni, ci

toată judecata o a dat Fiului. Ca toţi să cinstească pre Fiul,

cum cinstesc pre Tatăl. Cine nu cinsteşte pre Fiul nu

cinsteşte pre Tatăl, Carele la trimis. Amin, Amin zic vouă:

cela ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cela ce M-a trimis,

are viaţă veşnică, şi la judecată nu va veni, ci a trecut din

moarte la viaţă.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Iar Preotul rugăciunea aceasta:

Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, că viaţa se

cuvine numai Ţie, Nemuritorule, şi mărirea Ta este

necuprinsă, iubirea de oameni nespusă, Împărăţia

nesfârşită şi părtinire la Tine nu este. Căci tuturor oamenilor

ai pus termen comun vieţii, când se plineşte viaţa. Pentru

aceasta Te rugăm, Doamne, fă repaus servului Tău (N), ce a

fost împreună liturghisitor cu noi şi a răposat cu nădejde în

învierea vieţii celei veşnice, în sânurile lui Avraam, Isaac şi

Iacov; şi precum l-ai făcut pre dânsul liturghisitor în Biserică

pre pământ, aşa arată-l şi în altarul Tău cel ceresc, Doamne;

fiindcă l-ai înfrumuseţat între oameni cu vrednicie

duhovnicească, primeşte-l neosândit în mărirea îngerilor;

Însuţi ai mărit viaţa lui pre pământ, Însuţi şi ieşirea lui din

viaţa aceasta primeşte-o în cămara Sfinţilor Tăi drepţi şi

numără sufletul lui cu toţi cei ce din veac bine au plăcut Ţie.

Că tu eşti învierea, viaţa şi repausul adormitului servului

Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Antifonul al 2-lea, Psalmul 23

Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi

cei ce locuiesc într-însa. Aliluia, (de trei ori).

Acesta pre mări l-a întemeiat pre el, şi pre râuri l-a gătit

pre el. Aliluia, (de trei ori).

Cine se va sui în muntele Domnului? Sau cine va sta în

locul cel Sfânt al Lui? Aliluia, (de trei ori).

Cel nevinovat cu mâinile şi curat la inimă, carele nu şi-a

luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu viclenire

vecinului său. Aliluia (de trei ori).

Acesta va lua binecuvântarea de la Domnul şi dreptate de

la Dumnezeu Mântuitorul său. Aliluia, (de trei ori).

Acesta este neamul celor ce caută pre Domnul, al celor ce

caută faţa Dumnezeului lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).

Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice

şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).

Cine este Acela Împăratul măririi? Domnul cel tare şi

puternic, Domnul cel tare în război. Aliluia, (de trei ori).

Ridicaţi, boieri, porţile voastre şi vă ridicaţi porţi veşnice,

şi va intra Împăratul măririi. Aliluia, (de trei ori).

Cine este acesta Împăratul măririi? Domnul cel tare şi

puternic, Domnul puterilor; aceasta este Împăratul măririi.

Aliluia, (de trei ori).

Mărire… Aliluia, (de trei ori); Şi acum… Aliluia (de trei ori) După

acestea, Troparul, glasul al 2-lea:

În credinţă şi nădejde, în dragoste şi blândeţe, în curăţie

şi în vrednicie preoţească cu cucernicie te-ai deosebit,

pururi pomenite. Pentru aceasta, preaveşnicul Dumnezeu

căruia ai servit, Însuşi va aşeza sufletul tău în loc luminos şi

vesel unde drepţii repausează, şi vei câştiga de la Hristos la

judecată iertare şi mare milă.

După aceea, catismala glasul al 5-lea

Cunoşti Dumnezeule al nostru, că în păcate suntem

născuţi; pentru care Te rugăm, pre acesta mutat de la noi

repausează-l, trecându-i ca un Bun păcatele, care ca un

muritor în viaţă a făcut, pentru rugăciunile Născătoarei de

Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Apoi Diaconul: Să luăm aminte.

Prochimen glasul al 6-lea:

Fericit pe care l-ai ales şi l-ai primit Doamne.

stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Citire din Epistola 1-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:

15;1-11

Fraţilor arăt vouă Evanghelia ce am vestit vouă, care aţi şi

primit-o, în care şi staţi; prin care vă mântuiţi, de o ţineţi în

ce chip am vestit-o vouă, afară numai de nu aţi crezut în

deşert. Căci am predat vouă mai întâi ceea ce am primit, că

Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că

S-a înmormântat şi S-a sculat a treia zi după Scripturi; şi că

S-a arătat lui Petru, apoi celor doisprezece; după aceia S-a

arătat la mai mult de cinci sute de fraţi deodată, din care cei

mai mulţi trăiesc până acum, iar unii au şi adormit. După

aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor; iar mai în

urmă de toţi, ca unui născut fără de vreme, S-a arătat şi mie.

Căci eu sunt mai micul Apostolilor, carele nu sunt vrednic a

mă chema Apostol, pentru că am asuprit Biserica lui

Dumnezeu. Iar cu harul lui Dumnezeu sunt ce sunt; şi harul

lui cel din mine n-a fost în deşert, ci mai mult de cât toţi

aceia m-am ostenit; însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care

este cu mine. Deci ori eu, ori aceia aşa predicăm şi aşa aţi

crezut.

Aliluia, glasul al 6-lea:

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.

Evanghelia de la Ioan: 6;35-39

Zis-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea

vieţii; cela ce vine la Mine nu va flămânzi şi cela ce crede în

Mine nu va înseta vreodată. Dar am zis vouă, că M-aţi şi văzut

şi nu credeţi. Tot ce-mi dă Mie Tatăl la Mine va veni, şi pre

cela ce vine la Mine nu-l voi scoate afară. Că M-am pogorât

din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis pre

Mine. Şi aceasta este voia Tatălui ce M-a trimis, ca tot ce Mi-a

dat Mie să nu pierd din acestea, ci să înviez în ziua cea de

apoi.

Diaconul: Domnului să ne rugăm

Preotul citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne al puterilor, Cela ce eşti întristaţilor bucurie

celor ce plâng mângâiere şi tuturor celor mici la suflet

sprijinire, mângâind cu îndurarea Ta pre cei cuprinşi de

durere pentru cel răposat, vindecă acum toată durerea ce

pătrunde inima lor, şi fă odihnă adormitului servului Tău (N),

întru nădejdea învierii vieţii celei veşnice, în sânurile lui

Avraam. Că Tu eşti învierea, viaţa şi repausul servului Tău

(N) Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Preasfântului, bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Antifon al 3-lea, Psalmul 83

Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;

doreşte şi se topeşte sufletul meu în curţile Domnului.

Aliluia, (de trei ori).

Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel

viu. Aliluia, (de trei ori).

Că pasărea şi-a aflat eişi casă şi turtureaua cuib sieşi,

unde va pune puii săi. Altarele Tale, Doamne al puterilor,

Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Aliluia, (de trei ori).

