RÂNDUIALA
ce se face la temelia Bisericii pe scurt
Pregătindu-se locul de temelia Bisericii, ce are a se ridica, vine
acolo Arhiereul, iar în lipsă Preotul, şi făcând începutul, zice:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…,
Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia...
Deci Arhiereul sau Preotul cădeşte temelia împrejur, iar
cântăreţii cântă troparul Sfântului în onoarea căruia se ridică
Biserica, şi alte tropare ce ar mai vrea Proestosul. Apoi stând
Arhiereul la locul unde are a se pune Sfântul jertfelnic, zice
această Rugăciune:
Domnului să ne rugăm
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai dorit a se zidi Ţie
Biserică pre aceasta piatră; Însuţi caută spre cei ce aduc Ţie
ale Tale dintru ale Tale, şi pentru că ridică aceasta casă spre
doxologirea Ta, răsplăteşte-i cu mulţimea cereştilor Tale
bunătăţi; iar pre lucrători întăreşte-i păzindu-i nevătămaţi;
păzeşte temeliile ei nestricate şi neclătite, şi arată-o casă a
Ta deplinită; ca şi într-însa cu cântări de laudă şi cu
doxologii să Te cântăm pre Tine adevăratul nostru
Dumnezeu.
Că Ţie se cade toată mărirea, cinstea şi închinăciunea,
Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii
vecilor. Amin.
După rugăciune se face apolis. Apoi luând o piatră şi
însemnând pre ea semnul Crucii, şi data anului, o pune cu însuşi
mâinile sale în temelie, zicând:
Întemeiatu-o-a pre dânsa Cel Preaînalt, Dumnezeu în
mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu de
dimineaţă în dimineaţă.
Şi aşa încep meşterii zidirea.
Iar după Evhologiul P. S. Ep. Melchisedek rânduiala se face cum
urmează:
RÂNDUIALA
ce se face la întemelierea Bisericii,
şi la înfigerea Crucii
Ştiut să fie că nimeni nu poate întemelia Biserica, fie de piatră,
fie de lemn, decât numai Episcopul, sau cu o anume
binecuvântare a lui prin protoierei ori printr-un Iereu, pre care el
va voi a-l trimite. Iară dacă cineva ar cuteza a începe zidirea
Bisericii fără binecuvântarea Episcopului, va fi supus caterisirii,
ca un dispreţuitor de autoritatea episcopală.
Iar această întemeliere se face aşa; dacă are a se zidi Biserică
de piatră, se sapă şanţuri la locul unde are a fi temelia, şi se gătesc
pietre şi tencuială şi pre o piatră pătrată se întipuieşte or se
sapă o cruce, iară sub cruce, (dacă va voi Episcopul sau locţiitorul
lui) se găteşte un loc pentru punerea Sfintelor moaşte şi se pune
această inscripţie: În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului
Duh, s-a întemeliat Biserica aceasta întru cinstea şi pomenirea (se
numeşte numele sărbătorii sau al Sfântului cărui se dedică
Biserica) sub domnia prea evlaviosului şi de Hristos iubitorului
Regelui nostru (N) al României, sub arhipăstoria preaSfinţitului
(numele Episcopului şi al cetăţii lui) şi s-a pus moaştele Sfântului
(numele lui), în anul cutare de la crearea lumii, iară de la Naşterea
după trup a lui Dumnezeu Cuvântul (numărul anului, luna şi ziua).
Iar ştiut să fie că temelia Bisericii se poate pune şi fără moaşte
de Sfânt şi fără menţionata inscripţie, dar fără de amintita piatră
pătrată nu se face. Tot odată se pregăteşte o cruce mare de lemn,
şi locul în care să se înfigă acea cruce, adică: o groapă, unde are a
fi prestolul. Iară daca Biserica are a fi de lemn, atunci nu se fac
şanţuri, ci numai o groapă sub păretele altarului despre răsărit,
pentru punerea pietrei pătrate, şi alta pentru punerea crucii la
locul unde are a fi prestolul. Şi se pregătesc şi bârnele sau
lemnele, pre care are a sta Biserica.
