RÂNDUIALA cum se cuvine a primi pre eretici, adică pre luterani şi pre calvini

RÂNDUIALA

cum se cuvine a primi pre eretici,

adică pre luterani şi pre calvini

Având Preotul binecuvântare de la Arhiereul său, întâi întreabă

pre eretic de toate eresurile lui, apoi îl învaţă şi-l întăreşte în credinţa

Ortodoxă, şi în urmă îi porunceşte să-şi mărturisească toate

păcatele sale din copilărie; şi după mărturisire nu-i dă îndată

iertare de păcate, ci-i porunceşte să stea la uşa Bisericii din afară,

iar Preotul, luându-şi epitrahilul şi felonul vine de stă la uşa

Bisericii, şi-i porunceşte să îngenunche, şi apoi îl întreabă aşa:

Întrebare: Voieşti a te lepăda de blestematele eresuri ale

luteranilor (ori, de este calvin, ale calvinilor), în care ai fost

până acum?

Răspuns: Voiesc.

Întrebare: Voieşti a fi şi a petrece în unire cu credinţa

Ortodoxă?

Răspuns: Voiesc.

Apoi sculându-l îl binecuvintează pre frunte de trei ori zicând:În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Şi punând

mâna pre capul lui zice: Domnului să ne rugăm. Şi citeşte

rugăciunea cea dintâi de la Catehumen. În numele Tău, Doamne

Dumnezeule al adevărului; vezi pag 16. Apoi şi a doua: Ceartă-te

pre tine, Domnul, diavole. Şi după terminarea acestor rugăciuni, îl

scoală ridicându-l de mâna cea dreaptă. Deşteptă-te cela ce

dormi, şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Iar acela

sculându-se, Preotul zice lui:

Întoarce-te către apus şi cu adevărat din toată inima ta să

te lepezi de satana, şi de toate eresurile luteranilor (sau ale

calvinilor), ca în curăţie să mărturiseşti credinţa Ortodoxă.

Iar el întorcându-se spre apus cu mâinile în jos Preotul îl

întreabă:

Întrebare: Omule, te lepezi de satana, şi de toate lucrurile

lui, de toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată

îngâmfarea lui, şi îl scuipi pre el?

Răspuns: Mă lepăd de satana, şi de toate lucrurile lui, de

toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată îngâmfarea

lui, şi îl scuip pre el.

Întrebare: Te lepezi de toate eresurile luteranilor şi ale

calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca

pierzătoare de suflet, le defaimi, şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă lepăd de toate eresurile luteranilor şi ale

calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca

pierzătoare de suflet, le defaim şi le blestem.

Întrebare: Te lepezi de toţi capii eresurilor, şi de adunarea,

deprinderile şi de toţi învăţătorii lor, ca de nişte protivnici

Sfintei Biserici a Răsăritului, şi-i blestemi?

Răspuns: Mă lepăd, şi-i blestem pre ei.

Apoi îi zice: Întoarce-te către Răsărit, şi te mărturiseşte

Domnului, către Carele ai alergat. Iar el întorcându-se spre răsărit,

Preotul îi zice:

Întrebare: Te-ai lepădat de satana şi de toate eresurile

luterane (sau calvine)?

Răspuns: M-am lepădat.

Întrebare: Crezi, Într-Unul Dumnezeul ce este în Sfânta

Treime mărit şi închinat: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; şi ca unui

Împărat şi Dumnezeu, te închini lui?

Răspuns: Cred întru Unul Dumnezeu.

Şi îndată făcând închinare până la pământ, citeşte Simbolul

Credinţei: tot până la sfârşit, apoi Preotul, zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să vie;

binecuvântat fie în veci, Amin.

Şi îndată Preotul dându-i epitrahilul în dreapta, îi zice:

Intră în Biserica lui Dumnezeu, că te-ai depărtat de la

înşelăciunea eresului luteranesc (sau calvinesc) şi să ştii că

te-ai mântuit de lanţurile morţii şi de pieirea cea veşnică, şi

acum lepădă toată nedreapta rătăcire a ereticilor, şi

cinsteşte pre Domnul Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, şi pre

Iisus Hristos Fiul Lui, şi pre Sfântul Duh, Unul Dumnezeu viu

şi Adevărat; pre Sfânta Treime cea de o fiinţă şi

nedespărţită.

Şi acestea zicând, îl duce in Biserică ţinându-se cu mâna de

epitrahil, şi ajungând înaintea amvonului, unde este pregătită

Sfânta Evanghelie, el stă lăsând epitrahilul din mână, iar cei ce

merg cu dânsul citesc: Psalmul 66: Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne

binecuvintează. Şi după terminarea Psalmului, Preotul porunceşte

să îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii, şi făcând aceasta,

Preotul zice stihurile acestea:

Trimite-vei Duhul Tău, şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa

pământului.

Întoarce-te odată, Doamne şi Te milostiveşte spre servul

Tău.

Fi-vor cele colţuroase drepte, şi cele ascuţite căi netede.

Mântuieşte pre servul Tău, Dumnezeul meu, pre cela ce

nădejduieşte spre Tine.

Fii lui turn de tărie despre faţa vrăjmaşului. Nimic să nu

sporească duşmanul asupra lui, şi fiul nelegiuirii să nu

adauge a-l strivi pre el.

Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine

să vie.

După acestea, îndată: Domnului să ne rugăm. Doamne

miluieşte. Preotul cu toată umilinţa; citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Unule Sfinte, Carele

între Sfinţi Te repausezi, şi pentru nemăsurată iubirea Ta de

oameni, totdeauna celor ce greşesc le dai chip de pocăinţă,

şi celor rătăciţi de la adevăr, cale dreaptă, ca să Te cunoască

pre Tine Unul Adevăratul Dumnezeu, Carele eşti mărit şi

închinat, în Treime, arătând că voieşti ca nici unul dintr-înşii

să nu piară, ci toţi să se mântuiască, şi la cunoştinţa

adevărului să vie. Mulţumim Ţie, Te mărim şi iarăşi Te

mărim, că şi acum ai strălucit în inima acestei făpturi

cuvântătoare (N) lumina cunoştinţei Tale celei adevărate, şi

l-ai sculat pre dânsul ca dintr-un somn din înşelăciunea

eresului celui pierzător, şi l-ai învrednicit a scăpa la Sfânta şi

Apostoleasca Ta Biserică. Deci, o Stăpâne, cu umilinţă mă

rog, străluceşte deplin în inima lui, lumina harului Sfântului

Tău Duh, spre a se lumina cu cunoştinţa cea adevărată a

sfintei Tale Evanghelii. Dă-i lui fără făţărnicie, neclintit şi

fără înşelăciune să se unească cu Sfintele Tale Biserici, să se

îngreţoşeze şi să lepede toate eresurile cele pierzătoare de

suflet; să primească cu adevărat, să mărturisească şi tare să

ţie credinţa Ortodoxă. Împreunează-l cu turma Ta cea

aleasă, uneşte-l cu Sfânta Ta Biserică, fă-l vas preţios, şi

locaş Sfântului Duh; ca de Acesta fiind el condus şi învăţat,

să păzească Sfintele Tale porunci şi făcând voia Ta cea

bună, cu plăcere şi deplin, să se învrednicească a lua binele

Tău Cela ceresc, împreună cu toţi cei ce au bine plăcut Ţie.

Că Tu eşti Dumnezeul milelor şi al îndurărilor şi al iubirii de

oameni, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască, şi

Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi după rugăciune Preotul îl porunceşte să se scoale, zicându-i:

Scoală-te, stai bine, stai cu frică, şi rosteşte cu adevărat

credinţa ortodoxă, şi blesteamă, toate eresurile, ca să fii

iertat şi dezlegat de legătura blestemului şi de toată

dezbinarea, şi te vei face părtaş Bisericii lui Hristos.

Iar el sculându-se zice aceasta mărturisire a credinţei ortodoxe

în auzul tuturor:

Eu (N) cred cu credinţă tare şi fără nici o îndoire, şi ca

unic adevăr mărturisesc toate împreună şi fiecare în

particular, cele ce cuprinde simbolul credinţei ortodoxe,

făcut de Sfintele Sinoade ecumenice, pre care Sfânta

Sobornicească şi Apostolică Biserică a Răsăritului le ţine şi

le mărturiseşte.

Şi îndată citeşte Simbolul Credinţei. După aceia iarăşi zice:

Mărturisesc cele şapte taine ale Sfintei Biserici, adică:

Botezul, Mirungerea, Cuminecarea, Mărturisirea, Sfinţirea

Untdelemnului, Preoţia şi Nunta legiuită, prin care cei ce le

primesc iau har; pre toate aceste, ce Biserica răsăritului le

mărturiseşte şi învaţă, le primesc şi eu.

Mărturisesc, că la Dumnezeiasca Liturghie se aduce lui

Dumnezeu jertfă pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Mărturisesc, că sub forma pâinii şi a vinului este tot şi

întreg Mântuitorul Hristos.

Mărturisesc că sunt trei cete ale sufletelor celor ce se duc

din aceasta lume:

Cea dintâi este a Sfinţilor care se duc la cer şi împărăţesc

cu Hristos, pre care se cuvine a-i cinsti şi a-i chema, ca pre

cei ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi, şi ale căror moaşte

se cuvine a le cinsti.

Cea a doua este a sufletelor necredincioşilor păgâni, a

ereticilor, creştinilor ce au trăit păgâneşte, şi au murit

nepocăiţi, a cărora parte este iadul şi focul gheenei; căci

precum Sfinţii din parte iau acum răsplătire, aşteptând a

primi bucuria cea deplină cu trupul la a doua venire a

Domnului nostru Iisus Hristos, când vor învia morţii, aşa

sufletele acelea se pedepsesc numai în parte şi nu se află cu

totul în munci; ci aşteptă a-şi primi munca cu trupul după

judecata cea nepărtinitoare, prin hotărâre veşnică.

A treia ceată de suflete este a celor care au murit în

pocăinţă, dar grăbindu-i moartea n-au apucat a-şi face

canonul pentru păcatele lor; pentru care şi Sfânta Biserică

prin jertfa cea fără sânge a Răscumpărătorului lumii,

Stăpânului nostru Hristos, cu rugăciuni cu posturi, cu

milostenii şi cu alte binefaceri, pleacă spre milă pre

Dumnezeu, şi le iartă păcatele.

Cred, şi tare mărturisesc, că Sfintele Icoane ale lui

Hristos, ale pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de

Dumnezeu, şi ale Sfinţilor, se cuvine ale cinsti.

Asemenea făgăduiesc şi mă jur că voi ţine cu neabatere şi

neclintire aceasta credinţă ortodoxă, fără care nimeni nu se

poate mântui. Aşa mă rog să-mi ajute mie Dumnezeu, şi

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie aceasta, Amin.

Şi îndată îi dă Preotul Sfânta Evanghelie de o sărută Şi apoi

zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Cela ce a binevoit aşa. Îi mai

zice şi acestea:

Pleacă genunchi Tăi înaintea lui Dumnezeu, pre Carele lai

mărturisit, şi de la Carele îţi vei lua iertarea păcatelor.

Iar el îngenunchind, şi cu capul plecat în jos, Preotul având

binecuvântare de la Arhiereul său, îl dezleagă prin citirea

rugăciunii acesteia:RUGĂCIUNE

pentru eretici, când vin ei la unire cu Sfânta Biserică

Ortodoxă

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, ce a dat cheile

Împărăţiei cerului Apostolilor Săi, şi prin harul Său toată

puterea a lega şi a dezlega oamenii pre pământ de păcate;

Acela Însuşi prin nespusa sa milă, să te ierte şi să te dezlege

pre tine. Şi eu nevrednicul Preot, cu puterea ce-mi este dată,

te iert şi te dezleg pre tine fiule (N) de legătura jurământului,

de toată dezbinarea, de toate păcatele tale, şi te împreun cu

credincioşii, te unesc cu Biserica lui Hristos, şi te

împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine. În numele Tatălui, şi

al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi aceasta făcându-se, Preotul zice către dânsul:

Scoală frate, şi ca un credincios al lui Hristos, roagă-te Lui

împreună cu noi ca să te învrednicească pre tine, prin

ungerea cu Sfântul Mir, să ei harul Sfântului Duh.

Iar el sculându-se stă cu toată umilinţa.

RÂNDUIALA

cum se cuvine să ungem cu Sfântul Mir,

pre ereticii, ce vin la Credinţa Ortodoxă

NB: După terminarea rânduielii de mai sus, Preotul luând Vasul

cu Sfântul Mir, Buretele şi puţină apă caldă în care îl înmoaie,

şterge cu dânsul locul cel uns cu Mir, şi le pune la locul pregătit.

