sabato 16 maggio 2020
mercoledì 13 maggio 2020
lunedì 11 maggio 2020
mercoledì 6 maggio 2020
lunedì 4 maggio 2020
sabato 2 maggio 2020
mercoledì 29 aprile 2020
venerdì 24 aprile 2020
mercoledì 22 aprile 2020
lunedì 20 aprile 2020
domenica 19 aprile 2020
PRAZNICUL ÎNVIERII DOMNULUI ȘI DUMNEZEULUI ȘI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS pdf.
Slujba Învierii pentru folosul mirenilor
sabato 18 aprile 2020
venerdì 17 aprile 2020
lunedì 13 aprile 2020
domenica 12 aprile 2020
sabato 11 aprile 2020
Acatistul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos
După începutul obișnuit:
Condacul 1:
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Icosul 1:
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 2:
Văzându-te pe Tine Îngerul în gradina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţa şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 2:
Înţelegerea cea neînţeleasă a patimii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te cautau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: ” Eu sunt”, iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 3:
Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre mine, Doamne, şi inima mea cea împietrită umple-o de dragostea Ta, iar ochilor mei dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să-mi spăl păcatele mele, strigând către tine: Aliluia!
Icosul 3:
Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu , Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune:
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu mă lepăda pe mine, păcătosul, ci mă mântuieşte;
Iisuse, ajută-mă să nu mă lepăd de Tine;
Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-mă şi pe mine de vrăjmaşi; Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăteşte-mă şi pe mine cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele mele cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 4:
Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!
Icosul 4:
Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fără-de-lege;
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost;
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israil ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 5:
Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştiu cu Proorocul, ştiu cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; eu, Doamne, cu păcatele mele Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru mine, Îţi strig cu credinţă: Aliluia!
Icosul 5:
Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte-grăitorul-de-Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: ” Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om;
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă Îngerii a căuta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-mi spre smerenie capul meu;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-mă întreg şi sănătos;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!!
Condacul 6:
Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: ” Răstigneşte-L, răstigneşte-L “, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!
Icosul 6:
Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit “Iată Omul!”. Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit;
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-mi alinare prin pocăinţă;
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inima mea de dragostea Ta; Iisuse, primeşte-mă în ceata aleşilor Tăi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 7:
Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!
Icosul 7:
Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie:
Iisuse, Iubitorule de oameni, care de oameni cu spini ai fost încununat;
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele patimi ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda;
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi; Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 8:
În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!
Icosul 8:
Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: ” Ia-L şi răstigneşte-L !”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm:
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre;
Iisuse, ajutorul meu, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte; Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 9:
Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Patimi, cântăm: Aliluia!
Icosul 9:
Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Patimi, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească;
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în munci, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni; Iisuse, Multmilostive, să nu cadă peste noi osânda Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 10:
Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul 10:
Împărate Preaveşnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm:
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm;
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 11:
Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: ” Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte”. Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 11:
Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Patimilor tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm:
Iisuse, mult pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale;
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre;
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutam sfintele Tale picioare;
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi; Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 12:
Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 12:
Cinstind şi slăvind Patima Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca vii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 13-lea:
O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Patimi, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletescă şi trupescă, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia!
(Acest Condac se zice de trei ori.)
După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi:
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
şi Condacul întâi:
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mâtuieşte-ne!
Apoi se citeste această
RUGĂCIUNE
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne. Că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor. Ştim, întru-tot-Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Patimile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului.
Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Patimi şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Patimilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Icosul 1:
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 2:
Văzându-te pe Tine Îngerul în gradina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţa şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 2:
Înţelegerea cea neînţeleasă a patimii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te cautau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: ” Eu sunt”, iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 3:
Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre mine, Doamne, şi inima mea cea împietrită umple-o de dragostea Ta, iar ochilor mei dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să-mi spăl păcatele mele, strigând către tine: Aliluia!
Icosul 3:
Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu , Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune:
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu mă lepăda pe mine, păcătosul, ci mă mântuieşte;
Iisuse, ajută-mă să nu mă lepăd de Tine;
Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-mă şi pe mine de vrăjmaşi; Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăteşte-mă şi pe mine cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele mele cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 4:
Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!
Icosul 4:
Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fără-de-lege;
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost;
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israil ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 5:
Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştiu cu Proorocul, ştiu cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; eu, Doamne, cu păcatele mele Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru mine, Îţi strig cu credinţă: Aliluia!
Icosul 5:
Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte-grăitorul-de-Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: ” Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om;
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă Îngerii a căuta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-mi spre smerenie capul meu;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-mă întreg şi sănătos;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!!
Condacul 6:
Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: ” Răstigneşte-L, răstigneşte-L “, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!
Icosul 6:
Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit “Iată Omul!”. Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit;
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-mi alinare prin pocăinţă;
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inima mea de dragostea Ta; Iisuse, primeşte-mă în ceata aleşilor Tăi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 7:
Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!
Icosul 7:
Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie:
Iisuse, Iubitorule de oameni, care de oameni cu spini ai fost încununat;
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele patimi ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda;
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi; Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 8:
În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!
Icosul 8:
Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: ” Ia-L şi răstigneşte-L !”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm:
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre;
Iisuse, ajutorul meu, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte; Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 9:
Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Patimi, cântăm: Aliluia!
Icosul 9:
Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Patimi, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească;
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în munci, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni; Iisuse, Multmilostive, să nu cadă peste noi osânda Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 10:
Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul 10:
Împărate Preaveşnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm:
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm;
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 11:
Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: ” Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte”. Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 11:
Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Patimilor tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm:
Iisuse, mult pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale;
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre;
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutam sfintele Tale picioare;
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi; Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul 12:
Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!