După ce toate acestea s-au pregătit, Ierarhul sau locţiitorul său,
se îmbracă în toate veştmintele ierarhice, (iar dacă este Preot, în
cele preoţeşti), în Biserica cea mai aproape de locul unde are a fi
întemelierea, şi iese cu tot clerul, doi câte doi, Diaconii precedând
cu tămâitoarele, iară preoţii cu cruci, şi clericii cântă stihirile de
la litia sărbătorii, cărei are a se dedica viitoarea Biserică. Iar viind
la loc, pun Sfânta Evanghelie şi crucea pre o masă pregătită
acolo, şi luând proiestosul tămâietorul şi tămâind masa în chipul
crucii de trei ori, glăsuind Diaconul: Binecuvintează Stăpâne:
începe după obicei: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, corul
cântă: Împărate ceresc…, şi până se sfârşeşte cântarea proistosul
stă înaintea Sfintei Evanghelii tămâindu-o. Apoi tămâiază toate
gropile unde are a fi temelia, începând de la cei întâi pereţi ai
altarului, şi mergând de la dreapta spre stânga, până ce va veni
iarăşi de unde a început. După aceea tămâiază clerul şi poporul şi
iarăşi Sfânta Evanghelie. Iară cititorul citeşte: Sfinte
Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Veniţi să ne
închinăm: (de trei ori): şi Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea
mea…, Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori).
Iar Diaconul ectenia aceasta:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletelor
noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor
lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să
ne rugăm.
Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu
credinţă, cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,
Domnului să ne rugăm.
Pentru Arhiepiscopul, (sau Episcopul) nostru (N), pentru
cinstita preoţie, cea în Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi
poporul Domnului să ne rugăm.
Pentru preaevlaviosul şi iubitorul de Hristos Domnul
nostru Carol I Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta
Doamna şi Regina, şi toată familia Regală, pentru tot palatul
şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să-i ajute şi să supună sub picioarele lui pre tot
vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.
Pentru cetatea aceasta, pentru toate cetăţile şi satele, şi
pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să
ne rugăm.
Pentru bună temperatura aerului, pentru îmbelşugarea
roadelor pământului, şi pentru timpuri paşnice, Domnului să
ne rugăm.
Pentru navigatori, pentru călători, pentru bolnavi, pentru
pătimitori, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să privească cu milostivire asupra locului
acestuia ce s-a ales a se zidi pre el Biserică spre slava
Preasfântului Său nume, şi să-l binecuvinteze cu cereasca Sa
binecuvântare, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să binecuvinteze acest bun scop şi lucrul robilor
săi (sau: ale robului său, cutare, şi pomeneşte pre ctitorii
bisericii), Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să binecuvinteze începutul întemelierii acestei
zidiri, şi cu bun succes a se pune începutul ei întru slava
numelui Său, şi cu sporire să se aducă la săvârşire fără nici
o împiedicare, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul
Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să dea lucrătorilor ce se vor osteni bun succes
întru toate, şi să dirijeze lucrările mâinilor lor, şi cu sporire
să ducă la săvârşire, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul
Preasfântul Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să dea bun succes cu toată îndestularea acestei
bune sârguinţe a robilor Săi (sau a robului său N): cu
puterea, cu lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului
să ne rugăm.
Pentru ca să trimită acestei lucrări şi lucrătorilor ei pre
Îngerul Său cel păzitor, carele nevăzut să respingă toate
cursele, cele protivnice ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi
nevăzuţi, şi să dea întru toate bun succes, şi înţelepciune
spre edificare, şi tărie spre săvârşire, cu puterea, cu lucrarea
şi cu harul Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, urgia,
primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule,
cu harul Tău.
Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata slăvita Stăpâna
noastră Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara
Maria, cu toţi Sfinţii pomenindu-o.
Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră lui
Hristos Dumnezeu să o predăm.
Corul: Ţie Doamne. Iară proistosul eschiamă:
Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea
Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Iară după ecfonis (vozglas) se cântă: Dumnezeu este Domnul, şi
s-a arătat nouă…, Dacă Biserica are a fi a Domnului, pre glasul
troparului sărbătorii, iar după al sărbătorii, la Slavă…, cântăm al
întemelierii. Şi acum…, al sărbătorii iar dacă nu este a Domnului,
glasul al 2-lea acest tropar al întemelierii.
Făcătorule şi plăsmuitorule a toate Dumnezeule
îndreptează cu sporire prin binecuvântarea Ta lucrul
mâinilor noastre, ce s-a început spre slava Ta, şi cu puterea
Ta curând adu-l la săvârşire, că Unul eşti tot Puternic şi
Iubitor de oameni.