Apoi punându-se acolo şi Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi două

sfeşnice, Preotul împreună cu cei ce vor fi de faţă închinându-se

spre Răsărit, zice:

Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh…

Şi îndată cântăm stihira glasul 6: Împărate Ceresc

Mângâitorule, şi apoi zice Preotul:

Cu pace Domnului să ne rugăm…

Pentru pacea de sus…

Pentru pacea a toată lumea…

Pentru Sfântă Biserica aceasta…

Pentru iubitorul de Dumnezeu Arhiepiscopul nostru…

Pentru bine credinciosul Regele nostru…

Pentru servul lui Dumnezeu (N), şi pentru ca cu ungerea

Preasfântului Tău bine-lucrătorului şi desăvârşitorului Mir,

să se dea putere dumnezeiască celui ce acum se uneşte cu

Sfânta Biserică Ortodoxă, spre învingerea şi călcarea tuturor

curselor diavoleşti, şi a luptei ce-i vine de la lume şi de la

trup, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie ostaş viteaz şi purtător de învingere, cu

puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, prin lucrarea

harului şi venirea Sfântului Duh, prin ungerea Sfântului Mir,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie tare şi neclintit în credinţa, ortodoxă şi

în nădejde, în toate zilele vieţii sale prin ungerea cu Sfântul

Mir, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin ungerea cu Sfântul Mir să se dea lui har, ca

cu îndrăznire şi fără frică, neruşinat să mărturisească

înaintea tuturor numele lui Hristos Dumnezeul nostru, şi

pentru Dânsul cu dragoste să stea până la moarte, Domnului

să ne rugăm.

Pentru ca în curăţie şi dreptate să-şi păzească sufletul său

în toate zilele vieţii sale, cu lucrarea, cu harul şi cu venirea

Preasfântului Duh, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca şi el şi noi să ne izbăvim de toată supărarea,

mânia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte.

Pre Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră...

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Apoi zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule,

izvorul tuturor bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Carele ai

strălucit celor din întuneric lumina mântuirii, prin arătarea

Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, dăruindu-ne

nouă nevrednicilor fericita curăţire în Sfânta Apă şi

Dumnezeiasca Sfinţire de viaţă făcătoarea ungere; şi ai

binevoit a deştepta pre servul Tău acesta din înşelăciunea

ereticească, ca să cunoască adevărul Tău, să alerge prin

pocăinţă la mila Ta, să se unească cu Sfânta şi aleasa Ta

turmă, dăruindu-i lui iertare păcatelor şi dezlegare de

blestem, prin mine nevrednicul servul Tău. Însuţi, Stăpâne,

Împărate al tuturor, Îndurate, dăruieşte-i lui pecetea harului

Sfântului Duh, şi împărtăşirea cu Preasfântul Trup şi

scumpul sânge al Hristosului Tău; păzeşte-l în sfinţenia Ta,

întăreşte-l în credinţa ortodoxă, scapă-l de la cel viclean şi

de la toate uneltirile lui păzeşte-l cu mântuitoarea Ta frică

întru curăţie şi dreptatea sufletului; ca în tot lucrul şi

cuvântul bine plăcând Ţie, fiii şi moştenitor să fie cereştii

Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu

Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,

şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Şi îndată Preotul îl unge cu mir, făcând chipul Crucii la frunte,

la nări, la gură, la piept, la mâini şi la picioare zicând: Pecetea darului

Sfântului Duh. Şi terminând aceasta zice rugăciunea

aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai învrednicit pre

servul Tău aceasta (N), să se arate desăvârşit prin credinţa

cea dreaptă, cea în Tine, şi cu pecetea darului Sfântului Duh,

întru Sfânta şi cereasca Ta ungere, Tu, Stăpâne al tuturor,

păzeşte în el credinţa cea adevărată, nutreşte-l în dreptate şi

adevăr, şi înfrumuseţează-l cu toate darurile Tale. Că Tu eşti

Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a doua după Mirungere:

Domnului să ne rugăm

Cela ce dezlegi păcatele prin pocăinţă, şi ai dăruit

servului Tău întoarcere de la înşelăciunea ereticească către

adevăr, şi i-ai dat reînnoirea vieţii; Însuţi Stăpâne Doamne,

binevoieşte a străluci totdeauna în inima lui lumina feţei

Tale; păzind pavăza credinţei lui neînvinsă de vrăjmaşi,

păstrând nepătat, neîntinat veşmântul nestricăciunii cu care

s-a îmbrăcat, şi ferind în el de stricăciune, cu harul Tău,

pecetea duhovnicească, şi fii Milostiv lui şi nouă după

mulţimea îndurărilor Tale. Că s-a binecuvântat şi s-a

preamărit, preacinstit şi preaîncuviinţat numele Tău, al

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi luând Buretele şi înmuindu-l în apă caldă şterge locurile

unse cu mir, zicând:

Îndreptatu-Te-ai, luminatu-Te-ai Sfinţitu-Te-ai, spălatu-Teai,

prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu Duhul

Dumnezeului nostru, şi prin mirul cu care te-ai uns; în

numele Tatălui şi al Fiului şi ai Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea zice Preotul: Pace tuturor. Capelele voastre

Domnului să le plecaţi. Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:

Cela ce s-a îmbrăcat în Tine, Hristoase Dumnezeul nostru,

Ţie şi-a plecat capul său împreună cu noi, pre Carele îl fă

neînvins luptător asupra celui ce în deşert ridică vrăjmăşie

asupra lui şi asupra noastră, şi arată-l cu a Ta nestricăcioasă

cunună până la sfârşit în toate învingător. Că Ţie se cuvine a

ne milui şi a ne mântui; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi Preotul face apolisul ordinar, şi la timpul Liturghiei

împărtăşeşte pre cel uns cu mir; căci mirungerea se face înainte

de Liturghie.

RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă

RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE

pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă,

de care se lepădaseră

Domnului să ne rugăm; Doamne miluieşte

Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale, că nu

după păcatele noastre ne-ai făcut nouă, nici după

nelegiuirile noastre ne-ai răsplătit nouă; căci călcând

poruncile Tale, pre noi înşine ne-am dat morţii. Că Însuţi, ca

un Stăpân Îndurat, Carele ştii căci căderea noastră este rea

şi că moartea întărindu-se ne-a înghiţit pre noi, îndurându-

Te de noi, ai binevoit a mântui făptura Ta, luând chipul

nostru de rob; şi cu moartea luptându-Te, ai rechemat chipul

Tău, slobozindu-ne de stăpânirea morţii şi ducându-ne în

calea mântuirii prin renaşterea Sfântului Tău Duh. Astfel

mântuiţi prin harul Tău, lăudăm iconomia Ta şi ne rugăm,

cerem şi ne cucerim : La a doua venirea Ta, când vei să

judeci viii şi morţi şi să răsplăteşti fiecăruia după faptele lui,

adu-Ţi aminte de mila Ta, că din veac este şi treci peste

greşalele şi păcatele noastre cele omeneşti. Dă-ne nouă,

celor ce cerem Ţie, curăţire şi ne iartă toată greşeala de voie

şi fără de voie, în cunoştinţă şi în necunoştinţă. Că nu este

om, carele să trăiască şi să nu păcătuiască, de ar fi viaţa lui

şi numai o zi. Căci cine se va lăuda că inima sa este curată?

Sau cine va cuteza a zice că este curat de păcat? Că toţi am

păcătuit dinaintea Ta, în cuvinte şi în fapte, şi suntem lipsiţi

de mărirea Ta, nădăjduind a ne îndrepta la judeţul Tău cel

înspăimântător şi înfricoşat, nu din faptele dreptăţii, că nam

făcut nimic bun pre pământ, ci din credinţa cea

adevărată şi din mărturisirea de Tine; că a Te cunoaşte pre

Tine este o întreagă dreptate, şi a cunoaşte Stăpânirea Ta

este rădăcina nemuririi. Ştim deci şi mărturisim şi credem

că Tu eşti Cela ce ne-ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi

miluieşti pre cei căzuţi, şi suferi pre cei ce greşesc şi din

moarte îi înviezi. Rugămu-ne Ţie, Doamne Dumnezeul

nostru: Orice am păcătuit înaintea Ta, ca purtători de trup şi

locuitori ai acestei lumi şi cuprinşi de neputinţe, ori în fapte,

ori în cuvinte, ori în cugete, Însuţi ca un Bun şi Iubitor de

oameni şi Miluitor Stăpân, uşurează, lasă, trece şi iartă

greşalele noastre ale celor ce ne mărturisim. Şi să nu le

numeri, nici să intri la judecată cu servii Tăi, că nu se va

îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că Tu singur eşti fără de

păcat şi primeşti pre cei ce se pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Alta rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai încredinţat

cheile Împărăţiei Tale Sfinţilor Tăi discipoli şi Apostoli şi pre

credinţa lor ai zidit Sfântă Biserica Ta, şi le-ai dat lor putere

prin harul Tău a lega şi a dezlega cele de pre pământ; auzine

şi pre noi nevrednicii care Te chemăm acum spre

curăţirea robului Tău acestuia, şi fă minunate milele Tale

asupra lui, Cela ce mântuieşti pre cei ce nădejduiesc întru

Tine. Că Tu Doamne ai zis prin gura Profeţilor Tăi celor

grăitori de Dumnezeu: Întoarceţi-vă la mine şi Mă voi

întoarce către voi, şi încă: Nu cu voie voiesc moartea

păcătosului, ci întoarcerea şi vieţuirea lui. Deci Însuţi

Iubitorule de oameni, să nu Te întorci şi de la robul Tău

acesta, ce se întoarce din calea rătăcirii sale şi cere de la

Tine curăţire, ci-l cercetează cu milă şi-l recheamă cu

îndurări. Că Tu eşti Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se

pocăiesc şi Mântuitorul celor ce se întorc la Tine, şi Ţie

mărire înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule făcătorule a toate, Stăpâne Izvorul

bunătăţii, Tatăl tuturor oamenilor, iar mai ales al

credincioşilor; Carele n-ai trecut cu vederea pre omul cel

căzut din viclenirea diavolului în adâncul pieirii şi al

rătăcirii, dar prin înomenirea cea mântuitoare a Unuia-

Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, căutându-l pre

aceasta şi mântuindu-l l-ai adus la Tine; Însuţi, Stăpâne

Iubitorule de oameni, caută şi acum spre robul Tău aceasta

(N), carele este oaie din turma cea cuvântătoare a lui Hristos

al Tău, pre care o ai scăpat din robia duşmanilor celor atei,

cu care prin necunoştinţă copilărească ori prin silă tiranică

a urmat deprinderile înşelăciunii lor; iar acum l-ai

învrednicit a se uni cu comunitatea poporului Tău.

Luminează mintea lui cu puterea şi cu lucrarea Sfântului

Tău Duh, ca scânteia cea pusă în sufletul lui la Botezul cel

mântuitor, cu insuflările harului înţelegător să se aprindă; şi

pecetea cea însemnată într-însul să se arate mai întipărită în

inima şi cugetele lui, prin însemnarea Crucii Hristosului Tău,

întru nădejdea cea spre Tine şi cunoaşterea adevărului; ca

să cunoască şi să se închine Ţie singurului Dumnezeu şi

Părinte, şi Unuia-Născut Fiului Tău Domnul nostru Iisus

Hristos, şi Duhului Tău celui Sfânt. Uneşte-l pre dânsul cu

Sfânta Ta sobornicească şi Apostolească Biserică;

depărtează din mintea lui toată deprinderea păgânătăţii

ateismului, şi-l îndreaptă la poruncile Tale. Învredniceşte-l a

umbla după cuviinţă în învăţăturile Tale şi a se cumineca

fără osândă cu mântuitoarele Tale Taine; şi în viaţa viitoare

arată-l părtaş cereştii Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul

nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Tatăl Domnului nostru

Iisus Hristos, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască

şi să vie la cunoaşterea adevărului; Cela ce pentru oaia cea

pierdută ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în lume Mântuitor

şi Răscumpărător, ca să caute şi să mântuiască chipul Tău.