Icosul 12:
Cinstind şi slăvind Patima Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca vii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
Condacul al 13-lea:
O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Patimi, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletescă şi trupescă, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia!
(Acest Condac se zice de trei ori.)
După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi:
Cel ce Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai făcut şi pe mine, omul cel omorât de păcăte, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, m-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătăt atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a patimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!
şi Condacul întâi:
Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mâtuieşte-ne!
Apoi se citeste această
RUGĂCIUNE
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne. Că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor. Ştim, întru-tot-Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Patimile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului.
Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Patimi şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Patimilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
venerdì 10 aprile 2020
giovedì 9 aprile 2020
Rugăciune inainte de sf. Spovedanie
mercoledì 8 aprile 2020
Psaltirea Catisma a șasea
De ești preot, începi așa:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu ești preot, zi:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi. Amin.
Apoi se zic rugăciunile începătoare: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi aceste tropare, glasul al 6‑lea:
Miluiește‑ne pe noi, Doamne, miluiește‑ne pe noi, că nepricepându‑ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește‑ne pe noi.
Slavă...
Cinstita prăznuire a prorocului Tău, Doamne, cer arată Biserica Ta; că îngerii împreună cu oamenii se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viața noastră.
Și acum...
Multe sunt mulțimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar către tine năzuiesc, Curată, căutând mântuire: cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să‑mi dea iertare de răutățile ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și se fac închinăciuni câte vei voi. Apoi rostește rugăciunea aceasta:
Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea, ajută‑mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i‑a rostit prin gura lui David și pe care și eu, nevrednicul, voiesc să‑i rostesc acum. Dar, cunoscându‑mi nepriceperea și căzând înaintea Ta, mă rog Ție și cer ajutor de la Tine: îndreptează mintea mea, Dumnezeule, și‑mi întărește inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându‑mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la Judecată de șederea de‑a dreapta Ta, împreună cu toți aleșii Tăi. Deci, binecuvântează‑mă, Stăpâne, ca din inimă să rostesc cu limba mea așa:
Și să începi a citi Psaltirea încet și cu multă luare‑aminte, fără să te grăbești și cugetând mereu, ca să înțelegi și cu mintea cele ce citești.
PSALMUL 37
Al lui David
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
2. Că săgețile Tale s‑au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat‑au peste mine.
5. Împuțitu‑s‑au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.
6. Chinuitu‑m‑am și m‑am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu‑mă umblam.
7. Că șalele mele s‑au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu‑m‑am și m‑am smerit foarte; răcnit‑am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s‑a ascuns.
10. Inima mea s‑a tulburat, părăsitu‑m‑a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s‑au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu‑și deschide gura sa.
14. Și m‑am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s‑au clătinat picioarele mele, împotriva mea s‑au semețit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s‑au întărit mai mult decât mine și s‑au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
PSALMUL 38
Al lui David
1. Zis‑am: «Păzi‑voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2. Pus‑am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea».
3. Amuțit‑am și m‑am smerit și nici de bine n‑am grăit și durerea mea s‑a înnoit.
4. Înfierbântatu‑s‑a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
5. Grăit‑am cu limba mea: «Fă‑mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
6. Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce‑mi lipsește».
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
11. Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăvește‑mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
13. Amuțit‑am și n‑am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m‑ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m‑am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15. Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult‑o; lacrimile mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.
18. Lasă‑mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.
PSALMUL 39
Al lui David
1. Așteptând am așteptat pe Domnul și S‑a plecat spre mine.
2. A auzit rugăciunea mea. M‑a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului
3. Și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei.
4. Și a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;
5. Vedea‑vor mulți și se vor teme și vor nădăjdui în Domnul.
6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului și n‑a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase.
7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, și nu este cine să se asemene gândurilor Tale;
8. Vestit‑am și am grăit: înmulțitu‑s‑au peste număr.
9. Jertfă și prinos n‑ai voit, dar trup mi‑ai întocmit;
10. Ardere de tot și jertfă pentru păcat n‑ai cerut. Atunci am zis: «Iată vin!
11. În capul cărții este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit și legea Ta înlăuntrul inimii mele».
12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată, buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
13. Dreptatea Ta n‑am ascuns‑o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus.
14. N‑am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare.
15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
16. Că m‑au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu‑m‑au fărădelegile mele și n‑am putut să văd;
17. Înmulțitu‑s‑au mai mult decât perii capului meu și inima mea m‑a părăsit.
18. Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
19. Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce caută să ia sufletul meu.
20. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce‑mi voiesc mie rele;
21. Să fie rușinați îndată cei ce‑mi zic mie: «Bine, bine».
22. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Doamne, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!».
23. Iar eu sărac sunt și sărman; Domnul se va îngriji de mine.
24. Ajutorul meu și apărătorul meu ești Tu; Dumnezeul meu, nu zăbovi.
Slavă...
PSALMUL 40
Al lui David
1. Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.
2. Domnul să‑l păzească pe el și să‑l vieze și să‑l fericească pe pământ și să nu‑l dea în mâinile vrăjmașilor lui.
3. Domnul să‑l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternutul bolii lui să‑l întărească pe el.
4. Eu am zis: «Doamne, miluiește‑mă; vindecă sufletul meu, că am greșit Ție».
5. Vrăjmașii mei m‑au grăit de rău zicând: «Când va muri și va pieri numele lui?».
6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieși, ieșea afară și grăia.
7. Împreună împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei; împotriva mea gândeau de mine rele.
8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!».
