RÂNDUIALA cum se cuvine a primi pre schismatici sau papişti care vin la Credinţa Ortodoxă

RÂNDUIALA

cum se cuvine a primi pre schismatici sau papişti

care vin la Credinţa Ortodoxă

După ce vine la Preot cela ce voieşte a fi ortodox, Preotul

luându-şi voie şi binecuvântare de la Arhiereul său, îl duce la

Biserică şi-i porunceşte să stea înaintea uşilor Bisericii, iar dânsul

intrând în Altar se îmbracă cu Felonul, şi ieşind afară la uşa

Bisericii, porunceşte aceluia să îngenunche, şi-l întreabă aşa:

Întrebare: Voieşti a te lepăda de toată rătăcirea

schismaticilor şi de tovărăşia cu dânşii, la care ai fost până

acum?

Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Întrebare: Voieşti într-adevăr a fi în toate ascultător sfintei

Soborniceştii Biserici a Răsăritului; şi în unire cu credinţa

Ortodoxă, şi neclătit să petreci într-însa până la sfârşitul

vieţii Tale?

Răspuns: Voiesc cu adevărat.

Şi îndată Preotul binecuvântându-l pre frunte de trei ori, zice: În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Apoi

punând mâna pre capul lui, zice rugăciunea: Doamne Dumnezeule

Atotţiitorule…, Caută înapoi la pag. 542. Şi terminând rugăciunea

zice:

Scoală-te şi te întoarce spre apus şi te leapădă de toată

rătăcirea şi greşalele papistăşeşti, în care ai fost până acum.

Şi întorcându-se la apus îl întreabă:

Întrebare: Te lepezi de toată rătăcirea şi greşeala adunării

papistăşeşti, în care ai petrecut până acum?

Răspuns: Mă lepăd de toată rătăcirea şi greşeala adunării

papistăşeşti, în care am petrecut.

Întrebare: Blestemi toate eresurile şi schisma lor, precum:

primaţia papei, filioque şi altele, ca contrare Adevăratului

Dumnezeu şi sfintei Lui Biserici.

Răspuns: Blestem toate eresurile şi schisma lor, precum:

primaţia papei, filioque şi altele; ca contrare adevăratului

Dumnezeu şi sfintei lui Biserici.

Apoi zice către dânsul:

Întoarce-te către răsărit, şi te închină Domnului la care ai

venit.

Iar el întorcându-se şi închinându-se până la pământ zice aşa:

Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unuia

Dumnezeu în Treime, Sfânt, nedespărţit, mărit şi închinat.

Preotul zice:

Binecuvântat este Dumnezeu Cela ce voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie;

Binecuvântat fie în veci, Amin.

Şi îndată îi dă capătul epitrahilului în dreapta zicând:

Intră în Biserica lui Dumnezeu, Acela Carele te-a atras de

la dezbinarea papistăşească, şi să ştii că ai scăpat din

laţurile morţii, şi de pierirea cea veşnică; să urăşti toată

schisma şi tot eresul, calcă toată nedreptatea şi rătăcirea

ereziei; cinsteşte cu dreaptă credinţă pre Dumnezeu Tatăl

Atotţiitorul, şi pre Iisus Hristos Fiul Lui, şi pre Sfântul Duh,

Unul Adevăratul, viul Dumnezeu; pre Sfânta şi nedespărţita

Treime.

Şi acestea zicând, îl duce în Biserică ţinându-se de capătul

Epitrahilului, până unde este pusă şi Sfânta Evanghelie; Apoi

catehumenul stând acolo lasă din mână capătul Epitrahilului. Iar

când merg în Biserică clericii citesc Psalmul 26: Domnul este

luminarea mea şi Mântuitorul meu de cine mă voi teme? Şi după

terminarea Psalmului Preotul îi porunceşte să îngenuncheze

înaintea Sfintei Evanghelii şi citeşte rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne, Doamne, Făcătorule şi Stăpâne a toate Izvorul

tuturor bunătăţilor şi Mântuitorul tuturor oamenilor, iar mai

vârtos al celor credincioşi; Cela ce n-ai trecut cu vederea pre

om ca să fie aruncat în adâncul piericiunii şi al înşelăciunii,

ci cu mântuitoarea înomenire a Unuia-Născut Fiului Tău

Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus

Hristos, l-ai cercetat, l-ai mântuit şi la Tine l-ai adus. Însuţi,

Stăpâne Iubitorule de oameni, caută şi acum spre servul Tău

(N), ce este oaie din turma Ta cea cuvântătoare, şi pre Carele

l-ai învrednicit a se ridica, din adâncul piericiunii şi al

schismei, şi a scăpa către Sfânta Ta Sobornicească şi

Apostolică Biserică, cu umilinţă te rog: insuflă în inima lui

lumina harului Preasfântului Tău Duh, spre luminarea

cunoaşterii sfintei şi adevăratei, Tale Evanghelii. Aprinde în

el scânteia mântuitorului Botez, ce zace în sufletul lui, ca să

i se înflăcăreze văpaia harului celui duhovnicesc, spre

plinirea poruncilor Tale şi spre îndepărtarea de toată

înşelăciunea diavolească. Dă lui ca fără făţărie, neclintit şi

fără viclenie să se unească cu Sfânta Ta Sobornicească

Biserică, şi să se îngreţoşeze de toată înşelăciunea cea

pierzătoare de suflet, călcând eresurile şi schisma. Fă-i ca cu

adevărat totdeauna să mărturisească şi tare să Ţie Ortodoxa

Credinţă a răsăritului. Împreunează-l cu turma Ta cea

aleasă, şi uneşte-l cu Bisericile Tale cele Sfinte. Depărtează

de la dânsul toate cugetele şi faptele cele rele şi

deprinderile cele neplăcute lui Dumnezeu. Iartă-i lui toate

păcatele cele de voie şi fără de voie. Curăţeşte-l de toată

spurcăciunea sufletului şi a trupului; fă-l vas preţios, locaş

Preasfântului Tău Duh; ca de Acela totdeauna fiind condus şi

îndreptat să păzească mântuitoarele Tale porunci, şi făcând

cu bună plăcere şi deplin voia Ta, să se învrednicească a

câştiga şi binele Tău Cela ceresc, împreună cu toţi cei ce au

bine plăcut Ţie. Că Tu eşti Dumnezeul milei, al îndurărilor, al

iubirii de oameni şi Carele voieşti ca toţi oamenii să se

mântuiască şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi după terminarea rugăciunii îi porunceşte Preotul să se

scoale zicându-i:

Scoală-te, şi stând bine şi cu frică, rosteşte cu adevărat

Ortodoxa Credinţă Sobornicească blesteamă toate eresurile

şi schisma, ca să fii iertat şi dezlegat de legătura

blestemului şi de toată dezbinarea, şi să te faci părtaş

Bisericii, care este Trupul lui Hristos.

Iar el sculându-se zice în auzul tuturor: Cred într-unul

Dumnezeu; şi terminându-l i se dă Sfânta Evanghelie, o sărută, şi

făcând aceasta, Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeu Cela ce

a voit aşa. Şi iarăşi zice lui:

Pleacă-ţi genunchii tăi, înaintea Domnului Dumnezeu, pre

Carele L-ai mărturisit, şi vei lua iertarea păcatelor.

Iar el plecându-şi capul şi genunchii în jos, Preotul având împuternicire

de la Arhiereu, zice cu umilinţă acestea:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne mult-Milostive Doamne Iisuse Hristoase

Dumnezeul nostru, Carele, corifeului Tău Apostolul Petru, şi

celorlalţi Apostoli ai Tăi, cu harul Tău ai voit a se da toată

puterea, ca să fie legate şi în cer, câte de dânşii vor fi legate

pre pământ, asemenea să fie dezlegate şi în cer câte de

dânşii vor fi dezlegate pre pământ; Cela ce prin nespusa Ta

iubire de oameni ne-ai învrednicit pre noi neînsemnaţii şi

nevrednicii a avea puterea cea dată lor, ca şi noi asemenea

să legăm şi să dezlegăm cele ce se întâmplă în poporul Tău;

Însuţi Preabunule Împărate, primeşte cu milă şi acum pre

servul Tău aceasta, carele s-a depărtat de la înşelăciunea

schismei şi din somnul piericiunii, şi a venit la cunoştinţa

adevărului, dorind a se uni cu Sfintele Tale Biserici; că Tu, ca

un Iubitor de oameni şi Bun păstor ai zis: Şi alte oi am, care

nu sunt din staulul aceasta, şi pre acelea Mi se cuvine a le

aduce şi glasul Meu vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor.

Deci prin mine nevrednicul servul Tău, dezleagă-l pre dânsul

de toată legătura blestemului şi de toată dezbinarea, şi de

orice ca un om a greşit în aceasta viaţă, cu cuvântul sau cu

fapta sau cu gândul; iartă, şi lasă-i lui spălându-l cu harul

Tău, de toată întinăciunea sufletului, ca curat aducându-l în

curţile Tale, şi împreunându-l cu turma oilor Tale celor

alese, să-l uneşti cu Sfânta Ta Biserică, şi să-l faci vas preţios

şi locaş Preasfântului Tău Duh, ca prin acela fiind pururea

condus şi îndreptat, să păzească mântuitoarele Tale

porunci, şi făcând voia Ta cu deplină bună plăcere, să se

învrednicească a lua şi binele Tău Cela ceresc, împreună cu

toţi cei ce bine au plăcut Ţie. Că Tu eşti Cela ce miluieşti şi

ne mântuieşti pre noi, şi Tu singur eşti Dumnezeul tuturor

oamenilor, care vor să se mântuiască şi la cunoştinţa

adevărului să vie; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

Părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor, Amin.

Şi după rugăciune îndată îl dezleagă pre el zicând aşa: Domnul

şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos…, şi celelalte, caută-le înapoi la

pag. 544, şi terminând rugăciunea, zice şi acestea:

Scoală, frate şi, ca un credincios, roagă-te împreună cu

noi lui Hristos, ca să te învrednicească prin ungerea

Sfântului Mir, să iei harul Sfântului Duh.

Şi sculându-se stă cu tolă umilinţa, iar Preotul îndată începe

rânduiala Mirungerii, şi, o plineşte, cum s-a prescris la Luterani.

NB. Pentru Mirungerea cea shismaticească sau ereticească, n-a

legiuit lămurit Biserica. Asemenea şi pentru Armeni întorcându-se

şi lepădându-se de la erezia lor, îi primim prin ungerea cea cu

Sfântul Mir, ca şi pre ceilalţi schismatici.

Se cuvine însă a boteza din nou pre cei ce, după ritualul lor, nu

se botează în Numele Sfintei Treimi: al Tatălui, al Fiului şi al

Sfântului Duh, nici prin trei afundări, ca Socinianii, şi alţii.

ARĂTARE

Măcar că aicea zice că pre luterani, calvini şi papistaşi, numai să-i

ungi cu mir, este luată din pravilă, ca pre unii să-i boteze şi pre alţii

numai să-i ungă cu mir, aceasta a fost mai înainte. Că la dezbinarea lor

de Biserica Răsăritului, poate că a mai ţinut oarecare orânduieli, pentru

aceea a pus să se ungă numai cu mir unii, iar acum precum se văd sunt

cu totul departe de dreapta credinţă.

Dar cum se vede în cartea ce se numeşte Arătare sau adunarea pe

scurt a dumnezeieştilor dogme ale credinţei, la foaia 311. însemnări

oarecare a dumnezeieştilor Taine, arată pentru îndumnezeitorul Botez

cu mii de mărturii de la toţi Sfinţii Prooroci, Apostoli, Ierarhi,

preaînţelepţii dascăli, cum că, care nu se va boteza în trei afundări, şi în

trei chemări, sau va fi stropit, nu este desăvârşit botezat.

După aceea dar în puterea acestora prea mari mărturii, zicem că pre

tot felul de eretic, şi apusean, să se boteze desăvârşit cu toată

orânduiala, iar nu numai cu ungere de mir.