Fericiţi care locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor

lăuda. Aliluia, (de trei ori).

Fericit este omul, căruia ajutorul lui este de la Tine;

suişuri în inima sa şi-a pus, în valea plângerii, în locul ce şi-a

ales. Aliluia, (de trei ori).

Că binecuvântări va da legiuitorul; merge-vor din putere

în putere, arătase-va Dumnezeul Dumnezeilor în Sion. Aliluia

(de trei ori).

Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea, ia în urechi,

Dumnezeul lui Iacov. Aliluia, (de trei ori).

Scutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la faţa

unsului Tău. Aliluia, (de trei ori).

Că mai bună este o zi în curţile Tale de cât mii. Aliluia, (de

trei ori).

Ales-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu, de cât a

locui în locaşurile păcătoşilor. Aliluia, (de trei ori).

Că mila şi adevărul iubeşte Domnul, Dumnezeu har şi

mărire va da. Aliluia, (de trei ori).

Domnul nu va lipsi de bunătăţi pre cei ce umblă întru

nerăutate. Aliluia, (de trei ori).

Doamne Dumnezeul puterilor, fericit este omul, care

nădăjduieşte în Tine. Aliluia, (de trei ori).

Mărire…, Aliluia, (de trei ori); Şi acum…, Aliluia, (de trei ori);

După acestea, troparele glasul al 2-lea:

Fraţii mei iubiţi, nu mă uitaţi pre mine când lăudaţi pre

Domnul, ci vă aduceţi aminte de dorul şi dragostea mea;

aduceţi-vă aminte şi de frăţie şi rugaţi pre Dumnezeu, ca

Domnul să mă repauseze cu drepţii. Fără veste a venit

asupra mea moartea şi m-a despărţit astăzi de ai mei; ci,

Hristoase, mutându-mă în locuri răcoroase mă odihneşte.

Apoi: Miluieşte-ne pre noi Doamne miluieşte-ne pre noi...

Mărire…, Doamne miluieşte-ne pre noi..., Şi acum…, Uşa

milostivirii...

Prochimen, glasul al 6-lea:

Sufletul lui în bunătăţi se va sălăşlui...

stih: Către Tine, Doamne, voi striga Dumnezeul meu...

Citire din Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:

15;20-28

Fraţilor, Hristos s-a sculat din morţi; începătură celor

adormiţi S-a făcut. Căci, deoarece prin om a venit moartea,

prin om şi învierea morţilor. Că, precum în Adam toţi mor,

aşa şi în Hristos toţi vor învia. Fiecare în a sa rânduială,

începătură Hristos; apoi cei ai lui Hristos, la venirea Sa. Pre

urmă sfârşitul; când va da Împărăţia lui Dumnezeu şi

Tatălui; când va desfiinţa toată domnia, toată stăpânirea şi

puterea. Căci Lui se cade a împărăţi, până ce va pune pre

toţi vrăşmaşii sub picioarele sale. Vrăjmaşul cel din urmă,

moartea, se va surpa, că toate le-a supus sub picioarele Lui.

Iar când zice că toate sunt supuse Lui, vederat este că afară

de Cela ce a supus Lui toate. Iar când se vor supune Lui

toate, atunci şi Însuşi Fiul se va supune celui ce a supus Lui

toate, că să fie Dumnezeu toate întru toate.

Aliluia, glasul al 6-lea:

Fericit bărbatul, carele se teme de Domnul…

stih: Puternică va fi pre pământ seminţia lui.

Evanghelia de la Ioan: 6;40-44

Zis-a Domnul către iudeii care venise la Dânsul: Aceasta

este voia Celui ce M-a trimis pre Mine, ca tot cine vede pre

Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu voi învia pre el

în ziua cea de apoi. Deci cârteau iudeii despre El, ca a zis: Eu

sunt pâinea ce s-a pogorât din cer, şi ziceau: Au nu Acesta

este Iisus Fiul lui Iosif a cărui noi ştim pre tatăl Său şi pre

mama Sa? Cum deci zice aceasta: că din cer M-am pogorât?

Răspuns-a Iisus şi a zis lor: Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu

poate veni la Mine, de nu-l va atrage pre dânsul Tatăl, Carele

M-a trimis pre Mine, şi Eu voi învia pre el în ziua cea de apoi.

După acea Fericirile, glasul al 2-lea:

Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pre noi,

Doamne.

Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia

Cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei flămânzi şi setoşi de dreptate, că aceia se vor

sătura.

Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.

De demult Adam gustând din mâncarea cea din pom, din

rai a fost izgonit; iar tâlharul, cel spânzurat pre cruce,

Dumnezeu pre Tine mărturisindu-Te în rai s-a sălăşluit; şi

noi cei mântuiţi, prin patima Ta, Stăpâne, urmând tâlharului

cu credinţă strigăm: Pomeneşte-ne şi pre noi, când vei veni

întru Împărăţia Ta.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre

Dumnezeu.

Ţărână luând din pământ m-ai plăsmuit, trupul meu

formându-l cu voirea cea dumnezeiască, iar sufletul, cu

suflarea cea purtătoare de viaţă suflând, l-ai pus înlăuntrul

meu prin porunca cea Sfântă; dar stricăciunii păcatului meu

supunându-mă, m-ai rechemat, pentru mila Ta cea mare,

Iubitorule de oameni; ci odihneşte, Dumnezeule, cu Sfinţii

Tăi pre cela ce l-ai luat.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor

chema.

Când se desparte sufletul de trup, este taină înfricoşată şi

de cutremur tuturor; că sufletul se duce tânguindu-se, iar

trupul se acoperă, dat fiind pământului. Pentru aceasta şi

noi cunoscând ieşirea sufletului, să alergăm la Mântuitorul,

cu lacrimi strigând: Pomeneşte-ne şi pre noi când vei veni

întru Împărăţia Ta.

Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este

Împărăţia cerurilor.

Pentru ce mă tânguiţi cu greu, o oamenilor? Pentru ce vă

turburaţi în deşert? grăieşte răposatul către toţi, moartea

este odihna tuturor; precum auzim glasul lui Iov, Carele zice:

Moartea este omului repaus; ci odihneşte, Dumnezeule, cu

Sfinţii Tăi pre aceasta ce l-ai luat.

Fericiţi veţi fi, când vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor

zice tot cuvântul rău, împotriva voastră minţind pentru

mine.

Întru tot înţeleptul Pavel a presupus chiar mutarea sa,

învăţând pre toţi, că morţii se vor scula nestricaţi şi noi ne

vom schimba cu porunca lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi

trâmbiţa aceea înfricoşat va răsuna, ca să scoale ca dintr-un

somn pre cei adormiţi din veac; ci odihneşte, Dumnezeule,

cu Sfinţi Tăi pre cela ce l-ai luat.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră este multă la

ceruri.