9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
10. Iar Tu, Doamne, miluiește‑mă și mă scoală și voi răsplăti lor.
11. Întru aceasta am cunoscut că m‑ai voit, că nu se va bucura vrăjmașul meu de mine.
12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m‑ai sprijinit și m‑ai întărit înaintea Ta, în veac.
13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac și până în veac. Amin. Amin.
PSALMUL 41
Al fiilor lui Core
1. În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2. Însetat‑a sufletul meu de Dumnezeul Cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?
3. Făcutu‑mi‑s‑au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».
4. De acestea mi‑am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,
5. În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.
6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
8. În mine sufletul meu s‑a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.
9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10. Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.
11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12. Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune‑voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m‑ai uitat?».
13. Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
14. Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».
16. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
17. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
PSALMUL 42
Al fiilor lui Core. La Evrei fără titlu
1. Judecă‑mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept și viclean, și izbăvește‑mă.
2. Că Tu ești, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m‑ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
3. Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m‑au povățuit și m‑au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale.
4. Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veselește tinerețile mele;
5. Lăuda‑Te‑voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
Slavă...
PSALMUL 43
Al fiilor lui Core
1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noștri ne‑au spus nouă
2. Lucrul pe care l‑ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinți i‑ai sădit; bătut‑ai popoare, iar pe ei i‑ai înmulțit.
4. Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i‑a izbăvit pe ei,
5. Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.
6. Tu ești Însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirea lui Iacov;
7. Cu Tine pe vrăjmașii noștri îi vom lovi și cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.
9. Că ne‑ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi și pe cei ce ne urăsc pe noi i‑ai rușinat.
10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și numele Tău îl vom lăuda în veac.
11. Iar acum ne‑ai lepădat și ne‑ai rușinat pe noi și nu vei ieși cu oștirile noastre;
12. Întorsu‑ne‑ai pe noi înapoi de la dușmanii noștri și cei ce ne urăsc pe noi ne‑au jefuit.
13. Datu‑ne‑ai pe noi ca oi de mâncare și întru neamuri ne‑ai risipit;
14. Vândut‑ai pe poporul Tău fără de preț și nu l‑ai prețuit când l‑ai vândut.
15. Pusu‑ne‑ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru;
16. Pusu‑ne‑ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinarea obrazului meu m‑a acoperit,
18. De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și prigonitorului.
19. Acestea toate au venit peste noi și nu Te‑am uitat și n‑am călcat legământul Tău
20. Și nu s‑a dat înapoi inima noastră; iar pașii noștri nu s‑au abătut de la calea Ta,
21. Că ne‑ai smerit pe noi în loc de durere și ne‑a acoperit pe noi umbra morții.
22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
23. Oare, Dumnezeu n‑ar fi cercetat acestea? Că El știe ascunzișurile inimii.
24. Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.
25. Deșteaptă‑Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală‑Te, și nu ne lepăda până în sfârșit.
26. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?
27. Că s‑a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu‑s‑a de pământ pântecele nostru.
28. Scoală‑Te, Doamne, ajută‑ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău.
PSALMUL 44
Al fiilor lui Core
1. Cuvânt bun răspuns‑a inima mea; grăi‑voi cântarea mea Împăratului.
2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
3. Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu‑s‑a har pe buzele tale. Pentru aceasta te‑a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge‑te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumusețea ta și cu strălucirea ta. Încordează‑ți arcul, propășește și împărățește,
6. Pentru adevăr, blândețe și dreptate, și te va povățui minunat dreapta ta.
7. Săgețile tale ascuțite sunt puternice în inima dușmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăției Tale.
9. Iubit‑ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te‑a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.
10. Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale; din palate de fildeș cântări de alăută Te veselesc; fiice de împărați întru cinstea Ta;
11. Stătut‑a împărăteasa de‑a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată.
12. Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău,
13. Că a poftit Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău.
14. Și se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, feței Tale se vor ruga mai‑marii poporului.
15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată.
16. Aduce‑se‑vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ție.
17. Aduce‑se‑vor întru veselie și bucurie.
18. Aduce‑se‑vor în palatul Împăratului.
19. În locul părinților tăi s‑au născut ție fii; pune‑i‑vei pe ei căpetenii peste tot pământul.
20. Pomeni‑vor numele tău în tot neamul;
21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și în veacul veacului.
PSALMUL 45
Al fiilor lui Core
1. Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul și se vor muta munții în inima mărilor.
3. Venit‑au și s‑au tulburat apele lor, cutremuratu‑s‑au munții de tăria Lui.
4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfințit locașul Lui.
5. Dumnezeu este în mijlocul cetății, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis‑de‑dimineață.
6. Tulburatu‑s‑au neamurile, plecatu‑s‑au împărățiile, dat‑a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu‑s‑a pământul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
8. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le‑a pus Domnul pe pământ.
9. Pune‑va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma și va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10. Opriți‑vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța‑Mă‑voi pe pământ.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
Slavă...
DUPĂ A ȘASEA CATISMĂ
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi troparele, glasul al 3‑lea:
Cântare Îți aduc Ție, Doamne, și greșelile mele toate le mărturisesc înaintea Ta. Și Tu, întorcându‑Te, miluiește‑mă!
Slavă...
Mântuiește‑mă, Dumnezeul meu, cum ai mântuit oarecând pe vameșul și lacrimile păcătoasei nu le‑ai trecut cu vederea, primește și suspinele mele, Mântuitorul meu, și mă mântuiește!
Și acum...
Cu rugăciune mă apropii acum sub acoperământul tău, Preanevinovată! Scoate‑mă, Născătoare de Dumnezeu, din tulburarea patimilor mele, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirii!
