DE CE TREBUIE SĂ NE SPOVEDIM?

DE CE TREBUIE SĂ NE SPOVEDIM?

Omul este prin fire o fiinţă sociabilă, deci nu poate
trăi singur. Tot aşa de adevărat este faptul că omul
neputând trăi singur, nu poate să stea fără să
comunice cu cineva şi, mai ales, să se deschidă
sufleteşte aproapelui său, să-i spună păsurile sale. Parcă simţi o
uşurare şi-o descărcare când găseşti pe cineva de încredere şi i te
destăinuieşti. Durerile şi rănile mele sufleteşti i le spun lui, el le
primeşte şi mă compătimeşte. În acel moment, datorită compătimirii
şi iubirii persoanei căreia m-am destăinuit, simt o mare linişte şi
bucurie, simt că cineva mă mai iubeşte, că nu am fost părăsit
definitiv; simt o revigorare sufletească.
Este mare lucru ca în viaţa noastră, să ajungem „să ne
bucurăm cu cei ce se bucură şi să ne întristăm cu cei ce se
întristează” (Romani 12, 15). Atunci când vedem pe cineva că
suferă, să intrăm în dialog cu el, să-1 întărim prin vorbe bune, să-i
luăm, cu alte cuvinte, din durerea lui, şi să ne-o însuşim noi.
Comunicarea, dialogul sunt absolut necesare. Dar mai mult
decât acestea este mărturisirea în faţa duhovnicului. Te destăinui în
faţa prietenului, îi spui tot ce ai pe suflet, îl doare şi pe el, dacă ţine la
tine; îţi dă, eventual, un sfat sau, mai mult, se roagă pentru tine. Insă,
un prieten, oricât de apropiat ar fi, altceva nu are ce să-ţi mai ofere, nu
are cu ce să te mai ajute. Până aici merge afectivitatea umană.
Dar Dumnezeu, prin mila Sa faţă de oameni, ne-a dăruit un
mare ajutor: Sfintele Taine şi, în special, Taina Sfintei Spovedanii.
La această Sfântă Taină, credinciosul, în afară de faptul că
s-a destăinuit duhovnicului de tot ce are el mai intim, primeşte în
plus de la duhovnic dezlegarea şi iertarea de acele păcate şi mai ales
primeşte o mare putere de a învinge mai departe greutăţile vieţii.
Primeşte energia harului Duhului Sfânt prin punerea
mâinilor preotului.
Numai preotul are această imensă putere de a dezlega de
păcate şi de a împărtăşi harul Duhului Sfânt ca întăritor în viaţa
noastră.
Fără preot şi puterea lui sfinţitoare nu putem trăi o viaţă
creştină sau, dacă o trăim, suntem ofiliţi duhovniceşte; trăim
inconştienţi, în irealitate şi neadevăr.
Mântuitorul a spus „Eu sunt Calea, Adevărul si Viaţa”. Altă
cale şi adevăr nu există decât în Biserica Sa.
Puterea de a lega şi a dezlega, Mântuitorul a dat-o numai
Sfinţilor Apostoli şi aceştia la rândul lor episcopilor şi preoţilor prin
hirotonie, prin punerea mâinilor pe cap: „Oricâte veţi lega pe pământ,
vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi
dezlegate şi în ceruri” (Mt. 18, 18; Ioan 20, 23).
Deci puterea de dezlegare a păcatelor o primim numai aici pe
pământ şi numai de la preoţi. Cel mai groaznic lucru este ca cineva să
moară nespovedit, nedezlegat de păcate. Dincolo de mormânt nu-1
mai poate dezlega nimeni „nici chiar îngerii”.
De aceea trebuie să ne spovedim, să ne descărcăm sufleteşte,
să alungăm tot ce este negativ în fiinţa noastră umană.
Să primim dezlegare şi iertare de toate păcatele şi relele ce
le-am făcut în viaţă.
Să primim pe Duhul Sfânt, Cel care ne va călăuzi în viaţa
de dincolo.