Ţie ne rugăm şi pre Tine te chemăm: Primeşte pre robul Tău

acesta (N), ce aleargă la îndurările Tale şi Carele din pruncie

a dobândit credinţa ortodoxă prin Sfântul Tău Botez; dar

căzând de la ea pentru copilărie, sau altă oarecare

întâmplare, şi acum întorcându-se, şi prin pocăinţă şi

cunoştinţă revenind la a Ta bunătate, varsă peste densul

mila iubirii Tale de oameni; primeşte-l ca pre cel desfrânat

carele s-a reîntors la Tine, Dumnezeule şi Părinte;

îndepărtează de la el toată înşelăciunea şi măiestria

duşmanului; uneşte-l pre dânsul cu turma cea sfântă a

cuvântătoarelor Tale oi; înfrumuseţează-l şi acum cu

mărirea PreaSfinţitului nume al Hristosului Tău; arată-l

părtaş cu toţi credincioşii Sfintelor Taine celor Preacurate,

spre iertarea greşalelor lui celor de mai înainte, şi spre

întărirea viitorului lui şi spre paza sufletului şi a trupului. Dă

lui să alerge către Tine în tot timpul şi locul, şi să stăruiască

în Bisericile Tale spre a plini cele plăcute Ţie; ca, prin binefaceri,

să se arate şi moştenitor împărăţiei Tale celei cereşti;

căreia învredniceşte-ne şi pre noi împreună cu dânsul. Cu

harul şi cu îndurările Hristosului Tău, cu Carele

Binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Pace tuturor; Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai plecat cerurile şi

Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc; Cela ce

prin Crucea Ta ne-ai eliberat pre noi de blestemul

strămoşilor şi ne-ai readus la viaţa cea fericită; Cela ce ai

zis, că se face bucurie în cer pentru un păcătos ce se

pocăieşte; primeşte acum şi pre această pierdută oaie a Ta

cuvântătoare şi uneşte-o cu turma Ta, şi alungă de la ea pre

lupii ce o răpiseră; învredniceşte-l pre dânsul să calce peste

şerpi şi peste scorpii, întărindu-l cu Crucea Ta şi păzindu-l cu

mărirea numelui Tău celui închinat ce se cheamă de noi

servii Tăi.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti

şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău Celui fără început, şi Preasfântului, bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Şi după rugăciune luând Preotul Sfântului Mir, îl unge după

rânduiala celor ce se botează, făcând-l chipul Crucii la frunte, la

ochi, la nări, la buze, la amândouă urechile, la mâini, la piept, pe

spate şi genunchi, zicând: Pecetea darului Sfântului Duh. Amin. Şi

după ungere pune mâna pre capul lui zicând aceasta rugăciune.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin trimiterea

Preasfântului Tău Duh, ai umplut de har pre discipoli,

păzeşte în sfinţenia Ta şi pre robul Tău acesta ce s-a reîntors

din calea cea rătăcită, povăţuindu-l în credinţa Ta şi

învrednicindu-l prin ungerea Mirului acestuia şi de

mireasma Sfântului Tău Duh. Dă-i lui a umbla după voinţa

Ta; şi învredniceşte-l împreună cu noi să fie părtaş şi

înfricoşatelor Tale Taine, şi păzind dreaptă credinţa cea în

Tine, să se arate demn şi de cereasca Ta împărăţie, prin

harul Hristosului Tău; cu Carele se cuvine Ţie mărire, cinste

şi închinăciune, împreună şi Preasfântului, Bunului şi deviaţă-

făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Mărire… Şi acum… şi apolis.

RÂNDUIALA lui Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care mai înainte se lepădase.

RÂNDUIALA

lui

Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite

persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care

mai înainte se lepădase.

Aceasta rânduială se face şi când cineva dintre Luterani sau

Calvini se întorc la ortodoxie.

Dacă a fost prins cineva fiind copil şi s-a lepădat de ortodoxie

de frică sau din neştiinţă, unui astfel să i se citească rugăciunile

cele curăţitoare în şapte zile şi în a opta să se spele. Şi după ce va

ieşi din scăldătoare încingându-se cu fotă să fie uns cu Mir ca şi

cela ce se botează, şi să se îmbrace în veştminte noi, după chipul

celor ce se botează.

Iar de ar fi juni, bărbaţi ori bătrâni, deplini la vârstă, şi se vor fi

lepădat din cauza pedepselor, să capete iertare din iubire de

oameni. Să postească însă optzeci de zile, îndeletnicindu-se

adesea cu rugăciunea şi făcând metanii. Iar apropiindu-se

plinirea celor optzeci de zile, să li se citească rugăciunile

curăţitoare în opt zile, şi să zică în fiecare zi: Doamne miluieşte,

de 100 de ori; şi după acestea să se spele şi să se ungă cu Mir,

după cum s-a zis mai sus, şi făcându-se Liturghie să se

împărtăşească cu Sfintele Taine, umblând la biserică şi la

Liturghie opt zile ca şi cei botezaţi. Iar de sunt vreunii, care de

bună voie s-au lepădat de credinţă şi voiesc a se reîntoarce, îi

primim şi pre aceştia dar nu-i cuminecăm cu Sfintele Taine, decât

numai la sfârşitul vieţii lor, după canonul 73 al marelui Vasilie,

care zice: Cela ce s-a lepădat de Hristos şi a călcat taina mântuirii,

se cuvine a plânge în tot timpul vieţii sale, şi dator este a se

mărturisi mai înainte de moarte, pentru a se învrednici de Sfintele

Daruri, cu credinţa în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

TEDEUM de MULŢUMIRE

TEDEUM de MULŢUMIRE

ce se cântă la sărbători naţionale şi ocazii când cineva

voieşte a mulţumii lui Dumnezeu pentru vre-o binefacere

Dacă cineva voieşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vre-o

binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în modul

următor:

Dacă mulţămirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie,

după Binecuvântată este Împărăţia: la ectenia obişnuită se

adaugă cererile de mulţumire: după intrare (vohod) troparele

cuvenite zilei şi mulţumirii. După prochimenul zilei, al mulţumirii

şi după Apostolul zilei, al mulţumirii; asemenea şi după

Evanghelia zilei, a mulţumirii. Iar după Evanghelie şi după

ecteniile obişnuite se adaugă ale mulţumirii, Chinonicul zilei şi

acesta al mulţumirii: Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi

voi cânta numele Domnului celui Preaînalt. Aliluia.

Iar după rugăciunea amvonului Iereul citeşte rugăciunea

mulţumirii, şi se cântă doxologia cea mare, ca şi la Utrenie. Iar

dacă voiesc, cântă în locul doxologiei: Pre Tine Dumnezeule te

lăudăm:

Iar dacă mulţumirea se face nu la liturghie, ci după Utrenie,

sau după Vesperină, (vecernie), se urmează aşa: Iereul investit în

epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei Mese, şi tămâind-o cruciş,

începe Tedeumul mulţumirii zicând: Slavă Sfintei…, ş.c.l.

Când se face Tedeumul de mulţumire, la sărbătorile naţionale,

atunci, după sfârşirea Dumnezeieştii Liturghii, pregătită fiind

după cuviinţă o masă în mijlocul Bisericii, îndată după apolis,

Sfinţiţii servitori ies din altar, aducând cu sine Sfânta Evanghelie

şi Sfânta Cruce, pre care le pun pre masa pregătită, şi se aşează

după ordine. Iar proestosul, tămâind masa cruciş, începe: Slavă

sfintei, şi de-o fiinţă, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Corul: Amin, Împărate ceresc…, apoi

citeşte Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,

Doamne miluieşte, (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm, şi Psalmul

117.

Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să

zică dar Israil: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

casa lui Aaron: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

toţi cei ce se tem de Domnul: că este Bun, şi mila Lui

veşnică. Întru strâmtorare fiind eu am chemat pre Domnul,

şi Domnul m-a auzit şi m-a scos la lărgime. Domnul este cu

mine, şi nu mă voi teme; ce-mi va face mie omul? Domnul

este mie ajutor, şi eu voi privi asupra vrăjmaşilor mei. Mai

bine este a nădăjdui spre Domnul de cât a nădăjdui spre om.

Mai bine este a nădăjdui spre Domnul, de cât a nădăjdui

spre boieri. Toate neamurile mă împresurase, şi întru

numele Domnului i-am sfărâmat. Mă înconjurase, şi iarăşi

mă înconjurase; dar întru numele Domnului i-am sfărâmat.

Mă înconjurase ca albinele fagurul; dar s-au stins ca focul cel

de spini, şi întru numele Domnului i-am sfărâmat. Împins am

fost cu mare putere, ca să cad; dar Domnul m-a ajutat. Tăria

mea şi cântarea mea este Domnul; El a fost mântuitorul

meu. Glasul de cântare, de bucurie şi de mântuire se aude în

locaşurile drepţilor. Dreapta Domnului face puterea; dreapta

Domnului este înaltă; dreapta Domnului face puterea. Nu voi

muri, ci voi fi viu, şi voi vesti lucrurile Domnului; Domnul ma

certat cu asprime, dar morţii nu m-a dat. Deschideţi mie

porţile dreptăţii: voi intra prin ele, ca să laud pre Dumnezeu.

Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.

Lăuda-Te-voi, pentru că m-ai auzit, şi ai fost mântuitorul

meu. Piatra, pre care o au dispreţuit ziditorii, aceasta a

ajuns a fi în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta,

şi este admirabilă întru ochii noştri. Aceasta este ziua, pre

care o a făcut Domnul. Să ne bucurăm şi să ne veselim întrînsa.

O Doamne mântuieşte-ne; O Doamne dă-ne

prosperitate. Noi vă binecuvântăm din casa Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi S-a arătat nouă. Tocmiţi

sărbătoare cu înfrumuseţări până la cornurile altarului.

Dumnezeul meu eşti Tu, şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti

Tu, şi Te voi înălţa. Lăudaţi pre Domnul că este Bun, şi mila

Lui veşnică.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). Slavă Ţie Dumnezeule.

Iar Diaconul rosteşte ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm: Corul: Doamne miluieşte. Şi celelalte până la: Pentru navigatori:

şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:

Pentru ca cu milostivire să primească în supracerescul

Său jertfelnic actuala mulţumire şi rugă ale nevrednicilor

robilor săi, şi cu misericordie să ne miluiască, Domnului să

ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să nu respingă mulţumirea noastră a

nevrednicilor robilor Săi, pre care o aducem cu inimă

umilită pentru binefacerile primite de la Dânsul; ci să-I fie

bineplăcută ca tămâia cea bine mirositoare, şi ca o totală

ardere grasă, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca şi acum să audă glasul rugăciunii noastre a

nevrednicilor robilor Săi, şi bunul scop şi dorinţa

credincioşilor Săi, pururea să le împlinească spre bine, şi ca

un Milostiv totdeauna să ne binefacă nouă şi sfintei Sale

Biserici, şi la tot credinciosul robul său să dăruiască

cererile, Domnului să ne rugăm,

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să izbăvească Sfântă Biserica Sa, şi pre robii săi

(ori pre robul său, N) de toată supărarea, nevoia, urgia şi

primejdia, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre

credincioşii Săi totdeauna să-i fortifice cu sănătate, cu zile

îndelungate şi cu pace, şi prin întrarmarea Sfinţilor Săi

Îngeri, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, Pre Preasfânta,

curata…, corul: Ţie Doamne. Iereul eschiamă: Că Ţie se cuvine

toată slava…, corul: Amin. Apoi, Dumnezeu este Domnul şi S-a

arătat nouă, binecuvântat cela ce vine întru numele Domnului, şi

troparele acestea, glasul al 4-lea.

Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,

pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,

slăvind Te lăudăm binecuvântăm, mulţămim, cântăm, şi

mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:

Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Slavă… glasul acelaşi

De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici,

învrednicindu-ne în dar, Stăpâne, cu zel alergând la Tine,

mulţămire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre

binefăcătorul şi plăsmuitorul, strigăm: Slavă Ţie,

Dumnezeule Preaîndurate.

La sărbătorile naţionale, la Slavă: se zice acest Tropar, glasul Iiu:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta; biruinţă evlaviosului domnitorului nostru

Carol I-iu, Rege al României, asupra barbarilor dăruieşte, şi

cu crucea Ta păzeşte pre poporul Tău.

Născătoare de Dumnezeu ajutătoarea creştinilor, robii Tăi

agonisind solicitarea Ta cu mulţămire strigăm Ţie: bucură-te

Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi totdeauna

să ne izbăveşti din toate nevoile, cu rugăciunile Tale, una

grabnică solitoare.

Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: şi

duhului tău Diaconul: Înţelepciune să luăm aminte.

Prochimen glasul al 4-lea.

Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi voi cânta numele

Domnului celui Preaînalt.

stih: Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta.

Apoi, se citeşte Apostolul, din epistola Sfântului Pavel către

Efeseni: 5;8-21

Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi: căci rodul duhului este

întru toată bunătatea şi dreptatea, şi adevărul. Cercaţi ce

este bine plăcut Domnului. Şi să nu fiţi părtaşi la faptele cele

neroditoare ale întunericului, ci mai vârtos să le, mustraţi.

Că cele ce se fac de către dânşii întru ascuns, ruşine este ale

şi grăi. Iar toate cele dezvelite se arată de lumină; căci tot ce

se arată este lumină. Pentru aceea zice: deşteaptă-te cela ce

dormi, şi te scoală din morţi, şi te va lumina Hristos. Socotiţi

deci cum să umblaţi cu pază, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca

cei înţelepţi, răscumpărând timpul că zilele rele sunt. Drept

aceea nu fiţi nepricepuţi, ci cunoscând ce este voia lui

Dumnezeu. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este

desfrânarea; ci vă umpleţi de Duhul, vorbind între voi în

psalmi şi în laude, şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi

cântând întru inimile voastre Domnului. Mulţumind în tot

timpul pentru toate lui Dumnezeu şi Tatăl, întru numele

Domnului nostru Iisus Hristos, supunâdu-vă unul altuia întru

frica lui Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale se citeşte Apostolul din I-a epistolă

către Timotei: 2;1-6.

Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,

cereri rugăminţi, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru

împăratul şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să

petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.

Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului

nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi

oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci unul este

Dumnezeu, şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,

omul Hristos Iisus, Carele s-a dat pre sine răscumpărare

pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,

Amin.

Evanghelia de la Luca: 7;12-19.