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:
Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le‑ai arătat nouă, nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta de acum, pentru care le știm și pentru care nu le știm, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, ce ni s‑au făcut nouă, cu lucrul și cu cuvântul. Cel ce ne‑ai iubit până întru atât, încât și pe Însuși Fiul Tău, Cel Unul Născut, L‑ai dat pentru noi, învrednicește‑ne ca și noi să ne facem vrednici de dragostea Ta! Dă‑ne înțelepciune prin cuvântul Tău și prin frica Ta insuflă‑ne tărie, cu puterea cea de la Tine! Și orice am greșit, cu voie sau fără de voie, iartă‑ne și nu ni le socoti! Păzește sufletul nostru sfânt și‑l pune înaintea divanului Tău, având știință curată și sfârșit vrednic de iubirea de oameni a Ta. Adu‑Ți aminte, Doamne, de toți cei ce cheamă întru adevăr numele Tău, de toți cei ce ne voiesc binele și de toți cei ce ne voiesc răul, că toți suntem oameni și deșertăciune este tot omul. Și ne mai rugăm Ție, Doamne, dăruiește‑ne marea milă a milostivirii Tale.
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu ești preot, zi:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi. Amin.
Apoi se zic rugăciunile începătoare: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi aceste tropare, glasul al 6‑lea:
Miluiește‑ne pe noi, Doamne, miluiește‑ne pe noi, că nepricepându‑ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește‑ne pe noi.
Slavă...
Cinstita prăznuire a prorocului Tău, Doamne, cer arată Biserica Ta; că îngerii împreună cu oamenii se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viața noastră.
Și acum...
Multe sunt mulțimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar către tine năzuiesc, Curată, căutând mântuire: cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să‑mi dea iertare de răutățile ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și se fac închinăciuni câte vei voi. Apoi rostește rugăciunea aceasta:
Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea, ajută‑mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i‑a rostit prin gura lui David și pe care și eu, nevrednicul, voiesc să‑i rostesc acum. Dar, cunoscându‑mi nepriceperea și căzând înaintea Ta, mă rog Ție și cer ajutor de la Tine: îndreptează mintea mea, Dumnezeule, și‑mi întărește inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându‑mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la Judecată de șederea de‑a dreapta Ta, împreună cu toți aleșii Tăi. Deci, binecuvântează‑mă, Stăpâne, ca din inimă să rostesc cu limba mea așa:
Și să începi a citi Psaltirea încet și cu multă luare‑aminte, fără să te grăbești și cugetând mereu, ca să înțelegi și cu mintea cele ce citești.
PSALMUL 37
Al lui David
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
2. Că săgețile Tale s‑au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat‑au peste mine.
5. Împuțitu‑s‑au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.
6. Chinuitu‑m‑am și m‑am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu‑mă umblam.
7. Că șalele mele s‑au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu‑m‑am și m‑am smerit foarte; răcnit‑am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s‑a ascuns.
10. Inima mea s‑a tulburat, părăsitu‑m‑a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s‑au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu‑și deschide gura sa.
14. Și m‑am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s‑au clătinat picioarele mele, împotriva mea s‑au semețit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s‑au întărit mai mult decât mine și s‑au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
PSALMUL 38
Al lui David
1. Zis‑am: «Păzi‑voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2. Pus‑am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea».
3. Amuțit‑am și m‑am smerit și nici de bine n‑am grăit și durerea mea s‑a înnoit.
4. Înfierbântatu‑s‑a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
5. Grăit‑am cu limba mea: «Fă‑mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
6. Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce‑mi lipsește».
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
11. Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăvește‑mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
13. Amuțit‑am și n‑am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m‑ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m‑am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15. Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult‑o; lacrimile mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.
18. Lasă‑mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.
PSALMUL 39
Al lui David
1. Așteptând am așteptat pe Domnul și S‑a plecat spre mine.
2. A auzit rugăciunea mea. M‑a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului
3. Și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei.
4. Și a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;
5. Vedea‑vor mulți și se vor teme și vor nădăjdui în Domnul.
6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului și n‑a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase.
7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, și nu este cine să se asemene gândurilor Tale;
8. Vestit‑am și am grăit: înmulțitu‑s‑au peste număr.
9. Jertfă și prinos n‑ai voit, dar trup mi‑ai întocmit;
10. Ardere de tot și jertfă pentru păcat n‑ai cerut. Atunci am zis: «Iată vin!
11. În capul cărții este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit și legea Ta înlăuntrul inimii mele».
12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată, buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
13. Dreptatea Ta n‑am ascuns‑o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus.
14. N‑am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare.
15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
16. Că m‑au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu‑m‑au fărădelegile mele și n‑am putut să văd;
17. Înmulțitu‑s‑au mai mult decât perii capului meu și inima mea m‑a părăsit.
18. Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
19. Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce caută să ia sufletul meu.
20. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce‑mi voiesc mie rele;
21. Să fie rușinați îndată cei ce‑mi zic mie: «Bine, bine».
22. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Doamne, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!».
23. Iar eu sărac sunt și sărman; Domnul se va îngriji de mine.
24. Ajutorul meu și apărătorul meu ești Tu; Dumnezeul meu, nu zăbovi.
Slavă...
PSALMUL 40
Al lui David
1. Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.