Răposatul şi mortul ce în mormânt zace cu bună

cucernicie strigă tuturor: Veniţi la mine, pământenilor, şi

vedeţi frumuseţea trupului toată înnegrită; deci de la

aceasta cunoscând, fraţilor, sfârşitul, să alergăm la

Mântuitorul cu lacrimi strigând: Odihneşte, Dumnezeule, cu

Sfinţii Tăi pre acesta ce l-ai luat.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Mai presus de fire, în pântecele tău, Stăpână, fără

sămânţă ai zămislit pre Dumnezeul cel preaveşnic şi cu trup

l-ai născut, Dumnezeu şi om, neschimbat, fără amestecare.

Pentru aceasta şi noi pururea cunoscându-te, de Dumnezeu

Născătoare, lui Dumnezeu, Celui ce din Tine s-a născut, cu

credinţă să strigăm: Adu-ţi aminte şi de noi, Hristoase, întru

Împărăţia Ta.

Prochimen, glasul al 6-lea:

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne...

stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui…

Citire din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel:

14;6-9

Fraţilor, cela ce cunoaşte ziua, Domnului o cunoaşte, şi

cela ce nu cunoaşte ziua, Domnului nu o cunoaşte; şi cela ce

mănâncă Domnului mănâncă, că lui Dumnezeu mulţumeşte;

şi cela ce nu mănâncă, Domnului nu mănâncă, şi

mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni nu viază sieşi şi

nimeni nu moare sieşi. Că de viem, Domnului viem; şi de

murim, Domnului murim. Deci, sau de viem, sau de murim,

ai Domnului suntem. Că spre aceasta Hristos a murit, s-a

sculat şi a înviat, ca să stăpânească şi peste cei vii şi peste

cei morţi.

Aliluia, glasul al 6-lea

Fericit este pre care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.

Evanghelia de la Ioan: 6;48-54

Zis-a Domnul către iudeii ce crezuse Lui: Eu sunt pâinea

vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în deşert şi au murit.

Aceasta este pâinea ce se pogoară din cer, ca cine va mânca

dintr-însa să nu moară. Eu sunt pâinea cea vie, ce s-a

pogorât din cer; oricine va mânca din pâinea aceasta va via

în veac; iar pâinea, care Eu voi da, trupul Meu este, pre care

Eu îl voi da pentru viaţa lumii. Deci se certau între sine

iudeii zicând; Cum poate Acesta să-şi dea nouă trupul său

spre mâncare? Deci zis-a lor Iisus: Amin, Amin zic vouă, de

nu veţi mânca trupul Fiului Omenesc şi de nu veţi bea

sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cela ce mănâncă

trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică şi Eu îl voi

învia pre el în ziua cea de apoi.

După aceia Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... vezi pag.

78.

Canonul

Cântarea I glasul al 6-lea

Irmos: Cela ce cu valul mării a acoperit de demult...

stih: Odihneşte, Doamne, sufletul adormitului servului Tău.

La Tine, binefăcătorul şi Stăpânul tuturor, Hristoase,

cădem cu lacrimi fierbinţi, intonând cu plângere această

cântare deasupra mormântului: Pre credinciosul servul Tău

odihneşte-l, ca un Îndurat.

Învredniceşte, Cuvinte, stării celei sfinte de-a dreapta Ta,

împreună cu aleşii Tăi, pre acesta ce a murit întru nădejdea

învierii, Iubitorule de oameni, cu dinadinsul ne rugăm cu

glas de laudă.

Întru mărită Împărăţia Ta cea cerească, pre alesul Tău, ce

de pre pământ l-ai mutat, învredniceşte-l de strălucită

bucurie, Iubitorule de oameni, trecându-i toate greşalele

sufletului, ca un Îndurat.

Mărire…

Vai mie! că mărirea lumească este ca iarba; când a înflorit

îndată s-a şi uscat. Unde este în mormânt vrednicia? Unde

este acolo chipul sau frumuseţea? Pentru aceasta iartă,

Doamne, pre servul Tău, ca un Îndurat.

Şi acum… a Născătoarei:

După datorie toţi cu dor te cântăm pre tine, Fecioară

preacurată, Marie Maica lui Dumnezeu, că ochiul rugăciunii

tale este pururea neadormit; scapă-ne pre noi acum de

păcate şi de judecata morţii.

Cântarea a 3-a

Irmos. Nu este Sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu...

Nu este om pre pământ, carele n-a păcătuit, Cuvinte;

pentru aceasta primeşte rugăciunea de la noi umiliţii şi lasă,

iartă, Mântuitorule, servului Tău toate păcatele.

Şi cine este iubitor de oameni ca Tine, Doamne Îndurate?

Carele ierţi păcatele cu putere multă şi celor vii şi celor

morţi; pentru aceasta mântuieşte pre servul Tău.

Mărire…

Chemării celei de sus, Mântuitorule, arată-l moştenitor

pre acesta ce cu credinţă s-a mutat, primind rugăciunea

lacrimilor lui celor din urmă, Unule fără de păcat.

Şi acum… a Născătoarei:

Stăpâna noastră cea adevărată, întru tot Sfântă Fecioară,

nu înceta rugând pre Dumnezeu, pre Carele l-ai născut, ca

pre acesta mutat în credinţă să-l învrednicească împărăţiei

Sale.

Catismala, glasul al 6-lea:

Cu adevărat deşertăciune sunt toate, şi viaţa aceasta este

umbră şi vis; că în deşert se turbură tot pământeanul, cum

zice Scriptura; când dobândim lumea, atunci ne sălăşluim în

mormânt, unde împreună sunt împărăţii şi săracii. Pentru

aceasta, Hristoase, pre servul Tău acesta odihneşte-l în locaşul

celor vii şi în corturile drepţilor.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în timpul vieţii mele

nu mă părăsi pre, mine; ajutorului omenesc nu mă

încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.

Cântarea a 4-a

Irmos: Pogorârea Ta cea dumnezeiască pre cruce...

Nesuferita judecată a zilei aceea cu înfricoşate

ameninţări aşteaptă pre cei ce s-au mutat; pentru aceasta,

cu stăruinţă să cerem, prin credinţă, de la Hristos învierea.

Ca pre unul ce prin pocăinţă, a aprins făclie luminoasă

Ţie, Hristoase mai înainte de moarte, învredniceşte pre

servul Tău, Stăpâne, Îndurate Mântuitorule, cămării Tale

celei luminoase.

Mărire…

Când vei descoperi toate cele ascunse şi vei vedea

Hristoase, păcatele noastre, atunci pre acesta ce L-ai luat,

Doamne, miluieşte-l, Bunule, aducându-Ţi aminte de

mărturia lui.

Şi acum… a Născătoarei:

Nu uita pre cei ce cu plângere strigă cu stăruinţă, Sfântă

de Dumnezeu Născătoare; roagă-te să afle repaus, ceea ce

eşti bună, credinciosul tău serv, ce s-a mutat.

Cântarea a 5-a

Irmos: Dumnezeieştii Tale arătări Hristoase...