Iar dacă Biserica are a fi a Născătoarei de Dumnezeu, se cântă
de două ori troparul întemelierii, apoi al bisericii. Iar dacă
biserica se dedică altuia dintre Sfinţi, mai întâi cântăm troparul
întemelierii, la Slavă…, al Sfântului. Şi acum…, troparul
Născătoarei după glasul troparului Sfântului. Iar după tropare
îndată se citeşte Psalmi 50, Miluieşte-mă, Dumnezeule…, Şi se
aduc şi se pun pre masă două vase, unul cu apă curată, altul cu
eleu. După sfârşirea psalmului, se cântă de trei ori troparul
acesta, glasul al 6-lea;
Din cer trimite harul, Dătătorule de viaţă, şi sfinţeşte apa
aceasta, şi o arată a fi curăţire de toate întinăciunile.
Şi zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: şi Corul: Doamne
miluieşte. Proistosul citeşte asupra apei rugăciunea aceasta:
Dumnezeule Cel cu nume mare, Părintele Domnului
nostru Iisus Hristos, Unul Carele faci minuni fără de număr,
al căruia glasul este peste ape multe, pre Carele văzându-Te
apele s-au temut, şi s-au tulburat abisurile, şi mulţimea
vuietelor apelor: al căruia umblet este în mare, şi cărările în
ape multe, şi paşii Tăi nu se cunosc: Carele prin botezul
Unuia-Născutului Tău Fiu Celui întrupat, şi prin supravenirea
Preasfântului Duh asupra Lui în chip de porumb, şi prin
glasul Tău Cel Părintesc ai Sfinţit curgerile Iordanului, pre
Tine acum cu umilinţă Te rugăm şi Te implorăm noi
nevrednicii robii Tăi, trimite harul Preasfântului Duh asupra
apei acesteia, şi cu cereasca Ta binecuvântare
binecuvintează-o, curăţeşte-o şi o sfinţeşte, şi îi dăruieşte
harul şi binecuvântarea Iordanului, şi puterea care curăţeşte
toată întinăciunea, şi care vindecă toată neputinţa, şi alungă
demonii şi toate învinuirile şi cursele lor. Şi cu puterea, cu
lucrarea şi cu harul Preasfântului Duh arată-o a fi tuturor
robilor Tăi, care cu credinţă o vor bea, o vor lua şi se vor
stropi cu ea, iertare păcatelor, depărtarea patimilor,
alungare a tot răul, înmulţirea virtuţilor, vindecare bolilor,
Sfinţire şi binecuvântare caselor, şi a tot locului, alungare a
tuturor aerelor celor pierzătoare şi rău făcătoare, şi apropiere
a harului Tău. Că Tu eşti Cela ce binecuvintezi şi
sfinţeşti toate, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, cu
Unul-Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Iereul: Pace tuturor. Corul: Şi duhului Tău. Diaconul: Capetele
voastre Domnului să le plecaţi. Corul: Ţie Doamne.
Iar Iereul citeşte rugăciunea aceasta:
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, Cela ce ai Sfinţit
apele Iordanului cu arătarea Hristosului Tău, şi ne
binecuvintează pre toţi, cei ce prin plecarea grumajilor
noştri însemnăm supunere Ţie, şi ne învredniceşte a ne
umple de Sfinţirea Ta prin primirea apei acesteia, şi să fie
nouă spre sănătate sufletelor şi trupurilor.
Şi eschiamă:
Că Tu eşti Sfinţirea noastră, şi Ţie slavă înălţăm, cu Unul-
Născutul Tău Fiu, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de-viaţăfăcătorul
Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Iar proistosul luând Crucea, o afundă în apă cruciş, cântând
troparul, glasul I-iu.
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează
moştenirea Ta, biruinţă binecredinciosului domnitorului
nostru (N) asupra rebelilor dăruind, şi păzind cu Crucea Ta
pre poporul Tău (de trei ori).