În timpul acela, intrând Iisus într-un sat, L-au întimpinat

zece bărbaţi leproşi, care au stătut de departe. Şi aceia au

înălţat glasul zicând: Iisuse Învăţătorule, miluieşte-ne. Şi El

văzându-i le-a zis: mergeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi a fost,

când mergeau ei s-au curăţit. Iar unul dintr-înşii, văzând că

s-a vindecat, s-a întors mărind pre Dumnezeu cu glasul

mare. Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-i, şi

acela era Samarinean. Iar Iisus răspunzând a zis: au nu zece

s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au aflat să se

întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, fără numai acest străin?

Şi a zis lui: Scoală-te şi mergi, credinţa ta te-a mântuit.

Iar la ziua onomastică a Domnitorului se citesc din Apostol şi

din Evanghelie următoarele:

Apostolul din epistola către Romani: 13;1-7.

Fraţilor, tot sufletul să se supună stăpânirilor celor mai

înalte.

Căci nu este stăpânire, fără numai de la Dumnezeu; şi

stăpânirile care sunt, de la Dumnezeu sunt orânduite. Pentru

aceea cela ce se împotriveşte stăpânirii, orânduielii lui

Dumnezeu se împotriveşte, şi care se împotrivesc îşi vor lua

judecată. Căci dregătorii nu sunt frică faptelor celor bune, ci

celor rele. Deci, voieşti să nu-ţi fie frică de stăpânire? fă

binele şi vei avea laudă de la dânsa; căci ea este servitoare a

lui Dumnezeu spre bine. Iar de faci rău teme-te, căci nu în

zadar poartă sabia; căci este servitoare a lui Dumnezeu

răzbunătoare spre pedeapsa celui ce face răul. Pentru aceea

trebuie să vă supuneţi nu numai de frica pedepsii, ci şi

pentru conştiinţă. Pentru aceasta plătiţi şi dare; căci ei sunt

servitorii lui Dumnezeu, cu însuşi aceasta de-a pururea

îndeletnicindu-se. Daţi dar tuturor ceea ce datoriţi: celui cu

tributul, tribut; celui cu darea, dare; celui cu frica, frică;

celui cu cinstea, cinste.

Evanghelia de la Matei: 22;15-22.

În timpul acela sfat au făcut fariseii asupra lui Iisus, cum

să-L prindă în cuvânt. Şi au trimis pre învăţăceii lor,

împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule! Ştim că eşti

Adevărat, şi înveţi calea lui Dumnezeu întru adevăr, şi nu-Ţi

este grijă de nimeni; căci Tu nu cauţi în faţa oamenilor. Deci

spune nouă, ce Ţi se pare? Cade-se a da tribut Cezarului, sau

nu? Iară Iisus, cunoscând viclenia lor, a zis: Ce mă ispitiţi

făţarnicilor? Arătaţi-mi banul tributului. Iar ei i-au adus un

dinar. Şi El a zis lor: al cui este acest chip şi scriptura de pre

el? Zis-au ei Lui: ale Cezarului. Atunci a zis lor: redaţi dar

Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce

sunt ale lui Dumnezeu. Şi auzind ei aceasta, s-au mirat; şi

lăsându-L s-au dus.

După Evanghelie îndată Diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu, Regele României,

pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată

augusta lor familie, şi pentru tot palatul şi oştea lui, pentru

stăpânirea, învingerea, continuitatea, pacea, sănătatea,

mântuirea lor, şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru mai

ales să confăptuiască şi să-i ajute lui întru toate, şi să

supună sub picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul

(Episcopul) nostru (N), şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii

noştri.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca

nişte robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru

Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu

abundanţă asupra robilor Tăi: procădem înaintea Ta şi-Ţi

proaducem doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă

strigăm: izbăveşte din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca un

Milostiv, totdeauna plineşte spre bine dorinţele noastre ale

tuturor, cu sârguinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Precum cu milă ai auzit rugăciunile robilor Tăi Doamne, şi

ai arătat asupră-le misericordia filantropiei Tale, aşa şi de

acum înainte netrecând cu vederea plineşte întru slava Ta

toate voinţele cele bune ale credincioşilor Tăi, şi arată spre

noi toţi mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşalele

noastre: rugămu-ne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Bine primită să fie, Atotbunule Stăpâne, aceasta

mulţumire a noastră înaintea măririi slavei Tale, ca o tămâie

bine mirositoare, şi ca o totală ardere grasă, şi ca un Îndurat

trimite totdeauna robilor Tăi milele Tale cele bogate şi

îndurările Tale, şi izbăveşte Biserica Ta cea Sfântă, cetatea

aceasta (sau satul aceasta) de toate contrarietăţile vrăjmaşilor

celor văzuţi şi nevăzuţi, şi la tot poporul Tău

dăruieşte zile îndelungate fără de păcat şi cu sănătate, şi

propăşire în toate virtuţile: rugămu-Te Atotîndurate

Împărate, cu milostivire auzi-ne şi grabnic ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Iar Iereul zice eschiamarea: Auzi-ne Dumnezeule mântuitorul

nostru: Corul: Amin. Şi închinându-se de trei ori înaintea Sfintei

Mese, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Iereul cu toată

luarea aminte şi umilinţă citeşte rugăciunea aceasta cu mare glas:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Dumnezeul

îndurărilor şi a toată misericordia, a căruia milă este

nemăsurată, şi iubirea de oameni adânc ne ajunsă; la a Ta

mărire procăzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi

netrebnici, cu umilinţă acum aducem mulţămire

misericordiei Tale, pentru binefacerile Tale ce au fost asupra

robilor Tăi (sau robului Tău); şi ca pre Domnul, Stăpânul şi

binefăcătorul, Te slăvim, Te lăudăm, cântăm şi Te mărim, şi

procăzând iarăşi mulţămim, rugând cu umilinţă nemăsurata

şi nespusa Ta misericordie; ca precum ai binevoit a primi

acum rugăciunile robilor Tăi, şi cu milostivire i-ai învrednicit

a li se împlini, aşa şi de acum înainte învredniceşte-i a spori

întru dreapta credinţă, întru dragostea cea către Tine, şi cea

către aproapele, şi întru toate faptele cele bune, şi a

dobândi ale Tale bine faceri, împreună cu toţi credincioşii

Tăi. Sfântă Biserica Ta, şi cetatea aceasta (sau satul aceasta)

izbăveşte-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace şi

linişte; şi ne învredniceşte totdeauna mulţumire a proaduce,

cele prea bune a grăi şi a cânta Ţie cu Cel fără început al Tău

Părinte, şi cu Bunul, şi Cel de-o fiinţă al Tău Duh,

Dumnezeului Cel întru o fiinţă slăvit:

Şi îndată eschiamă cu glasul mai înalt: Slavă Ţie Dumnezeului

nostru dătătorului de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi

cântă doxologia cea mare, adică: Slavă întru cei de sus lui

Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale, şi la onomastica Domnitorului,

zicând Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii noştri, Domnului

să ne rugăm: toţi îngenunchează împreună cu Preotul, carele cu

capul descoperit, citeşte această rugăciune pentru Domnitor şi

pentru ţară:

Doamne Dumnezeul nostru! Dumnezeul îndurărilor şi a

toată bunătatea, a căruia milă este nemăsurată, şi iubirea

de oameni adânc neajunsă: procădem la a Ta misericordie

cu frică şi cu cutremur, că nişte robi netrebnici spre semn de

mulţămire pentru ale Tale binefaceri ce ai arătat

evlaviosului şi iubitorului de Hristos Domnitorului nostru

Carol I-iu, Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi la

tot neamul nostru. Cu umilinţă ne rugam Ţie, Doamne al

puterilor, ca precum în trecut ne-ai miluit şi nu ai depărtat

de la noi pronia Ta cea dumnezeiască, aşa şi de acum să nu

depărtezi de la noi îndurările Tale, nici să intri la judecată cu

noi pomenind păcatele noastre; căci de Te vei uita la fără de

legi, Doamne, Doamne, cine va subzista? Nu pentru

dreptăţile noastre, ci pentru mila Ta cea mare îndrăznim a

ne apropia şi a ne ruga Ţie: întăreşte-ne în credinţa Ta cea

Sfântă; încălzeşte inimile noastre cu focul dragostei celei

către Tine şi către aproapele; alungă de la noi tot spiritul

viclean şi necurat, carele se împotriveşte voii Tale celei

Sfinte, şi mântuirii noastre. Păzeşte, Doamne, întru zile

îndelungate şi întru pace neturburată pre robul Tău

evlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul nostru Carol Iiu,

Regele României, şi pre soţia sa Elisabeta Doamna şi

Regina şi pre toată augusta lor familie, pre care l-ai ales să

conducă acest popor al Tău ca întru liniştea lui să putem şi

noi toţi a ne petrece o viaţă lină şi neturburată de răutăţile

lumii.

Dă Doamne, dregătorilor noştri Duhul cel Sfânt al

înţelepciunii şi al iubirii de oameni, care edifică popoarele şi

le înalţă, înnoieşte în inimile judecătorilor duhul cel drept,

carele luminează şi învaţă tot adevărul. Varsă în păstorii cei

sufleteşti ai poporului Tău duhul lepădării de sine, pre care

l-ai dat Sfinţilor Apostoli, când i-ai trimis în lume la

predicarea cuvântului adevărului Tău. Şi pre toţi ne

învredniceşte a spori în faptele cele mântuitoare, care fac

pre oameni a fi după asemănarea Ta, spre mărirea numelui

Tău întru noi, şi spre lăţirea împărăţiei Fiului Tău, Domnului

nostru Iisus Hristos, pre Carele l-ai trimis în lume, pentru

mântuirea neamului omenesc.

Auzi-ne, Doamne, precum ai auzit cu milostivire

rugăciunile părinţilor noştri, când chemau ei ajutorul şi

îndurările Tale asupra lor şi asupra ţării acesteia, întru care

se proslăveşte numele Tău. Păzeşte, Doamne, ţara aceasta

România, şi Sfânta Biserica Ta, ce ai întemeiat întru dânsa,

izbăvindu-le de toată reaua întâmplare. Ajută-ne cu harul

Tău, ca totdeauna cu inimă curată, şi cu viaţă neprihănită,

să Te mărim pre Tine Dumnezeul Cel necuprins de minte, şi

adorat în trei ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi să-Ţi

strigăm din prisosinţa credinţei şi a dragostei:

Cu glasul mai ridicat: Slavă Ţie Dumnezeului, dătătorului

nostru de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi doxologia cea

mare, sau în locul ei acest imn al Sfântului Ambrozie, Episcopul

Mediolanului.

Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pre Tine Doamne Te

mărturisim; pre Tine preaveşnicule Părinte tot pământul Te

măreşte. Ţie toţi Îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile, Ţie

Heruvimii şi Serafimii cu glasuri neîncetate strigă: Sfânt,

Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, pline sunt cerurile şi

pământul de mărirea slavei Tale. Pre Tine preaslăvitul cor al

Apostolilor, pre Tine lăudabilul număr al Profeţilor, pre Tine

Te laudă prealuminata oaste a Martirilor, pre Tine în tot

universul Te mărturiseşte Sfânta Biserică pre Părintele

măririi celei neajunse, a închinatului, adevăratului şi Unul-

Născutului Tău Fiu, şi pre Sfântul Duh Mângâitorul. Tu eşti

Împăratul slavei Hristoase, Tu eşti Fiul pururea fiitor al

Părintelui. Tu luând pre om spre izbăvire, nu Te-ai îngreţoşat

de pântecele Fecioarei. Tu, învingând boldul morţii, ai

deschis credincioşilor Împărăţia Cerului. Tu şezând de-a

dreapta lui Dumnezeu întru slava Tatălui, eşti crezut a veni

ca judecător. Pre Tine deci Te rugăm ajută robilor Tăi pre

care i-ai răscumpărat cu sângele Tău cel preţios;

învredniceşte-i a împărăţi cu Sfinţii Tăi întru slava Ta cea

veşnică. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi

binecuvintează moştenirea Ta, îndreptează-i şi-i înalţă în

veac. În toate zilele binecuvânta-Te-vom, şi vom lăuda

numele Tău în veac, şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne

Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

Miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne. Fie, Doamne, mila Ta

spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Spre Tine,

Doamne, am nădăjduit, să nu ne ruşinăm în veci, Amin.

Diaconul: înţelepciune. Corul: Pre cea mai cinstită. Slavă…, Şi

acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori) Binecuvintează.

Iereul face apolisul zilei, şi apoi binecuvântând poporul zice:

Binecuvântarea Domnului peste voi, cu harul, cu

îndurările şi cu iubirea de oameni a Lui, totdeauna, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi se duce fiecare la ale sale. Iar la solemnităţi naţionale, după

apolis, Diaconul stând în mijlocul Bisericii, cu faţa spre Altar, zice

cu glasul înalt polihroniul pentru Domnitor, pentru autoritatea

bisericească, pentru Sfântul cârmuitor s.c.l. precum s-a arătat în

urmă la pag. 509. Iar corul, la fiecare polihronare, cântă: Mulţi

ani.