În ceata aleşilor, în desfătarea raiului, Îndurate, pre

acesta mutat de la noi în credinţă, aşează-l; că Tu,

Mântuitorul nostru, ai pus dumnezeiască pocăinţă tuturor

oamenilor ce greşesc; deci, ca un Stăpân, şi pre aceasta

învredniceşte-l împărăţiei Tale.

Cu putere, ca un Dumnezeu, împărăţeşte miluieşte

făptura Ta, căreia Te-ai supus după legea omenească,

Doamne, Unule Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, lasă,

iartă, Mântuitorule, păcatele acestuia ce în credinţă s-a

mutat, şi-l învredniceşte împărăţiei Tale.

Mărire…

Nimeni nu va scăpa acolo de tribunalul cel înfricoşat al

judecăţii Tale: împăraţii, stăpânitorii, toţi împreună cu robii

vor sta înainte, şi înfricoşatul glas al Judecătorului va chema

pre popoarele cele păcătoase la judecata gheenei; de care,

Hristoase, scapă pre servul Tău.

Şi acum… a Născătoarei:

Din tine S-a născut mai pre sus de fire Răscumpărătorul

firii omeneşti; pre Carele, Fecioară nenuntită, roagă-L cu

deadinsul să scoată pre toţi din muncă, din chinuri şi de la

înfricoşatele pedepse ale iadului, şi să mântuiască pre

acesta ce acum în credinţă s-a mutat de la noi.

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel de desubt al păcatelor...

Moartea şi mormântul ne aşteptă pre toţi, şi judecata care

vădeşte toate faptele; de care mântuieşte, Iubitorule de

oameni, pre servul Tău acesta ce acum l-ai mutat.

Deschide, Mântuitorul meu, uşa milei Tale acestuia ce s-a

mutat, rugămu-ne Ţie, Hristoase, ca să dănţuiască în mărire,

împărtăşindu-se de veselia stăpânirii Tale.

Mărire…

Curăţă de greşale cu mila Ta pre servul Tău, Mântuitorule,

pre care acum întru credinţă l-ai mutat; că nimeni nu se

îndreptează din faptele omeneşti, Iubitorule de oameni.

Şi acum… a Născătoarei:

Omorârea morţii şi nimicirea blestemului fiind Făcătorul,

Carele din tine s-a născut cu trup, Născătoare de Dumnezeu,

pre toţi cei morţi Îi mântuieşte, ca un Bun şi de oameni

Iubitor.

Diaconul: Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm… şi

celelalte, şi rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...

Apoi Condacul, glasul al 8-lea:

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului

servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,

ci viaţă fără de sfârşit.

Icos:

Tu singur eşti nemuritor, Cela ce ai făcut şi ai plăsmuit

pre om; iar pământenii din pământ suntem plăsmuiţi şi în

acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit, Cela ce m-ai

plăsmuit, şi ai zis: Că pământ eşti şi în pământ vei merge

unde toţi pământenii mergem, făcând la mormânt cântare

de plângere: Aliluia.

Din inimă vă rog, ascultaţi-mă; că numai cu voi acestea le

vorbesc, că pentru voi am făcut plângerea aceasta, şi poate

să aibă ceva de folos. Iar când veţi cânta acestea, aduceţi-vă

aminte de mine, cunoscutul vostru de altă dată; că de multe

ori am intrat şi împreună am cântat în casa Domnului:

Aliluia.

Sculându-vă toţi adunaţi-vă şi şezând ascultaţi cuvântul;

înfricoşat este judeţul, fraţilor, la care toţi vom sta înainte:

acolo nu este rob, sau liber nu este acolo mare, nici mic, ci

toţi goi înainte vom sta. Pentru aceasta bine este să cântăm

neîncetat cântare: Aliluia.

Toţi ne umplem de lacrimi, când vedem trupul zăcând, şi

apropiindu-ne toţi să-l sărutăm, şi astfel putem a-i zice: Iată

ai lăsat pre cei ce te iubeau; mai mult nu vei mai vorbi cu

noi, prietene; pentru ce nu grăieşti, cum grăiai cu noi? Ci

taci aşa, negrăind cu noi! Aliluia.

Ce amare sunt cuvintele ce le rostesc, cei ce mor, când se

duc de aici? Fraţilor, de fraţi mă despart, pre toţi prietenii îi

las şi mă duc. Dar încotro mă duc nu ştiu; ori cum îmi va fi

acolo nu cunosc, fără numai Dumnezeu Carele m-a chemat.

Ci faceţi amintire de mine, cu cântare: Aliluia.

Oare unde merg acum sufletele? Oare cum petrec acum

acolo? Aş pofti să ştiu taina, dar nu este nimeni în stare a o

spune. Oare şi dânşii îşi aduc aminte de ai săi, precum noi

de ei? Ori poate aceia au uitat pre cei ce plâng şi le fac

cântare: Aliluia.

Petreceţi, prietenilor pre morţi; cu grăbire duceţi-vă la

mormânt şi acolo luaţi aminte foarte şi vă gătiţi picioarele

voastre. Că acolo toată tinereţea piere, toată vârsta acolo se

veştejeşte; acolo pulbere cenuşă şi viermi; acolo numai

tăcere şi nimeni nu este să ne grăiască: Aliluia.

Iată acum mă vedeţi zăcând şi mai mult nu voi sta înaintevă;

iată limba a amuţit, iată şi buzele s-au închis. Rămâneţi

sănătoşi, prietinilor şi fiilor; mântuiţi-vă, fraţilor; mântuiţivă,

cunoscuţilor; că eu plec în calea mea; ci faceţi amintire

de mine cu cântare: Aliluia.

Nimeni din cei de acolo n-a înviat, ca să ne spună cum

petrec cei ce altă dată ne erau fraţi şi nepoţi, care mai

înainte s-au dus către Domnul. Pentru aceasta pururea

zicem între noi: Oare putem a ne vedea acolo unul pre altul?

Oare putem vedea acolo fraţii? Oare putem cânta acolo împreună

cântarea: Aliluia?

Ne ducem pre calea cea veşnică, stând înainte ca nişte

vinovaţi, toţi plecând feţele în jos. Unde va fi atunci

frumuseţea? Unde avuţia? Unde atunci fala vieţii aceştia?

Nimic din acestea nu ne va ajuta acolo, fără numai zicând

necontenit cântare: Aliluia.

Ce te turburi în deşert, o omule? O oră încă şi toate se

trec: că în iad nu este pocăinţă, nici mai este acolo repaus;

acolo viermele cel neadormit, acolo pământ întunecos şi

materie înnegrită, unde am să fiu eu osândit. Că nu m-am

silit nici cum a zice adesea cântarea: Aliluia.

Nimic nu este aşa lesne de uitat ca omul despărţindu-se

de om; pentru că, deşi l-am ţine aminte câtva timp, totuşi

îndată uităm de moartea lui ca cum n-ar mai fi murit; şi

chiar părinţii uită pre fiii lor, pre care născându-i ei înşii, iau

crescut şi au vărsat lacrimi cu cântare: Aliluia.