Apoi binecuvintează eleul cu dreapta de trei ori, zicând: În
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Iar zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm. Corul Doamne
miluieşte. Iereul citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, căruia a fost bine
primită şi plăcută vărsarea eleului, care a turnat Iacov pre
piatra, ce o a pus stâlp, şi a numit-o casă a lui Dumnezeu:
rugămu-Te, caută şi acum cu milă la eleul aceasta,
binecuvintează-l şi sfinţeşte-l cu cereasca Ta binecuvântare,
şi dă-i putere prin harul Preasfântului Tău Duh, ca toate câte
spre slava Ta se vor unge, Sfinţi şi binecuvânta cu dânsul, să
fie şi Ţie bine primite şi plăcute; cu îndurările Unuia-Născut
Fiului Tău, cu Carele binecuvântat eşti, cu Preasfântul şi
Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Şi îndată proistosul luând apa Sfinţită, stropeşte cu ea locul,
unde are a se înfige crucea. zicând:
Binevoieşte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, cu semnul cel înfricoşător, şi cu puterea crucii Tale,
să se apere locul acesta spre slava Ta Dumnezeului nostru
celui răstignit, şi a Părintelui Tău celui fără început, şi a
Preasfântului Tău Duh; şi Îngerul cel atotpierzător, şi toate
puterile cele protivnice să se depărteze de la dânşii. Că a Ta
este Stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia, şi puterea marelui
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, acum şi
pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Iară preoţii împreună cu proistosul, luând crucea, o înfig în
locul pregătit, cântând troparul aceasta, glasul; al 2-lea:
Crucea înfigându-se pre pământ a căzut şi cu totul s-a
sfârşit întărâtarea vrăşmaşilor: iar omul cel mai înainte
lepădat, iarăşi intră în rai: Slavă Ţie Unuia Dumnezeului
nostru, Carele aşa ai bine voit.
Apoi se cântă Condacul întemelierii, glasul al 6-lea.
Grabnice întru apărare, şi tare întru ajutor, presară acum
cu harul puterii Tale, şi binecuvântând, întăreşte, şi produ
buna săvârşire a lucrului robilor Tăi: că poţi face toate câte
voieşti, ca Dumnezeu Atotputernic.
Slavă…, Şi acum…, Solitoare a creştinilor neînfruntată…, iar
Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Proistosul citeşte
rugăciunea aceasta înaintea Crucii înfipte, privind spre răsărit;
Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin toiagul lui
Moisi ai preînchipuit cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce a
Iubitului Tău Fiu Domnului nostru Iisus Hristos, Însuţi
binecuvintează şi sfinţeşte locul acesta cu puterea şi cu
lucrarea cinstitului şi de-viaţă-făcătorului lemnului aceluia,
al Crucii (pre care le-a dobândit prin stropirea preţiosului
sânge al Fiului Tău), spre alungarea demonilor, şi a toată
contrarietatea, păzind locul aceasta, şi pre cei ce servesc Ţie
în el nevătămaţi de tot răul, cu rugăciunile preaslăvitei
Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea
Fecioarei Maria, (aici pomeneşte şi pre Sfântul al căruia are
a fi biserica). Că s-a binecuvântat şi s-a proslăvit Împărăţia
Ta a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea,
şi în vecii vecilor, Amin.
După aceea proistosul merge la groapa, unde are să se pună
temelia: iară piatra pătrată fiind pregătită se pune înaintea lui pre
masă, şi se cântă de cler Psalmul 83.
Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor;
doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu de curţile Domnului,
inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeu cel viu.
Căci pasărea a aflat sieşi locuinţă, şi turtureaua cuib sieşi,
unde să-şi pună puii săi: altarele Tale, Doamne al puterilor,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi cei ce vieţuiesc în
casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit bărbatul al cărui
ajutor este la Tine, suişuri în inima sa a pus? Valea plângerii
pentru el se preface în izvor şi teroarea se îmbracă cu
binecuvântare. Merge-vor din putere în putere, a se arăta
Dumnezeului Dumnezeilor în Sion. Doamne Dumnezeul
puterilor auzi rugăciunea mea, ia aminte Dumnezeule al lui
Iacov. Scutitorule al nostru, vezi Dumnezeule, şi caută la
faţa unsului Tău. Că mai bună este o zi în curţile Tale, decât
mii altele. Ales-am a sta la pragul casei Tale mai mult decât
a vieţui în locuinţele necucernicilor. Că mila şi adevărul
iubeşte Domnul Dumnezeu, El dă har şi slavă, Domnul nu
lipseşte de bunătăţi pre cela ce umblă cu nerăutate. Doamne
Dumnezeul puterilor, fericit este carele nădăjduieşte întru
Tine.
