RÂNDUIALA Schimei sau a chipului celui mic

RÂNDUIALA

Schimei sau a chipului celui mic, adică a mantiei

După intrarea cea mică (vohod), şi după troparele cele rânduite

ale zilei, ieşind în tinda Bisericii, cântăm:

Tropar glasul I-iu

Prosomia: Mormântul Tău...

Braţele părinteşti grăbeşte a le deschide mie; că în

desfrânări am cheltuit viaţa mea; spre bogăţia cea

necheltuită a îndurărilor Tale, căutând acum, Mântuitorule,

inima mea cea sărăcită nu o trece cu vederea; că Ţie,

Doamne, întru umilinţă strig: păcătuit-am, Părinte, la cer şi

înaintea Ta, (de trei ori).

Aceasta cântându-se de trei ori, urmăm cum s-a zis mai sus. Iar

după ce se va scula de la pământ fratele cel pregătit spre tundere,

cela ce voieşte a-l tunde îi zice acestea:

Deschideţi urechile inimii Tale, frate, şi auzi glasul

Domnului care zice: veniţi la Mine cei toţi osteniţi şi

însărcinaţi de păcate şi eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi

jugul Meu peste voi şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi

umilit cu inima, şi veţi afla repaos sufletelor voastre. Deci

acum cu frică şi cu bucurie dă lui Dumnezeu răspuns

cuviincios la fiecare întrebare. Şi să cunoşti adevărat că

Însuşi Mântuitorul cu întru-tot-lăudata Sa Maică, cu Sfinţii

Îngeri şi cu toţi Sfinţii Săi, stau aici de faţă, luând în urechi

cuvintele cele rostite de tine ca, atunci când va veni să

judece vii şi morţii, să-ţi răsplătească ţie, nu după ceea ce

vei făgădui şi mărturisi, ci după cum vei păzi cele ce vei

făgădui. Deci acum, de te apropii în adevăr de Dumnezeu,

răspunde nouă cu luare aminte la cele ce vei fi întrebat.

Întrebare: De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar şi la

această Sfântă societate.

Răspuns: Dorind viaţa asceticească, cinstite Părinte.

Întrebare: Doreşti a te învrednici de Îngerescul chip, şi a fi

rânduit în ceata Monahilor?

Răspuns: Aşa, ajutându-mi Dumnezeu, cinstite părinte.

Preotul: Cu adevărat bun lucru şi fericit ai ales, numai de îl

vei şi îndeplini. Pentru că lucrurile cele bune cu osteneală se

câştigă, şi cu durere se îndeplinesc.

Întrebare: De bună voie şi din cugetul tău te apropii către

Dumnezeu.

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Nu de vre-o nevoie, ori silă?

Răspuns: Nu cinstite Părinte.

Întrebare: Vei petrece în monastire şi în ascetism până la

cea din urmă a ta răsuflare?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu cinstite părinte.

Întrebare: Te vei păzi pre sine-ţi în feciorie, în întreaga

înţelepciune şi în cucernice?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Întrebare: Păzi-vei până la moarte ascultarea către

Proestos şi către frăţimea cea în Hristos?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte?

Întrebare: Răbda-vei toate supărările şi strâmtorările vieţii

celei singuratice, pentru Împărăţia Cerurilor?

Răspuns: Aşa ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Apoi Preotul îi citeşte aceasta învăţătură de catehizare:

Vezi, fiule, ce făgăduinţe dai Stăpânului Hristos; Îngerii

sunt de faţă nevăzuţi, scriind mărturisirea ta aceasta, de

care vei fi şi întrebat la a doua venire a Domnului nostru

Iisus Hristos. Deci te povăţuiesc la viaţa cea mai desăvârşită

după cum s-a arătat a fi viaţa Domnului, făcându-ţi cunoscut

cele ce se cuvine ţie a le primi şi de ce se cade a fugi. Că iată

ţi-ai propus, fiule a te apropia şi a servi Domnului. Deci de

voieşti să te face monah, înainte de toate curăţeşte-te pre

sine-ţi de toată întinăciunea trupului şi a duhului, plinind

sfinţenie întru frica lui Dumnezeu. Câştigă-ţi umilinţa prin

care vei fi moştenitor veşnicelor Sale bunătăţi; lepădă

semeţia vieţii lumeşti, ascultare să ai către toţi; fii necârtitor

în servirile impuse ţie; stăruitor la rugăciune; neleneş în

privegheri; în ispite nu te întrista; în postiri nu slăbi.