Vă aduc aminte vouă, fraţilor, fiilor şi prietenilor, să nu

mă uitaţi, când vă rugaţi Domnului, rogu-vă, şi mă cuceresc

şi vă poftesc; învăţaţi-vă acestea spre aducere aminte şi mă

plângeţi noaptea şi ziua; ca Iov către prietenii lui, zic şi eu

vouă: şedeţi, ca iarăşi să zicem: Aliluia.

Toate părăsindu-le ne ducem şi goi şi amărâţi vom sta de

faţă; că frumuseţea ca iarba se veştejeşte, ci numai ne

înşelăm, oamenilor; gol te-ai născut, o ticăloase, gol cu totul

vei sta şi acolo de faţă; să nu-ţi faci năluciri cândva în viaţă,

muritorule, ci pururea numai suspină cu plângere: Aliluia.

De ai miluit, omule, vreun om, vei fi şi tu miluit acolo; de

ţi s-a făcut milă de vreun sărac, numai acela te va scăpa

acolo din nevoi; de ai îmbrăcat vreun gol în viaţa ta, acela te

va îmbrăca acolo, şi vei cânta: Aliluia.

Cumplită este calea pre care merg, că niciodată aşa n-am

mai umblat; şi locul acela îmi este necunoscut, unde nimeni

de loc nu mă cunoaşte; înfiorător este a vedea pre cei ce ne

duc, înfricoşat Cela ce m-a chemat, Stăpânul vieţii şi al

morţii, Carele ne cheamă pre toţi acolo, când voieşte:

Aliluia.

Noi de ieşim din vreo ţară, ne trebuiesc oarecare

conducători; deci ce vom face, când vom merge în ţara unde

nu cunoaştem? Mulţi conducători trebuiesc ţie atunci, multe

rugăciuni care să te însoţească spre a păzi ticălosul suflet,

până va ajunge la Hristos şi să zică către dânsul: Aliluia.

Cei ce se supun patimilor trupeşti, acolo iertare nicicum

vor avea; că acolo vor fi pârâtori înfricoşaţi, acolo şi cărţile

se vor deschide; la cine vei privi atunci, omule, sau cine va

ajuta ţie atunci? Fără numai de ai făcut vreun bine în viaţă şi

de ai făcut bine săracilor, cântând: Aliluia.

Tinereţile şi frumuseţea trupului în timpul morţii se

veştejesc; limba atunci arde cumplit şi gâtlejul uscându-se

se aprinde; atunci frumuseţea ochilor se stinge, şi toată

frăgezimea feţei se schimbă şi podoaba gâtului se

nimiceşte, şi încetează de a mai zice adesea: Aliluia.

Liniştiţi-vă acum, liniştiţi-vă, faceţi tăcere pentru cel mort

şi priviţi taina cea mare; că ora este înfricoşată, tăceţi, ca

sufletul să meargă în pace; că în mare luptă se află şi cu

multă frică se roagă lui Dumnezeu: Aliluia.

Văzut-am prunc murind şi viaţa mi-am tânguit; căci cu

totul se turbură şi tremură, şi cum vine ora strigă: tată,

ajută-mi, mamă, mântuieşte-mă; şi atunci nu-i poate nimeni

a-i ajuta, ci numai văzându-l, se întristează plângându-l pre

el la mormânt: Aliluia.

Câţi oare fără veste fură răpiţi din cămările nunţiale la

mormânt? Şi s-au însoţit însoţire veşnică, şi au adus bocet

nemăsurat, că nu s-a mai sculat din cămara nunţială? Ci

nunta le-a fost totodată şi mormânt, însoţirea deodată şi

despărţire, râs împreună cu plâns, şi totodată cântarea:

Aliluia.

Ne înfierbântăm chiar numai auzind că acolo este lumina

veşnică; acolo izvorul vieţii noastre, acolo desfătare veşnică;

acolo este raiul în care toate sufletele drepţilor se bucură; să

ne adunăm şi noi cu toţii în Hristos, ca toţi să strigăm aşa lui

Dumnezeu: Aliluia.

a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară nenuntită, care ai născut Lumina cea

neapropiată, rugămu-te, ne cucerim şi-ţi cerem: nu înceta a

ruga pre Domnul pentru răposatul servul tău, Preacurată, ca

să afle acolo iertare de greşale în ziua judecăţii, Preacurată;

că îndrăznire ai, ca o stăpână, a te ruga Fiului tău pururea:

Aliluia.

Şi iarăşi Condacul:

Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului

servului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin,

ci viaţă fără de sfârşit.

Cântarea a 7-a

Irmos: Minune negrăită...

De focul gheenei şi de răspunsul cel înfricoşat, ca un

Îndurat, Hristoase, scapă pre servul Tău, pre carele în

credinţă l-ai luat acum şi dă servului Tău să cânte Ţie:

Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.

În pământul blânzilor, în desfătarea raiului, pre servul

Tău, care în credinţă a adormit, învredniceşte-l,

Dumnezeule, a sta la locul cortului măririi celei minunate şii

dă să cânte Ţie: Răscumpărătorule, Dumnezeule,

binecuvântat eşti.

Mărire…

Mare este judecata, şi urgie nespusă în gheenă, fraţilor;

că acolo sufletele împreună ard cu trupurile, şi de durere cu

lacrimi strigă: Răscumpărătorule, Dumnezeule binecuvântat

eşti.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre cei ce cu neîndoire te laudă pre tine, Maica lui

Dumnezeu, Născătoare neprihănită, curată, pre cei vii

păzeşte-i pururea cu rugăciunile tale, iar pre cei răposaţi

scoate-i din focul cel nestins, ca să strige:

Răscumpărătorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.

Cântarea a 8-a

Irmos. Înfricoşează-te, cerule, temându-te…

O ce oră înfricoşată aşteaptă pre păcătoşi, fraţilor! o ce

frică-i va cuprinde atunci! Focul cel nestins al gheenei îi va

mistui, şi şarpele cel târâtor îi va înghiţi; pentru aceasta,

Hristoase Îndurate, scapă-ne de ziua cea înfricoşată a

gheenei.

O, bucuria drepţilor, de care se vor bucura când va veni

Judecătorul! că acolo s-a pregătit cămara nuntală, raiul şi

toată Împărăţia lui Hristos; în care fă, Hristoase, ca robii Tăi

să se veselească cu Sfinţii Tăi în veci.

Mărire…

Cine va suferi, Hristoase, ameninţarea venirii Tale celei

înfricoşate? Atunci cerul înspăimântat se va înfăşura ca o

hârtie, stelele vor cădea, şi toată făptura de frică se va clăti,

şi lumina se va schimba. Deci miluieşte atunci, Cuvinte, pre

cel strămutat de aici.