Slavă…, Şi acum…, Aliluia (de trei ori). Diaconul zicând:
Domnului să ne rugăm; Corul: Doamne miluieşte. Citeşte
proistosul asupra pietrei rugăciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui viu,
Adevăratule Dumnezeu, strălucire şi chip al Părintelui celui
fără început şi viaţa cea veşnică. Carele fiind piatra cea din
capul unghiului, Te-ai tăiat din muntele cel curat şi fecioresc
fără de mâinile seminţei bărbăteşti, şi eşti temelie neclătită
a Bisericii Tale, Carele cu vărsarea preţiosului Tău Sânge ai
întemeiat Biserica Ta, iar cu moartea o ai ridicat, cu învierea
o ai săvârşit, cu înălţarea o ai binecuvântat, şi cu pogorârea
Sfântului Tău Duh o ai Sfinţit şi o ai lăţit; Ţie acum cu
umilinţă ne rugăm, trimite harul Sfântului Duh, şi
binecuvintează punerea pietrei acesteia şi toată temelia
zidirii ce se începe întru slava Preasfântului Tău nume (dacă
este sărbătoare domnească, zice: şi întru cinstea şi
pomenirea sfintei Naşterii Tale sau a alteia, sau a Adormirii
Preacuratei Maicii Tale, sau a altei sărbători a Ei, sau a
Sfântului numind numele lui). Şi Tu Carele eşti Alpha şi
Omega, începutul şi sfârşitul, Carele dintru început ai
plăsmuit totul, fii începutul, înmulţirea şi săvârşirea lucrării
acesteia, binecuvintează pre ctitori şi pre lucrători, şi lucrul
mâinilor lor sporeşte-l, şi cu pronia Ta cea dumnezeiască
înmulţeşte cu îndestulare toate cele trebuincioase spre
ridicarea şi săvârşirea bisericii acesteia, ca să fie biserică
desăvârşită şi plină de slava Ta şi întru ea să se proslăvească
numele Tău cel Preasfânt şi mare, cu Tatăl şi cu Preasfântul
Duh, binecuvântat fiind totdeauna, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.
Iară proistosul, luând apă Sfinţită, stropeşte cu ea piatra,
zicând:
Binecuvintează-se piatra aceasta prin stropirea Sfinţitei
ape acesteia întru neclătita temelie a bisericii, ce se zideşte
în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi îndată dacă voieşte a pune Sfintele moaşte în piatră, citind
unul din Ierei inscripţiunea, pune moaştele în locul pregătit în
piatra aceia, zicând:
Lăudaţi pre Dumnezeu întru Sfinţii lui, lăudaţi-L întru
tăria puterii Lui, că se vor lăuda cuvioşii întru slavă, se vor
bucura întru aşternuturile sale.
Şi aceste zicând le acoperă, iar dacă nu sunt moaşte, nu face
nimic de acestea, ci luând proistosul piatra cu mâinile sale, o
pune pre varul pregătit în groapă, zicând:
Întemeiează-se Biserica aceasta întru slava marelui
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, întru cinstea
şi pomenirea (numele sărbătorii lui sau a Născătoarei de
Dumnezeu, sau a Sfântului căruia se dedică biserica) în
numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.
Şi luând eleul, zice;
Cel Preaînalt a întemeiat aceasta Biserică, Dumnezeu în
mijlocul ei, şi nu se va clăti, ajuta-va ei Dumnezeu dis-dedimineaţă.
Şi toarnă eleul pre piatra pusă, zicând;
Binecuvântat şi însemnat să fie locul acesta întru casă de
rugăciune, în cinstea şi slava lui Dumnezeu Celui slăvit în
Sfânta Treime, a Tatălui, şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Amin.
După aceea cu tot clerul cântă aceasta, glasul al 6-lea
Sculându-se Iacov dimineaţa, şi luând piatra, pre care o
pusese sieşi căpătâi, o a ridicat stâlp, şi a turnat deasupra ei
eleu şi a zis: Că Domnul este în locul aceasta, iar eu nu am
ştiut: înfricoşat este locul aceasta: nu este aceasta alta, ci
casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta cerului. Aliluia,
Aliluia, Aliluia.