2. Domnul să‑l păzească pe el și să‑l vieze și să‑l fericească pe pământ și să nu‑l dea în mâinile vrăjmașilor lui.
3. Domnul să‑l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternutul bolii lui să‑l întărească pe el.
4. Eu am zis: «Doamne, miluiește‑mă; vindecă sufletul meu, că am greșit Ție».
5. Vrăjmașii mei m‑au grăit de rău zicând: «Când va muri și va pieri numele lui?».
6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieși, ieșea afară și grăia.
7. Împreună împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei; împotriva mea gândeau de mine rele.
8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!».
9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
10. Iar Tu, Doamne, miluiește‑mă și mă scoală și voi răsplăti lor.
11. Întru aceasta am cunoscut că m‑ai voit, că nu se va bucura vrăjmașul meu de mine.
12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m‑ai sprijinit și m‑ai întărit înaintea Ta, în veac.
13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac și până în veac. Amin. Amin.
PSALMUL 41
Al fiilor lui Core
1. În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2. Însetat‑a sufletul meu de Dumnezeul Cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?
3. Făcutu‑mi‑s‑au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».
4. De acestea mi‑am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,
5. În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.
6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
8. În mine sufletul meu s‑a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.
9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10. Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.
11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
12. Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune‑voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m‑ai uitat?».
13. Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
14. Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.
15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».
16. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
17. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
PSALMUL 42
Al fiilor lui Core. La Evrei fără titlu
1. Judecă‑mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept și viclean, și izbăvește‑mă.
2. Că Tu ești, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m‑ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?
3. Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m‑au povățuit și m‑au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale.
4. Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veselește tinerețile mele;
5. Lăuda‑Te‑voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?
7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.
Slavă...
PSALMUL 43
Al fiilor lui Core
1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noștri ne‑au spus nouă
2. Lucrul pe care l‑ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinți i‑ai sădit; bătut‑ai popoare, iar pe ei i‑ai înmulțit.
4. Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i‑a izbăvit pe ei,
5. Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.
6. Tu ești Însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirea lui Iacov;
7. Cu Tine pe vrăjmașii noștri îi vom lovi și cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.
9. Că ne‑ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi și pe cei ce ne urăsc pe noi i‑ai rușinat.
10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și numele Tău îl vom lăuda în veac.
11. Iar acum ne‑ai lepădat și ne‑ai rușinat pe noi și nu vei ieși cu oștirile noastre;
12. Întorsu‑ne‑ai pe noi înapoi de la dușmanii noștri și cei ce ne urăsc pe noi ne‑au jefuit.
13. Datu‑ne‑ai pe noi ca oi de mâncare și întru neamuri ne‑ai risipit;
14. Vândut‑ai pe poporul Tău fără de preț și nu l‑ai prețuit când l‑ai vândut.
15. Pusu‑ne‑ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru;
16. Pusu‑ne‑ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinarea obrazului meu m‑a acoperit,
18. De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și prigonitorului.
19. Acestea toate au venit peste noi și nu Te‑am uitat și n‑am călcat legământul Tău
20. Și nu s‑a dat înapoi inima noastră; iar pașii noștri nu s‑au abătut de la calea Ta,
21. Că ne‑ai smerit pe noi în loc de durere și ne‑a acoperit pe noi umbra morții.
22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
23. Oare, Dumnezeu n‑ar fi cercetat acestea? Că El știe ascunzișurile inimii.
24. Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.
25. Deșteaptă‑Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală‑Te, și nu ne lepăda până în sfârșit.
26. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?
27. Că s‑a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu‑s‑a de pământ pântecele nostru.
28. Scoală‑Te, Doamne, ajută‑ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău.
PSALMUL 44
Al fiilor lui Core
1. Cuvânt bun răspuns‑a inima mea; grăi‑voi cântarea mea Împăratului.
2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
3. Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu‑s‑a har pe buzele tale. Pentru aceasta te‑a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge‑te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumusețea ta și cu strălucirea ta. Încordează‑ți arcul, propășește și împărățește,
6. Pentru adevăr, blândețe și dreptate, și te va povățui minunat dreapta ta.
7. Săgețile tale ascuțite sunt puternice în inima dușmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăției Tale.
9. Iubit‑ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te‑a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.
10. Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale; din palate de fildeș cântări de alăută Te veselesc; fiice de împărați întru cinstea Ta;
11. Stătut‑a împărăteasa de‑a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată.
12. Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău,
13. Că a poftit Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău.
14. Și se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, feței Tale se vor ruga mai‑marii poporului.
15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată.
16. Aduce‑se‑vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ție.
17. Aduce‑se‑vor întru veselie și bucurie.
18. Aduce‑se‑vor în palatul Împăratului.
19. În locul părinților tăi s‑au născut ție fii; pune‑i‑vei pe ei căpetenii peste tot pământul.
20. Pomeni‑vor numele tău în tot neamul;
21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și în veacul veacului.
PSALMUL 45
Al fiilor lui Core
1. Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul și se vor muta munții în inima mărilor.
3. Venit‑au și s‑au tulburat apele lor, cutremuratu‑s‑au munții de tăria Lui.
4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfințit locașul Lui.
5. Dumnezeu este în mijlocul cetății, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis‑de‑dimineață.
6. Tulburatu‑s‑au neamurile, plecatu‑s‑au împărățiile, dat‑a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu‑s‑a pământul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
8. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le‑a pus Domnul pe pământ.
9. Pune‑va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma și va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10. Opriți‑vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța‑Mă‑voi pe pământ.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
Slavă...
DUPĂ A ȘASEA CATISMĂ
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi troparele, glasul al 3‑lea:
Cântare Îți aduc Ție, Doamne, și greșelile mele toate le mărturisesc înaintea Ta. Și Tu, întorcându‑Te, miluiește‑mă!
Slavă...
