RÂNDUIALA Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi

RÂNDUIALA

Sfinţirii Crucii şi a troiţei celei noi

Fiind aşezată o masă acoperită după cuviinţă înaintea sfintelor

uşi împărăteşti, Preotul iese din altar îmbrăcat cu epitrahilul şi cu

felonul şi, cădind cruciş cinstita cruce, face începutul obişnuit:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte

Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este

împărăţia..., Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum...,

Veniţi să ne închinăm... (de trei ori), şi Psalmul 98:

Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe

Heruvimi: să se cutremure pământul. Domnul în Sion este

mare şi Înalt peste toate popoarele. Să se laude numele Tău

cel mare, că înfricoşător şi Sfânt este. Şi cinstea împăratului

iubeşte dreptatea. Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi

dreptate în Iacob Tu ai făcut, înălţaţi pre Domnul Dumnezeul

nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că Sfânt

este! Moise şi Aaron între preoţii Lui, şi Samuel, între cei ce

cheamă numele Lui. Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pre

ei, în stâlp de nor grăia către ei; căci păzeau mărturiile Lui şi

poruncile pre care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru,

Tu i-ai auzit pre ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai

răsplătit toate faptele lor. Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul

nostru şi vă închinaţi în Muntele cel Sfânt al Lui, că Sfânt

este Domnul, Dumnezeul nostru!

Apoi: Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori). Doamne miluieşte

(de 3 ori), şi troparul, glasul I-iu:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează

moştenirea Ta, biruinţă Regelui nostru asupra protivnicilor

dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău (de trei

ori).

Slavă... Condacul, glasul al 4-lea:

Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce de bunăvoie, îndurările Tale

dăruieşte poporului Tău celui nou numit cu numele Tău,

Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre

binecredinciosul nostru Rege, dăruindu-i lui biruinţă asupra

potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace nebiruită

biruinţă.

Şi acum... a Crucii şi a Născătoarei, acelaşi glas:

Crucea cea făcătoare de viaţă a bunătăţii Tale, pre care ai

dăruit-o nouă nevrednicilor, Doamne, Ţie o aducem cu rugăciune.

Mântuieşte pre poporul Tău cela credincios, pentru

Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă Ţie pentru noi,

Unule, Iubitorule de oameni.

Şi îndată se cântă de trei ori troparul acesta, glasul al 6-lea:

Trimite harul Tău, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte Crucea

aceasta; şi arat-o pre ea la tot poporul să-i fie ajutor şi

întărire.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi Preotul citeşte această

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeul slavei, Părinte Atotţiitorule, Dumnezeule

Savaot, Carele prin pomul vieţii cela din mijlocul

raiului ai închipuit mai înainte crucea cea de viaţă făcătoare

a Unuia-Născut Fiului Tău; şi în locul pomului neascultării,

prin gustarea din care şarpele cel a tot viclean pe strămoşii

noştri şi cu dânşii pe tot neamul omenesc i-a izgonit din rai

şi la moarte i-a adus, ai dăruit nouă semnul acestei Crucii

purtătoare de viaţă, pre care iubitul Tău Fiu, pironit fiind, a

murit şi cu moartea pre moarte a omorât şi toată puterea

diavolului a sfărâmat şi viaţă lumii a dăruit, iar Bisericii Sale

armă nebiruită, Sfinţire şi acoperământ tare, şi credinţei

întărire, şi izbăvire de toate cursele diavoleşti, şi nădejde

tare de mântuire şi neruşinată, spre câştigarea vieţii. Pentru

aceea noi robii Tăi, în dar învrednicindu-ne de multa milă a

Ta, mulţumitori fiind, slavă şi mulţumire şi smerită

închinăciune aducem slavei Tale şi cu umilinţă ne rugăm să

cauţi cu milostivire spre acest semn al Crucii, pe care

credincioşii robii Tăi, din osârdie şi din credinţa cea tare şi

din dragostea către Tine, au făcut-o spre însemnarea

biruinţei Fiului Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos şi a

eliberării şi a mântuirii noastre. Şi trimite peste noi

binecuvântarea Ta cea cerească; binecuvinteaz-o şi o

sfinţeşte pre ea, şi umple-o de puterea şi binecuvântarea

lemnului aceluia, pre care a fost pironit Preasfântul Trup al

Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Născut Fiul Tău, prin

Carele puterea diavolului s-a surpat şi noi pământenii ne-am

eliberat şi vieţii ne-am învrednicit.