Ştiut să fie, că dacă se face întemeliere la Biserică de lemn,
săvârşindu-se toate cele mai sus zise, proistosul luând securea,
loveşte, cu ea de trei ori în bârna cea din mijloc a altarului,
zicând:
Începe-se lucrarea aceasta, în numele Tatălui, şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh, întru cinstea şi pomenirea (cutăruia;
sărbătorii ori Sfântului), Amin.
După aceasta îndată începe a stropi toate temeliile împrejur
mergând de la latura dinspre miază-noapte spre stânga, şi zicând:
În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin Clerul
citind psalmul 86.
Temeliile Lui în, munţii cei Sfinţi: iubeşte Domnul porţile
Sionului mai mult decât toate locaşurile lui Iacov.
Preaslăvite s-au grăit de Tine, cetate a lui Dumnezeu.
Amintesc de Raav şi de Vavilon, care sunt cunoscuţii mei.
Iată cei de alt neam, şi Tirul, şi Ethiopienii se vor renaşte
acolo. Maică va zice Sionului fiecare, căci fiecare se va
renaşte acolo, căci Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat. Domnul
când va înscrie popoarele, îi va număra la dânsul, că
locuinţa tuturor celor ce se veselesc este la Tine.
Şi, lucrătorii îndată se grăbesc la lucru întru numele Domnului.
Iar proistosul trecând partea întâia a fundamentelor din latura
despre miază-noapte, îndată se întoarce cu faţa la nord, şi
sfârşindu-se psalmul, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm: şi
Corul: Doamne miluieşte, proistosul citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai plăsmuit miazănoaptea
şi marea şi toate, pre Carele nu Te pot încăpea
cerul şi pământul, şi ai voit a avea Ţie biserică pre pământ
spre pururelnica laudă a Preasfântului Tău nume, cu
umilinţă căzând rugăm filantropia Ta, binecuvintează
temeliile Bisericii acesteia şi toată zidirea ei, şi cu puterea
Ta întăreşte-o şi fă-o neclătibilă şi nesurpabilă, întru slava
Ta Unuia Dumnezeului celui slăvit în Sfânta Treime, a
Tatălui, şi a Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Iar după rugăciune, dacă Biserica are a fi de lemn, iarăşi luând
securea, loveşte în bârna din mijloc, aceiaşi zicând ca şi la lovirea
întâia, şi merge stropind a doua parte a temeliei, şi zicând. În numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul
citeşte psalmul 126:
De nu va zidi Domnul casa, în deşert se ostenesc ziditorii;
de nu va păzi Domnul cetatea, în deşert privighează
străjuitorul. În deşert vă mânecaţi, vă culcaţi târziu, mâncaţi
pâinea durerii. El va da iubiţilor săi somn. Iată fiii sunt
moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplătire.
Ca săgeţile în mâna puternicului, aşa sunt fiii tinereţilor.
Fericit cela ce-şi va umplea tolba sa cu ele; nu se vor ruşina
când vor grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.
Şi ajungând la latura dinspre apus, şi stând cu faţa spre apus,
după sfârşitul psalmului, şi după ce Diaconul zice: Domnului să
ne rugăm: Şi Corul: Doamne miluieşte. Proistosul citeşte
rugăciunea aceasta.
Doamne Dumnezeul nostru, al căruia nume este lăudat de
la răsăritul soarelui până la apus, Carele cu pronia Ta cea
dumnezeiască ai ales Ţie spre locuinţă locul acesta; cu
umilinţă Te rugăm, trimite acum cereasca Ta binecuvântare
asupra lui, şi binecuvintează începutul zidirii acesteia, şi o
întăreşte, şi o fortifică, şi cu bună sporire adu-o la săvârşire:
Că Tu eşti Cela ce lucrezi toate spre folosul sufletelor
noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Iar după rugăciune, iarăşi loveşte cu securea de trei ori. Şi
merge spre a treia parte a temeliei stropind, şi zicând: În numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte
psalmul 121.
Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului vom
merge. Picioarele noastre stau în curţile tale Ierusalime.
Ierusalimul este zidit ca o cetate care împreunează întru
sine totul. Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului,
după aşezământul lui Israil, de a celebra numele Domnului.