Şi acum… a Născătoarei:

Fiul pre care L-ai întrupat mai presus de fire, curată,

Acesta este Judecătorul viilor şi al morţilor, şi judecând tot

pământul mântuieşte din munci pre cine voieşte, dar mai

ales pre cei ce cu dor se închină Lui şi pre tine te laudă întru

toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmos: Nu te tângui pentru mine Maică...

Voi, toţi cei ce în credinţă aţi murit, nu vă plângeţi; că

Hristos pentru noi a suferit cu trupul cruce şi înmormântare,

şi fii nemuririi a făcut pre toţi, care strigă către Dânsul: nu

intra la judecată cu robii Tăi.

Ca unul ce am răposat întru nădejdea dumnezeieştii

învieri, viaţa tuturor cea în Hristos am aflat noi credincioşii;

dar acolo judecata, este, mare, fraţilor, şi nimeni în iad nu se

mântuieşte pre sine; şi de aceea voi pentru toţi rugaţi-vă lui

Hristos.

Mărire…

Întru neîmbătrânita Ta mărire, în desfătarea raiului,

aşează pre acesta acum mutat de la noi, Bunule; că cu

creştinătate şi pocăinţă a alergat cu credinţă la Tine, şi-l fă

ales înainte stătător al împărăţiei Tale.

Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine, ca pre maica vieţii, Născătoare de Dumnezeu

Fecioară, minunat şi cu cucernicie te cântăm noi

credincioşii; că prin tine noi cei mai înainte morţi, făcândune

nemuritori, am aflat viaţă, şi iată aducem ţie cântare.

Apoi ectenia şi rugăciunea. În urmare: Exapostilaria:

Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, că m-am

mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă, Doamne, mărire

Ţie.

Şi stihurile acestea:

Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori.

stih: Că duh a trecut într-însul şi nu va fi.

stih: Şi adevărul Domnului rămâne în veci.

Şi după fiece stih se repetă Exapostilarul, apoi:

Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei:

Acum am ales pre Fecioara Maica lui Dumnezeu; că dintrînsa

s-a născut Hristos Răscumpărătorul tuturor; Doamne,

mărire Ţie.

Şi îndată. Lăudările; stihirile, glasul al 6-lea

Prosomia: Cea deznădăjduită pentru viaţă...

Îndumnezeindu-se acum în strămutare, prin taina Ta cea

de viaţă făcătoare, Hristoase, la Tine s-a mutat Sfinţitul Tău

liturghisitor. Deci primeşte în mâinile Tale sufletul lui ca pre

o pasăre, aşează-l în curţile Tale cu cetele Îngerilor, şi

odihneşte pre cel luat cu porunca Ta, Doamne, după mare

mila Ta.

Străină este taina morţii; că vine asupra tuturor

neaşteptat; firea se strică cu sila; ia pre bătrâni, pre

proestoşi, cărturari, dascăli şi pre cei ce cugetă deşarte;

surpă pre Episcopi şi pre păstori; dar să strigăm cu lacrimi:

pre acesta ce cu porunca Ta l-ai luat, odihneşte-l.

Vieţuind în ortodoxie şi înfrumuseţat fiind Preotul Tău,

jertfitorul şi liturghisitorul dumnezeieştilor Taine, cu

dumnezeiască porunca Ta s-a mutat din zgomotul lumesc;

pre acesta, ca pre un Preot, primindu-l, Mântuitorule,

mântuieşte-l şi cu drepţii îl odihneşte, că l-ai luat cu porunca

Ta, după mare mila Ta.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre Dumnezeu L-am cunoscut întrupat din tine,

Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pre Acela roagă-L să

mântuiască sufletele noastre.

Apoi Diaconul zice: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu...,

Doamne scăpare Te-ai făcut nouă…, Învredniceşte-ne Doamne...,

Diaconul, ectenia: Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule după mare

mila Ta..., Încă ne rugăm pentru odihna sufletului..., Ca Domnul

Dumnezeu să aşeze sufletul lui..., Mila lui Dumnezeu şi Împărăţia

cerurilor...,

Şi Preoţii toţi zic în taină rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...,

ecfonis: Că Tu eşti învierea...

Apoi stihirile acestea ale lui Damaschin, idiomele glasul 1-iu:

Care desfătare lumească rămâne neîmpărtăşită cu grijă?

Care mărire stă pre pământ neschimbată? Toate sunt mai

neputincioase de cât umbra, toate de cât visurile mai

înşelătoare; întru o clipire pre toate acestea moartea le

apucă. Ci în lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea

frumuseţii Tale pre cela ce l-ai ales odihneşte-l, ca un iubitor

de oameni.

stih: Domnul mă va paşte şi nimica nu-mi va lipsi...

Cu fapta, Mântuitorul meu, arăţi, că Tu eşti învierea

tuturor; cu cuvântul, Cuvinte, pre Lazăr l-ai înviat din morţi;

atunci încuietorile s-au sfărâmat şi porţile iadului s-au

cutremurat; atunci moartea s-a arătat oamenilor ca un

somn; dar Tu, care ai venit să mântuieşti făptura, Ta şi nu să

o osândeşti, odihneşte pre cela ce l-ai ales, ca un Bun şi

Iubitor de oameni.

Mărire… şi acum… a Născătoarei:

Caldă solitoare te-ai arătat tuturor, Născătoare de

Dumnezeu; tuturor celor ce alergă la tine acoperământ şi

tărie de la Dumnezeu; celor în nevoi ajutătoare, celor robiţi

grabnică răscumpărare; că pre tine Hristos te-a pus

apărătoare, luptătoare şi zid nesurpat asupra protivnicilor,

precum şi celor neputincioşi tărie neînvinsă şi dătătoare de

pace sufletelor noastre.

Stihirile, glasul al 2-lea:

Vai! câtă nevoie are sufletul despărţindu-se de trup! vai!

cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pre

dânsul! Către Îngeri ridicându-şi ochii, în deşert se roagă;

către oameni mâinile întinzându-şi, n-are cine să-i ajute.

Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii

noastre, strămutatului să-i cerem repaus de la Hristos, şi

sufletelor noastre mare milă.

stih: Către Domnul când m-am necăjit am strigat şi m-a auzit

Veniţi toţi să vedem minune mai presus de minte; că cela

ce era ieri cu noi, acum zace mort; veniţi să cunoaştem cum

peste puţin noi rupându-ne ne sfârşim; cum cei ce se ungeau

cu miruri şi cu miresme, zac mirosind greu; cum cei ce se

împodobeau în aur, zac fără frumuseţe şi fără simţire.

Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii

noastre, celui mutat să-i cerem de la Hristos repaus.

stih: Doamne, scapă sufletul meu de buzele viclene

Mântuieşte-te viaţă deşartă, mântuiţi-vă toţi prieteni, rude

şi fii; că eu merg pre calea în care nici odată n-am călătorit.