Aşa Te rugăm pre Tine, Preasfinte Stăpâne, pentru sfintele

patimi şi pentru vărsarea Sfântului Sânge şi moartea cea

făcătoare de viaţă a Unuia-Născut Fiului Tău, Domnul nostru

Iisus Hristos, pre carele cu sfatul Tău, al lui Dumnezeu Tatăl

Cel fără de început şi al Preasfântului Tău Duh, de bunăvoie

pentru mântuirea noastră pre lemnul Crucii le-a suferit; şi

prin acelea lemnul Crucii, carele era oarecând spre pierzare

făcătorilor de rău şi celor ce greşeau, l-a arătat a fi

binecuvântat, Sfânt, de viaţă dătător şi izbăvitor celor ce

greşesc, pre carele şi cu rugăciune Ţie îl aducem: trimite

acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al Crucii

şi-l binecuvintează, îl sfinţeşte şi-i dă lui ca să fie semn

înfricoşător şi tare asupra tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi

nevăzuţi, spre izgonirea şi înfrângerea tuturor curselor

ispitelor şi asupririlor diavoleşti. Iar poporului Tău să fie

acoperământ puternic, întărire credinţei, sprijinire nădejdii,

în războaie biruinţă şi sporire în toate faptele cele bune; şi

tuturor celor ce se vor închina Ţie înaintea semnului

acestuia şi rugăciuni vor aduce, să le fii Milostiv ascultător şi

Îndurat împlinitor al tuturor cererilor lor, celor către

mântuire. Şi precum prin Cruce lumea ai eliberat de

osândirea păcatului, aşa pre robii Tăi, carele cu credinţă, din

suflet, aduc Ţie acest semn al Crucii, cu puterea Crucii

iubitului Tău Fiu, pururea biruitor asupra păcatului arată-i a

fi, şi le dăruieşte lor toate bunătăţile Tale cele pământeşti şi

cereşti; şi prin Cruce totdeauna spre bine pe toţi credincioşii

povăţuind, du-i la primirea cununilor cereşti, că Tu eşti

Izvorul Sfinţirii şi dătător bogat de toate bunătăţile, şi Ţie

slavă înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Preasfântului şi bunului şi de-viaţă-făcătorului Tău Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Preotul stropeşte cu aghiasmă crucea, zicând:

Sfinţească-se semnul acestei Sfinte Cruci cu harul

Preasfântului Duh, prin stropirea acestei ape Sfinţite, în

numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin (de trei

ori).

Şi îndată, luând cădelniţa şi stând cu bună cucernicie înaintea

chipului Sfintei Cruci, o cădeşte cruciş, cântând:

Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o

lăudăm şi o mărim.

Se închină cu cucernicie până la pământ şi sărută cinstita şi

Sfinţita Cruce. Asemenea şi toţi cei ce stau de faţă se închină şi

sărută cinstita Cruce. Iar la strană se cântă stihira aceasta, glasul

al 2-lea:

Veniţi, credincioşilor, puterii Crucii să ne închinăm, căci

pomul în rai a odrăslit moartea, iar acesta, viaţă a înflorit,

având pironit pre dânsul pre Domnul Cela fără de păcat, de

la Carele toate limbile luând nestricăciunea, strigăm: Cela

ce prin Cruce moartea o ai stricat şi pre noi din înşelăciunea

şi chinuirea diavolului ne-ai liberat, Doamne, mărire Ţie.

Şi îndată se face apolisul; Diaconul: înţelepciune. Cântăreţul:

Binecuvintează. Preotul:

Cela ce pe lemnul Crucii pentru mântuirea noastră S-a

răstignit şi moartea a binevoit a primi şi a treia zi din morţi a

înviat, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de

viaţă făcătoarei Cruci şi cu rugăciunile tuturor Sfinţilor Săi,

să ne miluiască şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi de

oameni Iubitor. de la Tine mare şi multă milă.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi

creştinii ortodocşi.

Că milostiv şi iubitor de oameni, Dumnezeu eşti, şi Ţie

mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi Diaconul:

Iară şi iară plecând genunchi, Domnului să ne rugăm.