FORUMUL

mărturisirii credinţei de către cei convertiţi

de la schismă sau eres

1. Pentru papişti

După cel din urmă articol al Simbolului Credinţei, să se adauge

şi acestea:

Adaug din nou a mărturisi, împreună cu Sfânta

Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, şi

prin urmare lepăd adăugirea papistă: „Şi de la Fiul”.

Mărturisesc că cea mai înaltă autoritate în Biserica lui

Hristos este Sinodul Ecumenic, şi numai lui se poate da

însuşirea de negreşitor (infailibil). Iar nici de cum vreo

persoană oarecare, ori cine ar fi, nu poate să-şi însuşească

aceste drepturi.

Cred şi mărturisesc, că rugăciunile şi milosteniile celor vii

pentru cei răposaţi în credinţă, şi mai ales întrunite fiind cu

jertfa cea fără de sânge a Răscumpărătorului lumii, ajută

sufletelor trecute din această viaţă, mijlocind pentru ei

iertare de la Dumnezeu. Iar dogma despre purgator, sau

focul curăţitor, o recunosc de născocire netemeinică.

În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care

şi adeverez cu propria mea subscriere.

2. Pentru Armenii gregoriani

După cel din urmă articol al simbolului credinţei, să se adauge

şi acestea:

Cred şi mărturisesc în persoana lui Iisus Hristos

Mântuitorul lumii, Dumnezeirea unită cu omenirea fără

conversare, şi fără prefacere; prin Care esenţele amândorura

firilor Dumnezeiască şi omenească, au rămas întregi în

Dumnezeu Omul Iisus Hristos.

Primesc şi mărturisesc toate dogmele şi aşezămintele,

cele dogmatisite de Sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi,

ce s-au adunat întru numele Domnului la cele şapte Sinoade

ecumenice, spre întărirea şi apărarea Sfintei Biserici a lui

Hristos.

În fine cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică Ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care

adeverez cu propria mea subscriere.

3. Pentru Luterani şi Calvini

După Simbolul credinţei se adaugă şi următoarele articole:

Adaug din nou a mărturisi, împreună cu Sfânta

Evanghelie, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, şi

prin urmare lepăd adăugirea: „Şi de la Fiul”.

Mărturisesc, şi primesc cu evlavie cele şapte Taine ale

Sfintei Biserici Ortodoxe, adică: Botezul, Mirungerea,

Euharistia, Pocăinţa. EleoSfinţirea, Preoţia şi Nunta cea

legiuită: prin care iau har de la Dumnezeu cei ce le primesc

cu credinţă.

Mărturisesc că în Dumnezeiasca Liturghie se proaduce lui

Dumnezeu jertfă bine primită, pentru cei vii şi pentru cei

morţi.

Mărturisesc, că sub formele pâinii şi vinului, în Sfânta

Euharistie este tot şi întreg Mântuitorul Hristos, şi că cei ce

se cuminecă cu ele, se cuminecă cu adevărat corpul Lui, şi

cu adevărat sângele Lui, întru iertarea păcatelor.

Mărturisesc trei cete ale sufletelor ce s-au mutat din

această viaţă: întâia este a Sfinţilor care împărătesc cu

Hristos, pre care se cuvine a-i cinsti şi a-i chema prin

rugăciune, ca pre mijlocitorii noştri la Dumnezeu, ale cărora

şi moaştele se cuvine ale cinsti. A doua este a sufletelor

necredincioşilor, şi a creştinilor ce au trăit păgâneşte şi au

murit fără pocăinţă, a cărora parte este iadul şi focul

gheenei. A treia ceată de suflete este a celor ce au murit

întru pocăinţă; dar grăbindu-i moartea, n-au apucat a-şi face

canonul pentru păcatele lor, şi a dovedi cu fapta îndreptarea

lor. Pentru aceştia Sfânta Biserică, prin jertfa cea fără de

sânge a Răscumpărătorului lumii, Dumnezeu omului Iisus

Hristos, prin rugăciuni, prin milostenie, şi prin alte

binefaceri în numele lor, le mijloceşte de la Dumnezeu

iertare.

Cred şi mărturisesc, că Sfintele icoane, ale lui Hristos, ale

pururi Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, şi ale

tuturor Sfinţilor, se cuvine a le cinsti, şi că cinstea dată lor

trece la prototipurile lor.

În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică Ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare. Pentru care

şi adeverez cu propria mea subscriere.

4. Pentru Lipovenii popişti şi nepopişti,

sau precum se numesc ei: starovieri

După Simbolul Credinţei se adaugă:

Cred şi mărturisesc că Biserica Ortodoxă a răsăritului

este una Sfântă, sobornicească, şi Apostolească Biserică a

lui Iisus Hristos, care a păstrat fără de schimbare toate cele

învăţate de Hristos şi de Apostoli spre mântuirea oamenilor.

Cred şi mărturisesc, că Sfinţita ierarhie a Bisericii

Ortodoxe deduce originea sa de la Sfinţii Apostoli prin

neprecurmatul şir al Hirotoniei, de la ei până în ziua de

astăzi, şi ca prin o curgere nesecată se revarsă asupra

credincioşilor harul Sfântului Duh, Carele luminează şi

sfinţeşte pre aceia, cărora li se cuminecă prin săvârşirea

Tainelor, ce sunt încredinţate de Dumnezeu acestei Sfinţite

ierarhii.

În fine, cred şi mărturisesc toate acele ce învaţă a crede şi

a mărturisi Sfânta Biserică ortodoxă; şi declar prin aceasta,

că voi păzi această credinţă în toată viaţa mea, şi o voi

preda şi fiilor mei, ca o moştenire nepieritoare, pentru care

şi adeverez cu propria mea subscriere.

Formularul respectiv, după citire în Biserică, se subscrie de

convertit, şi apoi Preotul orânduit ce a săvârşit rânduiala unirii cu

Biserica, îl comunică Episcopului prin raportul său, de unde se

trimite prenumele convertitului certificat adeveritor, că el

aparţine la numărul fiilor Bisericii Ortodoxe, cu arătare de timpul

când s-a convertit, de numele Bisericii unde s-a săvârşit rânduiala

unirii, şi de numele Preotului ce a săvârşit rânduiala.

Însemnare. Uniaţii convertiţi se primesc la ortodoxie, cu

rânduiala pentru papişti. Lipovenii numiţi Molocani şi Duhobori,

fiind o specie de protestantism se primesc la ortodoxie cu

rânduiala pentru Luterani şi Calvini. Socinianii şi Unitarii, însă, de

şi sunt ramuri ale protestantismului, dar fiindcă ei au lepădat

toate Tainele, şi au retras creştinismul la un raţionalism sec şi

ucigător de suflet, trebuie a se boteza desăvârşit, când vin la

ortodoxie.

Se cuvine a şti, că este necesar la primirea prozeliţilor, a se

constata mai întâi, la ce confesiune schismatică ori eretică

aparţin ei, şi conform cu aceea să se facă atât catehizarea, cât şi

rânduiala primirii la Biserica Ortodoxă. Această constatare se face

prin acte metricale, sau alte acte publice, în care se arată

religiunea prozelitului.

RÂNDUIALA cum se cuvine a primi pre eretici, adică pre luterani şi pre calvini

RÂNDUIALA

cum se cuvine a primi pre eretici,

adică pre luterani şi pre calvini

Având Preotul binecuvântare de la Arhiereul său, întâi întreabă

pre eretic de toate eresurile lui, apoi îl învaţă şi-l întăreşte în credinţa

Ortodoxă, şi în urmă îi porunceşte să-şi mărturisească toate

păcatele sale din copilărie; şi după mărturisire nu-i dă îndată

iertare de păcate, ci-i porunceşte să stea la uşa Bisericii din afară,

iar Preotul, luându-şi epitrahilul şi felonul vine de stă la uşa

Bisericii, şi-i porunceşte să îngenunche, şi apoi îl întreabă aşa:

Întrebare: Voieşti a te lepăda de blestematele eresuri ale

luteranilor (ori, de este calvin, ale calvinilor), în care ai fost

până acum?

Răspuns: Voiesc.

Întrebare: Voieşti a fi şi a petrece în unire cu credinţa

Ortodoxă?

Răspuns: Voiesc.

Apoi sculându-l îl binecuvintează pre frunte de trei ori zicând:În

numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin. Şi punând

mâna pre capul lui zice: Domnului să ne rugăm. Şi citeşte

rugăciunea cea dintâi de la Catehumen. În numele Tău, Doamne

Dumnezeule al adevărului; vezi pag 16. Apoi şi a doua: Ceartă-te

pre tine, Domnul, diavole. Şi după terminarea acestor rugăciuni, îl

scoală ridicându-l de mâna cea dreaptă. Deşteptă-te cela ce

dormi, şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Iar acela

sculându-se, Preotul zice lui:

Întoarce-te către apus şi cu adevărat din toată inima ta să

te lepezi de satana, şi de toate eresurile luteranilor (sau ale

calvinilor), ca în curăţie să mărturiseşti credinţa Ortodoxă.

Iar el întorcându-se spre apus cu mâinile în jos Preotul îl

întreabă:

Întrebare: Omule, te lepezi de satana, şi de toate lucrurile

lui, de toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată

îngâmfarea lui, şi îl scuipi pre el?

Răspuns: Mă lepăd de satana, şi de toate lucrurile lui, de

toţi Îngerii lui, de toată servirea lui şi de toată îngâmfarea

lui, şi îl scuip pre el.

Întrebare: Te lepezi de toate eresurile luteranilor şi ale

calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca

pierzătoare de suflet, le defaimi, şi le blestemi pre ele?

Răspuns: Mă lepăd de toate eresurile luteranilor şi ale

calvinilor, ca contrare lui Dumnezeu şi adevărului, şi ca

pierzătoare de suflet, le defaim şi le blestem.

Întrebare: Te lepezi de toţi capii eresurilor, şi de adunarea,

deprinderile şi de toţi învăţătorii lor, ca de nişte protivnici

Sfintei Biserici a Răsăritului, şi-i blestemi?

Răspuns: Mă lepăd, şi-i blestem pre ei.

Apoi îi zice: Întoarce-te către Răsărit, şi te mărturiseşte

Domnului, către Carele ai alergat. Iar el întorcându-se spre răsărit,

Preotul îi zice:

Întrebare: Te-ai lepădat de satana şi de toate eresurile

luterane (sau calvine)?

Răspuns: M-am lepădat.

Întrebare: Crezi, Într-Unul Dumnezeul ce este în Sfânta

Treime mărit şi închinat: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; şi ca unui

Împărat şi Dumnezeu, te închini lui?

Răspuns: Cred întru Unul Dumnezeu.

Şi îndată făcând închinare până la pământ, citeşte Simbolul

Credinţei: tot până la sfârşit, apoi Preotul, zice:

Binecuvântat este Dumnezeu, Carele voieşte ca toţi

oamenii să se mântuiască, şi la cunoştinţa adevărului să vie;

binecuvântat fie în veci, Amin.

Şi îndată Preotul dându-i epitrahilul în dreapta, îi zice:

Intră în Biserica lui Dumnezeu, că te-ai depărtat de la

înşelăciunea eresului luteranesc (sau calvinesc) şi să ştii că

te-ai mântuit de lanţurile morţii şi de pieirea cea veşnică, şi

acum lepădă toată nedreapta rătăcire a ereticilor, şi

cinsteşte pre Domnul Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, şi pre

Iisus Hristos Fiul Lui, şi pre Sfântul Duh, Unul Dumnezeu viu

şi Adevărat; pre Sfânta Treime cea de o fiinţă şi

nedespărţită.

Şi acestea zicând, îl duce in Biserică ţinându-se cu mâna de

epitrahil, şi ajungând înaintea amvonului, unde este pregătită

Sfânta Evanghelie, el stă lăsând epitrahilul din mână, iar cei ce

merg cu dânsul citesc: Psalmul 66: Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne

binecuvintează. Şi după terminarea Psalmului, Preotul porunceşte

să îngenuncheze înaintea Sfintei Evanghelii, şi făcând aceasta,

Preotul zice stihurile acestea:

Trimite-vei Duhul Tău, şi se vor zidi, şi vei înnoi faţa

pământului.

Întoarce-te odată, Doamne şi Te milostiveşte spre servul

Tău.