Cunoaşte că prin rugăciune şi postire se cade ţie a îmblânzi

pre Dumnezeu. În boli nu te împuţina, păzeşte-te de

gândurile viclene; că nu va înceta duşmanul, aducându-ţi

aminte de viaţa de mai înainte, şi pornindu-te la ură către

petrecerea cea îmbunătăţită. Deci se cuvine ţie începând

calea ce duce la Împărăţia Cerurilor, să nu te întorci înapoi;

că nu vei fi îndreptat în Împărăţia Cerurilor. Deci să nu

preţuieşti nimica mai mult decât pre Dumnezeu; să nu

iubeşti nici pre tată, nici pre mamă, nici pre fraţi, nici pre

cineva dintr-ai tăi, nici pre sine-ţi să nu te iubeşti mai mult

decât pre Dumnezeu; nici împărăţiile lumii, sau vreun

repaus şi cinste; să nu te întorci de la sărăcie, nici de greaua

suferinţă, nici de defăimarea oamenilor, nici de altceva ce

socoti a fi cu greutate, încât să te împiedeci a alerga în urma

lui Hristos. Ci de-a pururea având în vedere bunurile celor ce

vieţuiesc cu nădejdea în Dumnezeu, şi gândind la Mucenicii

şi Cuvioşii cei din veac, care au câştigat acestea cu multe

sudori şi dureri şi cu înmiite sângiuiri şi morţi; fii gata la

toate, suferă răul ca un bun ostaş al lui Hristos, Carele fiind

bogat întru milă, pentru noi a sărăcit, făcându-se ca noi, ca

să ne îmbogăţească pre noi cu Împărăţia Lui. Deci se cuvine

ca şi noi să fim următori Lui, şi pentru Dânsul toate să

răbdăm sporind ziua şi noaptea în poruncile Lui. Căci Însuşi

Domnul a zis: De voieşte cine-vă să vină după mine, să se

lepede de sine şi să-şi ia Crucea sa şi să urmeze Mie; adică

să fie de-a pururea până la moarte gata pentru toată plinirea

poruncilor lui. Căci ai să fii şi flămând şi însetat, şi gol, şi

înjurat, şi batjocorit, şi defăimat, şi prigonit şi înconjurat de

multe alte întristări, prin care se caracterizează viaţa cea

după Dumnezeu; şi când vei pătimi toate acestea, bucură-te,

zice Domnul, că plata ta este multă în ceruri. Întru Iisus

Hristos Domnul nostru, căruia se cuvine mărire în veci,

Amin.

Întrebare: Toate acestea le mărturiseşti aşa în nădejdea

puterii lui Dumnezeu, şi te îndatoreşti a stărui în aceste

făgăduinţe până la sfârşitul vieţii cu harul lui Hristos?

Răspuns: Aşa; ajutându-mi Dumnezeu, cinstite Părinte.

Şi îndată Preotul se roagă:

Deci, întru tot Înduratul şi mult-Milostivul Dumnezeu,

Carele curatele Sale îndurări le deschide la oricine se

apropie de Dânsul cu dor şi cu dragoste fierbinte; Cela ce a

zis: Că mai curând va uita femeia pre fiii săi, de cât Te voi

uita eu pre tine; Cela ce ştie şi dorul tău, şi voinţei tale dă

puterea sa spre plinirea poruncilor lui, să te primească, să te

îmbrăţişeze, să te apere, şi să-ţi fie ţie zid tare despre faţa

duşmanului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere,

dătător de întărire, dăruitor de sufletească cutezare, şi

conajutor la îmbărbătare; însoţindu-te la culcare, la sculare,

îndulcindu-te şi veselindu-ţi inima ta cu mângâierea

Sfântului Său Duh, învrednicindu-te şi de partea Sfinţilor şi

Cuvioşilor noştri Părinţi, Antonie, Eftimie, Sava şi toţi cei

împreună cu dânşii, (iar la femei să zică: Sfintei întâiei

muceniţe Tecla, Eupraxia, Olimpiada şi cele împreună cu

dânsele), cu care vei şi moşteni Împărăţia Cerurilor, în Iisus

Hristos Domnul nostru; Căruia este Mărirea, Stăpânirea,

Împărăţia şi puterea, împreună cu Tatăl, şi Sfântul Duh,

acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi plecându-şi capul, şi Diaconul zicând: Domnului să ne