Şi Preotul se roagă:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai

dat pacea Ta oamenilor, şi darul Preasfântului Duh, încă

fiind cu noi în viaţă, L-ai dat celor credincioşi pururea spre

moştenire neştearsă; şi mai arătat acest har L-ai trimis

discipolilor şi Apostolilor Tăi şi le-ai întărit buzele lor cu

limbi de foc, prin care tot neamul omenesc, în a sa limbă şi

în auzul urechii, primind cunoştinţa de Dumnezeu, ne-am

luminat cu lumina Duhului şi am scăpat din înşelăciune ca

dintru întuneric; şi prin împărţirea limbilor simţitoare şi de

foc şi prin lucrarea cea mai presus de fire, ne-am învăţat a

crede în Tine şi ne-am luminat a te teologhisi cu Tatăl şi cu

Duhul Sfânt, într-o Dumnezeire, putere şi domnie. Tu dar

Cela ce eşti raza Tatălui şi caracterul cel neschimbat şi

nemutat al fiinţei şi al firii Lui, Izvorule al mântuirii şi al

harului, deschide-mi şi mie păcătosului buzele, şi mă învaţă

cum se cuvine şi pentru cele ce se cade a mă ruga. Că Tu

cunoşti marea mulţime a păcatelor mele, dar îndurarea Ta

va învinge noianul acestora. Iată cu frică stau înaintea Ta,

aruncând deznădăjduirea sufletului meu întru adâncul milei

Tale. Îndreptează-mi viaţa, Cela ce îndreptezi toată făptura

cu cuvântul şi cu puterea cea nespusă a înţelepciunii, Cela

ce eşti liman lin al celor cuprinşi de furtuni, şi arată-mi calea

în care voi merge. Dă cugetelor mele Duhul înţelepciunii

Tale, dăruind nepriceperii mele duh de înţelegere; umbrează

faptele mele cu duhul temerii de Tine; şi duh drept înnoieşte

întru cele dinlăuntru ale mele; cu duh stăpânitor întăreşte

alunecarea cugetului meu; ca în fiecare zi, cu Duhul Tău cel

bun fiind îndreptat spre lucrul cel de folos, să mă

învrednicesc a face poruncile Tale, şi să-mi aduc aminte

pururea de mărită venirea Ta, care va cerceta faptele

noastre. Şi să nu laşi ca să mă amăgesc cu frumuseţile cele

stricăcioase ale lumii acesteia; ci întăreşte-mă să poftesc

câştigarea visteriilor celor ce vor să fie. Că Tu ai zis,

Stăpâne, că orice ar cere cineva întru numele Tău, neapărat

va lua de la Dumnezeu Părintele Cel împreună cu Tine

veşnic. Pentru aceasta şi eu păcătosul, întru venirea

Sfântului Tău Duh, rog bunătatea Ta: câte am cerut, dă-mi-le,

spre mântuire. Aşa, Doamne, Carele eşti Bun dătător şi

bogat dăruitor de toată binefacerea; că Tu eşti Cela ce dai

de prisosit cele ce cerem. Tu eşti compătimitorul, miluitorul,

Carele fără păcat Te-ai făcut părtaş trupului nostru, şi Te

pleci cu iubire de inimă către cei ce pleacă genunchii la

Tine, curăţire făcându-te păcatelor noastre. Deci dă,

Doamne, poporului Tău îndurările Tale; auzi-ne pre noi din

cerul Tău cel sfânt; sfinţeşte-i pre dânşii cu puterea dreptei

Tale celei mântuitoare; acoperă-i cu acoperământul aripilor

Tale; nu trece făptura mâinilor Tale. Ţie unuia am păcătuit,

dar şi numai Ţie servim. Nu ştim a ne închina la Dumnezeu

străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt

Dumnezeu. Iartă nouă greşalele, primind rugăciunile

noastre cele cu îngenunchiere; tinde nouă tuturor mână de

ajutor. Primeşte rugăciunea tuturor ca o tămâie primită, ce

se înalţă înaintea împărăţiei Tale celei prea bune.