Fi-vor cele colţuroase drepte, şi cele ascuţite căi netede.

Mântuieşte pre servul Tău, Dumnezeul meu, pre cela ce

nădejduieşte spre Tine.

Fii lui turn de tărie despre faţa vrăjmaşului. Nimic să nu

sporească duşmanul asupra lui, şi fiul nelegiuirii să nu

adauge a-l strivi pre el.

Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine

să vie.

După acestea, îndată: Domnului să ne rugăm. Doamne

miluieşte. Preotul cu toată umilinţa; citeşte rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Unule Sfinte, Carele

între Sfinţi Te repausezi, şi pentru nemăsurată iubirea Ta de

oameni, totdeauna celor ce greşesc le dai chip de pocăinţă,

şi celor rătăciţi de la adevăr, cale dreaptă, ca să Te cunoască

pre Tine Unul Adevăratul Dumnezeu, Carele eşti mărit şi

închinat, în Treime, arătând că voieşti ca nici unul dintr-înşii

să nu piară, ci toţi să se mântuiască, şi la cunoştinţa

adevărului să vie. Mulţumim Ţie, Te mărim şi iarăşi Te

mărim, că şi acum ai strălucit în inima acestei făpturi

cuvântătoare (N) lumina cunoştinţei Tale celei adevărate, şi

l-ai sculat pre dânsul ca dintr-un somn din înşelăciunea

eresului celui pierzător, şi l-ai învrednicit a scăpa la Sfânta şi

Apostoleasca Ta Biserică. Deci, o Stăpâne, cu umilinţă mă

rog, străluceşte deplin în inima lui, lumina harului Sfântului

Tău Duh, spre a se lumina cu cunoştinţa cea adevărată a

sfintei Tale Evanghelii. Dă-i lui fără făţărnicie, neclintit şi

fără înşelăciune să se unească cu Sfintele Tale Biserici, să se

îngreţoşeze şi să lepede toate eresurile cele pierzătoare de

suflet; să primească cu adevărat, să mărturisească şi tare să

ţie credinţa Ortodoxă. Împreunează-l cu turma Ta cea

aleasă, uneşte-l cu Sfânta Ta Biserică, fă-l vas preţios, şi

locaş Sfântului Duh; ca de Acesta fiind el condus şi învăţat,

să păzească Sfintele Tale porunci şi făcând voia Ta cea

bună, cu plăcere şi deplin, să se învrednicească a lua binele

Tău Cela ceresc, împreună cu toţi cei ce au bine plăcut Ţie.

Că Tu eşti Dumnezeul milelor şi al îndurărilor şi al iubirii de

oameni, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască, şi

Ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum

şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi după rugăciune Preotul îl porunceşte să se scoale, zicându-i:

Scoală-te, stai bine, stai cu frică, şi rosteşte cu adevărat

credinţa ortodoxă, şi blesteamă, toate eresurile, ca să fii

iertat şi dezlegat de legătura blestemului şi de toată

dezbinarea, şi te vei face părtaş Bisericii lui Hristos.

Iar el sculându-se zice aceasta mărturisire a credinţei ortodoxe

în auzul tuturor:

Eu (N) cred cu credinţă tare şi fără nici o îndoire, şi ca

unic adevăr mărturisesc toate împreună şi fiecare în

particular, cele ce cuprinde simbolul credinţei ortodoxe,

făcut de Sfintele Sinoade ecumenice, pre care Sfânta

Sobornicească şi Apostolică Biserică a Răsăritului le ţine şi

le mărturiseşte.

Şi îndată citeşte Simbolul Credinţei. După aceia iarăşi zice:

Mărturisesc cele şapte taine ale Sfintei Biserici, adică:

Botezul, Mirungerea, Cuminecarea, Mărturisirea, Sfinţirea

Untdelemnului, Preoţia şi Nunta legiuită, prin care cei ce le

primesc iau har; pre toate aceste, ce Biserica răsăritului le

mărturiseşte şi învaţă, le primesc şi eu.

Mărturisesc, că la Dumnezeiasca Liturghie se aduce lui

Dumnezeu jertfă pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Mărturisesc, că sub forma pâinii şi a vinului este tot şi

întreg Mântuitorul Hristos.

Mărturisesc că sunt trei cete ale sufletelor celor ce se duc

din aceasta lume:

Cea dintâi este a Sfinţilor care se duc la cer şi împărăţesc

cu Hristos, pre care se cuvine a-i cinsti şi a-i chema, ca pre

cei ce se roagă lui Dumnezeu pentru noi, şi ale căror moaşte

se cuvine a le cinsti.

Cea a doua este a sufletelor necredincioşilor păgâni, a

ereticilor, creştinilor ce au trăit păgâneşte, şi au murit

nepocăiţi, a cărora parte este iadul şi focul gheenei; căci

precum Sfinţii din parte iau acum răsplătire, aşteptând a

primi bucuria cea deplină cu trupul la a doua venire a

Domnului nostru Iisus Hristos, când vor învia morţii, aşa

sufletele acelea se pedepsesc numai în parte şi nu se află cu

totul în munci; ci aşteptă a-şi primi munca cu trupul după

judecata cea nepărtinitoare, prin hotărâre veşnică.

A treia ceată de suflete este a celor care au murit în

pocăinţă, dar grăbindu-i moartea n-au apucat a-şi face

canonul pentru păcatele lor; pentru care şi Sfânta Biserică

prin jertfa cea fără sânge a Răscumpărătorului lumii,

Stăpânului nostru Hristos, cu rugăciuni cu posturi, cu

milostenii şi cu alte binefaceri, pleacă spre milă pre

Dumnezeu, şi le iartă păcatele.

Cred, şi tare mărturisesc, că Sfintele Icoane ale lui

Hristos, ale pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de

Dumnezeu, şi ale Sfinţilor, se cuvine ale cinsti.

Asemenea făgăduiesc şi mă jur că voi ţine cu neabatere şi

neclintire aceasta credinţă ortodoxă, fără care nimeni nu se

poate mântui. Aşa mă rog să-mi ajute mie Dumnezeu, şi

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie aceasta, Amin.

Şi îndată îi dă Preotul Sfânta Evanghelie de o sărută Şi apoi

zice: Binecuvântat este Dumnezeu, Cela ce a binevoit aşa. Îi mai

zice şi acestea:

Pleacă genunchi Tăi înaintea lui Dumnezeu, pre Carele lai

mărturisit, şi de la Carele îţi vei lua iertarea păcatelor.

Iar el îngenunchind, şi cu capul plecat în jos, Preotul având

binecuvântare de la Arhiereul său, îl dezleagă prin citirea

rugăciunii acesteia:RUGĂCIUNE

pentru eretici, când vin ei la unire cu Sfânta Biserică

Ortodoxă

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, ce a dat cheile

Împărăţiei cerului Apostolilor Săi, şi prin harul Său toată

puterea a lega şi a dezlega oamenii pre pământ de păcate;

Acela Însuşi prin nespusa sa milă, să te ierte şi să te dezlege

pre tine. Şi eu nevrednicul Preot, cu puterea ce-mi este dată,

te iert şi te dezleg pre tine fiule (N) de legătura jurământului,

de toată dezbinarea, de toate păcatele tale, şi te împreun cu

credincioşii, te unesc cu Biserica lui Hristos, şi te

împărtăşesc cu Dumnezeieştile Taine. În numele Tatălui, şi

al Fiului, şi al Sfântului Duh, Amin.

Şi aceasta făcându-se, Preotul zice către dânsul:

Scoală frate, şi ca un credincios al lui Hristos, roagă-te Lui

împreună cu noi ca să te învrednicească pre tine, prin

ungerea cu Sfântul Mir, să ei harul Sfântului Duh.

Iar el sculându-se stă cu toată umilinţa.

RÂNDUIALA

cum se cuvine să ungem cu Sfântul Mir,

pre ereticii, ce vin la Credinţa Ortodoxă

NB: După terminarea rânduielii de mai sus, Preotul luând Vasul

cu Sfântul Mir, Buretele şi puţină apă caldă în care îl înmoaie,

şterge cu dânsul locul cel uns cu Mir, şi le pune la locul pregătit.

Apoi punându-se acolo şi Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi două

sfeşnice, Preotul împreună cu cei ce vor fi de faţă închinându-se

spre Răsărit, zice:

Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a

Sfântului Duh…

Şi îndată cântăm stihira glasul 6: Împărate Ceresc

Mângâitorule, şi apoi zice Preotul:

Cu pace Domnului să ne rugăm…

Pentru pacea de sus…

Pentru pacea a toată lumea…

Pentru Sfântă Biserica aceasta…

Pentru iubitorul de Dumnezeu Arhiepiscopul nostru…

Pentru bine credinciosul Regele nostru…

Pentru servul lui Dumnezeu (N), şi pentru ca cu ungerea

Preasfântului Tău bine-lucrătorului şi desăvârşitorului Mir,

să se dea putere dumnezeiască celui ce acum se uneşte cu

Sfânta Biserică Ortodoxă, spre învingerea şi călcarea tuturor

curselor diavoleşti, şi a luptei ce-i vine de la lume şi de la

trup, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie ostaş viteaz şi purtător de învingere, cu

puterea lui Hristos Dumnezeului nostru, prin lucrarea

harului şi venirea Sfântului Duh, prin ungerea Sfântului Mir,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca el să fie tare şi neclintit în credinţa, ortodoxă şi

în nădejde, în toate zilele vieţii sale prin ungerea cu Sfântul

Mir, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca prin ungerea cu Sfântul Mir să se dea lui har, ca

cu îndrăznire şi fără frică, neruşinat să mărturisească

înaintea tuturor numele lui Hristos Dumnezeul nostru, şi

pentru Dânsul cu dragoste să stea până la moarte, Domnului

să ne rugăm.

Pentru ca în curăţie şi dreptate să-şi păzească sufletul său

în toate zilele vieţii sale, cu lucrarea, cu harul şi cu venirea

Preasfântului Duh, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca şi el şi noi să ne izbăvim de toată supărarea,

mânia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte.

Pre Preasfânta Curata, preabinecuvântata, mărita

Stăpâna noastră...

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea

Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Apoi zice rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm

Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule,

izvorul tuturor bunătăţilor, Soarele dreptăţii, Carele ai

strălucit celor din întuneric lumina mântuirii, prin arătarea

Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, dăruindu-ne

nouă nevrednicilor fericita curăţire în Sfânta Apă şi

Dumnezeiasca Sfinţire de viaţă făcătoarea ungere; şi ai

binevoit a deştepta pre servul Tău acesta din înşelăciunea

ereticească, ca să cunoască adevărul Tău, să alerge prin

pocăinţă la mila Ta, să se unească cu Sfânta şi aleasa Ta

turmă, dăruindu-i lui iertare păcatelor şi dezlegare de

blestem, prin mine nevrednicul servul Tău. Însuţi, Stăpâne,

Împărate al tuturor, Îndurate, dăruieşte-i lui pecetea harului

Sfântului Duh, şi împărtăşirea cu Preasfântul Trup şi

scumpul sânge al Hristosului Tău; păzeşte-l în sfinţenia Ta,

întăreşte-l în credinţa ortodoxă, scapă-l de la cel viclean şi

de la toate uneltirile lui păzeşte-l cu mântuitoarea Ta frică

întru curăţie şi dreptatea sufletului; ca în tot lucrul şi

cuvântul bine plăcând Ţie, fiii şi moştenitor să fie cereştii

Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu

Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui,

şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor,

Amin.