Mântuiește‑mă, Dumnezeul meu, cum ai mântuit oarecând pe vameșul și lacrimile păcătoasei nu le‑ai trecut cu vederea, primește și suspinele mele, Mântuitorul meu, și mă mântuiește!
Și acum...
Cu rugăciune mă apropii acum sub acoperământul tău, Preanevinovată! Scoate‑mă, Născătoare de Dumnezeu, din tulburarea patimilor mele, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirii!
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:
Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le‑ai arătat nouă, nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta de acum, pentru care le știm și pentru care nu le știm, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, ce ni s‑au făcut nouă, cu lucrul și cu cuvântul. Cel ce ne‑ai iubit până întru atât, încât și pe Însuși Fiul Tău, Cel Unul Născut, L‑ai dat pentru noi, învrednicește‑ne ca și noi să ne facem vrednici de dragostea Ta! Dă‑ne înțelepciune prin cuvântul Tău și prin frica Ta insuflă‑ne tărie, cu puterea cea de la Tine! Și orice am greșit, cu voie sau fără de voie, iartă‑ne și nu ni le socoti! Păzește sufletul nostru sfânt și‑l pune înaintea divanului Tău, având știință curată și sfârșit vrednic de iubirea de oameni a Ta. Adu‑Ți aminte, Doamne, de toți cei ce cheamă întru adevăr numele Tău, de toți cei ce ne voiesc binele și de toți cei ce ne voiesc răul, că toți suntem oameni și deșertăciune este tot omul. Și ne mai rugăm Ție, Doamne, dăruiește‑ne marea milă a milostivirii Tale.
martedì 7 aprile 2020
sabato 4 aprile 2020
venerdì 3 aprile 2020
giovedì 2 aprile 2020
martedì 31 marzo 2020
giovedì 26 marzo 2020
giovedì 19 marzo 2020
sabato 29 febbraio 2020
sabato 25 gennaio 2020
venerdì 24 gennaio 2020
mercoledì 22 gennaio 2020
lunedì 20 gennaio 2020
sabato 29 giugno 2019
Despre „Oastea Domnului” Arh. Cleopa Ilie
Arhim. Ilie Cleopa
Calauza in credinta ortodoxa
Tiparita cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Dr. Antim Nica
Arhiepiscopul Dunarii de Jos
Editura Episcopiei Dunarii de Jos , Galati 1991
lunedì 24 giugno 2019
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (1,2,3)
Troparul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:
Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită şi cinstită naşterea ta şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii te rog îneacă-i, ca Ţie, ca întru-o alăută întru omorârea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un Luceafăr de dimineaţă frumos mergând înaintea Soarelui, odrasla calei sterpe a propovăduit arătat naşterea cea din Fecioară acum la toată lumea, luminând marginilor lumina dreptei credinţe şi a Darului.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prooroc al Celui de sus te vei chema cu adevărat, că vei merge înaintea feţei lui Hristos, a strigat Zaharia către tine, fiul său, Ioane prealăudate, de Preasfântul Duh fiind purtat, ca să găteşti calea Făcătorului.
Prooroc al Celui de sus te vei chema cu adevărat, că vei merge înaintea feţei lui Hristos, a strigat Zaharia către tine, fiul său, Ioane prealăudate, de Preasfântul Duh fiind purtat, ca să găteşti calea Făcătorului.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuvintele lui Gavriil auzindu-le Zaharia, dumnez eieştii vestiri s-a arătat neplecat şi cu tăcere a fost osândit; însă s-a dezlegat degrab de aceasta, că s-a născut glasul Cuvântului, Ioan Înaintemergătorul.
Cuvintele lui Gavriil auzindu-le Zaharia, dumnez eieştii vestiri s-a arătat neplecat şi cu tăcere a fost osândit; însă s-a dezlegat degrab de aceasta, că s-a născut glasul Cuvântului, Ioan Înaintemergătorul.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cetatea lui Dumnezeu Împăratul tuturor, Locaşul lui Dumnezeu cel curat, Vistierie cinstită, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată, păzeşte moştenirea ta care pururea te laudă pe tine şi cinsteşte cu credinţă naşterea ta.
Cetatea lui Dumnezeu Împăratul tuturor, Locaşul lui Dumnezeu cel curat, Vistierie cinstită, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată, păzeşte moştenirea ta care pururea te laudă pe tine şi cinsteşte cu credinţă naşterea ta.
Cântarea a 3-a. Irmosul:
Nu întru înţelepciune, în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stăpânească naşterea cea din Fecioară se săvârşeşte şi încă şi a slugii celei iubite, cea din maică bătrână şi stearpă cu adevărat, că înaintea minunii merge minunea.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cea bătrână şi stearpă, pe Fecioara Maică a sărutat, cunoscând fără minciună, căci cu naşterea aceleia se va dezlega legătura stărpiciunii, prin voia lui Dumnezeu.
Cea bătrână şi stearpă, pe Fecioara Maică a sărutat, cunoscând fără minciună, căci cu naşterea aceleia se va dezlega legătura stărpiciunii, prin voia lui Dumnezeu.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Întrupat, neştiind de nuntă, pe mine cel învăluit cu asuprelile patimilor mă întăreşte; că nu este altă Ajutătoare afară de tine, Preacurată.
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Întrupat, neştiind de nuntă, pe mine cel învăluit cu asuprelile patimilor mă întăreşte; că nu este altă Ajutătoare afară de tine, Preacurată.