rugăm; Preotul pune deasupra capului aceluia cartea aceasta a

rânduielii schimei, şi zice rugăciunea aceasta în auzul tuturor:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai legiuit a fi vrednici

de Tine cei ce au părăsit toate cele lumeşti, rudenii şi

prieteni şi au urmat Ţie, primeşte şi pre servul Tău (N), ce s-a

lepădat de toate acestea, după sfintele Tale porunci, şi

povăţuieşte în adevărul Tău pre acesta ce cu neîndoire cade

la Tine; îngrădeşte-l pre el cu puterea Sfântului Tău Duh, ca

să nu poată lucra împotriva lui orice împrotivnică măiestrie,

dăruindu-i răbdare, spre a plăcea pururea Ţie. Cu mijlocirile

Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, şi

cu ale tuturor Sfinţilor, care din veac bine au plăcut Ţie. Că

s-a binecuvântat şi s-a prea mărit întru tot cinstitul şi

preaîncuviinţat numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor; Diaconul: Capetele voastre Domnului să

le plecaţi. Preotul:

Doamne Dumnezeul nostru, nădejdea şi scăparea tuturor

celor ce nădăjduiesc în Tine, Carele ne-ai arătat nouă

felurite căi de mântuire prin înomenirea lui Hristos al Tău;

primeşte pre servul Tău (N), ce s-a lăsat de poftele cele

lumeşti, şi s-a adus pre sine jertfă vie şi bine plăcută Ţie

Stăpânului; curmă de la dânsul toată pofta trupească şi

prejudeţele cele nesocotite; ca prin lepădarea părului celui

nesimţitor, să se lepede şi de nesocotitele aduceri aminte, şi

de fapte, şi să se învrednicească a lua asupra jugul Tău cel

bun şi sarcina Ta cea uşoară, şi a-şi lua Crucea sa şi a urma

Ţie Stăpânului. Păzeşte-l pre dânsul întru Sfinţirea Ta, şi

dăruieşte-i lui voinţă bună spre paza sfintelor Tale porunci,

numărându-l, la timpul cuvenit, împreună cu ceata aleşilor

Tăi. Cu harul şi iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău,

cu Carele binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul, Bunul

şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi întinde Preotul mâna sa spre Sfânta Evanghelie, care mai

dinainte se cade a fi pusă pre un Analog înaintea icoanei

Mântuitorului şi zice:

Iată Hristos nevăzut stă aici de faţă: Vezi că nimeni nu te

sileşte a veni la acest chip. Vezi că tu de bună voie voieşti

logodirea marelui şi Îngerescului Chip.

Răspuns: Aşa, cinstite părinte, de bună voie.

Şi după această încredinţare zice Preotul către dânsul: Ia

foarfecele şi mi le dă.

Iar el luându-l de pre Evanghelie le dă în mâna Preotului

sărutându-i mâna şi foarfecele.. Iar de sunt mai mulţi cei spre

tundere, împreună toţi îl dau Preotului; Iar Preotul punându-l

iarăşi pre Evanghelie, ei din nou îl dau, până de trei ori. Şi a treia

oară dându-i-se foarfecele iarăşi zice:

Iată din mâna lui Hristos îl iau pre acesta. Vezi dar Cui te

făgăduieşti, de Cine te apropii, şi de cine te lepezi.

Apoi ţinând foarfecele zice:

Binecuvântat este Dumnezeu Carele voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie;

binecuvântat fie în vecii vecilor.

Apoi îl tunde pre dânsul Preotul cruciş, zicând:

Fratele nostru (N) îşi tunde părul capului său în numele

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

Doamne miluieşte, (de trei ori)

CĂMAŞA

Apoi îmbrăcat fiind cu cămaşa apucând Preotul de mânecile cămăşii

şi binecuvântând zice:

Fratele nostru (N) se îmbracă cu haina veseliei; în numele

Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru

dânsul: Doamne miluieşte.