Şi îndată Preotul îl unge cu mir, făcând chipul Crucii la frunte,

la nări, la gură, la piept, la mâini şi la picioare zicând: Pecetea darului

Sfântului Duh. Şi terminând aceasta zice rugăciunea

aceasta:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai învrednicit pre

servul Tău aceasta (N), să se arate desăvârşit prin credinţa

cea dreaptă, cea în Tine, şi cu pecetea darului Sfântului Duh,

întru Sfânta şi cereasca Ta ungere, Tu, Stăpâne al tuturor,

păzeşte în el credinţa cea adevărată, nutreşte-l în dreptate şi

adevăr, şi înfrumuseţează-l cu toate darurile Tale. Că Tu eşti

Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Rugăciunea a doua după Mirungere:

Domnului să ne rugăm

Cela ce dezlegi păcatele prin pocăinţă, şi ai dăruit

servului Tău întoarcere de la înşelăciunea ereticească către

adevăr, şi i-ai dat reînnoirea vieţii; Însuţi Stăpâne Doamne,

binevoieşte a străluci totdeauna în inima lui lumina feţei

Tale; păzind pavăza credinţei lui neînvinsă de vrăjmaşi,

păstrând nepătat, neîntinat veşmântul nestricăciunii cu care

s-a îmbrăcat, şi ferind în el de stricăciune, cu harul Tău,

pecetea duhovnicească, şi fii Milostiv lui şi nouă după

mulţimea îndurărilor Tale. Că s-a binecuvântat şi s-a

preamărit, preacinstit şi preaîncuviinţat numele Tău, al

Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea, şi în

vecii vecilor, Amin.

Şi luând Buretele şi înmuindu-l în apă caldă şterge locurile

unse cu mir, zicând:

Îndreptatu-Te-ai, luminatu-Te-ai Sfinţitu-Te-ai, spălatu-Teai,

prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, şi cu Duhul

Dumnezeului nostru, şi prin mirul cu care te-ai uns; în

numele Tatălui şi al Fiului şi ai Sfântului Duh, acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea zice Preotul: Pace tuturor. Capelele voastre

Domnului să le plecaţi. Şi citeşte rugăciunea aceasta în taină:

Cela ce s-a îmbrăcat în Tine, Hristoase Dumnezeul nostru,

Ţie şi-a plecat capul său împreună cu noi, pre Carele îl fă

neînvins luptător asupra celui ce în deşert ridică vrăjmăşie

asupra lui şi asupra noastră, şi arată-l cu a Ta nestricăcioasă

cunună până la sfârşit în toate învingător. Că Ţie se cuvine a

ne milui şi a ne mântui; şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi

părintelui Tău celui fără început, şi Preasfântului, Bunului şi

de-viaţă-făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii

vecilor, Amin.

Apoi Preotul face apolisul ordinar, şi la timpul Liturghiei

împărtăşeşte pre cel uns cu mir; căci mirungerea se face înainte

de Liturghie.

RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă

RUGĂCIUNI CURĂŢITOARE

pentru cei ce se reîntorc la adevărata credinţă,

de care se lepădaseră

Domnului să ne rugăm; Doamne miluieşte

Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale, că nu

după păcatele noastre ne-ai făcut nouă, nici după

nelegiuirile noastre ne-ai răsplătit nouă; căci călcând

poruncile Tale, pre noi înşine ne-am dat morţii. Că Însuţi, ca

un Stăpân Îndurat, Carele ştii căci căderea noastră este rea

şi că moartea întărindu-se ne-a înghiţit pre noi, îndurându-

Te de noi, ai binevoit a mântui făptura Ta, luând chipul

nostru de rob; şi cu moartea luptându-Te, ai rechemat chipul

Tău, slobozindu-ne de stăpânirea morţii şi ducându-ne în

calea mântuirii prin renaşterea Sfântului Tău Duh. Astfel

mântuiţi prin harul Tău, lăudăm iconomia Ta şi ne rugăm,

cerem şi ne cucerim : La a doua venirea Ta, când vei să

judeci viii şi morţi şi să răsplăteşti fiecăruia după faptele lui,

adu-Ţi aminte de mila Ta, că din veac este şi treci peste

greşalele şi păcatele noastre cele omeneşti. Dă-ne nouă,

celor ce cerem Ţie, curăţire şi ne iartă toată greşeala de voie

şi fără de voie, în cunoştinţă şi în necunoştinţă. Că nu este

om, carele să trăiască şi să nu păcătuiască, de ar fi viaţa lui

şi numai o zi. Căci cine se va lăuda că inima sa este curată?

Sau cine va cuteza a zice că este curat de păcat? Că toţi am

păcătuit dinaintea Ta, în cuvinte şi în fapte, şi suntem lipsiţi

de mărirea Ta, nădăjduind a ne îndrepta la judeţul Tău cel

înspăimântător şi înfricoşat, nu din faptele dreptăţii, că nam

făcut nimic bun pre pământ, ci din credinţa cea

adevărată şi din mărturisirea de Tine; că a Te cunoaşte pre

Tine este o întreagă dreptate, şi a cunoaşte Stăpânirea Ta

este rădăcina nemuririi. Ştim deci şi mărturisim şi credem

că Tu eşti Cela ce ne-ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi

miluieşti pre cei căzuţi, şi suferi pre cei ce greşesc şi din

moarte îi înviezi. Rugămu-ne Ţie, Doamne Dumnezeul

nostru: Orice am păcătuit înaintea Ta, ca purtători de trup şi

locuitori ai acestei lumi şi cuprinşi de neputinţe, ori în fapte,

ori în cuvinte, ori în cugete, Însuţi ca un Bun şi Iubitor de

oameni şi Miluitor Stăpân, uşurează, lasă, trece şi iartă

greşalele noastre ale celor ce ne mărturisim. Şi să nu le

numeri, nici să intri la judecată cu servii Tăi, că nu se va

îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că Tu singur eşti fără de

păcat şi primeşti pre cei ce se pocăiesc, şi Ţie mărire înălţăm,

împreună şi Părintelui Tău celui fără început, şi

Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Alta rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai încredinţat

cheile Împărăţiei Tale Sfinţilor Tăi discipoli şi Apostoli şi pre

credinţa lor ai zidit Sfântă Biserica Ta, şi le-ai dat lor putere

prin harul Tău a lega şi a dezlega cele de pre pământ; auzine

şi pre noi nevrednicii care Te chemăm acum spre

curăţirea robului Tău acestuia, şi fă minunate milele Tale

asupra lui, Cela ce mântuieşti pre cei ce nădejduiesc întru

Tine. Că Tu Doamne ai zis prin gura Profeţilor Tăi celor

grăitori de Dumnezeu: Întoarceţi-vă la mine şi Mă voi

întoarce către voi, şi încă: Nu cu voie voiesc moartea

păcătosului, ci întoarcerea şi vieţuirea lui. Deci Însuţi

Iubitorule de oameni, să nu Te întorci şi de la robul Tău

acesta, ce se întoarce din calea rătăcirii sale şi cere de la

Tine curăţire, ci-l cercetează cu milă şi-l recheamă cu

îndurări. Că Tu eşti Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se

pocăiesc şi Mântuitorul celor ce se întorc la Tine, şi Ţie

mărire înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune:

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule făcătorule a toate, Stăpâne Izvorul

bunătăţii, Tatăl tuturor oamenilor, iar mai ales al

credincioşilor; Carele n-ai trecut cu vederea pre omul cel

căzut din viclenirea diavolului în adâncul pieirii şi al

rătăcirii, dar prin înomenirea cea mântuitoare a Unuia-

Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, căutându-l pre

aceasta şi mântuindu-l l-ai adus la Tine; Însuţi, Stăpâne

Iubitorule de oameni, caută şi acum spre robul Tău aceasta

(N), carele este oaie din turma cea cuvântătoare a lui Hristos

al Tău, pre care o ai scăpat din robia duşmanilor celor atei,

cu care prin necunoştinţă copilărească ori prin silă tiranică

a urmat deprinderile înşelăciunii lor; iar acum l-ai

învrednicit a se uni cu comunitatea poporului Tău.

Luminează mintea lui cu puterea şi cu lucrarea Sfântului

Tău Duh, ca scânteia cea pusă în sufletul lui la Botezul cel

mântuitor, cu insuflările harului înţelegător să se aprindă; şi

pecetea cea însemnată într-însul să se arate mai întipărită în

inima şi cugetele lui, prin însemnarea Crucii Hristosului Tău,

întru nădejdea cea spre Tine şi cunoaşterea adevărului; ca

să cunoască şi să se închine Ţie singurului Dumnezeu şi

Părinte, şi Unuia-Născut Fiului Tău Domnul nostru Iisus

Hristos, şi Duhului Tău celui Sfânt. Uneşte-l pre dânsul cu

Sfânta Ta sobornicească şi Apostolească Biserică;

depărtează din mintea lui toată deprinderea păgânătăţii

ateismului, şi-l îndreaptă la poruncile Tale. Învredniceşte-l a

umbla după cuviinţă în învăţăturile Tale şi a se cumineca

fără osândă cu mântuitoarele Tale Taine; şi în viaţa viitoare

arată-l părtaş cereştii Tale împărăţii. Că Tu eşti Dumnezeul

nostru, Dumnezeu Carele miluieşti şi mântuieşti, şi Ţie

mărire înălţăm, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi

Sfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Altă rugăciune

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Tatăl Domnului nostru

Iisus Hristos, Carele voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască

şi să vie la cunoaşterea adevărului; Cela ce pentru oaia cea

pierdută ai trimis pre Unul-Născut Fiul Tău în lume Mântuitor

şi Răscumpărător, ca să caute şi să mântuiască chipul Tău.

Ţie ne rugăm şi pre Tine te chemăm: Primeşte pre robul Tău

acesta (N), ce aleargă la îndurările Tale şi Carele din pruncie

a dobândit credinţa ortodoxă prin Sfântul Tău Botez; dar

căzând de la ea pentru copilărie, sau altă oarecare

întâmplare, şi acum întorcându-se, şi prin pocăinţă şi

cunoştinţă revenind la a Ta bunătate, varsă peste densul

mila iubirii Tale de oameni; primeşte-l ca pre cel desfrânat

carele s-a reîntors la Tine, Dumnezeule şi Părinte;

îndepărtează de la el toată înşelăciunea şi măiestria

duşmanului; uneşte-l pre dânsul cu turma cea sfântă a

cuvântătoarelor Tale oi; înfrumuseţează-l şi acum cu

mărirea PreaSfinţitului nume al Hristosului Tău; arată-l

părtaş cu toţi credincioşii Sfintelor Taine celor Preacurate,

spre iertarea greşalelor lui celor de mai înainte, şi spre

întărirea viitorului lui şi spre paza sufletului şi a trupului. Dă

lui să alerge către Tine în tot timpul şi locul, şi să stăruiască

în Bisericile Tale spre a plini cele plăcute Ţie; ca, prin binefaceri,

să se arate şi moştenitor împărăţiei Tale celei cereşti;

căreia învredniceşte-ne şi pre noi împreună cu dânsul. Cu

harul şi cu îndurările Hristosului Tău, cu Carele

Binecuvântat eşti, cu Preasfântul, Bunul şi de-viaţă-făcătorul

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Pace tuturor; Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeul nostru, Carele ai plecat cerurile şi

Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc; Cela ce

prin Crucea Ta ne-ai eliberat pre noi de blestemul

strămoşilor şi ne-ai readus la viaţa cea fericită; Cela ce ai

zis, că se face bucurie în cer pentru un păcătos ce se

pocăieşte; primeşte acum şi pre această pierdută oaie a Ta

cuvântătoare şi uneşte-o cu turma Ta, şi alungă de la ea pre

lupii ce o răpiseră; învredniceşte-l pre dânsul să calce peste

şerpi şi peste scorpii, întărindu-l cu Crucea Ta şi păzindu-l cu

mărirea numelui Tău celui închinat ce se cheamă de noi

servii Tăi.

Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeu Carele miluieşti

şi mântuieşti, şi Ţie mărire înălţăm, împreună şi Părintelui

Tău Celui fără început, şi Preasfântului, bunului şi de-viaţăfăcătorului

Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Şi după rugăciune luând Preotul Sfântului Mir, îl unge după

rânduiala celor ce se botează, făcând-l chipul Crucii la frunte, la

ochi, la nări, la buze, la amândouă urechile, la mâini, la piept, pe

spate şi genunchi, zicând: Pecetea darului Sfântului Duh. Amin. Şi

după ungere pune mâna pre capul lui zicând aceasta rugăciune.

