mercoledì 7 novembre 2018

TAINA SPOVEDANIEI ESTE NUMITĂ ŞI „AL DOILEA BOTEZ”

TAINA SPOVEDANIEI ESTE NUMITĂ ŞI „AL
DOILEA BOTEZ”

Aşa cum la Sfântul Botez se iartă toate păcatele
săvârşite până atunci de fiecare ins şi însuşi păcatul
strămoşesc, transmis din neam în neam până azi, tot
astfel se întâmplă la Sfânta Spovedanie.
Majoritatea sectanţilor, care au părăsit Biserica lui Hristos
autentică, socotesc că Botezul trebuie săvârşit numai la o vârstă cât
mai înaintată pentru a li se ierta păcatele şi a li se asigura mântuirea.
Ei spun că după Botez pot să facă orice pentru că, după părerea lor, au
asigurată mântuirea dacă s-au botezat în ritualul lor. Deci pe ei nu-i
mai interesează păcatele după Botez.
Însă Biserica Ortodoxă şi Sfinţii Părinţi socotesc că atunci
când te botezi ţi se iartă, în primul rând, păcatul strămoşesc pe care-1
moşteneşti şi, în al doilea rând, ţi se iartă toate păcatele făcute
personal până atunci. La copiii mici, când se botează, nu se mai pune
problema păcatelor personale. Însă de la vârsta de 7 ani în sus, fiecare
ins are păcate personale. De aceea de la 7 ani toţi trebuie să ne
spovedim, să ne curăţim de păcate, întocmai ca la Botez. Botezul nu
se poate repeta, însă Dumnezeu a lăsat Taina
Sfintei Spovedanii pentru a ne curaţi măcar de păcatele pe care le

facem zilnic, cu voie sau fără de voie. De aceea la Spovedanie i se
mai zice „al doilea Botez”.

FĂRĂ SFÂNTA SPOVEDANIE
NU NE PUTEM ÎMPĂRTĂŞI CU
TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI

Atunci când dorim să ne împărtăşim cu Trupul şi
Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, trebuie să
facem o pregătire în prealabil. Adică să ne
curăţim de păcate prin Sfânta Spovedanie, să facem o nevoinţă cât
mai aspră cu câteva zile înainte, să ţinem cel puţin 5-6 zile de post
înainte, şi în aceste zile să ne rugăm cât mai mult, să facem metanii
cât mai multe, să ne împăcăm cu toţi cei pe care i-am supărat sau
ne-au supărat şi să le cerem iertare.
Cu alte cuvinte, nu putem să ne împărtăşim fără Sfânta
Spovedanie. Chiar şi atunci când se întâmplă ca un om să cadă
bolnav la pat, dacă şi-a pierdut cunoştinţa şi preotul nu poate să se
înţeleagă cu el, să vorbească, să-1 întrebe de păcate şi să-i
răspundă, atunci nu are voie să-1 împărtăşească.
Deci, dacă nu poate să-şi mărturisească păcatele, chiar dacă
este muribund, nu poate fi împărtăşit, mai ales dacă nu s-a spovedit
niciodată şi nu-1 cunoaşte nici un preot din punct de vedere
duhovnicesc; dacă nu-şi revine, moare neîmpărtăşit.
Face o mare greşeală cel care, atunci când se îmbolnăveşte,
nu cheamă mai întâi un preot să-1 spovedească. Deoarece, dacă este
conştient şi-şi spune păcatele, poate fi împărtăşit indiferent de
păcate. Dacă, însă trece în inconştienţă şi nu se poate dialoga cu el,
nu poate fi împărtăşit.
Numai copiii până la 7 ani pot fi împărtăşiţi fără Sfânta
Spovedanie, deoarece, spun Sfinţii Părinţi, până la acea vârstă
nu au conştiinţa binelui şi a răului şi astfel, faptele lor nu pot fi
socotite păcate. De la 7 ani în sus nu are
voie nimeni să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele

Domnului Iisus Hristos fără a se spovedi.


ÎN TIMPUL SPOVEDANIEI DUHUL SFÂNT
TRANSMITE ENERGIA SA PRIN MÂINILE
PREOTULUI ASUPRA PENITENTULUI

Conştient de importanţa acestei Taine, părintele
Dumitru Stăniloaie explică cum Duhul Sfânt îşi
transmite energia Sa, harul Său, asupra celui
care se spovedeşte, prin mâinile preotului. Chiar mulţi preoţi nu
sunt conştienţi cât de mari sunt puterile pe care le deţin şi câtă
energie posedă prin Taina Preoţiei.
„Prin mâna omului se scurg puteri spirituale asupra altui
om, fie direct prin trup, fie prin altă materie. Căci trupul
omenesc este constituit din simţuri, în care spiritul şi trupul sunt
nedespărţite.
Cel ce transmite această putere ce se scurge prin mână
este subiectul care gândeşte şi voieşte, adică un subiect cu o bază
spirituală; puterea ce se scurge prin trupul celui ce acţionează
asupra altuia merge până la spiritul celui din urmă. 

Cei doi întâlnindu-se prin simţiri, se întâlnesc prin spirit.

Dar puterea ce o transmite omul prin trupul său nu e numai a
spiritului şi a trupului său, ci şi o putere cu mult mai mare, ce
străbate prin ele. Este puterea Duhului Dumnezeiesc, cu care el se
pune de acord şi căreia i se deschide prin credinţă în ambianţa
Bisericii....
De aceea Taina se săvârşeşte la întâlnirea a două subiecte
umane deschise prin credinţa Duhului Sfânt, lucrător în ambianţa
Bisericii, întâlnire care se prelungeşte şi în atingerea trupească
directă între ele sau prin mijlocirea unei materii.
Nu materia, şi nici cuvintele rostite sau gesturile săvârşite,
luate în ele însele, constituie Taina, ci ea se constituie în întâlnirea
în credinţă a celor două persoane în ambianţa Bisericii plină de
Duhul Sfânt şi în atingerea trupească între cele două persoane, o
dată cu mărturisirea prin cuvinte a acestei credinţe a lor: a uneia care
săvârşeşte Taina şi a alteia care o primeşte”.

Nessun commento:

Posta un commento