Şi la fiecare stih cela ce se îmbracă sărută mâna Preotului şi a

Stareţului (de va fi de faţă), şi haina ce se binecuvintează.

PARAMANUL

Apoi ia Preotul Paramanul în mână şi zice:

Fratele nostru (N) primeşte Paramanul spre logodirea

marelui şi Îngerescului chip; în numele Tatălui, şi al Fiului,

şi al Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul, Doamne

miluieşte.

Şi până ce se cântă Doamne miluieşte de trei ori, îi pune

Paramanul, asemenea şi la celelalte.

CRUCEA

Preotul ia Crucea şi zice:

Fratele nostru (N) ia semnul Crucii Domnului pre pieptul

său, ca să se nevoiască cât îi va fi cu putinţă a-l urma, şi în

toată ora a-şi aduce aminte de patimile, de scuipările, de

defăimările, de rănile, de loviturile peste obraz, de

răstignirea şi de moartea Domnului Dumnezeului şi

Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Carele de bună voie le-a

răbdat pentru noi; în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh; să zicem toţi pentru dânsul: Doamne

miluieşte.

DULAMA (tunică lungă)

Şi punându-i Crucea la piept ia Preotul dulama şi

binecuvântându-o zice:

Să zicem toţi pentru dânsul: Doamne miluieşte.

BRÂUL

Luând Preotul brâul, zice:

Fratele nostru (N) îşi încinge mijlocul său cu puterea

adevărului, spre omorârea trupului şi înnoirea duhului; în

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. să zicem toţi

pentru dânsul Doamne miluieşte.

POTCAPUL

Luând Preotul potcapul, zice:

Fratele nostru (N) se acoperă cu Coiful, nădejdea

mântuirii, în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

RASA

Luând Preotul rasa, zice:

Fratele nostru (N), se îmbracă în veşmântul mântuirii, şi în

ziua dreptăţii spre a se feri de toată nedreptatea, de toate

gândurile rele şi de cugetele voii sale, şi să aibă ideea morţii

totdeauna în mintea lui. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh. Să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

SANDALELE (Bocancii)

Binecuvântând sandalele sau papucii Preotul zice:

Fratele nostru (N), se încalţă cu Sandalele spre gătirea

Evangheliei păcii. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al

Sfântului Duh, să zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

MANTIA

Apoi luând mantia, Preotul zice:

Fratele nostru (N) ia Paliul, logodirea marelui şi

Îngerescului chip, spre înfrumuseţare cu nestricăciune şi

curăţie. În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Să

zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

CALIMAFCA

Luând şi camilafca, Preotul zice:

Fratele nostru (N) a luat logodirea marelui şi Îngerescului

chip. În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să

zicem pentru dânsul: Doamne miluieşte.

METANIILE

Luând metaniile, Preotul zice:

Fratele nostru (N) primeşte sabia Duhului, care este

cuvântul lui Dumnezeu, spre rugăciunea cea din toată ora

către Hristos; că eşti dator în tot timpul a avea în minte, în

inimă, în cuget şi în gura ta, numele Domnului Iisus, şi a

zice: Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieştemă

pre mine păcătosul. Să zicem pentru dânsul: Doamne

miluieşte.

CRUCEA

Luând apoi Preotul Crucea şi dându-i-o în mână zice:

A zis Domnul: De voieşte cineva să vină după mine, să se

lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze.

FĂCLIA

Apoi ia Preotul o luminare aprinsă şi zice:

A zis Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea

oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să

mărească pre Tatăl vostru Cel din ceruri.

Apoi Diaconul: Domnului să ne rugăm, Preotul:

Doamne Dumnezeul nostru, du înlăuntru pre servul Tău

(N) în curtea Ta cea duhovnicească, şi-l numără împreună cu

turma Ta cea cuvântătoare. Curăţeşte cugetul lui de poftele

trupeşti şi de amăgirea deşartă a vieţii acesteia, şi-i dă lui

necontenit să-şi aducă aminte de bunătăţile care sunt

propuse celor ce Te iubesc pre Tine, şi care pentru Împărăţia

Ta s-au răstignit pre sine-şi în aceasta viaţă. Căci Tu eşti

Păstorul şi Cercetătorul sufletelor noastre, şi Ţie mărire

înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea

şi în vecii vecilor, Amin.