În timpul polihronului Preotul stă cu crucea în mână dinaintea

Uşilor împărăteşti, cu faţa spre popor, şi la fiecare mulţi-ani însemnă

poporul cu Sfânta Cruce făcând de trei ori semnul Crucii

spre apus, spre miază-zi şi spre miază-noapte. Apoi sărută el

însuşi Crucea şi toţi asistenţii. Iar Corul cântă necontenit: Mulţi

ani, până ce toţi sărută Sfânta Cruce.

TEDEUM la ANUL NOU

TEDEUM la ANUL NOU

După săvârşirea Liturghiei zice Diaconul: Binecuvintează

stăpâne. Preotul: Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a

Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, corul:

Amin. Şi citesc. Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 64:

Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule în Sion, şi Ţie se va da

rugăciune în Ierusalim. Auzi rugăciunea mea; către Tine tot

corpul va veni. Nelegiuirile ne-au învins; Tu vei curaţi

răutăţile noastre. Fericit este acela, pre Carele l-ai ales şi l-ai

primit, ca să locuiască în curţile Tale. Umplea-ne-vom de

bunătăţile casei Tale, ale Sfintei Tale Bisericii; minunat eşti

întru dreptate. Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru,

nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt

pre mare departe. Cela ce întăreşti munţii cu puterea Ta,

încins fiind cu tăria. Cela ce turburi adâncul mării, şi

potoleşti vuietul valurilor ei. Cela ce turburi neamurile şi

spăimântezi locuitorii marginilor pământului prin semnele

Tale; ieşirile dimineţii şi ale serii le veseleşti. Cercetează

pământul, şi-l adapă, îmbogăţeşte-l cu îndestulare; râul lui

Dumnezeu umple-l de ape, găteşte hrana lor, care aşa se

găteşte. Adapă brazdele pământului, înmulţeşte productele

lui, veseleşte-l cu picături, ca să răsară. Binecuvintează

cununa anului cu bunătatea Ta, şi câmpiile Tale să se umple

de grăsime. Să abunde frumuseţile pustiei, şi dealurile să se

încingă cu bucurie. Să se umple câmpiile cu oi şi văile să se

abunde în grâu; toţi să strige de bucurie şi să cânte.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). După aceea Diaconul

zice ectenia următore:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletele

noastre. Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor

lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să

ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu

credinţă, cu evlavie, şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,

Domnului să ne rugăm.

Pentru preaSfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau

Episcopul) nostru (N), pentru cinstita preoţie, cea întru

Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să

ne rugăm.

Pentru preaevlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul

nostru Carol I-iu, Regele României; pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi

pentru tot palatul şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-i ajute, şi să supună sub picioarele lui pre tot

vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.

Pentru oraşul acesta, şi pentru toate cetăţile, satele,

ţările, şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca cu milostivire să primească actuala mulţumire

şi rugă a noastră nevrednicilor robilor Săi întru

Supracerescul Său jertfelnic, şi cu misericordie să ne

miluiască, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca bine primite să fie rugăciunile noastre şi să

ierte nouă şi la tot poporul Său toate greşalele cele de voie

şi cele fără de voie din răutate făcute de noi în anul trecut,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze începutul şi petrecerea anului

acestuia cu harul iubirii Sale de oameni; şi să ne dăruiască

timpuri paşnice, aere bine temperate, şi viaţă fără păcate cu

sănătate şi cu îndestulare, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să depărteze de la noi toată mânia Sa cea cu

dreptul pornită asupra noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să alunge de la noi toate patimile cele

stricătoare de suflet, şi obiceiurile cele corupte; şi să

sădească frica Sa întru inimile noastre, spre împlinirea

poruncilor lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să înnoiască duhul cel drept în interiorul

nostru, şi să ne întărească întru credinţa ortodoxă, şi să ne

facă grabnici spre lucrarea faptelor celor, bune, şi spre

împlinirea tuturor poruncilor Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să răpună toate eresurile şi dezbinările, şi să

planteze pretutindeni dreapta credinţă şi evlavia, şi să

întoarcă la cunoştinţa adevărului Său pre toţi cei depărtaţi

de la credinţa cea dreaptă, şi să-i unească cu Sfânta

Biserica Sa cea ortodoxă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să izbăvească Sfânta Sa Biserică, şi pre noi pre

toţi de supărarea, primejdia, urgia şi nevoia şi de toţi

vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre noi credincioşii Săi, să ne

fortifice totdeauna cu sănătate, cu zile îndelungate şi cu

pace prin întrarmarea Sfinţilor Săi Îngeri, Domnului să ne

rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita

Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui

Hristos Dumnezeu să o predăm.

Corul: Ţie Doamne Preotul eschiamă:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor.

Corul: Amin. Apoi: Dumnezeu este Domnul…, şi troparele

acestea, glasul al 4-lea:

Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,

pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,

slăvind Te lăudăm, binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi

mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:

Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Mărire… glasul al 3-lea

De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici

învrednicindu-ne în dar, Stăpâne cu zel alergând la Tine,

mulţumire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre

binefăcătorul şi plăsmuitorul strigăm: slavă Ţie,

Dumnezeule Preaîndurate.

Şi acum… glasul al 2-lea

Făcătorule a toată făptura, Carele ai pus timpurile şi anii

întru Stăpânirea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii

Tale, Doamne, păstrând în pace pre Domnitorul, şi cetatea

Ta cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne

mântuieşte.

Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: Şi duhului

tău. Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cânta-voi Domnului Binefăcătorului meu, şi voi cânta numele

Domnului celui Preaînalt.

stih: Bucurase-va inima mea de mântuirea Ta.

Apoi citeşte Apostolul din I-a epistolă către Timotei: 2;1-6.

Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,

cereri, rugăminţi, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru

împăratul, şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să

petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.

Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului

nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi

oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Că unul este

Dumnezeu şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,

omul Iisus Hristos, Carele s-a dat pre sine răscumpărare

pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,

Amin.

Iereul: Pace ţie: Cititorul: Şi duhului tău, Diaconul:

Înţelepciune. Cititorul: Aliluia, glasul al 4-lea. Apoi Diaconul: Şi

pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pre

Domnul Dumnezeu să-L rugăm. Corul: Doamne miluieşte, (de trei

ori). Diaconul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie,

Iereul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului tău, Iereul: Din Sfânta

Evanghelie de la Luca citire. Corul: Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.

Diaconul: Să luăm aminte, şi îndată Iereul: citeşte Evanghelia de

la Luca cap. 4;16-22.

În timpul acela venit-a Iisus în Nazaret, unde era crescut,

şi a intrat după obiceiul său în ziua sâmbetei în Sinagoga, şi

s-a sculat să citească. Şi au dat Lui cartea profetului Isaia, şi

deschizând cartea a aflat locul, unde era scris: Duhul

Domnului peste Mine, pentru care M-a uns, a bine vesti

săracilor M-a trimis, a vindeca pre cei zdrobiţi cu inima, a

predica iertare celor captivi, şi orbilor vedere, a libera întru

uşurare pre cei sfărâmaţi, a predica anul Domnului cel

primit. Şi închizând cartea, dându-o servitorului, a şezut. Şi

ochii tuturor în Sinagogă era privind spre Dânsul. Şi a

început a grăi către dânşii: Că astăzi s-a plinit Scriptura

aceasta întru urechile voastre. Şi toţi îl mărturiseau, şi se

mirau de cuvintele harului, ce ieşeau din gura Lui.

Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Îndată Diaconul zice

ectenia aceasta:

Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru să

zicem;

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Doamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnul nostru Carol I-iu Regele României, pentru

soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta

lor familie, şi pentru stăpânirea, învingerea, continuitatea,

pacea, sănătatea, mântuirea lor, şi pentru ca Domnul

Dumnezeul nostru mai ales să-i ajute, şi să supuie sub

picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau

Episcopul) nostru (N) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii

noştri.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca

nişte, robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru

Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu

abundenţă asupra robilor Tăi; procedăm şi proaducem Ţie

doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă strigăm; izbăveşte

din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca Milostiv totdeauna

împlineşte spre bine dorinţa noastră a tuturor, cu sârguinţă

ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului

ce a sosit, şi să domoleşti întru noi toate vrăjmăşiile,

neorânduielile, şi luptele lăuntrice; şi să ne dai pace,

dragoste tare şi nefăţarnică, armonie bine tocmită şi viaţă

virtuoasă, rugămu-Te Atotbunule Doamne, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să ne dai ploi bine temperate, timpurii şi târzii,

rouă producătoare, vânturi măsurate şi bine temperate, şi să

strălucească căldura soarelui, rugămu-Te Atotîndurate

Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să pomeneşti Sfântă Biserica Ta, să o întăreşti,

să o împuterniceşti, să o răspândeşti, şi să o împaci, şi să o

păzeşti în veci nevătămată de porţile iadului, şi neînvinsă de

toate cursele vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi,

rugămu-Te, Atotţiitorule Stăpâne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

Pentru ca în anul acest viitor, şi în toate zilele vieţii

noastre, să ne izbăvim noi de foamete, de epidemie, de

cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de supra

venirea celor de alt neam, şi de războiul lăuntric, şi de toată

plaga mortală, şi de supărare şi de nevoie, rugămu-Te

Misericorde Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Iereul eschiamă:

Auzi-ne, Dumnezeule mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi Milostive, Milostiv fii, Stăpâne, pentru păcatele

noastre, şi ne miluieşte; că Milostiv şi Iubitor de oameni

Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin. Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii,

Domnului să ne rugăm. Iar Preotul citeşte rugăciunea următoare:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al

nemuririi, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută,

Carele ai pus timpurile şi anii întru Stăpânirea Ta, şi dirigi

toate cu pronia Ta cea cerească şi tot bună. Mulţumimu-Ţi

pentru îndurările Tale, care le-ai făcut admirabile asupra

noastră în timpul trecut al vieţii noastre, rugămu-Te,

Atotîndurate Doamne binecuvintează cununa anului ce a

sosit, cu bunătatea Ta; păstrează pre iubitul robul Tău

Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi pre soţia sa

Elisabeta Doamna şi Regina, şi pre toată augusta lor familie.

Înmulţeşte zilele vieţii lor întru sănătate neclătită, şi le

dăruieşte propăşire întru toate virtuţile. Dă de sus bunătăţile

Tale, şi la tot poporul Tău sănătate şi mântuire, şi întru toate

bună sporire. Sfântă Biserica Ta, cetatea aceasta, şi toate

cetăţile şi ţările, izbăveşte-le de toată reaua întâmplare,

dăruindu-le pace şi neturburare, ca să ne învredniceşti

totdeauna a proaduce mulţumire Ţie Părintelui Celui fără de

început, cu Unul-Născutul Tău Fiu, cu Sfântul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, lui Dumnezeu celui slăvit întru o fiinţă, şi

a cânta Preasfântul Tău nume.

Apoi eschiamă: Slavă Ţie binefăcătorului nostru, în vecii

vecilor. Corul: Amin. Şi îndată cântă doxologia cea mare, adică:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, sau în locul ei, imnul

Sfântului Ambrozie, Episcopul Mediolanului: Pre Tine Dumnezeule

Te lăudăm…, iar după sfârşirea lui, Diaconul: Înţelepciune. Iereul:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne…, Corul: Pre

cea mai cinstită de cât Heruvimii…, Iereul: Slavă Ţie Hristoase

Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Corul: Slavă…, Şi

acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori), binecuvintează, Iereul:

Cela ce cu corpul a binevoit a se tăia împrejur pentru

mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru,

pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un Bun şi

Iubitor de oameni.

Iar Diaconul eschiamă.

Preaevlaviosului şi de Hristos iubitorului Domnul nostru

Carol I-iu, Regele României, şi soţiei sale Elisabeta Doamna,

şi Regina, şi augustei lor familii, dă-le, Doamne, zile bune şi

îndelungate, viaţă paşnică, sănătate, mântuire, şi întru

toate bună sporire, iar asupra vrăjmaşilor victorie, şi-i

păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

Diaconul polihroniază iarăşi:

Preasfinţitului Arhiepiscopului şi Mitropolitului (sau

Episcopului) nostru (N) dă-i, Doamne, zile îndelungate şi

bună sporire întru dreapta predicare a cuvântului adevărului

Tău, şi întru conducerea turmei celei cuvântătoare pre calea

mântuirii, şi-l păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

Diaconul polihroniază a treia oară:

Binecredinciosului şi îndreptătorului sfat, căpeteniilor

cetăţilor, la toată iubitoarea de Hristos oaste, tuturor

ortodocşilor creştini, ce s-au adunat la această Sfântă

serbare: dă-le Doamne zile îndelungate, pace şi sănătate, şi

întru toate bună sporire, şi păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

CUVÂNT CATEHETIC tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor

CUVÂNT CATEHETIC

tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor

Binecuvintează Părinte!