Domnului să ne rugăm

Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Carele prin trimiterea

Preasfântului Tău Duh, ai umplut de har pre discipoli,

păzeşte în sfinţenia Ta şi pre robul Tău acesta ce s-a reîntors

din calea cea rătăcită, povăţuindu-l în credinţa Ta şi

învrednicindu-l prin ungerea Mirului acestuia şi de

mireasma Sfântului Tău Duh. Dă-i lui a umbla după voinţa

Ta; şi învredniceşte-l împreună cu noi să fie părtaş şi

înfricoşatelor Tale Taine, şi păzind dreaptă credinţa cea în

Tine, să se arate demn şi de cereasca Ta împărăţie, prin

harul Hristosului Tău; cu Carele se cuvine Ţie mărire, cinste

şi închinăciune, împreună şi Preasfântului, Bunului şi deviaţă-

făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor,

Amin.

Mărire… Şi acum… şi apolis.

RÂNDUIALA lui Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care mai înainte se lepădase.

RÂNDUIALA

lui

Metodie Patriarhul Constantinopolului pentru deosebite

persoane şi vârste, ce se reîntorc la Ortodoxie, de la care

mai înainte se lepădase.

Aceasta rânduială se face şi când cineva dintre Luterani sau

Calvini se întorc la ortodoxie.

Dacă a fost prins cineva fiind copil şi s-a lepădat de ortodoxie

de frică sau din neştiinţă, unui astfel să i se citească rugăciunile

cele curăţitoare în şapte zile şi în a opta să se spele. Şi după ce va

ieşi din scăldătoare încingându-se cu fotă să fie uns cu Mir ca şi

cela ce se botează, şi să se îmbrace în veştminte noi, după chipul

celor ce se botează.

Iar de ar fi juni, bărbaţi ori bătrâni, deplini la vârstă, şi se vor fi

lepădat din cauza pedepselor, să capete iertare din iubire de

oameni. Să postească însă optzeci de zile, îndeletnicindu-se

adesea cu rugăciunea şi făcând metanii. Iar apropiindu-se

plinirea celor optzeci de zile, să li se citească rugăciunile

curăţitoare în opt zile, şi să zică în fiecare zi: Doamne miluieşte,

de 100 de ori; şi după acestea să se spele şi să se ungă cu Mir,

după cum s-a zis mai sus, şi făcându-se Liturghie să se

împărtăşească cu Sfintele Taine, umblând la biserică şi la

Liturghie opt zile ca şi cei botezaţi. Iar de sunt vreunii, care de

bună voie s-au lepădat de credinţă şi voiesc a se reîntoarce, îi

primim şi pre aceştia dar nu-i cuminecăm cu Sfintele Taine, decât

numai la sfârşitul vieţii lor, după canonul 73 al marelui Vasilie,

care zice: Cela ce s-a lepădat de Hristos şi a călcat taina mântuirii,

se cuvine a plânge în tot timpul vieţii sale, şi dator este a se

mărturisi mai înainte de moarte, pentru a se învrednici de Sfintele

Daruri, cu credinţa în iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

TEDEUM de MULŢUMIRE

TEDEUM de MULŢUMIRE

ce se cântă la sărbători naţionale şi ocazii când cineva

voieşte a mulţumii lui Dumnezeu pentru vre-o binefacere

Dacă cineva voieşte a mulţumi lui Dumnezeu pentru vre-o

binefacere dobândită de la Dânsul, mulţumirea se face în modul

următor:

Dacă mulţămirea se face împreună cu Dumnezeiasca Liturghie,

după Binecuvântată este Împărăţia: la ectenia obişnuită se

adaugă cererile de mulţumire: după intrare (vohod) troparele

cuvenite zilei şi mulţumirii. După prochimenul zilei, al mulţumirii

şi după Apostolul zilei, al mulţumirii; asemenea şi după

Evanghelia zilei, a mulţumirii. Iar după Evanghelie şi după

ecteniile obişnuite se adaugă ale mulţumirii, Chinonicul zilei şi

acesta al mulţumirii: Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi

voi cânta numele Domnului celui Preaînalt. Aliluia.

Iar după rugăciunea amvonului Iereul citeşte rugăciunea

mulţumirii, şi se cântă doxologia cea mare, ca şi la Utrenie. Iar

dacă voiesc, cântă în locul doxologiei: Pre Tine Dumnezeule te

lăudăm:

Iar dacă mulţumirea se face nu la liturghie, ci după Utrenie,

sau după Vesperină, (vecernie), se urmează aşa: Iereul investit în

epitrahil şi felon, stând înaintea Sfintei Mese, şi tămâind-o cruciş,

începe Tedeumul mulţumirii zicând: Slavă Sfintei…, ş.c.l.

Când se face Tedeumul de mulţumire, la sărbătorile naţionale,

atunci, după sfârşirea Dumnezeieştii Liturghii, pregătită fiind

după cuviinţă o masă în mijlocul Bisericii, îndată după apolis,

Sfinţiţii servitori ies din altar, aducând cu sine Sfânta Evanghelie

şi Sfânta Cruce, pre care le pun pre masa pregătită, şi se aşează

după ordine. Iar proestosul, tămâind masa cruciş, începe: Slavă

sfintei, şi de-o fiinţă, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi

pururea şi în vecii vecilor, Corul: Amin, Împărate ceresc…, apoi

citeşte Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…,

Doamne miluieşte, (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm, şi Psalmul

117.

Lăudaţi pre Domnul, că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să

zică dar Israil: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

casa lui Aaron: că este Bun, şi mila Lui veşnică. Să zică dar

toţi cei ce se tem de Domnul: că este Bun, şi mila Lui

veşnică. Întru strâmtorare fiind eu am chemat pre Domnul,

şi Domnul m-a auzit şi m-a scos la lărgime. Domnul este cu

mine, şi nu mă voi teme; ce-mi va face mie omul? Domnul

este mie ajutor, şi eu voi privi asupra vrăjmaşilor mei. Mai

bine este a nădăjdui spre Domnul de cât a nădăjdui spre om.

Mai bine este a nădăjdui spre Domnul, de cât a nădăjdui

spre boieri. Toate neamurile mă împresurase, şi întru

numele Domnului i-am sfărâmat. Mă înconjurase, şi iarăşi

mă înconjurase; dar întru numele Domnului i-am sfărâmat.

Mă înconjurase ca albinele fagurul; dar s-au stins ca focul cel

de spini, şi întru numele Domnului i-am sfărâmat. Împins am

fost cu mare putere, ca să cad; dar Domnul m-a ajutat. Tăria

mea şi cântarea mea este Domnul; El a fost mântuitorul

meu. Glasul de cântare, de bucurie şi de mântuire se aude în

locaşurile drepţilor. Dreapta Domnului face puterea; dreapta

Domnului este înaltă; dreapta Domnului face puterea. Nu voi

muri, ci voi fi viu, şi voi vesti lucrurile Domnului; Domnul ma

certat cu asprime, dar morţii nu m-a dat. Deschideţi mie

porţile dreptăţii: voi intra prin ele, ca să laud pre Dumnezeu.

Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea.

Lăuda-Te-voi, pentru că m-ai auzit, şi ai fost mântuitorul

meu. Piatra, pre care o au dispreţuit ziditorii, aceasta a

ajuns a fi în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta,

şi este admirabilă întru ochii noştri. Aceasta este ziua, pre

care o a făcut Domnul. Să ne bucurăm şi să ne veselim întrînsa.

O Doamne mântuieşte-ne; O Doamne dă-ne

prosperitate. Noi vă binecuvântăm din casa Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi S-a arătat nouă. Tocmiţi

sărbătoare cu înfrumuseţări până la cornurile altarului.

Dumnezeul meu eşti Tu, şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti

Tu, şi Te voi înălţa. Lăudaţi pre Domnul că este Bun, şi mila

Lui veşnică.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). Slavă Ţie Dumnezeule.

Iar Diaconul rosteşte ectenia cea mare: Cu pace Domnului să ne

rugăm: Corul: Doamne miluieşte. Şi celelalte până la: Pentru navigatori:

şi îndată adaugă această ectenie de mulţumire:

Pentru ca cu milostivire să primească în supracerescul

Său jertfelnic actuala mulţumire şi rugă ale nevrednicilor

robilor săi, şi cu misericordie să ne miluiască, Domnului să

ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să nu respingă mulţumirea noastră a

nevrednicilor robilor Săi, pre care o aducem cu inimă

umilită pentru binefacerile primite de la Dânsul; ci să-I fie

bineplăcută ca tămâia cea bine mirositoare, şi ca o totală

ardere grasă, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca şi acum să audă glasul rugăciunii noastre a

nevrednicilor robilor Săi, şi bunul scop şi dorinţa

credincioşilor Săi, pururea să le împlinească spre bine, şi ca

un Milostiv totdeauna să ne binefacă nouă şi sfintei Sale

Biserici, şi la tot credinciosul robul său să dăruiască

cererile, Domnului să ne rugăm,

Corul: Doamne miluieşte

Pentru ca să izbăvească Sfântă Biserica Sa, şi pre robii săi

(ori pre robul său, N) de toată supărarea, nevoia, urgia şi

primejdia, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre

credincioşii Săi totdeauna să-i fortifice cu sănătate, cu zile

îndelungate şi cu pace, şi prin întrarmarea Sfinţilor Săi

Îngeri, Domnului să ne rugăm.

Corul: Doamne miluieşte

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte…, Pre Preasfânta,

curata…, corul: Ţie Doamne. Iereul eschiamă: Că Ţie se cuvine

toată slava…, corul: Amin. Apoi, Dumnezeu este Domnul şi S-a

arătat nouă, binecuvântat cela ce vine întru numele Domnului, şi

troparele acestea, glasul al 4-lea.

Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,

pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,

slăvind Te lăudăm binecuvântăm, mulţămim, cântăm, şi

mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:

Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Slavă… glasul acelaşi

De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici,

învrednicindu-ne în dar, Stăpâne, cu zel alergând la Tine,

mulţămire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre

binefăcătorul şi plăsmuitorul, strigăm: Slavă Ţie,

Dumnezeule Preaîndurate.

La sărbătorile naţionale, la Slavă: se zice acest Tropar, glasul Iiu:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează

moştenirea Ta; biruinţă evlaviosului domnitorului nostru

Carol I-iu, Rege al României, asupra barbarilor dăruieşte, şi

cu crucea Ta păzeşte pre poporul Tău.

Născătoare de Dumnezeu ajutătoarea creştinilor, robii Tăi

agonisind solicitarea Ta cu mulţămire strigăm Ţie: bucură-te

Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi totdeauna

să ne izbăveşti din toate nevoile, cu rugăciunile Tale, una

grabnică solitoare.

Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: şi

duhului tău Diaconul: Înţelepciune să luăm aminte.

Prochimen glasul al 4-lea.

Cânta-voi Domnului binefăcătorului meu, şi voi cânta numele

Domnului celui Preaînalt.

stih: Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta.

Apoi, se citeşte Apostolul, din epistola Sfântului Pavel către

Efeseni: 5;8-21

Fraţilor, ca fiii luminii să umblaţi: căci rodul duhului este

întru toată bunătatea şi dreptatea, şi adevărul. Cercaţi ce

este bine plăcut Domnului. Şi să nu fiţi părtaşi la faptele cele

neroditoare ale întunericului, ci mai vârtos să le, mustraţi.

Că cele ce se fac de către dânşii întru ascuns, ruşine este ale

şi grăi. Iar toate cele dezvelite se arată de lumină; căci tot ce

se arată este lumină. Pentru aceea zice: deşteaptă-te cela ce

dormi, şi te scoală din morţi, şi te va lumina Hristos. Socotiţi

deci cum să umblaţi cu pază, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca

cei înţelepţi, răscumpărând timpul că zilele rele sunt. Drept

aceea nu fiţi nepricepuţi, ci cunoscând ce este voia lui

Dumnezeu. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este

desfrânarea; ci vă umpleţi de Duhul, vorbind între voi în

psalmi şi în laude, şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi

cântând întru inimile voastre Domnului. Mulţumind în tot

timpul pentru toate lui Dumnezeu şi Tatăl, întru numele

Domnului nostru Iisus Hristos, supunâdu-vă unul altuia întru

frica lui Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale se citeşte Apostolul din I-a epistolă

către Timotei: 2;1-6.

Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,

cereri rugăminţi, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru

împăratul şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să

petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.

Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului

nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi

oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Căci unul este

Dumnezeu, şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,

omul Hristos Iisus, Carele s-a dat pre sine răscumpărare

pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,

Amin.

Evanghelia de la Luca: 7;12-19.

În timpul acela, intrând Iisus într-un sat, L-au întimpinat

zece bărbaţi leproşi, care au stătut de departe. Şi aceia au

înălţat glasul zicând: Iisuse Învăţătorule, miluieşte-ne. Şi El

văzându-i le-a zis: mergeţi şi vă arătaţi preoţilor. Şi a fost,

când mergeau ei s-au curăţit. Iar unul dintr-înşii, văzând că

s-a vindecat, s-a întors mărind pre Dumnezeu cu glasul

mare. Şi a căzut cu faţa la picioarele Lui, mulţumindu-i, şi

acela era Samarinean. Iar Iisus răspunzând a zis: au nu zece

s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au aflat să se

întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, fără numai acest străin?

Şi a zis lui: Scoală-te şi mergi, credinţa ta te-a mântuit.

Iar la ziua onomastică a Domnitorului se citesc din Apostol şi

din Evanghelie următoarele:

Apostolul din epistola către Romani: 13;1-7.

Fraţilor, tot sufletul să se supună stăpânirilor celor mai

înalte.

Căci nu este stăpânire, fără numai de la Dumnezeu; şi

stăpânirile care sunt, de la Dumnezeu sunt orânduite. Pentru

aceea cela ce se împotriveşte stăpânirii, orânduielii lui

Dumnezeu se împotriveşte, şi care se împotrivesc îşi vor lua

judecată. Căci dregătorii nu sunt frică faptelor celor bune, ci

celor rele. Deci, voieşti să nu-ţi fie frică de stăpânire? fă

binele şi vei avea laudă de la dânsa; căci ea este servitoare a

lui Dumnezeu spre bine. Iar de faci rău teme-te, căci nu în

zadar poartă sabia; căci este servitoare a lui Dumnezeu

răzbunătoare spre pedeapsa celui ce face răul. Pentru aceea

trebuie să vă supuneţi nu numai de frica pedepsii, ci şi

pentru conştiinţă. Pentru aceasta plătiţi şi dare; căci ei sunt

servitorii lui Dumnezeu, cu însuşi aceasta de-a pururea

îndeletnicindu-se. Daţi dar tuturor ceea ce datoriţi: celui cu

tributul, tribut; celui cu darea, dare; celui cu frica, frică;

celui cu cinstea, cinste.

Evanghelia de la Matei: 22;15-22.

În timpul acela sfat au făcut fariseii asupra lui Iisus, cum

să-L prindă în cuvânt. Şi au trimis pre învăţăceii lor,

împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule! Ştim că eşti

Adevărat, şi înveţi calea lui Dumnezeu întru adevăr, şi nu-Ţi

este grijă de nimeni; căci Tu nu cauţi în faţa oamenilor. Deci

spune nouă, ce Ţi se pare? Cade-se a da tribut Cezarului, sau

nu? Iară Iisus, cunoscând viclenia lor, a zis: Ce mă ispitiţi

făţarnicilor? Arătaţi-mi banul tributului. Iar ei i-au adus un

dinar. Şi El a zis lor: al cui este acest chip şi scriptura de pre

el? Zis-au ei Lui: ale Cezarului. Atunci a zis lor: redaţi dar

Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, şi lui Dumnezeu cele ce

sunt ale lui Dumnezeu. Şi auzind ei aceasta, s-au mirat; şi

lăsându-L s-au dus.

După Evanghelie îndată Diaconul zice ectenia aceasta:

Miluieşte-ne Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnitorul nostru Carol I-iu, Regele României,

pentru soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată

augusta lor familie, şi pentru tot palatul şi oştea lui, pentru

stăpânirea, învingerea, continuitatea, pacea, sănătatea,

mântuirea lor, şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru mai

ales să confăptuiască şi să-i ajute lui întru toate, şi să

supună sub picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul

(Episcopul) nostru (N), şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii

noştri.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca

nişte robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru

Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu

abundanţă asupra robilor Tăi: procădem înaintea Ta şi-Ţi

proaducem doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă

strigăm: izbăveşte din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca un

Milostiv, totdeauna plineşte spre bine dorinţele noastre ale

tuturor, cu sârguinţă ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Precum cu milă ai auzit rugăciunile robilor Tăi Doamne, şi

ai arătat asupră-le misericordia filantropiei Tale, aşa şi de

acum înainte netrecând cu vederea plineşte întru slava Ta

toate voinţele cele bune ale credincioşilor Tăi, şi arată spre

noi toţi mila Ta cea bogată, trecând cu vederea greşalele

noastre: rugămu-ne auzi şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Bine primită să fie, Atotbunule Stăpâne, aceasta

mulţumire a noastră înaintea măririi slavei Tale, ca o tămâie

bine mirositoare, şi ca o totală ardere grasă, şi ca un Îndurat

trimite totdeauna robilor Tăi milele Tale cele bogate şi

îndurările Tale, şi izbăveşte Biserica Ta cea Sfântă, cetatea

aceasta (sau satul aceasta) de toate contrarietăţile vrăjmaşilor

celor văzuţi şi nevăzuţi, şi la tot poporul Tău

dăruieşte zile îndelungate fără de păcat şi cu sănătate, şi

propăşire în toate virtuţile: rugămu-Te Atotîndurate

Împărate, cu milostivire auzi-ne şi grabnic ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Iar Iereul zice eschiamarea: Auzi-ne Dumnezeule mântuitorul

nostru: Corul: Amin. Şi închinându-se de trei ori înaintea Sfintei

Mese, Diaconul zicând: Domnului să ne rugăm. Iereul cu toată

luarea aminte şi umilinţă citeşte rugăciunea aceasta cu mare glas:

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Dumnezeul

îndurărilor şi a toată misericordia, a căruia milă este

nemăsurată, şi iubirea de oameni adânc ne ajunsă; la a Ta

mărire procăzând, cu frică şi cu cutremur, ca nişte robi

netrebnici, cu umilinţă acum aducem mulţămire

misericordiei Tale, pentru binefacerile Tale ce au fost asupra

robilor Tăi (sau robului Tău); şi ca pre Domnul, Stăpânul şi

binefăcătorul, Te slăvim, Te lăudăm, cântăm şi Te mărim, şi

procăzând iarăşi mulţămim, rugând cu umilinţă nemăsurata

şi nespusa Ta misericordie; ca precum ai binevoit a primi

acum rugăciunile robilor Tăi, şi cu milostivire i-ai învrednicit

a li se împlini, aşa şi de acum înainte învredniceşte-i a spori

întru dreapta credinţă, întru dragostea cea către Tine, şi cea

către aproapele, şi întru toate faptele cele bune, şi a

dobândi ale Tale bine faceri, împreună cu toţi credincioşii

Tăi. Sfântă Biserica Ta, şi cetatea aceasta (sau satul aceasta)

izbăveşte-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-le pace şi

linişte; şi ne învredniceşte totdeauna mulţumire a proaduce,

cele prea bune a grăi şi a cânta Ţie cu Cel fără început al Tău

Părinte, şi cu Bunul, şi Cel de-o fiinţă al Tău Duh,

Dumnezeului Cel întru o fiinţă slăvit:

Şi îndată eschiamă cu glasul mai înalt: Slavă Ţie Dumnezeului

nostru dătătorului de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi

cântă doxologia cea mare, adică: Slavă întru cei de sus lui

Dumnezeu.

Iar la sărbătorile naţionale, şi la onomastica Domnitorului,

zicând Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii noştri, Domnului

să ne rugăm: toţi îngenunchează împreună cu Preotul, carele cu

capul descoperit, citeşte această rugăciune pentru Domnitor şi

pentru ţară:

Doamne Dumnezeul nostru! Dumnezeul îndurărilor şi a

toată bunătatea, a căruia milă este nemăsurată, şi iubirea

de oameni adânc neajunsă: procădem la a Ta misericordie

cu frică şi cu cutremur, că nişte robi netrebnici spre semn de

mulţămire pentru ale Tale binefaceri ce ai arătat

evlaviosului şi iubitorului de Hristos Domnitorului nostru

Carol I-iu, Regele României, şi pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi la

tot neamul nostru. Cu umilinţă ne rugam Ţie, Doamne al

puterilor, ca precum în trecut ne-ai miluit şi nu ai depărtat

de la noi pronia Ta cea dumnezeiască, aşa şi de acum să nu

depărtezi de la noi îndurările Tale, nici să intri la judecată cu

noi pomenind păcatele noastre; căci de Te vei uita la fără de

legi, Doamne, Doamne, cine va subzista? Nu pentru

dreptăţile noastre, ci pentru mila Ta cea mare îndrăznim a

ne apropia şi a ne ruga Ţie: întăreşte-ne în credinţa Ta cea

Sfântă; încălzeşte inimile noastre cu focul dragostei celei

către Tine şi către aproapele; alungă de la noi tot spiritul

viclean şi necurat, carele se împotriveşte voii Tale celei

Sfinte, şi mântuirii noastre. Păzeşte, Doamne, întru zile

îndelungate şi întru pace neturburată pre robul Tău

evlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul nostru Carol Iiu,

Regele României, şi pre soţia sa Elisabeta Doamna şi

Regina şi pre toată augusta lor familie, pre care l-ai ales să

conducă acest popor al Tău ca întru liniştea lui să putem şi

noi toţi a ne petrece o viaţă lină şi neturburată de răutăţile

lumii.

Dă Doamne, dregătorilor noştri Duhul cel Sfânt al

înţelepciunii şi al iubirii de oameni, care edifică popoarele şi

le înalţă, înnoieşte în inimile judecătorilor duhul cel drept,

carele luminează şi învaţă tot adevărul. Varsă în păstorii cei

sufleteşti ai poporului Tău duhul lepădării de sine, pre care

l-ai dat Sfinţilor Apostoli, când i-ai trimis în lume la

predicarea cuvântului adevărului Tău. Şi pre toţi ne

învredniceşte a spori în faptele cele mântuitoare, care fac

pre oameni a fi după asemănarea Ta, spre mărirea numelui

Tău întru noi, şi spre lăţirea împărăţiei Fiului Tău, Domnului

nostru Iisus Hristos, pre Carele l-ai trimis în lume, pentru

mântuirea neamului omenesc.

Auzi-ne, Doamne, precum ai auzit cu milostivire

rugăciunile părinţilor noştri, când chemau ei ajutorul şi

îndurările Tale asupra lor şi asupra ţării acesteia, întru care

se proslăveşte numele Tău. Păzeşte, Doamne, ţara aceasta

România, şi Sfânta Biserica Ta, ce ai întemeiat întru dânsa,

izbăvindu-le de toată reaua întâmplare. Ajută-ne cu harul

Tău, ca totdeauna cu inimă curată, şi cu viaţă neprihănită,

să Te mărim pre Tine Dumnezeul Cel necuprins de minte, şi

adorat în trei ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi să-Ţi

strigăm din prisosinţa credinţei şi a dragostei:

Cu glasul mai ridicat: Slavă Ţie Dumnezeului, dătătorului

nostru de bine, în vecii vecilor. Corul: Amin. Apoi doxologia cea

mare, sau în locul ei acest imn al Sfântului Ambrozie, Episcopul

Mediolanului.