Şi binecuvântând Preotul pre Monahul cel nou, îl duce de-l pune

în strană, iar de sunt mai mulţi îi pune pre toţi, unul lângă altul şi

de este Liturghie, Preotul zice: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…,

şi celelalte. Iar de nu este Liturghie, să zică ectenia aceasta:

Cu pace Domnului să ne rugăm…

Pentru pacea de sus…

Pentru pacea a toată lumea…

Pentru fratele nostru (N), şi pentru acoperirea şi ajutorul

lui de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca neprihănit, neosândit şi neîmpiedicat să

plinească scopul chipului monahicesc, Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să petreacă el în toată cucernicia, buna

credinţă şi curăţia, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se lepede el de omul cel vechi şi să se

îmbrace în cel nou, cel plăsmuit după Dumnezeu, Domnului

să ne rugăm.

Pentru lăsarea şi iertarea păcatelor lui; Domnului să ne

rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, primejdia

şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte...

Pre Preasfânta Curata…

Ecfonis: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru…, şi îndată:

Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat,

Aliluia.

Prochimen glasul al 3-lea:

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi

teme?

stih: Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi

înfricoşa?

Citire din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel: 6;10-

17

Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii Lui.

Îmbrăcaţi-vă în toată întrarmarea lui Dumnezeu, ca să puteţi

voi sta împrotiva măiestriilor diavolului. Că lupta noastră nu

este contra sângelui şi trupului, ci contra începătoriilor,

contra stăpânirilor, contra domniilor lumii întunericului

veacului acestuia; contra duhurilor vicleniei, din cele

cereşti. Pentru aceştia luaţi asupră-vă întrarmarea lui

Dumnezeu ca să puteţi sta împrotivă în ziua cea rea, şi toate

îndeplinindu-le să staţi. Staţi deci încingând mijlocul vostru

cu adevărul, şi îmbrăcându-vă în zaua dreptăţii şi

încălţându-vă picioarele voastre întru gătirea Evangheliei

păcii; peste toate luând pavăza credinţei, prin care veţi

putea stinge toate săgeţile vicleanului cele înfocate; şi coiful

mântuirii primiţi, şi sabia Duhului care este Cuvântul lui

Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 4-lea:

Săracul aceasta a strigat. Şi Domnul l-a auzit pre dânsul. Şi din

toate supărările lui l-a scăpat:

Citire din Sfânta Evanghelie a lui Matei: 10;37-39,11,28-30

Zis-a Domnul: Cela ce iubeşte pre tată, sau pre mamă mai

mult decât pre Mine, nu este vrednic de Mine; şi Cela ce

iubeşte pre fiu, sau pre fiică mai mult decât pre Mine, nu

este vrednic de Mine. Şi cine nu-şi ia crucea sa, şi să urmeze

după Mine, nu este vrednic de Mine. Veniţi la Mine toţi cei

osteniţi şi însărcinaţi, şi Eu vă voi repausa pre voi. Ridicaţi

jugul Meu asupra voastră, şi vă învăţaţi de la Mine, că sunt

blând şi umilit cu inima, şi veţi afla repaus sufletelor

voastre. Că jugul Meu este bun, şi sarcina Mea uşoară este.

Diaconul:

Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule după mare mila Ta…

Încă ne rugăm pentru lăsarea, şi iertarea păcatelor

servului lui Dumnezeu (N).

Preotul:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Se cuvine a şti, că de va fi Liturghie, după Evanghelie şi după

Ectenie: încă ne rugăm pentru mila, viaţa; şi celelalte, să se zică

Ecteniile ce s-au pus mai sus pentru cel călugărit, adăugând la

începutul fiecăreia: Încă ne rugăm…, şi lăsând afară: Domnului să

ne rugăm, de la urmă. La timpul Dumnezeieştii împărtăşiri, merge

Monahul cel nou, de se împărtăşeşte, dacă este slobod la aceasta.