De este cineva bine credincios şi iubitor de Dumnezeu, să

se îndulcească de această serbare frumoasă şi veselă. De

este serv recunoscător, să intre bucurându-se de bucuria

Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum

dinarul. De a lucrat cineva din ora întâia, să-şi primească

astăzi dreaptă plată. De a venit cineva după ora a treia, cu

mulţămire să serbeze. De a sosit cineva după a şasea oră,

nici cum să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De

a întârziat până în ora a noua, să se apropie, nici cum

îndoindu-se. De a sosit cineva numai în ora a unsprezecea,

să nu se teamă de întârziere; că darnic fiind Stăpânul,

primeşte pre cel din urmă, ca şi pre cel dintâi; linişteşte pre

cel din ora a unsprezecea, ca şi pre cela ce a lucrat din ora

întâia; şi pre cel din urmă miluieşte, şi pre cel dintâi

preţuieşte; acestuia plăteşte şi aceluia îi dăruieşte; şi faptele

le primeşte şi socotinţa îi place; şi lucrul îl preţuieşte, şi

voinţa o laudă. Deci intraţi toţi în bucuria Domnului nostru;

şi cei întâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii

împreună dănţuiţi; înfrânaţii şi leneşii cinstiţi ziua. Cei ce aţi

postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi; masa este plină,

ospătaţi toţi, viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând.

Toţi îndulciţi-vă de ospăţul credinţei. Toţi împărtăşiţi-vă de

bogăţia bunătăţii. Nimeni să se plângă de sărăcie; că s-a

arătat Împărăţia cea pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască

de păcate; că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu

se teamă de moarte; că moartea Mântuitorului ne-a eliberat

pre noi. Stinsu-o-a pre dânsa, Cel ţinut de dânsa. Prădat-a

iadul, Cela ce s-a pogorât în iad. Amărâtu-s-a gustând din

trupul lui; şi aceasta presupunându-o Isaia a strigat: Iadul,

zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pre Tine jos. Amărâtu-s-a

că s-a stricat. Amărâtu-s-a, că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că

s-a omorât. Amărâtu-s-a, că s-a surpat. Amărâtu-s-a că s-a

legat. Luat-a trup, şi cu Dumnezeu s-a întâlnit. Luat-a

pământ, şi s-a întâmpinat cu cerul. Luat-a ce a văzut, şi a

căzut unde n-a văzut. Unde-ţi este moarte acul? Unde-ţi este,

iadule învingerea? Înviat-a Hristos, şi tu te-ai surpat. Înviat-a

Hristos şi au căzut demonii. Înviat-a Hristos, şi se bucură

Îngerii. Înviat-a Hristos, şi viaţa domneşte. Înviat-a Hristos, şi

nici un mort nu este în mormânt. Căci Hristos sculându-se

din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Căruia este

mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.

CUVÂNT de sfătuire în Sfânta şi marea joi

CUVÂNT

de sfătuire în Sfânta şi marea joi, a celui în

tre Sfinţi

părintelui nostru Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul

Constantinopolei

Binecuvintează Părinte!

Iubiţilor şi preadoriţilor mei fraţi, care v-aţi fi adunat în

Sfânta lui Dumnezeu Biserică, spre a servi lui Dumnezeu cel

Viu, în cuvioşie şi dreptate, şi cu frică să vă împărtăşiţi cu

Sfintele, curatele, nemuritoarele şi înfricoşatele Taine a lui

Hristos, ascultaţi-mă pre mine umilitul şi nevrednicul, căci

nu sunt eu cela ce grăieşte şi vă învaţă, ci harul

Preasfântului şi de-viaţă-dătătorului Duh; că nu de la mine

grăiesc, ci precum m-am învăţat din Sfintele canoane, şi de

la purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi precum a primit

Biserica de la înţelepţii şi Dumnezeieştii Apostoli; aşa deci

zic eu însumi umilitul şi mai neputinciosul dintre toţi: faptele

voastre nu le cunosc, întreprinderile nu le ştiu; şi pentru

aceea cuprins de frica lui Dumnezeu, sfătuiesc pre fiecare

din voi, bărbaţi şi femei, mici şi mari: nimeni dintre voi,

vinovat fiind de păcat şi mustrat de conştiinţa sa, mai

înainte de a se căi şi mărturisi, să nu cuteze cu dispreţ a se

apropia şi a se atinge de acest foc dumnezeiesc; că

Dumnezeul nostru este foc mistuitor, şi celor ce se apropie

cu credinţă şi cu frică, ca de Dumnezeu împăratul şi

judecătorul nostru al tuturor, le arde şi le mustuieşte

păcatele, iar sufletele le luminează şi sfinţeşte; dar ale

necredincioşilor şi celor ce se apropie cu neruşinare, le arde

şi mistuie sufletele şi trupurile. Pentru aceasta între noi

mulţi bolnavi şi neputincioşi dorm, adică mor mulţi

nemărturisiţi şi nepocăiţi. Mai departe, vă rog fraţii mei, şi

zic: nici un jurător, sau călcător de jurământ, sau minţitor,

sau clevetitor, sau preacurvar, sau desfrânat, sau răpitor,

sau beţiv, sau defăimător, sau având ură asupra fratelui său,

sau făcător de ucidere, sau mag, sau fermecător, sau

otrăvitor, sau descântător, sau ghicitor, sau tâlhar, sau

eretic, să nu vină nemărturisit şi nepregătit, nici să se atingă

sau să se apropie de înfricoşatele Taine ale lui Hristos; că

înfricoşat este a cădea în mâinile lui Dumnezeu celui viu;

căci cuvântul lui Dumnezeu este mai tăios decât sabia cu

două ascuţişuri, pătrunzând până la încheietură, până la

oase, şi până la măduvă, până la cugete şi până la inimă.

Deci vedeţi fraţii mei ca nimeni nepocăit, nepregătit, sau

nevrednic venind, să nu se cuminece cu înfricoşatele şi

curatele lui Taine. Căci Însuşi zice: Eu sunt şi nu este

Dumnezeu afară de Mine; Eu voi omorî şi voi face viu; şi nu

este cine să vă scotă pre voi din mâinile Mele; Că Însuşi este

Împăratul veacurilor. Căruia se cuvine toată mărirea, cinstea

şi închinăciunea, împreună şi Părintelui celui fără început, şi

Preasfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNE ce se citeşte în fiecare post

RUGĂCIUNE

ce se citeşte în fiecare post

Nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor de pre

mare departe, Dumnezeul nostru Carele mai înainte ai

însemnat prin legea cea veche şi cea nouă aceste zile de

post, la care ne-ai învrednicit pre noi a ajunge acum, de la

Tine cerem şi Ţie ne rugăm, întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să

ne nevoim într-însele cu bună nevoinţă, spre mărirea

numelui Tău celui Sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre,

pentru omorârea patimilor şi învingerea a tot păcatului; ca

întru pocăinţă împreună cu Tine răstignindu-ne şi

înmormântându-ne, să ne sculăm din faptele cele moarte şi

să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta în toate zilele vieţii

noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pre noi,

Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău Celui fără început, şi

Preasfântului, Bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum

şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA în luminata zi a Învierii lui Hristos, pentru fiii cei duhovniceşti

RUGĂCIUNEA

în luminata zi a Învierii lui Hristos,

pentru fiii cei duhovniceşti

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ne-ai

învrednicit pre noi a trece timpul cinstitului şi Sfinţitului

post, Carele s-a pre însemnat de Tine şi s-a dat prin Tine

nouă în patruzeci de zile; Cela ce ai pus nouă pocăinţă

pentru mântuirea sufletelor şi curăţia trupurilor şi spre

respingerea demonilor; Carele ne-ai arătat nouă spre

închinare chipul cinstitei Tale Cruci şi ne-ai dăruit nouă a o

săruta cu atingerea nevrednicelor noastre buze; Cela ce neai

învrednicit a auzi învierea prietenului Tău Lazăr şi

intrarea Ta în Ierusalim, întâmpinat fiind de pruncii evreieşti

care striga: Osana întru cei de sus, şi apoi a vedea

mântuitoarele Tale patimi şi a ne închina Dumnezeieştii Tale

răstigniri, suliţei, trestiei, buretelui, pogorârii celei de pre

Cruce şi înmormântării, şi a ajunge cinstita şi dumnezeiasca

Ta Înviere. Pentru aceea cu bucurie strigăm văzând ziua

Învierii Tale, Hristoase Dumnezeule, şi împreună cu Îngerii,

arhanghelii, Heruvimii, serafimii şi toţi Sfinţii, şi cu

preacurata Ta Maică, Te mărim lăudându-Te pre Tine Marele

Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi acum Te rugăm,

Stăpâne, pentru servii Tăi aceştia (N), care scapă sub

acoperământul casei Tale celei Sfinte, primeşte pocăinţa lor,

şi-i iartă pre dânşii pentru Învierea Ta de mulţimea păcatelor

celor nenumărate, ştiute şi neştiute, de voie şi fără de voie;

curăţeşte-i ca pre curva ce plângea, şi ca pre Petru ce se

lepădase de Tine, şi plângând amar iarăşi l-ai primit;

primeşte umilinţa şi mărturisirea servilor Tăi, precum ai

primit pre vameşul, carele cu suspin se ruga; pune frica Ta

în inimile lor, ca să se teamă şi să Te iubească din toată

inima lor. Dă-le lor să păzească toate poruncile Tale, în toate

zilele vieţii lor, umblând în voia Ta; învredniceşte-i fără

osândire a veni şi a se cumineca cu preacuratul Tău Trup şi

preţiosul Tău Sânge; ca cu vrednicie primindu-L, să fie

părtaş împărăţiei Tale, lăudând şi mărindu-Te pre Tine şi pre

Tatăl Tău Cel fără început, şi pre Sfântul, Bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

RUGĂCIUNEA ce se citeşte la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos pentru fii duhovniceşti

RUGĂCIUNEA

ce se citeşte la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

pentru fii duhovniceşti

Stăpâne, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, când Te-ai

născut din Fecioara Maria, în Vitleemul Iudeei, cu spaimă

făpturile s-au minunat, şi lumea s-a bucurat de naşterea Ta;

Cela ce ai făcut pre om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai

dat lui Botezul spre pocăinţă; Carele ne-ai adus pre noi la

preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea puterilor, spre

nădejdea învierii; şi ne îndreptezi pre noi spre adevărul

Dumnezeirii Tale, şi ai întărit inimile noastre şi mintea a Te

cunoaşte pre Tine Fiul lui Dumnezeu, Carele ridici păcatele a

toată lumea. Tu şi acum Stăpâne Iubitorule de oameni,

primeşte pre servii Tăi, precum ai primit pre Petru, carele se

afunda în mare, şi în urmă lepădându-se de Tine, dar

plângând amar, iarăşi l-ai primit. Primeşte acum, Stăpâne,

lacrimile, suspinul şi pocăinţa servilor Tăi, precum ai primit

pre păcătoasa, ce plângea şi cu lacrămi uda picioarele Tale,

şi cu perii capului le ştergea, pentru a lua mila Ta; Cela ce ai

primit pre tâlharul cel împreună cu Tine pre Cruce, şi ai zis:

Astăzi cu Mine vei fi în rai. Că am auzit glasul grăind, şi

filozofii închinându-se cu daruri, şi Îngerii cântând, iar Irod

turburându-se, că Dumnezeu în trup s-a arătat spre

mântuirea neamului omenesc. Pre Tine acum, Stăpâne

Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă grăind: Hristos

se naşte, măriţi-L, Hristos din ceruri întimpinaţi-L, Hristos

pre pământ, înălţaţi-vă. Puterile Îngerilor se bucură, cetele

Mucenicilor se veselesc, văzând mărita şi cinstita

sărbătoare; şi toţi după vrednicie o lăudăm cu inima şi cu

buzele. Şi acum, Bunule şi Iubitorule de oameni Doamne,

primeşte pre servii Tăi aceştia (N) cărora le pare rău de

păcatele lor, cele ştiute şi neştiute, cele de voie şi fără de

voie; şi cu ştiuta Ta iubire de oameni primeşte plecarea

genunchilor şi postul servilor Tăi, ca plinind poruncile Tale

şi ajungând acum Sfânta şi cinstita Naştere, curaţi şi

neprihăniţi, să se împărtăşească cu Preacuratul Trup şi

Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos. Căruia se cuvine

mărire, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt acum şi pururea

şi în vecii vecilor, Amin.

RÂNDUIALA Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi

RÂNDUIALA

Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi

Fiind aşezată o masă acoperită după cuviinţă înaintea sfintelor

uşi împărăteşti, Preotul iese din altar îmbrăcat cu epitrahilul şi cu

felonul şi, cădind cruciş cinstita cruce, face începutul obişnuit:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este

împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum...,

Veniţi să ne închinăm... (de trei ori), şi Psalmul 98:

Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe

Heruvimi: să se cutremure pământul. Domnul în Sion este

mare şi Înalt peste toate popoarele. Să se laude numele Tău

cel mare, că înfricoşător şi Sfânt este. Şi cinstea împăratului

iubeşte dreptatea. Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi

dreptate în Iacob Tu ai făcut, înălţaţi pre Domnul Dumnezeul

nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt

este! Moise şi Aaron între preoţii Lui, şi Samuel, între cei ce

cheamă numele Lui. Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pre

ei, în stâlp de nor grăia către ei; căci păzeau mărturiile Lui şi

poruncile pre care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru,

Tu i-ai auzit pre ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai

răsplătit toate faptele lor. Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul

nostru şi vă închinaţi în Muntele cel Sfânt al Lui, că Sfânt

este Domnul, Dumnezeul nostru!