Ci veniţi, aducându-vă aminte de dragostea mea către voi,

de mă însoţiţi, şi daţi mormântului acest lut al meu; şi rugaţi

cu lacrimi pre Hristos, care are să judece umilitul meu

suflet, ca să mă scotă din focul cel nestins.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Uşă neumblată, tainic pecetluită, binecuvântată de

Dumnezeu Născătoare Fecioară, primeşte rugăciunile

noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, ca prin tine să

mântuiască sufletele noastre.

Stihurile, glasul al 3-lea

Iată zac, iubiţii mei fraţi, în mijlocul tuturor mut şi fără de

glasul; gura a tăcut, limba a încetat şi buzele s-au lipit;

mâinile s-au legat şi picioarele s-au împiedicat; chipul s-a

schimbat, ochii s-au stins şi nu văd pre cei ce plâng; auzul

nu primeşte plângerea celor întristaţi; nările nu miroase

miresma tămâiei; dar dragostea cea adevărată nici odată nu

moare. Pentru aceasta rog pre toţi cunoscuţii şi prietenii

mei: faceţi pomenire pentru mine, ca în ziua judecăţii să aflu

milă la tribunalul cel înfricoşat.

stihul: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni

ajutorul meu

Toate sunt deşertăciuni cele omeneşti, câte nu rămân

după moarte: nu rămâne bogăţia, nici călătoreşte împreună

mărirea; că venind moartea, toate acestea pier. Pentru

aceasta lui Hristos celui nemuritor să-i strigăm: pre acesta

ce s-a mutat de la noi odihneşte-l, unde este locaşul tuturor

celor ce se veselesc.

stih: Domnul va păzi intrarea mea şi ieşirea mea de acum şi

până în veac

Oamenilor! pentru ce în deşert ne turburăm? Calea, pre

care alergăm, este repede şi scurtă; viaţa este fum, abur şi

cenuşă, şi pulbere peste puţin vom fi, şi ca o floare ne

veştejim; pentru aceasta, lui Hristos, Împăratului celui

nemuritor, să strigăm: pre acesta ce s-a mutat de la noi

odihneşte-l, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Liman de mântuire te avem, Născătoare de Dumnezeu

Fecioară, noi cei ce ne învăluim în marea vieţii. Pentru

aceasta, roagă-te lui Dumnezeu celui ce s-a întrupat din tine

fără sămânţă, şi negrăit s-a făcut om, să mântuiască

sufletele noastre.

Stihurile, glasul al 4-lea

Unde este dezmierdăciunea cea lumească? Unde este

nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde

este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate

cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui

nemuritor: Doamne veşnicilor Tale bunătăţi învredniceşte

pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l întru fericirea

cea neîmbătrânită.

stih: Veselitu-m-am de cela ce mi-au zis mie, în casa Domnului

vom merge

Venit-a asupră-mi moartea ca un răpitor; venit-a

stricătorul şi m-a surpat, venit-a şi pământ fiind zac ca cum

n-aşi mai fi fost; cu adevărat vis, în adevăr nălucire suntem

noi muritorii. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui

nemuritor: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învredniceşte

pre acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-l în viaţa cea

neîmbătrânită.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Una curată şi preanevinovată Fecioară, care ai născut pre

Dumnezeu fără sămânţă, roagă-L să mântuiască sufletele

noastre.

Stihurile, glasul al 8-lea

Adusu-mi-am aminte de profetul ce strigă: Eu sunt

pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mormânturi şi am

văzut oase goale şi am zis: Oare cine este împăratul? sau

ostaşul? bogatul? sau săracul? dreptul? sau păcătosul? Ci

odihneşte, Doamne, cu drepţii pre servul Tău.

stih: Picioarele mele au stat în curţile tale, Ierusalime...

Tu ai zis, Hristoase cela ce crede în Mine nu va vedea

moartea; ci precum Eu din Lumină, în lumină sunt lumină,

aşa vă veţi lumina şi voi întru Mine, în mărirea Mea; că fiind

Dumnezeu adevărat am venit să mântuiesc pre cei ce cu

adevărată creştinătate mă cinstesc: Unul Domnul

Dumnezeu, îndoit cu firile, a trupului şi a dumnezeirii. Deci,

pre servul Tău, carele aşa Te-a mărturisit, iartă-l ca un

Iubitor de oameni.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Ţie, ca Maicii lui Dumnezeu, ne rugăm, binecuvântată,

roagă-te să ne mântuim noi toţi,

Stihurile, glasul al 6-lea

Început de fiinţare a fost mie porunca Ta cea creatoare;

că voind din cea nevăzută şi din cea văzută să-mi alcătuieşti

fire vie, din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu

insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. Pentru

aceasta, Hristoase, repausează pre servul Tău în latura celor

vii şi în corturile drepţilor.

stih: Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer...

Cinstit-ai cu chipul Tău făptura mâinilor Tale, Cuvinte; că

ai întipărit în forma cea materială asemănarea firii celei

înţelegătoare, căreia m-ai şi făcut părtaş, punându-mă pre

pământ să stăpânesc făpturile după voinţa mea. Pentru care,

Mântuitorule, odihneşte pre servul Tău în locaşul viilor şi în

corturile drepţilor.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre Dumnezeu întrupat din tine L-am cunoscut, de

Dumnezeu Născătoare Fecioară, pre Acesta roagă-L să

mântuiască sufletele noastre.

Stihirile, glasul al 7-lea

După chip şi după asemănarea Ta plăsmuind din început

pre om, l-ai pus în rai să stăpânească peste făpturile Tale;

iar din pizma diavolului fiind amăgit, s-a împărtăşit

mâncării, călcător poruncilor Tale făcându-se pentru

aceasta iarăşi în pământ, din carele s-a luat, l-ai osândit să

se întoarcă, Doamne, şi să-şi ceară repaus.

stih: Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne…

Toată grija o dezleagă moartea, care a cuprins firea

noastră cea din Adam; că stricăcioşi ne-am făcut

împărtăşindu-ne mâncării; să cunoaştem că fiind creaţi din

pământ, iarăşi ne vom face pulbere şi cenuşă, precum am

fost şi mai înainte. Pentru aceea cu glasul de plângere să

rugăm pre Făcătorul să dăruiască celui repausat iertare şi

mare milă.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Pre tine, Născătoare de Dumnezeu, zid nesurpat şi

nădejde te-am câştigat noi credincioşii. Pentru aceasta nu

înceta, Stăpână, a te ruga pentru robii tăi, care în credinţă

au adormit, ca să li se dea iertare, când va şedea la judecată

Fiul tău şi Dumnezeu; că tu ştii că firea noastră este

amestecată acum cu toate păcatele; ca pentru aceasta toţi

să te fericim.