Citeşte şi această rugăciune:

Doamne, Doamne Cela ce ne-ai scăpat de toată săgeata

ce zboară ziua, fereşte-ne şi de tot lucrul ce umblă în

întuneric. Primeşte ca o jertfă de seară înălţările mâinilor

noastre. Învredniceşte-ne să trecem şi stadiul nopţii

neprihăniţi, ne ispitiţi de rele, şi ne scuteşte de toată

turburarea şi frica ce vine asupra noastră de la diavolul.

Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi cugetelor noastre

îngrijire de întrebarea la judecata Ta cea înfricoşată şi

dreaptă. Pironeşte cu frica Ta trupurile noastre, şi omoară

membrele noastre cele de pre pământ. Ca şi în liniştea

somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Şi

depărtează de la noi toată nălucirea necuviincioasă şi pofta

cea vătămătoare. Şi ne scoală în timpul rugăciunii, întăriţi în

credinţă şi sporind întru poruncile Tale.

Apoi Diaconul zice:

Apară, mântuieşte, miluieşte, ridică-ne şi ne păzeşte pre

noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pre Preasfânta, Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul şi toată viaţa noastră lui

Hristos Dumnezeu să o dăm.

Cu bunăvoirea şi cu harul Unuia-Născut Fiului Tău, cu

Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul, bunul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Corul: Amin

Apoi: Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta...

Diaconul:

Iară şi iară plecând genunchii, Domnului să ne rugăm.

Iar Preotul zice rugăciunea:

Izvorul cel pururea izvorâtor de viaţă şi de lumină,

puterea cea împreună creatoare şi veşnică a Tatălui, Carele

ai plinit prea frumos toată iconomia cea pentru mântuirea

oamenilor, Hristoase Dumnezeul nostru; Cela ce ai rupt

legăturile cele nedezlegate ale morţii şi încuietorile iadului,

călcând mulţimea duhurilor celor viclene; Cela ce Te-ai adus

pentru noi junghiere nevinovată, dându-ţi spre jertfă trupul

Tău cel preacurat, neatins şi neajuns de nici un păcat, şi prin

aceasta înfricoşată şi negrăită jertfire, ne-ai dăruit nouă

viaţa de veci; şi pogorându-te în iad ai frânt încuietorile cele

veşnice, şi celor ce şedeau în întuneric le-ai arătat ieşire; iar

pre balaurul cel din adânc şi începătorul răutăţii cu

înţeleaptă uneltire dumnezeiască l-ai vânat, şi cu lanţurile

întunericului legându-l în tartar, în focul cel nestins şi în

întunericul cel mai din afară l-ai încuiat cu puterea Ta cea

nemăsurată, înţelepciunea Tatălui cea cu nume mare,

Carele Te-ai arătat ajutător mare celor asupriţi şi ai luminat

pre cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii. Tu,

Doamne al măririi celei veşnice, şi Fiule iubit al Părintelui

Celui Preaînalt, lumină pururea vecuitoare din lumina cea

de-a pururea, Soare al dreptăţii, auzi-ne pre noi care ne

rugăm Ţie şi fă repaus sufletelor servilor Tăi, a părinţilor şi a

fraţilor noştri celor mai înainte răposaţi, şi ale celorlalte

rudenii după trup, şi ale tuturor celor de o credinţă cu noi,

pentru care şi facem acum pomenire. Că a Ta este

stăpânirea peste toţi şi cu mâna Ta ţii toate marginile

pământului. Stăpâne Atotţiitorule, Dumnezeule al părinţilor

şi Domnul milei, făcătorul neamului celui muritor şi a celui

nemuritor şi a toată firea omenească, ce se înfiinţează şi

iarăşi se desfiinţează, al vieţii şi al morţii, al petrecerii de

aici şi al mutării de acolo; Cela ce măsori anii viilor şi

rânduieşti timpurile morţii, Carele duci şi scoţi din iad,

legând cu slăbire şi dezlegând cu putere; Cela ce

iconomiseşti spre trebuinţă cele de faţă şi aduci spre folos

cele viitoare; Cela ce întăreşti cu nădejdea învierii pre cei

loviţi de acul morţii; Însuţi, Stăpâne al tuturor, Dumnezeule

Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului

şi a celora de pre mare departe, Carele şi în această de pre

urmă, marea şi mântuitoarea zi a Cincizecimii, ai arătat

nouă taina Sfintei, Celei de o fiinţă, pururea veşnică,

nedespărţită şi neamestecatei Treimi, şi pogorârea şi

venirea ştiutului şi de-viaţă-făcătorului Duh ai revărsat-o în

chip de limbi de foc peste Sfinţii Tăi Apostoli, punându-i

binevestitori credinţei noastre celei drepte, şi arătându-i

mărturisitori şi prezicători teologiei celei adevărate; Carele

şi în această sărbătoare cu totul deplină şi mântuitoare ai

voit a primi rugăciuni de împăcare pentru cei ţinuţi în iad,

dându-ne nouă nădejdi mari că se va trimite de la Tine

uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare.