Cântarea a 4-a. Irmosul:
Cel Ce sade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată şi a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Taină merge înaintea tainelor celor de negrăit, cu înnoirea aşezământului legii celei fireşti, înainte vestind dezlegarea durerii, îndreptarea acesteia, Hristos şi îndumnezeirea.
Taină merge înaintea tainelor celor de negrăit, cu înnoirea aşezământului legii celei fireşti, înainte vestind dezlegarea durerii, îndreptarea acesteia, Hristos şi îndumnezeirea.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Isaia despre partea Tatălui mai înainte a grăit către Fiul, Cel Ce avea să Se întrupeze: iată Eu voi trimite înaintea feţei Tale înger pământesc; cel întocmai cu îngerii, care va striga: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Isaia despre partea Tatălui mai înainte a grăit către Fiul, Cel Ce avea să Se întrupeze: iată Eu voi trimite înaintea feţei Tale înger pământesc; cel întocmai cu îngerii, care va striga: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să slujesc Stăpânului ca o slugă m-am născut, că spre aceasta am venit; să vestesc venirea Lui şi mai înainte să încredinţez naşterea Lui cea din Fecioară, bătrâna cea stearpă cu preaslăvire odrăslind.
Ca să slujesc Stăpânului ca o slugă m-am născut, că spre aceasta am venit; să vestesc venirea Lui şi mai înainte să încredinţez naşterea Lui cea din Fecioară, bătrâna cea stearpă cu preaslăvire odrăslind.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sfânta de Dumnezeu Născătoare, întru care a binevoit a Se sălăşlui, ca întru o Casă bine mirositoare, Cuvântul Tatălui, Dumnezeu cel Preaînalt, nu s-a stricat la pântece, nici dureri n-a îndurat, că a născut pe Emanuel, Dumnezeu şi Omul.
Sfânta de Dumnezeu Născătoare, întru care a binevoit a Se sălăşlui, ca întru o Casă bine mirositoare, Cuvântul Tatălui, Dumnezeu cel Preaînalt, nu s-a stricat la pântece, nici dureri n-a îndurat, că a născut pe Emanuel, Dumnezeu şi Omul.
Cântarea a 5-a Irmosul:
Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum Mă voi preaslăvi, acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele îl voi înălţa.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pământul a răsărit pe propovăduitorul cel adevărat, pe glasul cel ce a propovăduit tuturor cu limba Duhului, pe Fiul Fecioarei, dreptatea care s-a arătat din cer prin materia trupului.
Pământul a răsărit pe propovăduitorul cel adevărat, pe glasul cel ce a propovăduit tuturor cu limba Duhului, pe Fiul Fecioarei, dreptatea care s-a arătat din cer prin materia trupului.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pusu-te-a pe tine Domnul sfeşnic adevărat al lui Hristos, ca să luminezi pe toţi; iar pe cei ce vrăjmăşesc Lui, să-i îmbraci în ruşine ca într-o haină şi pe Fiul Cuvântul lui Dumnezeu fără minciuni să-L propovăduieşti.
Pusu-te-a pe tine Domnul sfeşnic adevărat al lui Hristos, ca să luminezi pe toţi; iar pe cei ce vrăjmăşesc Lui, să-i îmbraci în ruşine ca într-o haină şi pe Fiul Cuvântul lui Dumnezeu fără minciuni să-L propovăduieşti.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Se veseleşte toată făptura dumnezeieşte întru naşterea ta, că tu, Înaintemergătorule, înger pământesc şi om ceresc te-ai arătat, pe Dumnezeul ceresc Întrupat mai înainte vestindu-L nouă.
Se veseleşte toată făptura dumnezeieşte întru naşterea ta, că tu, Înaintemergătorule, înger pământesc şi om ceresc te-ai arătat, pe Dumnezeul ceresc Întrupat mai înainte vestindu-L nouă.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Din Tine Tatăl, Cuvântul, Cel Ce este împreună cu Tine pururea Veşnic şi Nedespărţit, Se naşte ca Fiu Unul-Născut, iar în cele mai de pe urmă din Fecioară, Acelaşi de la Duhul Sfânt S-a întrupat.
Din Tine Tatăl, Cuvântul, Cel Ce este împreună cu Tine pururea Veşnic şi Nedespărţit, Se naşte ca Fiu Unul-Născut, iar în cele mai de pe urmă din Fecioară, Acelaşi de la Duhul Sfânt S-a întrupat.
Cântarea a 6-a. Irmosul:
Venit-am în adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele cele multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Mult Milostive.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Dumnezeu Cuvântul L-ai cunoscut ca un Prooroc în pântecele maicii Tale şi prin limba ei lucrând, de Dumnezeu ai grăit, în cămară întunecată văzând Lumina cea Neapropiată.
Pe Dumnezeu Cuvântul L-ai cunoscut ca un Prooroc în pântecele maicii Tale şi prin limba ei lucrând, de Dumnezeu ai grăit, în cămară întunecată văzând Lumina cea Neapropiată.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fără tăcere ca un glas al celui ce strigă pe Mântuitorul lumii, Botezătorule, nu înceta rugându-L ca să dezlege stârpiciunea sufletească a celor ce laudă naşterea ta.
Fără tăcere ca un glas al celui ce strigă pe Mântuitorul lumii, Botezătorule, nu înceta rugându-L ca să dezlege stârpiciunea sufletească a celor ce laudă naşterea ta.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sălăşluire Dumnezeirii celei Neîncăpute, pântecele tău s-a arătat Curată, de Dumnezeu Născătoare, spre care cetele cereşti fără temere a privi nu pot.