Stihirile, glasul al 8-lea

Plâng şi mă tânguiesc, când gândesc la moarte, şi văd în

mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită după

chipul lui Dumnezeu; grozavă, dispreţuită şi fără chip. O

minune! ce taină este aceasta, ce s-a făcut pentru noi? Cum

ne-am dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu

adevărat, după porunca lui Dumnezeu, precum este scris,

acelui ce dă adormitului odihnă.

stih: Doamne al puterilor, doreşte şi slăbeşte sufletul meu…

Cum ne-am stricat noi, cei ce purtăm chip nestricăcios, şi

care prin suflare dumnezeiască am luat suflet nemuritor,

fiind amestecaţi, precum s-a scris? Şi cum am călcat

poruncile lui Dumnezeu? O minune! Cum lăsând hrana

vieţii, am mâncat mâncare amară şi aducătoare de moarte?

Cum ne-am înşelat, lipsindu-ne de viaţa cea dumnezeiască?

Dar să strigăm lui Hristos: pre acesta ce l-ai mutat odihneştel

în curţile Tale.

Mărire… Şi acum… a Născătoarei:

Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,

este doctorie sufletească, că sub dânsul scăpând ne

mântuim de toate bolile sufleteşti.

Alte stihiri, idiomele glasul al 8-lea

Nemăsurată este chinuirea celor ce vieţuiesc în

desfrânări; scrâşnire dinţilor şi plângere nemângâiată;

negură fără lumină şi întunericul cel mai din afară; vierme

neadormit, lacrimi zadarnice şi judecată fără milă; pentru

aceasta mai înainte de sfârşit să strigăm grăind: Stăpâne

Hristoase, odihneşte cu drepţii pre acesta ce l-ai ales.

Răsuna-va trâmbiţa şi morţii ca dintr-un somn se vor

scula, dorind să primească viaţa cea cerească. Să nu

osândeşti pre robii Tăi, care au nădăjduit întru Tine,

Făcătorul şi Domnul; că pentru noi muritorii Te-ai arătat,

Nemuritorule; pentru aceasta mai înainte de sfârşit să

strigăm grăind: Stăpâne Hristoase, odihneşte cu drepţii pre

acesta ce l-ai ales.

Iată că şi elementele: cerul şi pământul se vor schimba, şi

toată făptura cu nestricăciune se va îmbrăca; desfiinţatu-s-a

stricăciunea şi s-a nimicit întunericul cu venirea Ta; dar

iarăşi ai să vii cu mărire, cum s-a scris, să răsplăteşti

fiecăruia după faptele lui; atunci, Stăpâne Hristoase,

odihneşte cu drepţii pre aceasta ce l-ai ales.

a Născătoarei:

Cuvinte care Te-ai arătat din Fecioară, învredniceşte-mă

fecioriei: cetele fecioarelor aprinzându-şi făcliile vor cânta

Ţie, dorind de mărirea Ta, şi iarăşi vor intra împreună; că vor

dănţui ca într-o cameră cerească. Deci cu fecioarele cele

înţelepte să intrăm şi noi cu veselie. Treime fără început, pre

aceasta ce l-ai ales, cu drepţii odihneşte-l.

Mărire… glasul al 6-lea

Veniţi de vedeţi toţi străină şi înfricoşată vedere,

cunoscută de toţi: chipul ce acum ni se arată; şi să nu mai

cugetaţi de acum la cele trecătoare. Astăzi sufletul se

desparte de trup, mutându-se în lumea cea veşnică; el merge

în calea ce nici odată n-a mai călătorit şi la Judecătorul cel

nepărtinitor, înaintea Căruia stau cetele Îngerilor, înfricoşat

este, fraţii mei iubiţi, judeţul acela, unde toţi vom sta înainte

goi, unii spre ruşinare, iar alţii spre încoronare. Pentru

aceasta să strigăm Împăratului celui nemuritor: Când vei voi

a cerceta cele ascunse ale oamenilor, miluieşte pre servul

Tău pre carele l-ai luat, Doamne Iubitorule de oameni.

Şi acum… a Născătoarei

Cu rugăciunile celei ce Te-a născut, Hristoase, cu ale

Înaintemergătorului Tău, cu ale Apostolilor, prorocilor,

arhiereilor, preacuvioşilor şi drepţilor şi cu ale tuturor

Sfinţilor, odihneşte pre servul Tău cela ce a adormit.

După aceea: Bine este a se mărturisi Domnului…, Apoi: Sfinte

Dumnezeule…, şi după Tatăl nostru…, Troparele: Cu duhurile

drepţilor…, şi celelalte. Apoi ectenia: Miluieşte-ne pre noi

Dumnezeule după mare mila Ta…, şi celelalte; şi după Dumnezeul

duhurilor…, se face sărutare, cântând stihirile glasul al 2-lea,

Prosomia: Când de pre lemn...

Veniţi fraţilor să dăm mortului sărutarea…, şi celelalte cum s-au

scris la înmormântarea monahilor, caută-le la pagina 191. Şi

acum…, a Născătoarei, caută-le la înmormântarea lumenilor

pagina 169.

După acestea ridicând trupul îl duc la mormânt, iar preoţii

mergând înainte cântă irmoasele Canonului celui mare, glasul al

6-lea:

Cântarea 1-a:

Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta

este Dumnezeul meu şi-L voi prea mări pre El; Dumnezeul

Părintelui meu, şi-L voi înălţa pre El; că cu mărire S-a prea

mărit.

Ia aminte, cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pre Hristos,

Carele din Fecioară s-a arătat lumii cu trup.

Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu, Carele am plouat

mană, şi apă din piatră am izvorât de demult în pustie

poporului Meu, cu singură dreapta şi puterea Mea.

Pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase,

întăreşte Biserica Ta.

Cântarea a 3-a:

Întăreşte, Doamne, pre piatra poruncilor Tale inima mea

cea clătită, că Tu singur eşti Sfânt şi Domn.

Cântarea a 4-a:

Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că

voieşti să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor şi a

zis: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; mărire puterii Tale,

Doamne.

Cântarea a 5-a:

Luminează-mă pre mine, te rog, carele mânec de noapte,

Iubitorule de oameni, şi mă îndreptează spre poruncile Tale,

şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.

Cântarea a 6-a:

Strigat-am din toată inima mea către Înduratul Dumnezeu

şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune

viaţa mea.

Cântarea a 7-a:

Greşit-am şi am făcut fără de lege, nu ne-am îndreptat

înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ai poruncit

nouă; dar nu ne părăsi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor

noştri.

Cântarea a 8-a:

Pre Cela ce-L măresc oştile cereşti, şi de Carele se

cutremură Heruvimii şi serafimii; pre Acela toată suflarea şi

făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi

vecii.

Cântarea a 9-a:

Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este neînţeleasă;

rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea

Lui Dumnezeu înnoieşte firile; pentru aceasta toate

neamurile, ca pre o Maică Mireasă dumnezeiască, pre tine cu

ortodoxie te mărim.

Apoi Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…,

şi troparele: Cu duhurile drepţilor…, şi celelalte. În urmare,

Diaconul ectenia şi preoţii citesc rugăciunea: Dumnezeul

duhurilor..., Şi aşa îl pun în mormânt cum s-a arătat la lumeni:

 apoi se face apolis deplin.