Auzi-ne pre noi umiliţii servii Tăi care ne rugăm Ţie:

odihneşte sufletele robilor Tăi celor mai înainte repausaţi, în

loc luminos, în loc cu verdeaţă, în loc răcoros, de unde a

fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; şi aşează

sufletele lor în locaşurile drepţilor, şi-i învredniceşte păcii şi

iertării; că nu morţii Te vor lăuda, Doamne, nici cei din iad

îndrăznesc a-Ţi aduce Ţie mărturisire; ci noi aceşti vii Te

binecuvântăm şi Te rugăm şi-Ţi aducem rugăciuni de împăcare

şi jertfe pentru sufletele lor.

Uneşte şi această rugăciune:

Dumnezeule Cel mare şi veşnic, Sfânt şi de oameni

iubitor, Carele ne-ai învrednicit a sta în această oră înaintea

măririi Tale celei neapropiate, spre cântarea şi lauda

minunilor Tale, îndură-Te de noi nevrednicii servii Tăi şi ne

dă har a-Ţi aduce cu inimă înfrântă şi cu umilinţă, doxologie

întreit Sfântă şi mulţumită pentru darurile Tale cele mari,

care ai făcut şi faci totdeauna către noi. Adu-Ţi aminte,

Doamne, de neputinţa noastră, şi nu ne pierde pentru

nelegiuirile noastre, ci fă milă mare umilinţei noastre, ca,

scăpând de întunericul păcatului, să umblăm în ziua

dreptăţii; şi îmbrăcându-ne în arma luminii, să petrecem

nebântuiţi de toată uneltirea vicleanului, şi cu îndrăznire să

Te mărim pentru toate pre Tine singurul Dumnezeu adevărat

şi de oameni iubitor. Că în adevăr, mare taină este, Stăpâne

şi făcătorule al tuturor, desfacerea cea temporală a

făpturilor Tale, şi după aceea întregirea şi odihna lor în

repausul cel veşnic. Ţie mulţumim pentru toate: pentru

intrarea noastră în lumea aceasta şi pentru ieşirea, care,

prin făgăduinţa Ta cea nemincinoasă, mai înainte ne

arvuneşte nouă nădejdea învierii şi a vieţii celei

nestricăcioase, pre care fă să o câştigăm la viitoarea Ta a

doua venire. Căci Tu eşti şi începătorul învierii noastre şi

nemituit şi de oameni iubitor judecător pentru cele făcute în

viaţă, şi Stăpân şi Domn al răsplătirii. Carele Te-ai şi

împărtăşit asemenea cu noi trupului şi sângelui, pentru

milostivirea cea desăvârşit; şi pentru multa Ta îndurare ai

primit de voie încercarea patimilor noastre fără prihană şi în

ceea ce ai pătimit cu Însuţi ispita Ta, Te-ai făcut nouă celor

ce ne ispitim, ajutor de bună voie; pentru care ne-ai şi adus

pre noi la a Ta nepătimire. Deci, Stăpâne, primeşte cererile

şi rugăciunile noastre, şi odihneşte pre toţi părinţii

fiecăruia, pre mame, fraţi, surori şi fii, şi pre orice altă rudă

şi neam, şi pre toate sufletele care mai înainte au răposat

întru nădejdea învierii vieţii de veci. Şi aşează duhurile şi

numele lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, Isaac şi

Iacov, în locaşul celor vii, întru Împărăţia Cerurilor, în raiul

desfătării, ducându-i pre toţi prin Îngerii Tăi cei luminoşi în

sfintele Tale locuinţe, ridicând împreună şi trupurile

noastre, în ziua în care o ai rânduit, după făgăduinţele Tale

cele sfinte şi nemincinoase. Deci, Doamne, pentru noi servii

Tăi nu este moarte când ieşim din trup şi venim la Tine

Dumnezeul nostru, ci schimbare de la cele mai cu grijă la

cele mai bune şi mai înveselitoare; este repaus şi bucurie.