Apoi: Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori). Doamne miluieşte

(de 3 ori), şi troparul, glasul I-iu:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează

moştenirea Ta, biruinţă Regelui nostru asupra protivnicilor

dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău (de trei

ori).

Slavă... Condacul, glasul al 4-lea:

Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bunăvoie, îndurările Tale

dăruieşte poporului Tău celui nou numit cu numele Tău,

Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre

binecredinciosul nostru Rege, dăruindu-i lui biruinţă asupra

potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace nebiruită

biruinţă.

Şi acum... a Crucii şi a Născătoarei, acelaşi glas:

Crucea cea făcătoare de viaţă a bunătăţii Tale, pre care ai

dăruit-o nouă nevrednicilor, Doamne, Ţie o aducem cu rugăciune.

Mântuieşte pre poporul Tău cela credincios, pentru

Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă Ţie pentru noi,

Unule, Iubitorule de oameni.

Şi îndată se cântă de trei ori troparul acesta, glasul al 6-lea:

Trimite harul Tău, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte Crucea

aceasta; şi arat-o pre ea la tot poporul să-i fie ajutor şi

întărire.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi Preotul citeşte această

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeul slavei, Părinte Atotţiitorule, Dumnezeule

Savaot, Carele prin pomul vieţii cela din mijlocul

raiului ai închipuit mai înainte crucea cea de viaţă făcătoare

a Unuia-Născut Fiului Tău; şi în locul pomului neascultării,

prin gustarea din care şarpele cel a tot viclean pe strămoşii

noştri şi cu dânşii pe tot neamul omenesc i-a izgonit din rai

şi la moarte i-a adus, ai dăruit nouă semnul acestei Crucii

purtătoare de viaţă, pre care iubitul Tău Fiu, pironit fiind, a

murit şi cu moartea pre moarte a omorât şi toată puterea

diavolului a sfărâmat şi viaţă lumii a dăruit, iar Bisericii Sale

armă nebiruită, Sfinţire şi acoperământ tare, şi credinţei

întărire, şi izbăvire de toate cursele diavoleşti, şi nădejde

tare de mântuire şi neruşinată, spre câştigarea vieţii. Pentru

aceea noi robii Tăi, în dar învrednicindu-ne de multa milă a

Ta, mulţumitori fiind, slavă şi mulţumire şi smerită

închinăciune aducem slavei Tale şi cu umilinţă ne rugăm să

cauţi cu milostivire spre acest semn al Crucii, pe care

credincioşii robii Tăi, din osârdie şi din credinţa cea tare şi

din dragostea către Tine, au făcut-o spre însemnarea

biruinţei Fiului Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos şi a

eliberării şi a mântuirii noastre. Şi trimite peste noi

binecuvântarea Ta cea cerească; binecuvinteaz-o şi o

sfinţeşte pre ea, şi umple-o de puterea şi binecuvântarea

lemnului aceluia, pre care a fost pironit Preasfântul Trup al

Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Născut Fiul Tău, prin

Carele puterea diavolului s-a surpat şi noi pământenii ne-am

eliberat şi vieţii ne-am învrednicit.

Aşa Te rugăm pre Tine, Preasfinte Stăpâne, pentru sfintele

patimi şi pentru vărsarea Sfântului Sânge şi moartea cea

făcătoare de viaţă a Unuia-Născut Fiului Tău, Domnul nostru

Iisus Hristos, pre carele cu sfatul Tău, al lui Dumnezeu Tatăl

Cel fără de început şi al Preasfântului Tău Duh, de bunăvoie

pentru mântuirea noastră pre lemnul Crucii le-a suferit; şi

prin acelea lemnul Crucii, carele era oarecând spre pierzare

făcătorilor de rău şi celor ce greşeau, l-a arătat a fi

binecuvântat, Sfânt, de viaţă dătător şi izbăvitor celor ce

greşesc, pre carele şi cu rugăciune Ţie îl aducem: trimite

acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al Crucii

şi-l binecuvintează, îl sfinţeşte şi-i dă lui ca să fie semn

înfricoşător şi tare asupra tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi

nevăzuţi, spre izgonirea şi înfrângerea tuturor curselor

ispitelor şi asupririlor diavoleşti. Iar poporului Tău să fie

acoperământ puternic, întărire credinţei, sprijinire nădejdii,

în războaie biruinţă şi sporire în toate faptele cele bune; şi

tuturor celor ce se vor închina Ţie înaintea semnului

acestuia şi rugăciuni vor aduce, să le fii Milostiv ascultător şi

Îndurat împlinitor al tuturor cererilor lor, celor către

mântuire. Şi precum prin Cruce lumea ai eliberat de

osândirea păcatului, aşa pre robii Tăi, carele cu credinţă, din

suflet, aduc Ţie acest semn al Crucii, cu puterea Crucii

iubitului Tău Fiu, pururea biruitor asupra păcatului arată-i a

fi, şi le dăruieşte lor toate bunătăţile Tale cele pământeşti şi

cereşti; şi prin Cruce totdeauna spre bine pe toţi credincioşii

povăţuind, du-i la primirea cununilor cereşti, că Tu eşti

Izvorul Sfinţirii şi dătător bogat de toate bunătăţile, şi Ţie

slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Preotul stropeşte cu aghiasmă crucea, zicând:

Sfinţească-se semnul acestei Sfinte Cruci cu harul

Preasfântului Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite, în

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (de trei

ori).

Şi îndată, luând cădelniţa şi stând cu bună cucernicie înaintea

chipului Sfintei Cruci, o cădeşte cruciş, cântând:

Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o

lăudăm şi o mărim.

Se închină cu cucernicie până la pământ şi sărută cinstita şi

Sfinţita Cruce. Asemenea şi toţi cei ce stau de faţă se închină şi

sărută cinstita Cruce. Iar la strană se cântă stihira aceasta, glasul

al 2-lea:

Veniţi, credincioşilor, puterii Crucii să ne închinăm, căci

pomul în rai a odrăslit moartea, iar acesta, viaţă a înflorit,

având pironit pre dânsul pre Domnul Cela fără de păcat, de

la Carele toate limbile luând nestricăciunea, strigăm: Cela

ce prin Cruce moartea o ai stricat şi pre noi din înşelăciunea

şi chinuirea diavolului ne-ai liberat, Doamne, mărire Ţie.

Şi îndată se face apolisul; Diaconul: înţelepciune. Cântăreţul:

Binecuvintează. Preotul:

Cela ce pe lemnul Crucii pentru mântuirea noastră S-a

răstignit şi moartea a binevoit a primi şi a treia zi din morţi a

înviat, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de

viaţă făcătoarei Cruci şi cu rugăciunile tuturor Sfinţilor Săi,

să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi de

oameni Iubitor. de la Tine mare şi multă milă.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi

creştinii ortodocşi.

Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Diaconul:

Iară şi iară plecând genunchi, Domnului să ne rugăm.

Şi Preotul se roagă:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai

dat pacea Ta oamenilor, şi darul Preasfântului Duh, încă

fiind cu noi în viaţă, L-ai dat celor credincioşi pururea spre

moştenire neştearsă; şi mai arătat acest har L-ai trimis

discipolilor şi Apostolilor Tăi şi le-ai întărit buzele lor cu

limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, în a sa limbă şi

în auzul urechii, primind cunoştinţa de Dumnezeu, ne-am

luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune ca

dintru întuneric; şi prin împărţirea limbilor simţitoare şi de

foc şi prin lucrarea cea mai presus de fire, ne-am învăţat a

crede în Tine şi ne-am luminat a te teologhisi cu Tatăl şi cu

Duhul Sfânt, într-o Dumnezeire, putere şi domnie. Tu dar

Cela ce eşti raza Tatălui şi caracterul cel neschimbat şi

nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorule al mântuirii şi al

harului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele, şi mă învaţă

cum se cuvine şi pentru cele ce se cade a mă ruga. Că Tu

cunoşti marea mulţime a păcatelor mele, dar îndurarea Ta

va învinge noianul acestora. Iată cu frică stau înaintea Ta,

aruncând deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milei

Tale. Îndreptează-mi viaţa, Cela ce îndreptezi toată făptura

cu cuvântul şi cu puterea cea nespusă a înţelepciunii, Cela

ce eşti liman lin al celor cuprinşi de furtuni, şi arată-mi calea

în care voi merge. Dă cugetelor mele Duhul înţelepciunii

Tale, dăruind nepriceperii mele duh de înţelegere; umbrează

faptele mele cu duhul temerii de Tine; şi duh drept înnoieşte

întru cele dinlăuntru ale mele; cu duh stăpânitor întăreşte

alunecarea cugetului meu; ca în fiecare zi, cu Duhul Tău cel

bun fiind îndreptat spre lucrul cel de folos, să mă

învrednicesc a face poruncile Tale, şi să-mi aduc aminte

pururea de mărită venirea Ta, care va cerceta faptele

noastre. Şi să nu laşi ca să mă amăgesc cu frumuseţile cele

stricăcioase ale lumii acesteia; ci întăreşte-mă să poftesc

câştigarea visteriilor celor ce vor să fie. Că Tu ai zis,

Stăpâne, că orice ar cere cineva întru numele Tău, neapărat

va lua de la Dumnezeu Părintele Cel împreună cu Tine

veşnic. Pentru aceasta şi eu păcătosul, întru venirea

Sfântului Tău Duh, rog bunătatea Ta: câte am cerut, dă-mi-le,

spre mântuire. Aşa, Doamne, Carele eşti Bun dătător şi

bogat dăruitor de toată binefacerea; că Tu eşti Cela ce dai

de prisosit cele ce cerem. Tu eşti compătimitorul, miluitorul,

Carele fără păcat Te-ai făcut părtaş trupului nostru, şi Te

pleci cu iubire de inimă către cei ce pleacă genunchii la

Tine, curăţire făcându-te păcatelor noastre. Deci dă,

Doamne, poporului Tău îndurările Tale; auzi-ne pre noi din

cerul Tău cel sfânt; sfinţeşte-i pre dânşii cu puterea dreptei

Tale celei mântuitoare; acoperă-i cu acoperământul aripilor

Tale; nu trece făptura mâinilor Tale. Ţie unuia am păcătuit,

dar şi numai Ţie servim. Nu ştim a ne închina la Dumnezeu

străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt

Dumnezeu. Iartă nouă greşalele, primind rugăciunile

noastre cele cu îngenunchiere; tinde nouă tuturor mână de

ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor ca o tămâie primită, ce

se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei prea bune.

Citeşte şi această rugăciune:

Doamne, Doamne Cela ce ne-ai scăpat de toată săgeata

ce zboară ziua, fereşte-ne şi de tot lucrul ce umblă în

întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară înălţările mâinilor

noastre. Învredniceşte-ne să trecem şi stadiul nopţii

neprihăniţi, ne ispitiţi de rele, şi ne scuteşte de toată

turburarea şi frica ce vine asupra noastră de la diavolul.

Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi cugetelor noastre

îngrijire de întrebarea la judecata Ta cea înfricoşată şi

dreaptă. Pironeşte cu frica Ta trupurile noastre, şi omoară

membrele noastre cele de pre pământ. Ca şi în liniştea

somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Şi

depărtează de la noi toată nălucirea necuviincioasă şi pofta

cea vătămătoare. Şi ne scoală în timpul rugăciunii, întăriţi în

credinţă şi sporind întru poruncile Tale.

Apoi Diaconul zice:

Apară, mântuieşte, miluieşte, ridică-ne şi ne păzeşte pre

noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pre Preasfânta, Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Cu bunăvoirea şi cu harul Unuia-Născut Fiului Tău, cu

Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Apoi: Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta...

Diaconul:

Iară şi iară plecând genunchii, Domnului să ne rugăm.