Pre Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pre Tine Doamne Te

mărturisim; pre Tine preaveşnicule Părinte tot pământul Te

măreşte. Ţie toţi Îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile, Ţie

Heruvimii şi Serafimii cu glasuri neîncetate strigă: Sfânt,

Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, pline sunt cerurile şi

pământul de mărirea slavei Tale. Pre Tine preaslăvitul cor al

Apostolilor, pre Tine lăudabilul număr al Profeţilor, pre Tine

Te laudă prealuminata oaste a Martirilor, pre Tine în tot

universul Te mărturiseşte Sfânta Biserică pre Părintele

măririi celei neajunse, a închinatului, adevăratului şi Unul-

Născutului Tău Fiu, şi pre Sfântul Duh Mângâitorul. Tu eşti

Împăratul slavei Hristoase, Tu eşti Fiul pururea fiitor al

Părintelui. Tu luând pre om spre izbăvire, nu Te-ai îngreţoşat

de pântecele Fecioarei. Tu, învingând boldul morţii, ai

deschis credincioşilor Împărăţia Cerului. Tu şezând de-a

dreapta lui Dumnezeu întru slava Tatălui, eşti crezut a veni

ca judecător. Pre Tine deci Te rugăm ajută robilor Tăi pre

care i-ai răscumpărat cu sângele Tău cel preţios;

învredniceşte-i a împărăţi cu Sfinţii Tăi întru slava Ta cea

veşnică. Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi

binecuvintează moştenirea Ta, îndreptează-i şi-i înalţă în

veac. În toate zilele binecuvânta-Te-vom, şi vom lăuda

numele Tău în veac, şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne

Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

Miluieşte-ne, Doamne, miluieşte-ne. Fie, Doamne, mila Ta

spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Spre Tine,

Doamne, am nădăjduit, să nu ne ruşinăm în veci, Amin.

Diaconul: înţelepciune. Corul: Pre cea mai cinstită. Slavă…, Şi

acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori) Binecuvintează.

Iereul face apolisul zilei, şi apoi binecuvântând poporul zice:

Binecuvântarea Domnului peste voi, cu harul, cu

îndurările şi cu iubirea de oameni a Lui, totdeauna, acum şi

pururea, şi în vecii vecilor, Amin.

Şi se duce fiecare la ale sale. Iar la solemnităţi naţionale, după

apolis, Diaconul stând în mijlocul Bisericii, cu faţa spre Altar, zice

cu glasul înalt polihroniul pentru Domnitor, pentru autoritatea

bisericească, pentru Sfântul cârmuitor s.c.l. precum s-a arătat în

urmă la pag. 509. Iar corul, la fiecare polihronare, cântă: Mulţi

ani.

În timpul polihronului Preotul stă cu crucea în mână dinaintea

Uşilor împărăteşti, cu faţa spre popor, şi la fiecare mulţi-ani însemnă

poporul cu Sfânta Cruce făcând de trei ori semnul Crucii

spre apus, spre miază-zi şi spre miază-noapte. Apoi sărută el

însuşi Crucea şi toţi asistenţii. Iar Corul cântă necontenit: Mulţi

ani, până ce toţi sărută Sfânta Cruce.

TEDEUM la ANUL NOU

TEDEUM la ANUL NOU

După săvârşirea Liturghiei zice Diaconul: Binecuvintează

stăpâne. Preotul: Binecuvântată este Împărăţia a Tatălui şi a

Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, corul:

Amin. Şi citesc. Veniţi să ne închinăm (de trei ori), şi Psalmul 64:

Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule în Sion, şi Ţie se va da

rugăciune în Ierusalim. Auzi rugăciunea mea; către Tine tot

corpul va veni. Nelegiuirile ne-au învins; Tu vei curaţi

răutăţile noastre. Fericit este acela, pre Carele l-ai ales şi l-ai

primit, ca să locuiască în curţile Tale. Umplea-ne-vom de

bunătăţile casei Tale, ale Sfintei Tale Bisericii; minunat eşti

întru dreptate. Auzi-ne, Dumnezeule Mântuitorul nostru,

nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt

pre mare departe. Cela ce întăreşti munţii cu puterea Ta,

încins fiind cu tăria. Cela ce turburi adâncul mării, şi

potoleşti vuietul valurilor ei. Cela ce turburi neamurile şi

spăimântezi locuitorii marginilor pământului prin semnele

Tale; ieşirile dimineţii şi ale serii le veseleşti. Cercetează

pământul, şi-l adapă, îmbogăţeşte-l cu îndestulare; râul lui

Dumnezeu umple-l de ape, găteşte hrana lor, care aşa se

găteşte. Adapă brazdele pământului, înmulţeşte productele

lui, veseleşte-l cu picături, ca să răsară. Binecuvintează

cununa anului cu bunătatea Ta, şi câmpiile Tale să se umple

de grăsime. Să abunde frumuseţile pustiei, şi dealurile să se

încingă cu bucurie. Să se umple câmpiile cu oi şi văile să se

abunde în grâu; toţi să strige de bucurie şi să cânte.

Slavă…, Şi acum…, Aliluia, (de trei ori). După aceea Diaconul

zice ectenia următore:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus, şi pentru mântuirea sufletele

noastre. Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Sfintelor

lui Dumnezeu Biserici, şi pentru unirea tuturor, Domnului să

ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, şi pentru cei ce cu

credinţă, cu evlavie, şi cu frica lui Dumnezeu intră în ea,

Domnului să ne rugăm.

Pentru preaSfinţitul Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau

Episcopul) nostru (N), pentru cinstita preoţie, cea întru

Hristos Diaconie, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să

ne rugăm.

Pentru preaevlaviosul şi de Hristos iubitorul Domnitorul

nostru Carol I-iu, Regele României; pentru soţia sa Elisabeta

Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta lor familie, şi

pentru tot palatul şi oastea lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să-i ajute, şi să supună sub picioarele lui pre tot

vrăjmaşul şi rebelul, Domnului să ne rugăm.

Pentru oraşul acesta, şi pentru toate cetăţile, satele,

ţările, şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca cu milostivire să primească actuala mulţumire

şi rugă a noastră nevrednicilor robilor Săi întru

Supracerescul Său jertfelnic, şi cu misericordie să ne

miluiască, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca bine primite să fie rugăciunile noastre şi să

ierte nouă şi la tot poporul Său toate greşalele cele de voie

şi cele fără de voie din răutate făcute de noi în anul trecut,

Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să binecuvinteze începutul şi petrecerea anului

acestuia cu harul iubirii Sale de oameni; şi să ne dăruiască

timpuri paşnice, aere bine temperate, şi viaţă fără păcate cu

sănătate şi cu îndestulare, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să depărteze de la noi toată mânia Sa cea cu

dreptul pornită asupra noastră, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să alunge de la noi toate patimile cele

stricătoare de suflet, şi obiceiurile cele corupte; şi să

sădească frica Sa întru inimile noastre, spre împlinirea

poruncilor lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să înnoiască duhul cel drept în interiorul

nostru, şi să ne întărească întru credinţa ortodoxă, şi să ne

facă grabnici spre lucrarea faptelor celor, bune, şi spre

împlinirea tuturor poruncilor Lui, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să răpună toate eresurile şi dezbinările, şi să

planteze pretutindeni dreapta credinţă şi evlavia, şi să

întoarcă la cunoştinţa adevărului Său pre toţi cei depărtaţi

de la credinţa cea dreaptă, şi să-i unească cu Sfânta

Biserica Sa cea ortodoxă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să izbăvească Sfânta Sa Biserică, şi pre noi pre

toţi de supărarea, primejdia, urgia şi nevoia şi de toţi

vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi pre noi credincioşii Săi, să ne

fortifice totdeauna cu sănătate, cu zile îndelungate şi cu

pace prin întrarmarea Sfinţilor Săi Îngeri, Domnului să ne

rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pre

Dumnezeule cu harul Tău.

Pre Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita

Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, şi pururea

Fecioara Maria, cu toţi Sfinţii pomenind-o.

Pre noi înşine şi unul pre altul, şi toată viaţa noastră, lui

Hristos Dumnezeu să o predăm.

Corul: Ţie Doamne Preotul eschiamă:

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,

Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii

vecilor.

Corul: Amin. Apoi: Dumnezeu este Domnul…, şi troparele

acestea, glasul al 4-lea:

Mulţumitori fiind noi nevrednicii robii Tăi Doamne,

pentru binefacerile Tale cele mari, ce au fost asupra noastră,

slăvind Te lăudăm, binecuvântăm, mulţumim, cântăm şi

mărim misericordia Ta, şi cu dragoste strigăm Ţie:

Binefăcătorule Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Mărire… glasul al 3-lea

De binefacerile şi darurile Tale ca nişte robi netrebnici

învrednicindu-ne în dar, Stăpâne cu zel alergând la Tine,

mulţumire îţi aducem după putere, şi slăvindu-Te ca pre

binefăcătorul şi plăsmuitorul strigăm: slavă Ţie,

Dumnezeule Preaîndurate.

Şi acum… glasul al 2-lea

Făcătorule a toată făptura, Carele ai pus timpurile şi anii

întru Stăpânirea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii

Tale, Doamne, păstrând în pace pre Domnitorul, şi cetatea

Ta cu rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne

mântuieşte.

Diaconul: Să luăm aminte. Iereul: Pace tuturor. Cititorul: Şi duhului

tău. Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cânta-voi Domnului Binefăcătorului meu, şi voi cânta numele

Domnului celui Preaînalt.

stih: Bucurase-va inima mea de mântuirea Ta.

Apoi citeşte Apostolul din I-a epistolă către Timotei: 2;1-6.

Fiule Timotei, rog înainte de toate, să faceţi rugăciuni,

cereri, rugăminţi, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru

împăratul, şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să

petrecem viaţă lină şi paşnică, întru toată evlavia şi curăţia.

Căci aceasta este bine şi plăcut înaintea Mântuitorului

nostru Dumnezeu, Carele voieşte să se mântuiască toţi

oamenii, şi să vină la cunoştinţa adevărului. Că unul este

Dumnezeu şi unul mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni,

omul Iisus Hristos, Carele s-a dat pre sine răscumpărare

pentru toţi. Căruia este cinstea şi slava în vecii vecilor,

Amin.

Iereul: Pace ţie: Cititorul: Şi duhului tău, Diaconul:

Înţelepciune. Cititorul: Aliluia, glasul al 4-lea. Apoi Diaconul: Şi

pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pre

Domnul Dumnezeu să-L rugăm. Corul: Doamne miluieşte, (de trei

ori). Diaconul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie,

Iereul: Pace tuturor, Corul: Şi duhului tău, Iereul: Din Sfânta

Evanghelie de la Luca citire. Corul: Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.

Diaconul: Să luăm aminte, şi îndată Iereul: citeşte Evanghelia de

la Luca cap. 4;16-22.

În timpul acela venit-a Iisus în Nazaret, unde era crescut,

şi a intrat după obiceiul său în ziua sâmbetei în Sinagoga, şi

s-a sculat să citească. Şi au dat Lui cartea profetului Isaia, şi

deschizând cartea a aflat locul, unde era scris: Duhul

Domnului peste Mine, pentru care M-a uns, a bine vesti

săracilor M-a trimis, a vindeca pre cei zdrobiţi cu inima, a

predica iertare celor captivi, şi orbilor vedere, a libera întru

uşurare pre cei sfărâmaţi, a predica anul Domnului cel

primit. Şi închizând cartea, dându-o servitorului, a şezut. Şi

ochii tuturor în Sinagogă era privind spre Dânsul. Şi a

început a grăi către dânşii: Că astăzi s-a plinit Scriptura

aceasta întru urechile voastre. Şi toţi îl mărturiseau, şi se

mirau de cuvintele harului, ce ieşeau din gura Lui.