Iar de am şi păcătuit Ţie cu ceva, Îndurat fii nouă şi lor; căci

nimeni nu este curat de întinăciune înaintea Ta, nici chiar de

ar fi viaţa lui numai o zi, ci numai Tu Te-ai arătat pre pământ

fără păcat, Doamne al nostru Iisuse Hristoase, prin Carele

toţi nădăjduim a câştiga milă şi iertare de păcate. Pentru

aceasta nouă şi acelora ca un bun şi de oameni iubitor

Dumnezeu dezleagă, lasă, iartă căderile noastre în păcate,

cele de voie şi cele fără de voie, cele în cunoştinţă şi cele din

neştiinţă, cele arătate şi cele ascunse, cele din faptă şi cele

din cuget, cele cu cuvântul şi cele din toate petrecerile şi

mişcările noastre. Şi celor ce mai înainte s-au mutat

dăruieşte-le slobozire şi iertare, iar pre noi cei ce rămânem

aici ne binecuvintează, dăruindu-ne sfârşit bun şi paşnic

nouă şi la tot poporul, şi deschizându-ne nouă îndurările

milei şi ale iubirii de oameni întru venirea Ta cea înfricoşată

şi groaznică, fă-ne vrednici şi de Împărăţia Ta.

Uneşte încă şi aceasta rugăciune:

Dumnezeule Cel mare şi preaînalt, Carele singur ai

nemurire şi locuieşti în lumină ne apropiată, Cela ce ai făcut

cu înţelepciune toată făptura, şi ai despărţit între lumină şi

între întuneric, punând soarele spre stăpânirea zilei, iar luna

şi stelele spre stăpânirea nopţii; Cela ce ne-ai învrednicit

pre noi păcătoşii şi în ziua de astăzi a ne arăta feţei Tale

întru mărturisire şi a-Ţi aduce servire de seară; Însuţi

Iubitorule de oameni Doamne, îndreptează rugăciunea

noastră ca o tămâie înaintea Ta, şi o primeşte ca o

mireasmă bine mirositoare. Şi ne dă nouă seara de acum şi

noaptea viitoare paşnică; îmbracă-ne cu arme de lumină;

scuteşte-ne de frica de noapte, şi de tot lucrul ce se întâmplă

în întuneric, şi ne dă somnul, ce ni l-ai dăruit spre repaus de

neputinţa noastră, scutit de toată nălucirea diavolească.

Aşa, Stăpâne al tuturor, Dăruitorule de bunătăţi; ca şi în

aşternuturile noastre umilindu-ne, să ne aducem aminte şi

noaptea de Preasfânt numele Tău; şi cu cugetarea la

poruncile Tale luminându-ne să ne sculăm întru bucurie

sufletească spre doxologirea bunătăţii Tale aducând cereri

şi rugăciuni milostivirii Tale pentru păcatele noastre şi ale

poporului Tău; pre carele pentru rugăciunile preasfintei de

Dumnezeu Născătoare cu milă îl cercetează.

Şi Diaconul: Apără, mântuieşte, miluieşte... Pre Preasfânta,

curata..., Ecfonis: Că Tu eşti odihna sufletelor şi a trupurilor

noastre, şi Ţie mărire înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

acum şi pururea şi în vecii vecilor. Corul: Amin.

După aceea Diaconul: Să plinim rugăciunile noastre..., Apără,

mântuieşte, miluieşte..., Seara toată deplin..., Înger de pace,

credincios..., Milă şi iertare de păcate..., Cele bune şi de folos...,

Celălalt timp al vieţii..., Sfârşit creştinesc vieţii noastre..., Pre

Preasfânta curata..., Ecfonis; Că Dumnezeu bun şi iubitor de

oameni eşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului

Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele

voastre Domnului să le plecaţi.