Iar terminându-se Sfinţita Liturghie, în timpul rugăciunii

Amvonului, se pune în mâinile celui călugărit o Evanghelie, la

care venind fraţii pre rând, după luarea Anaforei, sărută Sfânta

Evanghelie şi Cinstita Cruce, şi-l întreabă: Cum te cheamă? Iar el

spunându-le numele, fraţii răspund: Să te mântuieşti în Domnul,

frate, şi te roagă şi pentru noi. Şi aşa se face sărutare şi apolis.

Apoi se cântă această stihiră, glasul I-iu:

Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei; căci pre fiul cel

desfrânat, carele de la păcat s-a reîntors la casa părintească,

preabunul părinte preîntâmpinându-l îl sărută, şi iarăşi îi

dăruieşte semnele măririi sale, şi săvârşeşte tainică veselie

cu cei de sus, jertfind viţelul cel îngrăşat, ca noi să ne

purtăm în totul vrednici de Iubitorul de oameni Tată ce L-a

jertfit, şi de Preamărita jertfă, Mântuitorul sufletelor noastre.

Apoi ieşind din Biserică, merge Monahul cel nou, cu luminarea

aprinsă la Stareţ sau Egumen pentru binecuvântare. Iar Egumenul

îl învaţă iarăşi cele ce privesc viaţa călugărească, despre

ascultare, tăierea voii, umilita cugetare, şi altele ce-l va lumina

Duhul Sfânt.

Şi pentru înlesnire s-a pus aici acest mic cuvânt sfătuitor.

Iată, frate, că cu harul lui Dumnezeu te-ai învrednicit, a te

îmbrăca în Sfântul şi Îngerescul Chip, prin lepădarea cea

desăvârşită a lumii şi a tuturor poftelor ei; şi ai venit a servi

Domnului nostru Iisus Hristos, prin făgăduinţele ce ai dat înaintea

Sfântului Jertfelnic şi înaintea Sfinţilor Lui Îngeri şi a tuturor

Sfinţilor. Pentru aceasta, frate, se cade ţie de a pururea să ai

înaintea ta ziua şi noaptea făgăduinţele acestea; căci nepăzindule

(care să nu fie!) curate şi neprihănite, întrebat vei fi în ziua

înfricoşatului judeţ al lui Hristos. Ştiind şi aceasta, de cine te-ai

lepădat şi de cine te-ai lipit; căci te-ai lepădat de întuneric şi te-ai

lipit de lumină, Deci dar, ca fiii luminii să umbli, servind lui

Dumnezeu credincios în toată curăţia şi adevărul; servind şi

părinţilor ca Însuşi lui Hristos, iar nu ca oamenilor; ca să fii

tuturor ca o făclie aprinsă, după cuvântul Domnului: Aşa să

lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele

voastre cele bune, şi să preamărească pre Tatăl vostru Cel din

ceruri. Fii următor în faptele cele bune Domnului nostru Iisus

Hristos şi tuturor Sfinţilor Lui, petrecând în adevărată ascultare şi

în deplina tăiere a voii tale, până la moartea ta, cum te-ai

făgăduit, servind lui Dumnezeu ziua şi noaptea, cu toată

răbdarea, umilinţa şi blândeţea. Ca şi pentru tine să se plinească

făgăduinţa cea adevărată a Domnului nostru Iisus Hristos, ce

Însuşi a făgăduit-o în Sfânta Sa Evanghelie, zicând: Unde sunt Eu,

acolo şi sluga Mea va fi. Care făgăduinţă, părinte, să te

învrednicească Preaînduratul Dumnezeu a o câştiga, în Domnul

nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărire, împreună şi Tatălui,

şi Sfântului Duh, în veci, Amin.

Apoi binecuvântându-l îl eliberează.

Venind timpul mesei, merge şi Monahul cel nou în trapeză, şi

stă cu luminarea aprinsă în mâni ascultând citirea. Iar după terminarea

mesei, i se dă de la chelar într-un vas vin, cu care

cinsteşte pre fraţi, ca cum s-ar împăca cu dânşii, dând fiecăruia

câte cincizeci dramuri. Apoi ieşind fraţii din trapeză mănâncă şi

el. Se cuvine încă ca Monahul cel nou să păzească cu deadinsul

toată rânduiala servirii Bisericeşti, îndepărtându-se în cinci zile

(în care şi de veşminte nu se dezbracă) de orice alt lucru, afară de

citire, dacă ştie.