Iar Preotul zice rugăciunea:

Izvorul cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină,

puterea cea împreună creatoare şi veşnică a Tatălui, Carele

ai plinit prea frumos toată iconomia cea pentru mântuirea

oamenilor, Hristoase Dumnezeul nostru; Cela ce ai rupt

legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului,

călcând mulţimea duhurilor celor viclene; Cela ce Te-ai adus

pentru noi junghiere nevinovată, dându-ţi spre jertfă trupul

Tău cel preacurat, neatins şi neajuns de nici un păcat, şi prin

aceasta înfricoşată şi negrăită jertfire, ne-ai dăruit nouă

viaţa de veci; şi pogorându-te în iad ai frânt încuietorile cele

veşnice, şi celor ce şedeau în întuneric le-ai arătat ieşire; iar

pre balaurul cel din adânc şi începătorul răutăţii cu

înţeleaptă uneltire dumnezeiască l-ai vânat, şi cu lanţurile

întunericului legându-l în tartar, în focul cel nestins şi în

întunericul cel mai din afară l-ai încuiat cu puterea Ta cea

nemăsurată, înţelepciunea Tatălui cea cu nume mare,

Carele Te-ai arătat ajutător mare celor asupriţi şi ai luminat

pre cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii. Tu,

Doamne al măririi celei veşnice, şi Fiule iubit al Părintelui

Celui Preaînalt, lumină pururea vecuitoare din lumina cea

de-a pururea, Soare al dreptăţii, auzi-ne pre noi care ne

rugăm Ţie şi fă repaus sufletelor servilor Tăi, a părinţilor şi a

fraţilor noştri celor mai înainte răposaţi, şi ale celorlalte

rudenii după trup, şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi,

pentru care şi facem acum pomenire. Că a Ta este

stăpânirea peste toţi şi cu mâna Ta ţii toate marginile

pământului. Stăpâne Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor

şi Domnul milei, făcătorul neamului celui muritor şi a celui

nemuritor şi a toată firea omenească, ce se înfiinţează şi

iarăşi se desfiinţează, al vieţii şi al morţii, al petrecerii de

aici şi al mutării de acolo; Cela ce măsori anii viilor şi

rânduieşti timpurile morţii, Carele duci şi scoţi din iad,

legând cu slăbire şi dezlegând cu putere; Cela ce

iconomiseşti spre trebuinţă cele de faţă şi aduci spre folos

cele viitoare; Cela ce întăreşti cu nădejdea învierii pre cei

loviţi de acul morţii; Însuţi, Stăpâne al tuturor, Dumnezeule

Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului

şi a celora de pre mare departe, Carele şi în această de pre

urmă, marea şi mântuitoarea zi a Cincizecimii, ai arătat

nouă taina Sfintei, Celei de o fiinţă, pururea veşnică,

nedespărţită şi neamestecatei Treimi, şi pogorârea şi

venirea ştiutului şi de-viaţă-făcătorului Duh ai revărsat-o în

chip de limbi de foc peste Sfinţii Tăi Apostoli, punându-i

binevestitori credinţei noastre celei drepte, şi arătându-i

mărturisitori şi prezicători teologiei celei adevărate; Carele

şi în această sărbătoare cu totul deplină şi mântuitoare ai

voit a primi rugăciuni de împăcare pentru cei ţinuţi în iad,

dându-ne nouă nădejdi mari că se va trimite de la Tine

uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare.

Auzi-ne pre noi umiliţii servii Tăi care ne rugăm Ţie:

odihneşte sufletele robilor Tăi celor mai înainte repausaţi, în

loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc răcoros, de unde a

fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; şi aşează

sufletele lor în locaşurile drepţilor, şi-i învredniceşte păcii şi

iertării; că nu morţii Te vor lăuda, Doamne, nici cei din iad

îndrăznesc a-Ţi aduce Ţie mărturisire; ci noi aceşti vii Te

binecuvântăm şi Te rugăm şi-Ţi aducem rugăciuni de împăcare

şi jertfe pentru sufletele lor.

Uneşte şi această rugăciune:

Dumnezeule Cel mare şi veşnic, Sfânt şi de oameni

iubitor, Carele ne-ai învrednicit a sta în această oră înaintea

măririi Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda

minunilor Tale, îndură-Te de noi nevrednicii servii Tăi şi ne

dă har a-Ţi aduce cu inimă înfrântă şi cu umilinţă, doxologie

întreit Sfântă şi mulţumită pentru darurile Tale cele mari,

care ai făcut şi faci totdeauna către noi. Adu-Ţi aminte,

Doamne, de neputinţa noastră, şi nu ne pierde pentru

nelegiuirile noastre, ci fă milă mare umilinţei noastre, ca,

scăpând de întunericul păcatului, să umblăm în ziua

dreptăţii; şi îmbrăcându-ne în arma luminii, să petrecem

nebântuiţi de toată uneltirea vicleanului, şi cu îndrăznire să

Te mărim pentru toate pre Tine singurul Dumnezeu adevărat

şi de oameni iubitor. Că în adevăr, mare taină este, Stăpâne

şi făcătorule al tuturor, desfacerea cea temporală a

făpturilor Tale, şi după aceea întregirea şi odihna lor în

repausul cel veşnic. Ţie mulţumim pentru toate: pentru

intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea, care,

prin făgăduinţa Ta cea nemincinoasă, mai înainte ne

arvuneşte nouă nădejdea învierii şi a vieţii celei

nestricăcioase, pre care fă să o câştigăm la viitoarea Ta a

doua venire. Căci Tu eşti şi începătorul învierii noastre şi

nemituit şi de oameni iubitor judecător pentru cele făcute în

viaţă, şi Stăpân şi Domn al răsplătirii. Carele Te-ai şi

împărtăşit asemenea cu noi trupului şi sângelui, pentru

milostivirea cea desăvârşit; şi pentru multa Ta îndurare ai

primit de voie încercarea patimilor noastre fără prihană şi în

ceea ce ai pătimit cu Însuţi ispita Ta, Te-ai făcut nouă celor

ce ne ispitim, ajutor de bună voie; pentru care ne-ai şi adus

pre noi la a Ta nepătimire. Deci, Stăpâne, primeşte cererile

şi rugăciunile noastre, şi odihneşte pre toţi părinţii

fiecăruia, pre mame, fraţi, surori şi fii, şi pre orice altă rudă

şi neam, şi pre toate sufletele care mai înainte au răposat

întru nădejdea învierii vieţii de veci. Şi aşează duhurile şi

numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, Isaac şi

Iacov, în locaşul celor vii, întru Împărăţia Cerurilor, în raiul

desfătării, ducându-i pre toţi prin Îngerii Tăi cei luminoşi în

sfintele Tale locuinţe, ridicând împreună şi trupurile

noastre, în ziua în care o ai rânduit, după făgăduinţele Tale

cele sfinte şi nemincinoase. Deci, Doamne, pentru noi servii

Tăi nu este moarte când ieşim din trup şi venim la Tine

Dumnezeul nostru, ci schimbare de la cele mai cu grijă la

cele mai bune şi mai înveselitoare; este repaus şi bucurie.

Iar de am şi păcătuit Ţie cu ceva, Îndurat fii nouă şi lor; căci

nimeni nu este curat de întinăciune înaintea Ta, nici chiar de

ar fi viaţa lui numai o zi, ci numai Tu Te-ai arătat pre pământ

fără păcat, Doamne al nostru Iisuse Hristoase, prin Carele

toţi nădăjduim a câştiga milă şi iertare de păcate. Pentru

aceasta nouă şi acelora ca un bun şi de oameni iubitor

Dumnezeu dezleagă, lasă, iartă căderile noastre în păcate,

cele de voie şi cele fără de voie, cele în cunoştinţă şi cele din

neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele din faptă şi cele

din cuget, cele cu cuvântul şi cele din toate petrecerile şi

mişcările noastre. Şi celor ce mai înainte s-au mutat

dăruieşte-le slobozire şi iertare, iar pre noi cei ce rămânem

aici ne binecuvintează, dăruindu-ne sfârşit bun şi paşnic

nouă şi la tot poporul, şi deschizându-ne nouă îndurările

milei şi ale iubirii de oameni întru venirea Ta cea înfricoşată

şi groaznică, fă-ne vrednici şi de Împărăţia Ta.

Uneşte încă şi aceasta rugăciune:

Dumnezeule Cel mare şi preaînalt, Carele singur ai

nemurire şi locuieşti în lumină ne apropiată, Cela ce ai făcut

cu înţelepciune toată făptura, şi ai despărţit între lumină şi

între întuneric, punând soarele spre stăpânirea zilei, iar luna

şi stelele spre stăpânirea nopţii; Cela ce ne-ai învrednicit

pre noi păcătoşii şi în ziua de astăzi a ne arăta feţei Tale

întru mărturisire şi a-Ţi aduce servire de seară; Însuţi

Iubitorule de oameni Doamne, îndreptează rugăciunea

noastră ca o tămâie înaintea Ta, şi o primeşte ca o

mireasmă bine mirositoare. Şi ne dă nouă seara de acum şi

noaptea viitoare paşnică; îmbracă-ne cu arme de lumină;

scuteşte-ne de frica de noapte, şi de tot lucrul ce se întâmplă

în întuneric, şi ne dă somnul, ce ni l-ai dăruit spre repaus de

neputinţa noastră, scutit de toată nălucirea diavolească.

Aşa, Stăpâne al tuturor, Dăruitorule de bunătăţi; ca şi în

aşternuturile noastre umilindu-ne, să ne aducem aminte şi

noaptea de Preasfânt numele Tău; şi cu cugetarea la

poruncile Tale luminându-ne să ne sculăm întru bucurie

sufletească spre doxologirea bunătăţii Tale aducând cereri

şi rugăciuni milostivirii Tale pentru păcatele noastre şi ale

poporului Tău; pre carele pentru rugăciunile preasfintei de

Dumnezeu Născătoare cu milă îl cercetează.

Şi Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte... Pre Preasfânta,

curata..., Ecfonis: Că Tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor

noastre, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor. Corul: Amin.

După aceea Diaconul: Să plinim rugăciunile noastre..., Apără,

mântuieşte, miluieşte..., Seara toată deplin..., Înger de pace,

credincios..., Milă şi iertare de păcate..., Cele bune şi de folos...,

Celălalt timp al vieţii..., Sfârşit creştinesc vieţii noastre..., Pre

Preasfânta curata..., Ecfonis; Că Dumnezeu bun şi iubitor de

oameni eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi.

Iar Preotul zice în taină rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plecat cerurile şi

Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută

spre servii Tăi şi spre moştenirea Ta. Că Ţie Judecătorului

celui înfricoşat şi de oameni iubitor şi-au plecat servii Tăi

capetele, şi-au supus grumazul lor, nu de la oameni aşteptând

ajutor, ci cerând mila Ta şi primind mântuirea Ta; pre

care păzeşte-i în tot timpul, în seara de acum şi în noaptea

viitoare, de tot vrăjmaşul, de toată lucrarea protivnică, de

cugete deşarte şi de pofte rele.

Ecfonis:

Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi prea

mărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi cântăm stihirile idiomele ale stihralei, glasul 3-lea:

Acum spre semn tuturor la arătare limbile s-au

pogorât; căci iudeii, din care este după trup Hristos, bolind

de necredinţă, au căzut din harul lui Dumnezeu, şi noi cei

dintre păgâni ne-am învrednicit de lumina cea

dumnezeiască, întărindu-ne prin cuvintele ucenicilor, care

au vestit mărirea lui Dumnezeu binefăcătorului tuturor; cu

care plecând inimile cu genunchii, întărindu-ne prin Sfântul

Duh, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor

noastre.

stih: Inimă curată plăsmuieşte întru mine Dumnezeule...

Acum Duhul cel Mângâitor s-a vărsat peste tot trupul; căci

începând de la ceata Apostolilor, de la dânşii prin

comuniune a întins harul asupra celor credincioşi, şi a

încredinţat despre venirea Sa cea puternică, împărţind

ucenicilor limbi în chip de foc, spre lauda şi mărirea lui

Dumnezeu; pentru aceasta, înţelegător luminându-ne

inimile, şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Duh, să ne

rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

stih: Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta…

Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui Hristos,

căci Mângâitorul îi înnoieşte pre dânşii, înnoindu-se întrînşii,

cu înnoire tainică a cunoştinţei; pre care cu graiuri

străine şi înalte vestindu-o, ne învaţă a cinsti firea cea

veşnică, şi unică în trei Ipostasuri a lui Dumnezeu

Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta luminându-ne cu

învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui, şi Fiului, şi Duhului,

rugându-ne să mântuiască sufletele noastre.

Mărire… Şi acum… glasul, al 8-lea:

Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei

Ipostasuri: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl

a născut afară de timpuri pre Fiul Cel împreună veşnic şi de

acelaşi tron, şi Duhul Sfânt era în Tatăl, mărit împreună cu

Fiul; o singură putere, o fiinţă, o Dumnezeire, căreia toţi

închinându-ne zicem: Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai

făcut prin Fiul, cu conlucrarea Sfântului Duh; Sfinte Tare,

prin Carele am cunoscut pre Tatăl, şi prin Carele Duhul Sfânt

a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâitor,

Carele din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti; Treime

Sfântă mărire Ţie.

Deci: Acum slobozeşte pre robul…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi îndată troparul sărbătorii

glasul, al 8-lea:

Binecuvântat eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce

preaînţelepţi ai arătat pre pescari, trimiţându-le lor Duhul

Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni,

mărire Ţie.

Deci, apolisul aceasta:

Cela ce din sânurile Tatălui S-a pogorât, şi a luat toată

firea noastră cea omenească, şi o a îndumnezeit, iar după

aceasta iarăşi la ceruri suindu-Se a şezut de-a dreapta lui

Dumnezeu şi Tatălui, şi a trimis peste Sfinţii Ucenici şi

Apostoli Duhul Cel Dumnezeiesc şi Sfânt, Cel de o fiinţă şi

de o putere, Cel întocmai mărit şi împreună veşnic, şi printrÎnsul

a luminat pre aceia, iar prin ei toată lumea; Hristos

Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei şi nevinovatei Sfintei Maicii Sale, cu ale Sfinţilor,

măriţilor, prea lăudaţilor de Dumnezeu prezicători şi

purtători de Duh Apostolii, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască

şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi iubitor de

oameni.