Corul: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Îndată Diaconul zice

ectenia aceasta:

Să zicem toţi din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru să

zicem;

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Doamne Atotţiitorule Dumnezeul părinţilor noştri,

rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne

Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru preaevlaviosul şi de Hristos

iubitorul Domnul nostru Carol I-iu Regele României, pentru

soţia sa Elisabeta Doamna şi Regina, şi pentru toată augusta

lor familie, şi pentru stăpânirea, învingerea, continuitatea,

pacea, sănătatea, mântuirea lor, şi pentru ca Domnul

Dumnezeul nostru mai ales să-i ajute, şi să supuie sub

picioarele lui pre tot vrăjmaşul şi rebelul.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul şi Mitropolitul (sau

Episcopul) nostru (N) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii

noştri.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Mulţumind cu frică şi cu cutremur misericordiei Tale, ca

nişte, robi netrebnici, Mântuitorule şi Stăpânul nostru

Doamne, pentru binefacerile Tale, ce ai revărsat cu

abundenţă asupra robilor Tăi; procedăm şi proaducem Ţie

doxologie ca lui Dumnezeu, şi cu umilinţă strigăm; izbăveşte

din toate nevoile pre robii Tăi, şi ca Milostiv totdeauna

împlineşte spre bine dorinţa noastră a tuturor, cu sârguinţă

ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să binecuvintezi cu bunătatea Ta cununa anului

ce a sosit, şi să domoleşti întru noi toate vrăjmăşiile,

neorânduielile, şi luptele lăuntrice; şi să ne dai pace,

dragoste tare şi nefăţarnică, armonie bine tocmită şi viaţă

virtuoasă, rugămu-Te Atotbunule Doamne, auzi-ne şi ne

miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să ne dai ploi bine temperate, timpurii şi târzii,

rouă producătoare, vânturi măsurate şi bine temperate, şi să

strălucească căldura soarelui, rugămu-Te Atotîndurate

Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori)

Pentru ca să pomeneşti Sfântă Biserica Ta, să o întăreşti,

să o împuterniceşti, să o răspândeşti, şi să o împaci, şi să o

păzeşti în veci nevătămată de porţile iadului, şi neînvinsă de

toate cursele vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi,

rugămu-Te, Atotţiitorule Stăpâne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Corul: Doamne miluieşte (de trei ori).

Pentru ca în anul acest viitor, şi în toate zilele vieţii

noastre, să ne izbăvim noi de foamete, de epidemie, de

cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de supra

venirea celor de alt neam, şi de războiul lăuntric, şi de toată

plaga mortală, şi de supărare şi de nevoie, rugămu-Te

Misericorde Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte.

Iereul eschiamă:

Auzi-ne, Dumnezeule mântuitorul nostru, nădejdea

tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pre mare

departe, şi Milostive, Milostiv fii, Stăpâne, pentru păcatele

noastre, şi ne miluieşte; că Milostiv şi Iubitor de oameni

Dumnezeu eşti, şi Ţie slavă înălţăm Tatălui, şi Fiului, şi

Sfântului Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Corul: Amin. Diaconul: Iară şi iară plecând genunchii,

Domnului să ne rugăm. Iar Preotul citeşte rugăciunea următoare:

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, izvorule al vieţii şi al

nemuririi, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută,

Carele ai pus timpurile şi anii întru Stăpânirea Ta, şi dirigi

toate cu pronia Ta cea cerească şi tot bună. Mulţumimu-Ţi

pentru îndurările Tale, care le-ai făcut admirabile asupra

noastră în timpul trecut al vieţii noastre, rugămu-Te,

Atotîndurate Doamne binecuvintează cununa anului ce a

sosit, cu bunătatea Ta; păstrează pre iubitul robul Tău

Domnitorul nostru Carol I-iu Regele României, şi pre soţia sa

Elisabeta Doamna şi Regina, şi pre toată augusta lor familie.

Înmulţeşte zilele vieţii lor întru sănătate neclătită, şi le

dăruieşte propăşire întru toate virtuţile. Dă de sus bunătăţile

Tale, şi la tot poporul Tău sănătate şi mântuire, şi întru toate

bună sporire. Sfântă Biserica Ta, cetatea aceasta, şi toate

cetăţile şi ţările, izbăveşte-le de toată reaua întâmplare,

dăruindu-le pace şi neturburare, ca să ne învredniceşti

totdeauna a proaduce mulţumire Ţie Părintelui Celui fără de

început, cu Unul-Născutul Tău Fiu, cu Sfântul şi de-viaţăfăcătorul

Tău Duh, lui Dumnezeu celui slăvit întru o fiinţă, şi

a cânta Preasfântul Tău nume.

Apoi eschiamă: Slavă Ţie binefăcătorului nostru, în vecii

vecilor. Corul: Amin. Şi îndată cântă doxologia cea mare, adică:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…, sau în locul ei, imnul

Sfântului Ambrozie, Episcopul Mediolanului: Pre Tine Dumnezeule

Te lăudăm…, iar după sfârşirea lui, Diaconul: Înţelepciune. Iereul:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne…, Corul: Pre

cea mai cinstită de cât Heruvimii…, Iereul: Slavă Ţie Hristoase

Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Corul: Slavă…, Şi

acum…, Doamne miluieşte, (de trei ori), binecuvintează, Iereul:

Cela ce cu corpul a binevoit a se tăia împrejur pentru

mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru,

pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, şi ale tuturor

Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un Bun şi

Iubitor de oameni.

Iar Diaconul eschiamă.

Preaevlaviosului şi de Hristos iubitorului Domnul nostru

Carol I-iu, Regele României, şi soţiei sale Elisabeta Doamna,

şi Regina, şi augustei lor familii, dă-le, Doamne, zile bune şi

îndelungate, viaţă paşnică, sănătate, mântuire, şi întru

toate bună sporire, iar asupra vrăjmaşilor victorie, şi-i

păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

Diaconul polihroniază iarăşi:

Preasfinţitului Arhiepiscopului şi Mitropolitului (sau

Episcopului) nostru (N) dă-i, Doamne, zile îndelungate şi

bună sporire întru dreapta predicare a cuvântului adevărului

Tău, şi întru conducerea turmei celei cuvântătoare pre calea

mântuirii, şi-l păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

Diaconul polihroniază a treia oară:

Binecredinciosului şi îndreptătorului sfat, căpeteniilor

cetăţilor, la toată iubitoarea de Hristos oaste, tuturor

ortodocşilor creştini, ce s-au adunat la această Sfântă

serbare: dă-le Doamne zile îndelungate, pace şi sănătate, şi

întru toate bună sporire, şi păzeşte întru mulţi ani.

Corul cântă: Mulţi ani (de trei ori)

CUVÂNT CATEHETIC tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor

CUVÂNT CATEHETIC

tot al Sfântului, Ioan Hrisostomîn Sfânta şi marea Duminică a Paştilor

Binecuvintează Părinte!

De este cineva bine credincios şi iubitor de Dumnezeu, să

se îndulcească de această serbare frumoasă şi veselă. De

este serv recunoscător, să intre bucurându-se de bucuria

Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum

dinarul. De a lucrat cineva din ora întâia, să-şi primească

astăzi dreaptă plată. De a venit cineva după ora a treia, cu

mulţămire să serbeze. De a sosit cineva după a şasea oră,

nici cum să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi. De

a întârziat până în ora a noua, să se apropie, nici cum

îndoindu-se. De a sosit cineva numai în ora a unsprezecea,

să nu se teamă de întârziere; că darnic fiind Stăpânul,

primeşte pre cel din urmă, ca şi pre cel dintâi; linişteşte pre

cel din ora a unsprezecea, ca şi pre cela ce a lucrat din ora

întâia; şi pre cel din urmă miluieşte, şi pre cel dintâi

preţuieşte; acestuia plăteşte şi aceluia îi dăruieşte; şi faptele

le primeşte şi socotinţa îi place; şi lucrul îl preţuieşte, şi

voinţa o laudă. Deci intraţi toţi în bucuria Domnului nostru;

şi cei întâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii

împreună dănţuiţi; înfrânaţii şi leneşii cinstiţi ziua. Cei ce aţi

postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi; masa este plină,

ospătaţi toţi, viţelul este mult, nimenea să nu iasă flămând.

Toţi îndulciţi-vă de ospăţul credinţei. Toţi împărtăşiţi-vă de

bogăţia bunătăţii. Nimeni să se plângă de sărăcie; că s-a

arătat Împărăţia cea pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască

de păcate; că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu

se teamă de moarte; că moartea Mântuitorului ne-a eliberat

pre noi. Stinsu-o-a pre dânsa, Cel ţinut de dânsa. Prădat-a

iadul, Cela ce s-a pogorât în iad. Amărâtu-s-a gustând din

trupul lui; şi aceasta presupunându-o Isaia a strigat: Iadul,

zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pre Tine jos. Amărâtu-s-a

că s-a stricat. Amărâtu-s-a, că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că

s-a omorât. Amărâtu-s-a, că s-a surpat. Amărâtu-s-a că s-a

legat. Luat-a trup, şi cu Dumnezeu s-a întâlnit. Luat-a

pământ, şi s-a întâmpinat cu cerul. Luat-a ce a văzut, şi a

căzut unde n-a văzut. Unde-ţi este moarte acul? Unde-ţi este,

iadule învingerea? Înviat-a Hristos, şi tu te-ai surpat. Înviat-a

Hristos şi au căzut demonii. Înviat-a Hristos, şi se bucură

Îngerii. Înviat-a Hristos, şi viaţa domneşte. Înviat-a Hristos, şi

nici un mort nu este în mormânt. Căci Hristos sculându-se

din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Căruia este

mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor, Amin.

CUVÂNT de sfătuire în Sfânta şi marea joi

CUVÂNT

de sfătuire în Sfânta şi marea joi, a celui în

tre Sfinţi

părintelui nostru Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul

Constantinopolei

Binecuvintează Părinte!

Iubiţilor şi preadoriţilor mei fraţi, care v-aţi fi adunat în

Sfânta lui Dumnezeu Biserică, spre a servi lui Dumnezeu cel

Viu, în cuvioşie şi dreptate, şi cu frică să vă împărtăşiţi cu

Sfintele, curatele, nemuritoarele şi înfricoşatele Taine a lui

Hristos, ascultaţi-mă pre mine umilitul şi nevrednicul, căci

nu sunt eu cela ce grăieşte şi vă învaţă, ci harul

Preasfântului şi de-viaţă-dătătorului Duh; că nu de la mine

grăiesc, ci precum m-am învăţat din Sfintele canoane, şi de

la purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi precum a primit

Biserica de la înţelepţii şi Dumnezeieştii Apostoli; aşa deci

zic eu însumi umilitul şi mai neputinciosul dintre toţi: faptele

voastre nu le cunosc, întreprinderile nu le ştiu; şi pentru

aceea cuprins de frica lui Dumnezeu, sfătuiesc pre fiecare

din voi, bărbaţi şi femei, mici şi mari: nimeni dintre voi,

vinovat fiind de păcat şi mustrat de conştiinţa sa, mai

înainte de a se căi şi mărturisi, să nu cuteze cu dispreţ a se

apropia şi a se atinge de acest foc dumnezeiesc; că

Dumnezeul nostru este foc mistuitor, şi celor ce se apropie

cu credinţă şi cu frică, ca de Dumnezeu împăratul şi

judecătorul nostru al tuturor, le arde şi le mustuieşte

păcatele, iar sufletele le luminează şi sfinţeşte; dar ale

necredincioşilor şi celor ce se apropie cu neruşinare, le arde

şi mistuie sufletele şi trupurile. Pentru aceasta între noi

mulţi bolnavi şi neputincioşi dorm, adică mor mulţi

nemărturisiţi şi nepocăiţi. Mai departe, vă rog fraţii mei, şi

zic: nici un jurător, sau călcător de jurământ, sau minţitor,

sau clevetitor, sau preacurvar, sau desfrânat, sau răpitor,

sau beţiv, sau defăimător, sau având ură asupra fratelui său,

sau făcător de ucidere, sau mag, sau fermecător, sau

otrăvitor, sau descântător, sau ghicitor, sau tâlhar, sau

eretic, să nu vină nemărturisit şi nepregătit, nici să se atingă

sau să se apropie de înfricoşatele Taine ale lui Hristos; că

înfricoşat este a cădea în mâinile lui Dumnezeu celui viu;

căci cuvântul lui Dumnezeu este mai tăios decât sabia cu

două ascuţişuri, pătrunzând până la încheietură, până la

oase, şi până la măduvă, până la cugete şi până la inimă.

Deci vedeţi fraţii mei ca nimeni nepocăit, nepregătit, sau

nevrednic venind, să nu se cuminece cu înfricoşatele şi

curatele lui Taine. Căci Însuşi zice: Eu sunt şi nu este

Dumnezeu afară de Mine; Eu voi omorî şi voi face viu; şi nu

este cine să vă scotă pre voi din mâinile Mele; Că Însuşi este

Împăratul veacurilor. Căruia se cuvine toată mărirea, cinstea

şi închinăciunea, împreună şi Părintelui celui fără început, şi

Preasfântului Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.