Iar Preotul zice în taină rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plecat cerurile şi

Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută

spre servii Tăi şi spre moştenirea Ta. Că Ţie Judecătorului

celui înfricoşat şi de oameni iubitor şi-au plecat servii Tăi

capetele, şi-au supus grumazul lor, nu de la oameni aşteptând

ajutor, ci cerând mila Ta şi primind mântuirea Ta; pre

care păzeşte-i în tot timpul, în seara de acum şi în noaptea

viitoare, de tot vrăjmaşul, de toată lucrarea protivnică, de

cugete deşarte şi de pofte rele.

Ecfonis:

Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi prea

mărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Apoi cântăm stihirile idiomele ale stihralei, glasul 3-lea:

Acum spre semn tuturor la arătare limbile s-au

pogorât; căci iudeii, din care este după trup Hristos, bolind

de necredinţă, au căzut din harul lui Dumnezeu, şi noi cei

dintre păgâni ne-am învrednicit de lumina cea

dumnezeiască, întărindu-ne prin cuvintele ucenicilor, care

au vestit mărirea lui Dumnezeu binefăcătorului tuturor; cu

care plecând inimile cu genunchii, întărindu-ne prin Sfântul

Duh, cu credinţă să ne închinăm Mântuitorului sufletelor

noastre.

stih: Inimă curată plăsmuieşte întru mine Dumnezeule...

Acum Duhul cel Mângâitor s-a vărsat peste tot trupul; căci

începând de la ceata Apostolilor, de la dânşii prin

comuniune a întins harul asupra celor credincioşi, şi a

încredinţat despre venirea Sa cea puternică, împărţind

ucenicilor limbi în chip de foc, spre lauda şi mărirea lui

Dumnezeu; pentru aceasta, înţelegător luminându-ne

inimile, şi întărindu-ne în credinţă prin Sfântul Duh, să ne

rugăm să se mântuiască sufletele noastre.

stih: Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta…

Acum se îmbracă cu putere de sus Apostolii lui Hristos,

căci Mângâitorul îi înnoieşte pre dânşii, înnoindu-se întrînşii,

cu înnoire tainică a cunoştinţei; pre care cu graiuri

străine şi înalte vestindu-o, ne învaţă a cinsti firea cea

veşnică, şi unică în trei Ipostasuri a lui Dumnezeu

Binefăcătorul tuturor. Pentru aceasta luminându-ne cu

învăţăturile acelora, să ne închinăm Tatălui, şi Fiului, şi Duhului,

rugându-ne să mântuiască sufletele noastre.

Mărire… Şi acum… glasul, al 8-lea:

Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei

Ipostasuri: Fiului în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl

a născut afară de timpuri pre Fiul Cel împreună veşnic şi de

acelaşi tron, şi Duhul Sfânt era în Tatăl, mărit împreună cu

Fiul; o singură putere, o fiinţă, o Dumnezeire, căreia toţi

închinându-ne zicem: Sfinte Dumnezeule, Cela ce toate le-ai

făcut prin Fiul, cu conlucrarea Sfântului Duh; Sfinte Tare,

prin Carele am cunoscut pre Tatăl, şi prin Carele Duhul Sfânt

a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâitor,

Carele din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti; Treime

Sfântă mărire Ţie.

Deci: Acum slobozeşte pre robul…, Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, şi îndată troparul sărbătorii

glasul, al 8-lea:

Binecuvântat eşti Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce

preaînţelepţi ai arătat pre pescari, trimiţându-le lor Duhul

Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni,

mărire Ţie.

Deci, apolisul aceasta:

Cela ce din sânurile Tatălui S-a pogorât, şi a luat toată

firea noastră cea omenească, şi o a îndumnezeit, iar după

aceasta iarăşi la ceruri suindu-Se a şezut de-a dreapta lui

Dumnezeu şi Tatălui, şi a trimis peste Sfinţii Ucenici şi

Apostoli Duhul Cel Dumnezeiesc şi Sfânt, Cel de o fiinţă şi

de o putere, Cel întocmai mărit şi împreună veşnic, şi printrÎnsul

a luminat pre aceia, iar prin ei toată lumea; Hristos

Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile

Preacuratei şi nevinovatei Sfintei Maicii Sale, cu ale Sfinţilor,

măriţilor, prea lăudaţilor de Dumnezeu prezicători şi

purtători de Duh Apostolii, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască

şi să ne mântuiască pre noi, ca un bun şi iubitor de

oameni.