Căci acolo sunt aşezate tronurile pentru judecată, tronurile
casei lui David. Cereţi pace Ierusalimului, şi prosperitate fie
celor ce te iubesc. Fie pace înlăuntru zidurilor Tale, şi
prosperitate în palaturile Tale. Pentru fraţii mei şi pentru
amicii mei grăiesc eu acum: pace fie Ţie. Pentru casa
Domnului Dumnezeului nostru mă voi îngriji de binele Tău.
Şi mergând la latura de miază-zi, proistosul, şi stând cu faţa
spre miază-zi, după, sfârşitul psalmului Diaconul zicând:
Domnului să ne rugăm. Şi Corul. Doamne miluieşte, citeşte
rugăciunea aceasta:
Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Carele ai
venit de la amiază-zi spre mântuirea noastră, şi ca Sfânt Teai
arătat din muntele cel umbros al Fecioarei, şi cu oamenii
ai vieţuit, rugămu-Te, priveşte cu milă asupra ctitorilor
bisericii ce a început a se zidi întru numele Tău, şi îi
binecuvintează întru toate, şi le dăruieşte putere şi tărie,
vârtoşie şi îndestulare cu sănătate, şi întru toate sporire
spre săvârşirea lucrului început spre slava Ta: Că Tu eşti
Dumnezeul milei şi al îndurărilor, şi al iubirii de oameni, şi
Ţie slavă înălţăm, cu Părintele Tău Cel fără de început, şi cu
Preasfântul şi Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Iară după rugăciune iarăşi face ca şi mai înainte. Şi merge la a
patra parte a temeliei stropind şi zicând: În numele Tatălui, şi al
Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Iar clerul citeşte psalmul 131.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate suferinţele
lui. Carele s-a jurat Domnului, a făgăduit Dumnezeului lui
Iacov. Nu voi intra în locaşul casei mele, nici mă voi sui pre
patul aşternutului meu, nu voi da somn ochilor mei, nici
genelor mele dormitare, nici repaus tâmplelor mele, până ce
voi afla un loc Domnului, o sălăşluire Dumnezeului lui Iacov.
Iată noi am auzit că ea a fost în Eufrata, aflatu-o-am în
câmpii dumbrăvii. Intra-vom în locaşurile lui, închina-nevom
la locul unde au stătut picioarele lui. Scoală-te,
Doamne, spre a veni la repausul Tău, Tu şi chivotul sfinţirii
Tale. Preoţii Tăi se vor învesti cu dreptatea şi cuvioşii Tăi vor
serba. Pentru David servitorul Tău să nu întorci faţa despre
unsul Tău. Juratu-S-a Domnul lui David întru adevăr, nu se
va lepăda de aceasta: din rodul pântecelui tău voi pune pre
tronul tău. De vor păzi fii tăi aşezământul Meu şi ordinele
Mele, care îi voi învăţa, şi fii lor până în veac vor şedea pre
tronul tău. Că a ales Domnul Sionul, voit-a a locui întru el.
Acesta este repausul Meu în veacul veacului; aici voi să
locuiesc, pentru că l-am voit. Vânatul lui îl voi binecuvânta;
pre săracii lui îi voi sătura de pâine. Preoţii lui voi învesti cu
mântuire, şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura. Acolo voi
face să crească cornul lui David, gătit-am făclia unsului Meu.
Pre vrăjmaşii lui îi voi învesti cu ruşine, iar coroana lui va
înflori pre dânsul.
Iar venind la locul de unde a început a stropi, se opreşte, şi stă
înaintea crucii înfipte, cu faţa spre răsărit. Iar după sfârşirea
psalmului, însuşi proistosul cu toată umilinţa începe a cânta
împreună cu tot clerul. Împărate ceresc: Şi după sfârşitul cântării,
zicând Diaconul: Domnului să ne rugăm: Şi Corul: Doamne
miluieşte. Citeşte rugăciunea aceasta:
Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai voit pre locul
acesta, şi pre această binecuvântată piatră, pusă întru
numele Tău, a întemeia Ţie Biserică, Însuţi primind cu milă
ale Tale ce se proaduc Ţie de către ai Tăi, spre ridicarea
Bisericii ce se zideşte pentru doxologia Ta, şi întru cinstea şi
pomenirea (numele sărbătorii sau a Sfântului) redă cu
mulţimea bunătăţilor Tale cereşti şi pământeşti; iar tuturor
celor ce fac ajutor la ridicarea şi săvârşirea acestei Biserici,
dăruieşte-le sănătate trupească şi mântuire sufletească; pre
lucrători întăreşte-i, păzindu-i nevătămaţi de tot răul; iar
temeliile acestea păzeşte-le nesurpabile şi neclătibile, şi
biserica aceasta adu-o curând la săvârşire, ca în ea neîncetat
să Te slăvim şi să Te cântăm pre Tine Unul Adevăratul
Dumnezeul nostru cu cântări de toată lauda, şi cu doxologii
şi cu jertfe fără de sânge. Că Ţie se cuvine toată slava,
cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Proistosul: Pace tuturor Corul cu toată umilinţa: Şi duhului tău.