Sălăşluire Dumnezeirii celei Neîncăpute, pântecele tău s-a arătat Curată, de Dumnezeu Născătoare, spre care cetele cereşti fără temere a privi nu pot.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie:
Fecioara astăzi...
Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naşte şi el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.
Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naşte şi el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.
Cântarea a 7-a. Irmosul:
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întunecată era mai înainte toată firea pământenilor, o Înaintemergătorule! Ci tu, Luceafărul cel de dimineaţă, te-ai arătat strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Întunecată era mai înainte toată firea pământenilor, o Înaintemergătorule! Ci tu, Luceafărul cel de dimineaţă, te-ai arătat strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Firea cea bolnavă toată o a vindecat naşterea ta din cea stearpă, învăţând-o, Înaintemergătorule, să cânte: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Firea cea bolnavă toată o a vindecat naşterea ta din cea stearpă, învăţând-o, Înaintemergătorule, să cânte: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Născutu-te-ai, Înaintemergătorule, din cea stearpă, că stearpă făcându-se Legea, a venit cu adevărat Harul, strigând lui Hristos: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Născutu-te-ai, Înaintemergătorule, din cea stearpă, că stearpă făcându-se Legea, a venit cu adevărat Harul, strigând lui Hristos: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Fecioară Preacurată Binecuvântată, roagă-te pentru noi, cei ce ne rugăm ţie; căci spre tine nădăjduim toţi şi strigăm ţie: Stăpână, nu trece cu vederea pe robul tău.
Cântarea a 8-a. Irmosul:
Îzbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Slugă de Lege dătătoare a fost Moise, iar Iisus este Dumnezeu al Legii celei Noi; iar acum Înaintemergătorul, ca un Mijlocitor al amândurora cântă: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Slugă de Lege dătătoare a fost Moise, iar Iisus este Dumnezeu al Legii celei Noi; iar acum Înaintemergătorul, ca un Mijlocitor al amândurora cântă: Toate lucrurile bine cuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din pântece pustiu turtureaua a venit şi ca o dumbravă de Dumnezeu sădită acum a adus Bisericii pe Înaintemergătorul lui Hristos şi cântă: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul şi-L preaînăltati întru toţi vecii.
Din pântece pustiu turtureaua a venit şi ca o dumbravă de Dumnezeu sădită acum a adus Bisericii pe Înaintemergătorul lui Hristos şi cântă: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul şi-L preaînăltati întru toţi vecii.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Poporul cel de Dumnezeu purtător, neamul cel sfânt, urmaţi pe turtureaua lui Hristos şi dulce cântaţi, întru curăţenie vieţuiţi: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Poporul cel de Dumnezeu purtător, neamul cel sfânt, urmaţi pe turtureaua lui Hristos şi dulce cântaţi, întru curăţenie vieţuiţi: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe cea Curată şi Fecioară să o cinstim, care a zămislit în pântece mai presus de fire, spre mântuirea noastră, pe Cuvântul Cel fără de început şi Nezidit, Căruia şi cântăm: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul.
Pe cea Curată şi Fecioară să o cinstim, care a zămislit în pântece mai presus de fire, spre mântuirea noastră, pe Cuvântul Cel fără de început şi Nezidit, Căruia şi cântăm: Binecuvântaţi lucrurile pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmosul:
Taina lui Dumnezeu cea ascunsă şi nespusă, întru tine, Preacurată Fecioară, arătat se săvârşeşte, că Dumnezeu pentru milostivire dintru tine S-a întrupat. Pentru aceea pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iată, glasul Înaintemergătorului este de faţă înaintea inimilor celor sterpe şi pustiite, strigând: Gătiţi acum calea lui Hristos că vine întru slavă, Căruia plecându-ne îl slăvim.
Iată, glasul Înaintemergătorului este de faţă înaintea inimilor celor sterpe şi pustiite, strigând: Gătiţi acum calea lui Hristos că vine întru slavă, Căruia plecându-ne îl slăvim.
Stih:
Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cel ce de demult întru Preasfântul Duh arătat ai propovăduit pe Fiul, Mielul lui Dumnezeu, Înaintemergătorule, care ridică păcatul lumii, turmei tale cere-i dezlegare de greşeli.
Ca cel ce de demult întru Preasfântul Duh arătat ai propovăduit pe Fiul, Mielul lui Dumnezeu, Înaintemergătorule, care ridică păcatul lumii, turmei tale cere-i dezlegare de greşeli.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Ceea ce stăpâneşti toate făpturile, dăruieşte poporului tău semne de biruinţă, punând pe vrăjmaşul supus Bisericii, ca să te slăvim pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Ceea ce stăpâneşti toate făpturile, dăruieşte poporului tău semne de biruinţă, punând pe vrăjmaşul supus Bisericii, ca să te slăvim pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie:
Spăimântatu-s-a Iosif...
Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul lui Zaharia şi a dezlegat amuţirea părintelui său şi tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: îndreptaţi căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi şi va mântui pe cei ce aleargă la dânsul. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Sfinte Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul lui Zaharia şi a dezlegat amuţirea părintelui său şi tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: îndreptaţi căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi şi va mântui pe cei ce aleargă la dânsul. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Sfinte Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de înfricoşătoare Taina naşterii tale, cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om s-a ţinut şi a luat început Cel mai înainte de veci şi cu lapte s-a hrănit, Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita bunătate; şi pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te slăvesc.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (2)
Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de înfricoşătoare Taina naşterii tale, cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om s-a ţinut şi a luat început Cel mai înainte de veci şi cu lapte s-a hrănit, Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita bunătate; şi pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te slăvesc.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (2)
Iscriviti a:
Post (Atom)