Iar Diaconul zice: Iară şi iară plecând genunchii, Domului să ne
rugăm: Corul: Doamne miluieşte (de trei ori), şi toţi pleacă
genunchii. Proistosul însuşi îngenunchind, citeşte cu umilinţă
rugăciunea aceasta:
Lăudămu-Te, Doamne Dumnezeul puterilor, Mântuitorul
nostru, că pentru preamultă bunătatea şi filantropia Ta, ai
ales şi al Sfinţit locul acesta, şi l-ai întemeliat spre a se zidi
de noi nevrednicii robii Tăi Biserică întru Slava Preasfântului
Tău nume. Deci Te rugăm cu umilinţă, plecând genunchii
trupurilor şi sufletelor noastre, binevoieşte a se zidi la locul
acesta şi altarul pentru proaducerea în el a jertfei celei fără
de sânge a Preasfântului Corp şi a preţiosului Sânge ale
Hristosului Tău, spre slava Ta şi mântuirea sufletelor
noastre; şi precum biserica aşa şi altarul acesta, care acum
au luat început, adu-le curând la săvârşire cu puterea Ta cea
dumnezeiască, ca în ele până la sfârşitul veacului poporul
Tău cel binecredincios neîncetat şi fără de nici o
împiedicare să proaducă şi să săvârşească doxologia
Preasfântului Tău nume şi jertfa Ta cea fără de sânge şi
cuvântătoare, că toate sunt Ţie cu putinţă, şi Ţie slavă
înălţăm, cu Unuia-Născut Fiului Tău, şi cu Preasfântul, şi
Bunul, şi de-viaţă-făcătorul Tău Duh, acum şi pururea, şi în
vecii vecilor, Amin.
Şi sculându-se toţi, Diaconul zice ectenia aceasta:
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru prea evlaviosul şi de Hristos
iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi
pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată
augusta lor familie.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru preaSfinţitul Episcopul nostru (N) şi
pentru toţi fraţii noştri cei în Hristos.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm, ca Domnul Dumnezeu să asculte glasul
rugăciunii noastre, şi să binecuvinteze lucrurile mâinilor
noastre, să zicem toţi: Doamne auzi şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm pentru evlavioşii ctitori şi întemeietori ai
acestei Biserici ce a început a se ridica în slava lui
Dumnezeu (numele lor) şi pentru sporirea cu bun succes a
Sfântului lor lucru, şi pentru sănătatea, mântuirea şi iertarea
păcatelor lor, să zicem toţi: Doamne: auzi şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)
Încă ne rugăm, ca să trimită la această Sfântă lucrare
Înger păzitor, carele să izbăvească şi să scutească de toată
reaua înpresurare şi de piedicile vrăjmaşilor văzuţi şi
nevăzuţi, şi pre lucrători să-i întărească, să zicem toţi,
Doamne auzi şi ne miluieşte.
Corul: Doamne miluieşte, (de trei ori)
Iar proistosul eschiamă;
Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea
tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare
departe, şi milostive Stăpâne, milostiv fii pentru păcatele
noastre, şi ne miluieşte, pre noi, şi pre întemeietorii
Sfântului locaşului acestuia; că Milostiv şi Iubitor de oameni
Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Şi îndată se face, apolisul (otpust) obişnuit al sărbătorii
bisericii; şi dând binecuvântare poporului, Ierarhul sau
protoiereul, dacă a venit cu procesia precum s-a zis mai sus, de
asemenea să şi întoarce cu procesia la Biserica de unde a purces
cântând clerul stihurile sărbătorii Bisericii, sau altceva ce vor voi,
întru slava lui Dumnezeu.
Nessun commento:
Posta un commento